Monthly Archives : February 2010

Elena Mihaila – internship la Tabu- sapt 2

Saptamina asta eu am fost plecata din tara mai mult de jumatate. Elena Mihaila – intern-ul de la Tabu – a avut insa treaba de research pentru dosarul tabu de aprilie. iata cum s-a vazut saptamina dinspre partea ei

A doua săptămână a fost mai lejeră, dar asta nu înseamnă că nu am învăţat nimic. Pot spune că de acum lucrurile vin treptat, perfect cât să le pot asimila mai bine, ca mai apoi să le pot implementa*.

Primul lucru de care mi-am adus aminte săptămâna aceasta este că mereu mi-au plăcut stadiile de predocumentare, respectiv documentare. Acestea sunt momentele când învăţ cel mai repede despre un anumit subiect.

Să întocmeşti o listă care până acum trebuia să existe peste tot în „universul virtual” (într-o ţară membră U.E.), dar nici urmă de ea, nu este deloc uşor. Asta se întamplă pentru că din păcate multe informaţii se contrazic. Scrii ceva, dai peste o informaţie complet opusă, ştergi şi o iei de la capăt. Frustrat, realizezi că tot mai uşor este să primeşti o informaţie stocată mai simplu, dar corectă, de la un om.

Săptămâna aceasta lecţia cea mai importantă pe care am invaţat-o: Este absolut necesar să cunoşti lumea potrivită. Ca viitor jurnalist trebuie să-mi sădesc cunoştinţe în toate domeniile posibile, chiar şi în cele mai ciudate, nu se ştie niciodată când voi avea nevoie de ele.

Zilele trecute eu şi Internetul ne-am ajutat, dar ne-am şi dezamăgit. Îl las să se hrănească în continuare cu publicitate, publicitate, publicitate. Că doar publicitatea este „arta de a crea minciuni din semi-adevăruri”.

Elena Mihaila, 28 feb 2010

aici jurnalul primei saptamini de internship

1431

ce n-am scris despre Tudor Chirila in Tabu, martie 2010

in tabu martie 2010 e un articol despre cea mai recenta piesa in care joaca Tudor Chirila, O lume pe dos in regia doamnei Iarina Demian (care se reintoarce pe scena ca actrita cu aceasta piesa!)

mi-a placut intilnirea cu ei, mai ales ca pe doamna Demian nu o stiam personal si m-a fermecat cu totul. dar inainte de orice, mi-a placut ca si-au promovat piesa asta la nivel occidental; cu sesiune de interviuri intr-o zi pentru toti jurnalistii, intr-o sala de conferinte dintr-un hotel. exact ca pentru promovarea filmelor mari de afara.

e un fragment din conversatia noastra pe care nu l-am pus in revista din motive tehnice, desi mi-a placut f f mult.

(am optat ca pentru revista sa fac o structura ca un text de piesa de teatru, cu dialoguri intre tudor si iarina, dialoguri cu garda jos despre cum si-au construit rolurile, despre cit de greu le-a fost sa ajunga la o anume stare, despre momentele dificile ale colaborarii lor etc.
monologul care nu se regaseste in revista e a lui tudor si imi era adresat mie, nu era o discutie cu doamna demian. se ridicase in picioare cind spunea ceea ce veti citi mai jos, era super patimas, ridicase tonul.)

totul a plecat de la remarca mea despre standardul profesional occidental la care avea loc intilnirea noastra si de la faptul ca, prin acest gen de intilnire, e o lupta cu sistemul.

*
monologul lui tudor chirila (pe voci diferite, in functie de intrebare/raspuns)

Bey nu ma lupt cu sistemul, mie mi se pare normal ca acum daca avem internet, ca tot se vorbeste atit de mult de internet, problemele sunt simple. Nu mai exista diferenta intre America si Romania decit de limba.
Avem toti acces la aceleasi instrumente?
Avem!
Avem acces la mai putini bani.
E adevarat, dar si in America exista chestia asta cu accesul la mai putini bani. Ca blair witch project a costat 23.000 de dolari.
Deci toti avem acces la aceleasi texte, la tot.
Hai sa zicem ca sunt inca diferente.
Intr-un studio ai acces la aceleasi scule, deci omul trebuie sa faca diferenta. De asta noi in tara asta ar trebui sa investim foarte mult in educatie, daca vrem sa ne salvam. Pentru ca noi toti o sa avem programe si bani sa ne cumparam calculatoare de la Steve Jobs, dar nu o sa avem niciodata oamenii pregatiti daca nu investim in educatia lor. Si aici e o problema de mentalitate.
La ce te raportezi?
Daca ma raportez la teatrul romanesc ar trebui sa inchid sandramaua de mult. Ca am facut spectacole f bune.
Dar oare raportat la londra si la ce se intimpla acolo, am facut eu spectacole destul de bune?
Si raspunsul probabil este nu.
Si decit sa stau cu explicatii si raspunsuri cu “de ce nu le-am facut pentru ca n-am avt bani”…
Pai…
… dar eu stiu, daca aveam banii de productia aia, daca stiam ce sa fac cu ei?!

*
sa cititi interviul din revista, dialogul mama fiu (iarina & tudor) e mi-nu-nat.
aici un alt monolog al lui tudor chirila despre piesa o lume pe dos

O lume pe dos se joaca la Teatrul de comedie.

1862

concertul lui radu mihaileanu – 2 premii cesar 2010

in aceasta seara filmul Concertul al regizorului Radu Mihaileanu a luat doua premii Cesar (Oscarul francez, cum le place chiar francezilor sa-l numeasca):premiul pentru cel mai bun sunet si premiul pentru cea mai buna muzica scrisa pentru un film.

filmul a avut 6 nominalizari printre care si cel mai bun scenariu, cel mai bun regizor.

daca nu ati vazut inca filmul Concertul e cazul sa o faceti. anul trecut eu am plins la acest film

1293

tabu de martie – cu 15 special guests star:)

tabu-ul de martie sper sa va surprinda.

mai intii ca incalca inca o regula si deschide un nou drum: e prima revista glossy din romania care iese pe hirtie mata. (termenul de revista glossy vine fix de la hirtia pe care sunt tiparite publicatiile de femei up market). noi va aratam ca putem fi eleganti, distincti, rafinati si foarte up market incalcind aceasta regula:)

apoi toata revista este scrisa de special guests star, femei vedeta care fac cu totul altceva decit jurnalism:) printre ele silvia serban, camelia sucu, paula seling, loredana, ana ularu iar in pictorialul de fashion nu avem modele ci vedetele handbalului feminin: adina meirosu, ada nechita si narcisa lecuseanu

coperta o are drept protagonista pe doamna Angela Gheorghiu a carei transformare din fotografii va va duce cu gindul la divele hi tech.

pentru fanii dinsei, foarte multi si in romania, dar si in toate colturile lumii, povestea care insoteste fotografiile va fi o mare surprinza. am intrat in dormitorul Angelei Gheorghiu:)

Am desfăcut rochiile pe patul mare, lăsându-le să acopere cuvertura de un violet regal. Am înşirat pantofii pe covorul moale. Am zâmbit la vederea colecţiei de filme cu Toma Caragiu de lângă televizor, am admirat patefonul expus cochet pe o coloană de marmură lângă uşa de la balcon, am zâmbit la vederea unor papuci pufoşi cu chip de ursuleţ, aşezaţi la perete, lângă o cutie de chitară decorată cu multe etichete.
Chiar dacă n-ar fi fost comoda din lemn masiv pe care se aflau cutiuţe misterioase şi suveniruri de peste tot din lume, şi chiar dacă n-am fi zărit partiturile cu însemnări de pe scaunul de lângă pat, tot am fi ştiut că suntem în dormitorul unei dive. De la draperiile bej şi până la pernele de pe fotoliile de lângă pat totul transmitea voluptate şi răsfăţ.
„Probăm?” ne-a întrebat simplu când a intrat în dormitor şi a văzut zecile de haine.
Laura a sugerat politicos că le poate proba doar dacă simte că e necesar.
„O, nu, probăm, dacă tot trebuie să alegem”, a aruncat căciuliţa cu ciucure în mijlocul patului. Cu acest gest jucăuş, Angela Gheorghiu era pregătită de prima rochie.

Angela Gheorghiu in tabu martie 2010

(mai sunt citeva subiecte f f tari si un dosar emotionant, dar despre ele scriu miine)

3369

ion barladeanu si angelina jolie la paris

uneori nici cele mai indraznete vise ale unui om nu pot atinge realitatea.

ion barladeanu, domnul care face colaje extraordinare si care a trait f multi ani linga o ghena de gunoi, e la paris sa-si verniseze expozitia. si tocmai ce a intilnit-o pe angelina jolie.

imi imaginez ca ion barladeanu habar nu are cine e angelina jolie. stiu ca nu stie sa vorbeasca nicio limba straina, dar sunt sigura ca intilnirea dintre ei a fost una extrem de speciala. in comunicatul hbo zice ca s-au conversat 2 ore si cred ca trebuie sa fi fost extraordinar de reconfortant pt angelina jolie sa intilneasca un om atit de simplu cu un talent asa de special.

stirea asta mi-a facut dimineata frumoasa; nu pentru ca e jolie mare si importanta si s-a intilnit cu un romanas simplu cu un talent incredibil, ci pentru ca – sunt sigura -a fost ceva extrem de special acolo; neambalat in politeti pentru staruri de list A, fara fanfaronada, fara snobisme. ceva pur la nivel emotional.

si chiar si o vedeta ca angelina jolie are nevoie de asa ceva. sau mai ales una ca ea.

2948

pe marginea prapastiei

virful de gama al unui produs e utilizat de cei mai rafinati dintre consumatori.

ti-ar placea sa ai cultura, background-ul, rafinamentul, pregatirea sa fii virful de gama in categoria ta? (in lumea in care te invirti/traiesti)

asta ar insemna sa fii la marginea superioara a categoriei de lux. dincolo de tine, n-ar mai exista un alt consumator mai rafinat/educat. ar fi “haul consumului”.
ai trai pe marginea prapastei.
iar acolo e periculos, poti sa cazi oricind, la orice adiere.

te-ai baga?

*

ma gindeam la asta astazi, in timpul prezentarii philips pentru o gama noua de sound design dintr-o serie numita obsessed by sound. daca ar mai fi trait domnul celibidache ar fi acceptat acum sa-si inregistreze concertele. ceea ce dinsul numea a treia dimensiune a sunetului pe care niciun aparat nu o poate prinde si reda, partea care duce la transcenderea sunetului si dorinta de a fi acolo, pe scena – din spectator, muzician – tocmai ce a fost creata.

sistemul se lanseaza in mai, dar am ascultat astazi inregistrari de concerte redate cu acest nou “aparat” si mi s-a zbirlit pielea. aveam impresia ca e linga mine muzicianul.

*
si n-am putut sa nu ma gindesc cit de vizionar era celibidache si cit de educat era muzical daca facea o asemenea distinctie in inregistrari. mi-am dorit sa fiu si eu “purists sounds” – rafinatii care vor cauta sistemul asta inventat de philips.

1180

Nominalizari Premiile UNITER 2010

mai jos nominalizarile la premiile Uniter 2010.
cel mai tare ma bucur pentru Crina Semciuc si pentru Vlad Ivanov (care, btw, astazi a fost nominalizat si la Gopo si mi se pare f tare sa aiba nominalizari si pe teatru si pe film, la cele mai tari premii din tara. desigur, stiti ca sunt fan Vlad Ivanov:) )

Debut
Cristina Florea pentru rolul Tyler din spectacolul Nişte fete la Teatrul „George Ciprian”, Buzău
David Schwartz pentru regia spectacolul România, te pup! la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi
Crina Semciuc pentru rolul Lena din spectacolul Leonce şi Lena la Teatrul de Comedie, Bucureşti

Cel mai bun actor în rol secundar
József Bíró pentru rolul Cebutikin din spectacolul Trei surori la Teatrul de Nord – Secţia maghiară, Satu Mare
Vlad Ivanov pentru rolul Doctorul din spectacolul Un duel la Teatrul Naţional Bucureşti
Gelu Niţu pentru rolul Pavel Feodorovici Obolianinov din spectacolul Casa Zoikăi la Teatrul de Comedie, Bucureşti

Cea mai bună actriţă în rol secundar
Ana Ciontea pentru rolul Maria din spectacolul Un duel la Teatrul Naţional Bucureşti
Catrinel Dumitrescu pentru rolul Else din spectacolul Aniversarea la Teatrul „Nottara”, Bucureşti
Emilia Popescu pentru rolul Alla Vadimovna din spectacolul Casa Zoikăi la Teatrul de Comedie, Bucureşti

Cel mai bun actor în rol principal
Ionuţ Caras pentru rolul L. Gurevici din spectacolul Noaptea Walpurgiei sau Paşii Comandorului la Teatrul Naţional „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca
Mihai Constantin pentru rolul Clov din spectacolul Sfârşit de partidă la Teatrul Metropolis, Bucureşti
George Mihăiţă pentru rolul Alexandr Tarasovici Ametistov din spectacolul Casa Zoikăi la Teatrul de Comedie, Bucureşti

Cea mai bună actriţă în rol principal
Virginia Mirea pentru rolul Zoia Denisovna Pelţ din spectacolul Casa Zoikăi la Teatrul de Comedie, Bucureşti
Ofelia Popii pentru rolul Bess din spectacolul Breaking the Waves sau Viaţa binecuvântată a lui Bess la Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu
Sanda Toma pentru rolul Kate Keller din spectacolul Toţi fiii mei la Teatrul Naţional Bucureşti

Cea mai bună regie
Alexandru Dabija pentru regia spectacolului Pyramus & Thisbe 4 you la Teatrul Odeon, Bucureşti
Victor Ioan Frunză pentru regia spectacolului Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi la Teatrul Maghiar „Csiky Gergely”, Timişoara
Vlad Massaci pentru regia spectacolului Aniversarea la Teatrul „Nottara”, Bucureşti

Cel mai bun spectacol
Aniversarea la Teatrul „Nottara”, Bucureşti
Breaking the Waves sau Viaţa binecuvântată a lui Bess la Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu
Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi la Teatrul Maghiar „Csiky Gergely”, Timişoara

1895

family spirit

domnisoara simpatica din aceasta foto se numeste diana cuciuc si e art directorul revistei tabu.
domnul care a facut fotografia se numeste marian trasca si e sotul colegei de birou a dianei (si colega mea of cors), nicoleta trasca.

nico i-a adus cumva impreuna pe diana si marian pentru o serie de fotografii minunate, iar asta e ceea ce eu numesc spirit de familie.
si sunt happy, mi-e cald si bine cind se intimpla in redactia in care si eu muncesc.

1389

eu cind vreau sa fluier, fluier – cartea

liternet publica de astazi cartea cu textul care a stat la baza filmului Eu cind vreau sa fluier, fluier.
mai intii a fost o piesa de teatru scrisa de andreea valean.

o puteti descarca de aici.

spun mereu ca lectura unui astfel de text, in paralel cu vizionarea filmului, e un exercitiu foarte bun pentru cei care isi doresc sa invete sa scrie.

*

diseara ma duc sa ma pup cu echipa filmului, proaspat premiata la Berlin:)

2197

NOMINALIZARI PREMIILE GOPO 2010

astazi s-au anuntat nominalizarile la premiile gopo, iata-le mai jos. cum si anul acesta votez cistigatorii, iar regulamentul imi permite sa fac publice voturile mele, am sa scriu curind ce votez:)

CEL MAI BUN FILM (LUNG METRAJ)

CEA MAI FERICITĂ FATĂ DIN LUME (România-Olanda, 2009)
Producător: Ada Solomon (HiFilm, Circe Films)
Regia: Radu Jude

CONCERTUL (Franţa-Italia-România-Belgia, 2009)
Producător: Alain Attal (Les Productions du Trésor, Oi Oi Oi, France 3 Cinéma, Castel Film)
Regia: Radu Mihăileanu

KATALIN VARGA (România-Ungaria-Marea Britanie, 2009)
Producători: Peter Strickland, Tudor Giurgiu, Oana Giurgiu (Libra Film, Hai Hui Entertainment)
Regia: Peter Strickland

POLIŢIST, ADJECTIV (România, 2009)
Producător: Corneliu Porumboiu (42 km film)
Regia: Corneliu Porumboiu

CEL MAI BUN REGIZOR (LUNG METRAJ)

ADRIAN SITARU
PESCUIT SPORTIV

CORNELIU PORUMBOIU
POLIŢIST, ADJECTIV

RADU JUDE
CEA MAI FERICITĂ FATĂ DIN LUME

RADU MIHĂILEANU
CONCERTUL

CEL MAI BUN SCENARIU DE LUNG METRAJ

ANCA DAMIAN
ÎNTÂLNIRI ÎNCRUCIŞATE

AUGUSTINA STANCIU, RADU JUDE
CEA MAI FERICITĂ FATĂ DIN LUME

CORNELIU PORUMBOIU
POLIŢIST, ADJECTIV

ILEANA MUNTEAN, MIRCEA STĂICULESCU, ANDREI GRUZSNICZKI
CEALALTĂ IRINA

RADU MIHĂILEANU, ALAIN-MICHEL BLANC
CONCERTUL

CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROL PRINCIPAL ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ

ADRIAN TITIENI
Pentru rolul MIHAI din filmul
PESCUIT SPORTIV

ANDI VASLUIANU
Pentru rolul AUREL JIANU din filmul
CEALALTĂ IRINA

DRAGOŞ BUCUR
Pentru rolul CRISTI din filmul
POLIŢIST, ADJECTIV

FLORIN PIERSIC JR.
Pentru rolul CURZIO MALAPARTE din filmul
CĂLĂTORIA LUI GRUBER

VALENTIN POPESCU
Pentru rolul AVRAM din filmul
CELE CE PLUTESC

CEA MAI BUNǍ ACTRIŢĂ ÎNTR-UN ROL PRINCIPAL ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ

ANDREEA BOŞNEAG
Pentru rolul DELIA FRĂŢILĂ din filmul
CEA MAI FERICITĂ FATĂ DIN LUME

HILDA PÉTER
Pentru rolul KATALIN VARGA din filmul
KATALIN VARGA

OLIMPIA MELINTE
Pentru rolul MAGDA din filmul
CELE CE PLUTESC

MARIA DINULESCU
Pentru rolul ANA-VIOLETA din filmul
PESCUIT SPORTIV

MONICA BÂRLĂDEANU
Pentru rolul FRANCESCA din filmul
FRANCESCA

CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROL SECUNDAR ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ

DORU ANA
Pentru rolul NICU din filmul
CEALALTĂ IRINA

RADU IACOBAN
Pentru rolul BUGHI din filmul
AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR

TIBOR PÁLFY
Pentru rolul ANTAL BORLAN din filmul
KATALIN VARGA

VASILE MURARU
Pentru rolul DL. FRĂŢILĂ din filmul
CEA MAI FERICITĂ FATĂ DIN LUME

VLAD IVANOV
Pentru rolul ANGHELACHE din filmul
POLIŢIST, ADJECTIV

CEA MAI BUNĂ ACTRIŢĂ ÎNTR-UN ROL SECUNDAR ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ

DIANA CAVALLIOTI
Pentru rolul ANA din filmul
ÎNTÂLNIRI ÎNCRUCIŞATE

LUMINIŢA GHEORGHIU
Pentru rolul ANA din filmul
FRANCESCA

TANIA POPA
Pentru rolul CAMELIA din filmul
AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR

VIOLETA HARET-POPA
Pentru rolul DNA. FRĂŢILĂ din filmul
CEA MAI FERICITĂ FATĂ DIN LUME

1549

carte minunata: Suntem Furtuni- Andrei Rosca

de citeva zile vreau sa scriu despre o carte minunata si nu apuc:)

se numeste Suntem furtuni si este scrisa de Andrei Rosca (cel care a creat bookblog.ro). cartea a fost drogul meu din ultimele 2 saptamini. cum Andrei posteaza la 2-3 zile un nou capitol, ma duc in fiecare seara pe pagina lui sa vad daca nu cumva a mai aparut ceva:)

cartea, zice el, e despre “cum te maturizeaza antreprenoriatul”.
eu zic ca e despre a creste: pe dinauntru (intre reperele tale), dar si in afara (pentru reperele celorlalti). si ca rezoneaza cu ea si cei care n-au fost niciodata antreprenori in business, pentru ca vrem, nu vrem, antreprenoriem prin propriile fapte, propria viata.

mai jos sunt citeva fragmente din primul capitol al cartii; cel pe care l-am trimis catre toti colegii si prietenii mei. cel care m-a facut si sa rid, dar si sa pling.

Acum multi multi ani, in scoala primara, probabil datorita (sau din cauza) casetelor video cu Van Damme, Bruce Lee si Jackie Chan, am facut o pasiune pentru artele martiale. Si mi-am propus sa invat. Cateva luni mai tarziu, un verisor indepartat, jandarm, mi-a facut cadou o carte de judo si mi-a dat o singura indicatie: unul dintre cele mai importante lucruri era sa stii cum sa cazi atunci cand esti aruncat. Evident, eu nu urma sa fiu aruncat, ci sa ma arunc, fiindca invatam de unul singur. M-am aruncat, deci. Urmarind schemele din carte cu foarte putina rabdare pentru text, m-am aruncat iar si iar. Durea uneori, dar eu continuam sa ma arunc. O faceam cand ai mei nu erau acasa. Nimanui nu-i place sa fie vazut cazand, cu atat mai putin sa fie vazut cazand de bun ce e.

Si am tot cazut vreo trei saptamani, cred. In scurt timp am devenit expert, cel putin in ochii mei; un sentiment foarte caldut, dar inselator, pe care aveam sa il simt de multe, multe ori in anii ce aveau sa vina.

(…)
Ceea ce practicasem timp de trei saptamani nu te invata cum sa cazi, ci cum sa NU cazi. Cele patru pagini pe care le stiam acum pe dinafara erau singurele pagini din carte in care erau prezentate imagini cu modalitati de cadere ce ar trebui evitate.

(…)
in antreprenoriat trebuie sa te pregatesti, in primul rand psihic, sa cazi de foarte multe ori. Apoi, dupa ce caderile nu te mai iau prin surprindere, trebuie sa inveti sa te ridici cat mai repede, sa te uiti in stanga si in dreapta, sa te asiguri ca nu te-a vazut foarte multa lume, dupa care sa mergi in continuare, cu capul sus, catre o tinta. Si intotdeauna cineva te vede. Intotdeauna cineva rade, intotdeauna cineva iti spune “ti-am zis eu ca nu va merge”. Iar in toata aceasta nebunie, tu faci eforturi sa te izolezi cat mai bine, sa te calesti, sa devii mai rezistent si, mai ales, sa nu uiti esentialul: ca fiecare astfel de cadere este un esec doar pana in momentul in care ai invatat cu adevarat o lectie importanta din ea. Apoi, devine experienta.

Andrei Rosca, Suntem furtuni

luati-va o pauza de la orice pret de o jumatate de ora si cititi primele capitole din carte (a postat deja 5 ), sunt sigura ca o sa reveniti la ea. enjoy it!

2129

eu cind vreau sa fluier, fluier – ursul de argint, berlin 2010

in aceasta seara, la festivalul de film de la berlin, filmul romanesc Eu cind vreau sa fluier, fluier a cistigat Marele premiul al juriului – Ursul de argint.

Ursul De Aur a fost cistigat de Bal (r. Semih Kaplanogu)

Ursul de argint pt regie a ajuns la Roman Polanski.

Florin Serban, regizorul filmului Eu cind vreau sa fluier, fluier a mai cistigat si premiul pentru inovatie, Premiul Alfred Bauer.

1889

tiger woods public apologies – wtf???

ok, tiger woods si-a inselat nevasta. nashpa ce a fct, ok. dar… de aici si pina la a ajunge sa ia in calcul retragerea din sport si pina la a-si cere scuze public pret de 15 min, intr-un discurs scris de altii, e cale luuungaaaaa

cum dracu’ s-a ajuns la asta?

(tare as vrea sa stiu cine i-a scris discursul de astazi de dimineata. pariez ca e si o femeie in echipa care a scris discursul, daca nu chiar doar o femeie singura la scris.:) profesionista in ale discursurilor publice, dar un barbat – pe bune – ca si-ar fi cerut scuze in mai putine cuvinte si s-ar fi umilit mai putin )

daca ai fi fost in locul lui tiger woods, ai fi iesit cu un astfel de speech ca sa-ti ceri scuze public?

1161

Jurnalul Elenei Mihaila – internship la Tabu – sapt 1

Elena Mihaila, cea care face un internship la Tabu in postul de asistent al redactorului sef, a trecut de prima ei saptamina: cea de acomodare.

iata cum s-a vzt aceasta saptamina din perspectiva ei

Am căutat strada respectivă pe hartă, am strâns din dinţi în trafic, locul de parcare a venit mai greu şi, făcându-mi curaj, am păşit în curtea redacţiei. Timid am întrebat mai exact pe unde se ajunge la birouri. „Urci scările, apoi dreapta şi drept înainte”. A sunat uşor. Am urmat îndrumările, am intrat în prima încăpere, nimeni…Bun până aici. Recapitulez, mă uit în stânga sus pe scări, în dreapta şi continui „drept înainte”. Apăs pe clanţă, „Bună ziua, sunt Elena, internul.” Şi de aici…

agitaţie, oameni vorbind, telefoane, computere, colaboratori, vicii, mouse, jucării, 5 minute de linişte când doar sunetul tastelor şi ploaia de afară se mai auzeau, nume nereţinute, planuri, printuri, corectări si „vreau acasă” – uri.

Aşa pot rezuma prima mea zi. Mă simţeam ca un caţeluş care este fascinat de tot ceea ce vede şi nu ştie mai exact încotro să se îndrepte prima dată.

Următoarea zi, la fel de timid, am asistat la o joacă de oameni mari. „Joaca” de-a brainstorming-ul de idei pentru numerele viitoare mi s-a parut ca o partidă de tenis. Cineva lansează o idee care este preluată mai departe de altcineva şi tot aşa. Pot aplica această comparaţie şi la mine; aflându-mă în exterior, privirea mea fugea la fiecare în parte de fiecare dată când se lansa o idee nouă.

Încep să asociez din ce în ce mai bine numele fiecărui membru al echipei cu figura sa, dar în special cu ceea ce face, acomodându-mă şi cu termenii de specialitate. Sunt mândră când ţin minte un nume nou, pentru că nu-mi este deloc uşor să o fac, fapt cam trist pentru un viitor jurnalist.

Treptat încerc să las emoţiile în colţul lor şi să profit să invaţ cât mai multe lucruri. Am văzut cum se transformă un text până la varianta finală, cum este nevoie de mai multe perechi de ochi pentru a verifica un text şi a-l corecta. Am observat răbdarea cu care se editează pozele şi cu care se paginează articolele. Am avut posibilitatea de a lua parte la susţinerea unui proiect viitor din a cărui dezvoltare am multe trucuri de invăţat. Pe de altă parte încep să înţeleg din ce în ce mai bine relaţia Echipă vs. Idei vs. Costuri vs. Oameni, care implică destul de multe compromisuri.

Toate acestea pe „fast forward”. Aştept cu nerăbdare să descopăr ce surprize sunt în planul saptamânii următoare.

Elena Mihăilă

2077

cintecele mele de dragoste

iar a apucat-o pe sanzi sa fie diriginta cu noi; sa ne scoata la lectie cu o tema si sa nu ne lase sa spunem mai mult de o propozitie, frustrindu-ne ca nu putem sa aratam ce destepti si sensibili suntem.

de data asta ne-a pus sa spunem cintecelul de dragoste preferat.

si iar ma razbun si pun aici mai multe ca ea nu m-a lasat (la examenul ei am trecut Moj – Goya, un cintec pe care-l stiu pentru ca exista my special friend Dodi pe lumea asta)

uite niste cintecele din Ipod-ul meu (mi-ar placea sa-mi trimiteti un cintecel din playlistul vostru, sa-l postez aici:) )

image-3-for-history-of-web-gallery-76419562putin sex cu netul

putin sex cu netul

De citeva zile, tot citesc la o complicatenie de carte despre SEO in speranta ca o sa ma mai destept si eu un pic cu internetul, dar in loc de asta am dezvoltat teoria amantlicului publicului.

Pentru multi dintre jurnalistii care au scris ani buni la ziar/reviste, care erau la mixere cind se formau radiourile sau apareau primele televiziuni private, web-ul e o necunoscuta aducatoare de multe frustrari.

E ca si cum partenerul ar avea o amanta mai tinara: le fura ce le e drag de linga ei (cititorii/ ascultatorii/ telespectatorii) si ii frustreaza teribil.

Despre amanta asta poti sa spui multe. categoric nu e mai desteapta, categoric nu face mincare mai buna, categoric nu e mai rafinata/educata.

Dar, al naibii sa fie, e mai amuzanta, e fresh si-o distreaza pe iubita noastra audienta.

Asa ca, de vreo doua zile ma gindesc ca noi, jurnalistii de print, trebuie sa ne comportam ca o femeie careia i-a plecat barbatul de acasa cu o amanta mai tinara.
Ori recreem ingredientele care sa retrezeasca apetitul sexual din familie ca sa ne recuperam partenerul/publicul, ori ne cautam altu’.

( din aceeasi serie 10 motive pentru care interviul e ca sexul)

2619
top-gear-logomaking of Povestea unui succes

making of Povestea unui succes

pentru tabu de februarie am scris story-ul, Povestea unui succes, cu personaj principal Costin Giurgea, tinarul care i-a convins pe britanicii de la Top Gear sa vina sa filmeze aici si care a obtinut toate aprobarile complicate necesare filmarilor in Casa Poporului si pe Transfagarasan.

nu e un story despre show. nici despre masini. e despre Costin si miza mea a fost ca textul sa fie, mai ales, despre mintea lui.
prin urmare, in text nu exista nicio transcriere fizica a personajului principal, niciun detaliu despre vreun gest sau amanunt prin care “sa-l vada” cititorul.
ca sa arat cum functioneaza mintea lui e in text un joc al lucrurilor pe care si le spune siesi, fata in fata cu cele pe care le rosteste celor din jurul lui.

despre structura

cu story-ul acesta am vrut sa experimentez scrierea in reverse. sa plec de la prezent si sa merg inapoi in timp, intimplare cu intimplare, capitol cu capitol. asta mi-a dat multe batai de cap, am si plins la un moment la care eu credeam ca gasisem solutia minune si ana onisei, care mi-a fost editor, mi-a spus ca nu se intelege nimik si ar fi bine sa renuntam la reverse. razvan penescu, care a fost second opinion pe text, a sustinut structura asta si am continuat sa ma lupt cu cronologia, cu presaratul de detalii care sa se lege cu ceva ce va fi mai tirziu, fara insa sa creeze confuzie.

cum nu exista foarte multi romani care sa nu stie ca s-a filmat show-ul top gear in romania, un text care sa prezinte drept ‘victorie finala” reusita realizarii show-ului nu mai promitea o tensiune in mintea cititorului. dar viata lui Costin oferea mult material pentru surprize.
asa ca am plecat de la macro – ce inseamna succesul in general- si-am mers inapoi ingustind fanta prin care am privit pina am ajuns la primul succes, cel care i-a adus cariera pe care acum o are Costin.

in economia textului, spatiul alocat acestui prim gest – care a generat succesul – e cel mai mic. e in ultimul paragraf care e si cel mai scurt. am vrut sa induc cumva cititorului gindul ca gesturile care ne par nesemnificative pot declansa lucruri minunate.

*
ce nu mi-a iesit

daca am un regret legat de acest articol este acela ca nu am stat mai mult de vorba cu Costin. e o trasatura foarte specifica felului lui de a fi pe care n-am putut sa o pun in text pentru ca nu am avut suficient material.
umorul lui. un fel de golaneala jucausa, amestecata cu timiditate si bun simt.

in primul draft al textului incercasem sa speculez acest umor si sa spun povestea intr-un stil chick lit. nu m-a tinut talentul/mina/mintea sa-l duc pina la capat si am ramas la varianta minimalista, care sa stea in picioare prin fapte, nu prin jocuri de cuvinte, pentru ca imi e mult mai apropiata.

primul draft se incheia cu un P.S. care nu se mai regaseste in textul final.
Pentru cititorii revistelor de barbati Costin Giurgea e un barbat perfect: la 28 de ani are un job care-i permite sa testeze orice masina si-ar dori, se plimba prin lume la lansari unde sunt super top modele si bauturi scumpe; are motocicleta, ii place viteza, dar o struneste rational; a fost fata in fata cu moartea si a rezolvat situatia barbateste.
Pentru cititoarele revistelor de femei, Costin Giurgea e… aproape perfect. Lucreaza cu vedete si are masini scumpe; poate organiza intilniri romantice spectaculoase ( doar a fost in stare sa inchida transfagarasanul, nu?); prefera linistea discutiilor cu prietenii in locul galagiei din cluburi; are 600 de filme acasa si un ciine. Dar… are un “defect”. E insurat.

*
despre interviu

am avut 2 zile de interviuri cu Costin si a fost un interlocutor perfect. cind faci interviu cu un jurnalist, pentru ca stie toate trucurile tale – ai doua posibilitati: ori nu-ti spune nimik si bifeaza intilnirea ca sa scape, ori iti povesteste tot.
am avut noroc cu Costin. a avut incredere si mi-a povestit si lucruri de care n-am fost constienta la momentul interviului.

cum este secventa cu spitalul & problema lui medicala.
la momentul interviului am fost atit de concentrata sa obtin detalii, iar Costin raspundea cu o voce calma, clara, fara nicio ezitare, dar si fara vreo emfaza (desi situatia fusese dramatica) incit nu am constientizat gravitatea faptelor. Costin glumea ca a mai avut ocazii sa moara si le enumera amuzat, ca si cum ar fi povestit distractii din copilarie.
dar cind am transcris interviul, ma durea tot corpul de cit de dura era situatia descrisa.

secventa cu spitalul a fost prima pe care am scris-o. in primul draft (au fost 4) era foarte foarte naturalist – dura. am curatat-o pe parcurs si, dupa ce am iesit emotional din text si am renuntat la strinsul din dinti cind scriam despre starile post operatorii, am evidentiat oaza de liniste din mintea lui Costin. singura din tot textul. aparuta intr-un moment cu adevarat extrem. ceea ce a rezultat e asa

Fata in fata cu situatia grava in care se afla s-a gândit la momentele in care ar fi putut muri. De data aceasta mintea lui a declansat un flashback. Soseaua umeda, stopul si motocicleta lui care nu s-a mai oprit in intersectie – a sarit din mers de pe ea. Saltul dupa minge in curtea scolii si gardul in care i s-a agatat piciorul – muschiul coapsei i s-a sfâsiat. Fuga disperata dupa un coleg si gardul care i-a iesit in fata – urechea i-a fost despicata. Saritura in cap in gârla, piatra de la fundul apei – durerea din coloana.
Apoi, in mintea lui s-a facut liniste. Iar linistea a coborât in corp. Limpede. Fara panica. Fara depresie. Stia ca facuse tot ce depinsese de el, era la cei mai buni medici. „Daca nici astia nu fac operatia, atunci n-o face nimeni.”

cea mai grea a fost partea cu numitul emotiilor pentru ca, asemeni majoritatii barbatilor, nici Costin nu stia sa puna degetul pe detalii emotionale sau mici lucruri care ar fi dat culoare.
il intrebam “ce ti-ai pus in bagaje cind ai plecat pe transfagarasan” si pentru ca i se parea ceva absolut nesemnificativ si nici nu tinuse minte, imi raspundea cu ce masini s-au dus.
lumea femeilor vs lumea barbatilor.

momentul cel mai drag legat de acest articol are insa legatura exact cu aceste emotii greu de rostit. cind textul era aproape de final, i l-am trimis lui Costin sa verificam informatiile.
o zi mai tirziu a venit de la el un mail care m-a facut sa-mi clantzane dintii, la propriu. era foarte multa tensiune si emotie in spatiile dintre cuvinte. era intr-un limbaj foarte simplu, foarte barbatesc, nicio dantela, niciun artificiu de exprimare, si continea detalii despre cum functioneaza Costin in resorturile lui intime.

am folosit o parte din mailul care s-a numit “marturisesc, spun tot” in fragmentul urmator

De asta, in dimineata când a gasit mailul lui Gavin, n-a avut nicio ezitare sa se inhame la ceva nou. Nu s-a gandit nicio clipa ca surescitarea sau efortul ar putea sa-i dauneze in vreun fel. Uitase, pur si simplu, tot ce tinea de operatie. |n plus isi dorise tot timpul sa vina englezii in Romania si de fiecare data cand avusese ocazia, le trimisese un mail sau spusese o vorba despre asta. dar, de teama unui esec, nici macar lui nu-si recunoscuse ca asta e scopul final sau ca s-ar putea chiar intampla ca ei sa filmeze in Romania. Construia insa de patru ani oportunitatea asta.

*
despre research

am avut acces la toate fotografiile pe care le facusera colegii lui Costin pe durata filmarilor echipei britanice in romania in caz ca as fi vrut sa fac descrieri fizice/culori/ decoruri ; am vazut mailuri din corespondenta intre Costin si britanici; am incrucisat povestirile lui Costin cu cele ale colegilor lui pentru a vedea si din alt unghi aceeasi intimplare; am vazut fotografii de la ceremoniile pe care le mentionez in text, cele in care s-a intilnit pt prima data cu Clarkson & echipa TG. Costin mi-a spus numele hotelului din Miami din care este descrisa o secventa, intr-unul dintre drafturi exista si descrierea camerei luata din fotografiile de pe net, tot asa cum am avut si descrierea restaurantului in care se petrece o alta secventa. (nu le-am folosit dar mi-au dat o relaxare pentru ca daca as fi avut nevoie, erau acolo). am vorbit cu un medic ca sa inteleg riscurile operatiei si sa mi se explice intensitatea durerii post operatorii.
Ana Oprea, PR-ul lor si fosta mea colega, mi-a trimis o ampla documentare despre tot ce s-a scris in perioada respectiva, dar si memo-urile interne prin care stabileau ce si cit comunica in afara companiei despre vizita britanicilor. intr-unul dintre mailurile lui Costin catre Ana am gasit informatii despre existenta cinei din text (secventa a fost descrisa dupa ce am vbt cu cei 2 protagonisti ai acelui moment. ea nu aparuse insa in interviul direct)
pentru secventa cu spitalul am vazut un episod din Star Trek (desi urasc filmele SF). asa am aflat ca exprimarea lui Costin “eram ca un borg” facea trimitere la serialul despre care imi povestise ca il vazuse cit a stat in spital. si tot pentru secventa respectiva, pentru trimiterea la Star trek a trebuit sa citesc despre diferenta dintre serii (imi atrasese atentia ca s-a uitat la cele cu Picard) si am descoperit ca de fapt a vazut foarte multe ore de Star trek.
in text au rezultat fix 29 de cuvinte dupa aventura mea de vreo 2 ore in lumea star trek:

Isi spunea ca e ca un borg din Star Trek, filmul pe care l-a vazut in cele doua saptamâni petrecute in spital – 178 de episoade insumând 132 de ore.

pentru comparatia cu efectele campaniei ministerului turismului, am citit contractul ministerului cu eurosport, am vorbit cu un specialist media ca sa transforme punctele de rating si partea tehnica din contract in numar fizic de potentiali privitori ai spotului publicitar, apoi am comparat cu audienta globala a emisiunii rezultata din analizele media britanice.

fragmentul obtinut e acesta

De la distanta, succesul acestei emisiuni se masoara in cele 350 de milioane de spectatori care vad cât de spectaculos e Transfagarasanul si care, poate, vor retine numele tarii noastre. O reclama pentru România care atinge de doua ori mai multi spectatori decât campania pe care Ministerului Turismului a facut-o, via Eurosport, platind un milion de euro.

iar tot timpul cit am scris am avt in fata o fotografie cu costin incruntat/preocupat facuta de unul dintre colegii lui la filmarea de pe transfagarasan. (nu o am la indemina ca as posta-o, dar voi face un later edit:) )
ea nu se regaseste in layoutul revistei pentru ca art directorul, diana cuciuc, a avut optiunile ei de ilustrare si nu i-am atras atentia in niciun fel asupra unei fotografii sau alteia. mie mi-a plct fotografia pt ca vorbeste despre lumea din mintea lui Costin.

textul despre Costin Giurgea, Povestea unui succes, poate fi citit aici.

2650

eu cind vreau sa fluier, fluier – ovatii la berlin 2010

ieri, filmul Eu cind vreau sa fluier, fluier a intrat in competitia oficiala de la Berlin 2010. primul film romanesc in competitie, dupa 17 ani.
s-a vizionat si astazi de dimineata si cred ca se mai poate vedea, la berlin desigur, si miine

filmul a luat deja de la critici note mai mari decit noua creatie a lui Polanski,The ghost writer

iar variety scrie despre actori

First-timer Pistereanu acquits himself with seasoned professionalism, keeping emotions dampened down and brooding rather than going for showier explosions. Even when behaving stupidly, he maintains a sympathy that largely accepts his behavior without condoning his actions. Fellow inmates were cast using juvenile offenders who blend in seamlessly; in smaller parts, Condeescu hints at flashes of personality while Voda’s thoughtless mother captures the vulnerability of selfishness

If I Want to Whistle, I Whistle, Variety Review

*
eu ma simt cumva atasata personal de filmul acesta, pentru ca l-am vazut cind inca era in stadiul de finisare montaj si am asistat la niste discutii minunate (tehnice) post vizionare.
la asta se adauga faptul ca, producatorul/scenaristul (al filmului asta, pt ca altfel e regizor) Catalin Mitulescu a fost prezent in toate Tabu special film, de-a lungului timpului, asa ca am avut timp sa-l cunosc.
plus ca l-am intilnit si pe actorul din rolul principal, George Pistereanu, l-am si intervievat pentru revista.
*
cititorii tabu se vor intilni in avanpremiera cu acest film si cu o parte din echipa, intr-o vizionare privata la care va puteti inscrie si voi cu un comment pe blog:)
*
iata-i pe simpaticii protagonisti, eleganti pe covorul rosu, primul covor roshu – cred ca si primele autografe – pentru George si Ada, tinerii actori din rolurile principale.


Clara Voda, George Pistereanu si Ada Condeescu

George Pistereanu si Ada Condeescu


George Pistereanu si Ada Condeescu

mindrie: tabu sept 2009 vs harper’s bazaar martie 2010

in septembrie 2009, tabu avea un numar special dedicat modei, iar cover story era cu Alexandra Sandor care lua “chipul” a patru designeri faimosi: largerfeld, galliano, westwood si chanel.

la momentul la care am cerut echipei noastre de stilisti sa faca aceasta transformare, toti au respirat adinc si au zis ca e f f riscant. aproape i-am obligat sa o faca:)

au lucrat pentru transformari timp de 2 zile lungi echipa formata din Laura Cirnici stil, Alexandru Abagiu Make up, Sorin Stratulat hair, Cosmin Bumbut Fotograf, Cristian Petrescu productie.

astazi ma bucur sa-i anunt pe ei (dar si pe toti cei care ne-au citit atunci) ca Harper’s Bazaar UK, editia de martie 2010, are o transformare similara.
Un model androgin a luat chipul designerilor Donatella Versace, Vivienne Westwood, John Galliano, Carolina Herrera, Sonia Rykiel, Rei Kawakubo si Karl Lagerfeld.
Fotograf Karl Lagerfeld.

iata 3 dintre transformarile noastre vs transformarile lor

tabu septembrie 2009

harper’s bazaar martie 2010

1452

seductie

“desire begins in the mind”

in seara asta Antena 1 difuzeaza Dangerous Beauty, un film care place tuturor femeilor.
pentru filmul asta m-am dus pina la venetia. am descoperit-o exact asa cum banuiam: o curtezana batrina care stie inca sa mai seduca.

*
acum citiva ani am avut un proiect pentru liternet.ro in care ma intilneam cu personajele pe care le-am placut de-a lungul timpului, intr-un text fictiune.

m-am intilnit si cu veronica franco, intr-un text care s-a numit Seductie.

l-am recitit din intimplare zilele trecute si-am zimbit. inca mai cred ce am scris acolo si ma bucur ca prin acest exercitiu am “facut” actiunea ambelor parti implicate. asa e mult mai tricky lectura:)
*
there is an alternative to marriage.
you’ll become a courtesan

de la min min 3.36 in secventa asta:)

si continuarea a transformarii ei

1360

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!