in dilema de saptamina asta, Radu Jude scrie intr-un foarte mare si frumos fel:
Altminteri, mai bine vă povestesc despre un eveniment important al vieţii mele recente – singurul care cred că merită împărtăşit aşa, unor necunoscuţi. E vorba despre descoperirea unui mare scriitor: Vasili Grossman. Am citit întîi Panta rhei, un roman care amestecă incredibil poezia, proza cea mai puternică şi eseul. Cred că nici o altă incursiune în răul secolului trecut nu m-a răvăşit la fel de tare ca această carte de mici dimensiuni (poate doar vizionarea lui Shoah de Claude Lanzmann). Asta, dincolo de meritele literare mai mult decît evidente. De fapt, miza textelor lui Grossman nu e niciodată una pur literară, ci, mai degrabă, etică şi existenţială, iar asta pare a fi un lucru foarte rar astăzi. Apoi am citit pe nerăsuflate Viaţă şi destin, un roman scris cu o putere de evocare pe care n-am mai întîlnit-o de la cărţile lui Tolstoi. Şi, de altfel, această carte pare a fi un fel de replică peste timp la Război şi pace şi îndrăznesc să spun (fără să mă pricep cu adevărat la literatură, nu sînt critic literar) că este cel puţin la fel de bună. În orice caz, e mult mai tristă.
Jude (autorul minunatului scurt metraj “Lampa cu caciula” si a lung metrajului “Cea mai fericita fata din lume”) filmeaza zilele acestea in bucuresti o poveste despre divort – Toata lumea din familia noastra – cu Gabriel Spahiu, Mihaela Sirbu si Serban Pavlu in rolurile principale.
Sper sa ajung si eu intr-una din zile pe platourile de filmare.:)
Un fragment din “Viaţă şi destin, un roman scris cu o putere de evocare pe care n-am mai întîlnit-o de la cărţile lui Tolstoi” de Vasili Grossman se poate citi pe LiterNet:
http://atelier.liternet.ro/articol/9090/Vasili-Grossman-Laurentiu-Checiches/Viata-si-destin.html
[…] ceva destul de atipic – radu jude […]