Stiti povestea Vrajitorul din Oz? Cu micuta Dorothy a carei casa e luata de ciclon si care ajunge intr-un tarim necunoscut?
Trebuie sa o stiti… Dorothy trebuie sa ajunga la Vrajitorul din Oz pentru a afla drumul inapoi catre casa, dar pe drum intilneste citeva personaje: pe Sperie –Ciori, omul facut din paie care isi dorea sa aiba si el putin creier, Leul cel Las, care dorea sa devina si el un leu curajos si Omul Tinichea care isi dorea ca si la el in piep sa bata o inima la fel ca la toti oamenii normali. Dorothy si prietenul ei , catelusul Toto, ii iau in drumul lor si pe noii lor prieteni, ajung la Vrajitor si… mai vedeti voi in carte (daca nu va reamintiti povestea)
*
Ei bine, astazi, de 1 iunie, povestea se schimba putin, se transforma intr-o poveste pentru oameni mari care mai stiu sa se joace. Si se intimpla asa…
*
2011. Dorothy e in casa din K., linga matusa EM care s-a mutat aici inca de tinara pe cind era vesela si plina de energie. Acum e diferita, Dorothy – la cei 10 ani ai ei – nu stie sa spuna de ce, dar sigur nu e vorba de batrinete; e ceva in ochii ei, mai degraba, ceva care pare tristete.
Nici sotul matusii Em, unchiul Henry, nu zimbeste foarte mult, dar Dorothy stie ca ei o iubesc si pun multa dragoste in ingrijirea ei. Altfel de ce i-ar mai fi facut cadou pe catelusul Toto, ghemul de blana greata neagra cu ochii ca doua margele?!
Toto e bucuria lui Dorothy cu el se joaca in fiecare zi pe pajistile de pe linga casa si nu-i e frica niciodata pentru ca Toto stie mereu drumul catre casa cind ajung prea departe.
Astazi, miercuri, 1 iunie, n-au voie sa iasa din casa. Nu sunt pedepsiti, n-au facut nimic rau, dar a fost o avertizare meteo de tornada. Asa ca se joaca in casa cu Toto, urmarind cu coltul ochilor pregatirile celor mari.
“Sa inchizi beciul”, se aude vocea calma a matusii Em.
“Vino cu mine sa prindem si pasarile”, ii raspunde unchiul Henry.
Toto face tumbe pe covorul lor roshu, iar Dorothy incearca sa-l tina pe linga ea pentru ca afara se aude un zgomot ingrozitor. Galagia e asa de mare ca nici nu-si da seama ca tornada a luat casa, il vede pe Toto cazind in fund si se intreaba: “Oare zburam sau Toto face glume?”
Dar cind casa se zguduie din toate incheieturile Dorothy isi da seama ca plutesc. Ii e frica, Toto plinge, dar ea nu o sa plinga ; ea e fetita mare, stie ca daca plinge si ea, Toto se va speria si mai tare.
Cind casa se aseaza pe pamint cu o zguduitura uriasa, Toto sare in bratele ei, lingind-o pe obraz.
“haide, a trecut, o sa fie bine”, ii spune catelusului care pare ca nu o crede.
Deschide usa casei si… nimic din ce e afara nu-i cunoscut pentru ea. E o padure plina de frunzisuri si de zgomote ciudate. In fata, pe o carare ingusta, vin 3 oameni batrini, imbracati in haine ciudate; 2 barbati si o femeie.
“Toto, arata-le ca nu ne e frica”, sopteste printre dinti.
“Bine ai venit in tarimul Oz”, spune femeia. “Casa ta a cazut peste vrajitoarea cea rea si tocmai ce ai omorit-o, iti multumim pentru asta si-ti facem un cadou”.
Ii intinde o cutiuta neagra pe care scrie ceva cu G si V, plus niste cifre.
“Ia-l te va ajuta in drumul tau.”, continua femeia.
“Vreau acasa”, sopteste Dorothy.
“Da, dar noi nu stim drumul si nici cum poti sa ajungi din tarimul Oz in tara ta. Trebuie sa mergi la marele Vrajitor din Oz, in casa smaraldelor si el o sa te invete cum sa ajungi acasa. Foloseste-te de cutia asta”, ii intinde femeia GPS-ul…
*
De aici incolo continua tu povestea…
Avem la dispozitie o saptamina pentru ca Dorothy sa ajunga inapoi acasa. Are GPS, dar trebuie sa-I intilneasca pe Omul de Tinichea, Leul cel Las si pe Sperie Ciori, pina sa ajunga la Vrajitorul din Oz care sa-I dea Solutia pentru drumul catre casa.
Scrie un comentariu si continua povestea. La sfirsitul povestii, pe 8 iunie, alegem un castigator pe care-l premiem cu un GPS Prestigio GeoVision 5500.
Dorothy avand acest magic si incredibil gps pe care il foloseste pentru a gasi drumul spre vrajitorul din Oz e foarte folositor pentru ea dar se pare ca nu numai acesta este folositor dar si niste personaje are nevoie pentru a-l intalni pe vrajitor iar pentru a le intalni se foloseste de gps si cu foarte multa usurinta gaseste pe cele 3 personaje si cu ajutorul acestora si gps`ului ajung la Vrajitorul din OZ.
cred ca trebuie sa fii mai specific. sa (de)scrii actiunea
…Foloseste-te de cutia asta, ii intinde femeia GPS-ul si disparu. Dorothy privi uimita la ciudata cutiuta, apoi spre Toto, parca intrebandu-l cum ar putea sa se foloseasca de cutiuta magica. Insa, Toto o zbughi la fuga spre un obiect alb ce parea a fi un os. Dorothy, cand se apropie si ea, a observat ca era o carte, dar nu ca cele de povesti pe care le citise pana atunci. O rasfoi putin si, noroc ca stia sa citeasca!!! Era manualul de utilizare al cutiutei magice! A inteles cum ar putea sa foloseasca GPS-ul, dar mai era o problema! Unde ar putea sa-i gaseasca pe Omul de Tinichea, Omul de Paie, Leul cel Las? Pai, unde in alta parte ar putea fi niste personaje de poveste de 1 iunie decat impreuna cu copiii??!!?? Copii multi sunt in gradinite, asa ca Dorothy avu o idee. A setat GPS-ul sa ii afiseze toate gradinitele din zona. A durat ceva timp pana a cutreierat tinutul, pe un drum pavat si aurit, caci doar setase GPS-ul sa ii arate cel mai bun drum, dar intr-un final si-a gasit prietenii intr-o multime de copii. Cu greu a reusit sa ii rapeasca de la petrecere, si au intrat in sedinta. Le-a povestit despre cutiuta magica ce a ajutat-o sa ii gaseasca. I-a rugat sa o ajute numai sa afle adresa Vrajitorului din OZ, care era singurul ce o va putea ajuta sa gaseasca drumul inapoi spre casa. Atunci Leul scoase laptopul si a cautat pe google, Omul Tinichea a scos playerul pentru a asculta soundtrackul filmului, poate ar gasi vreun indiciu in versuri, si Omul de Paie a scos un e-book sa caute chiar in carte. Cei trei au gasit aceeasi adresa, dar cu o mica diferenta: numarul strazii! “Nu-i nimic!” spune Dorothy, gandind ca va seta GPS-ul la unul dintre cele 3 numere, oricum erau apropiate, si se va orienta la fata locului! Si-a setat GPS-ul de data aceasta sa ii arate drumul cel mai scurt, caci nu mai avea mult timp de pierdut, si porni la drum. Abia astepta sa ajunga acasa, si nu a durat mult asteptarea, caci vrajitorul i-a daruit o pereche de pantofiori rosii fermecati care daca erau ciocniti la calcaie o trimiteau pe Dorothy unde isi dorea sa ajunga. Dorothy il lua pe Toto in brate, si ciocnind din pantofiori isi dori sa fie acasa, inchizand ochii.Cand i-a redeschis, era in preajma familiei, care ii lipsise enorm! Foarte dulce regasirea… si si-a uimit familia prezentandu-le cutiuta magica primita in dar, si demonstrandu-le ce poate face. Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea ASA!
-E interesant acest obiect dar esti sigur ca e bun si nu ma ratacesc?
-Sigur,te duci inspre V si ajungi la Vrajitorul din Oz dar o sa ai mult de mers!
Bine,iti multumesc am sa incerc pentru ca vreau sa ajung acasa!
-Dar sa ai grija de tine,multe primejdii te pot astepta!
-O sa am grija,spuse Dorothy si a plecat bucuroasa!
-Si merse,si merse ea si ajunge intr-o padure deasa si a auzit un fosnet!
Ea spuse:Nu-mi face rau oricine ai fi,eu nu vreau sa-ti fac nimic doar ca trebuie sa ajung la Vrajitorul din Oz ca sa ma ajute sa ajung acasa!
De dupa un copac apare o persoana complet din tinichea si ii spuse lui Dorothy:
-Nu te teme nu iti fac nimic,stau aici si aproape am ruginit,te rog ia-ma cu tine!
-Bine am sa te iau deoarece am nevoie de un amic de calatorie!
Si au mers din nou iesind cu succes din padure datorita GPS-ului norocos apoi au ajuns pe un camp si s-au intalnit cu un leu dar saracul era prea las si a vrut sa fuga dar Dorothy si Omul de Tinichea i-au spus sa vina cu ei in calatoria spre Vrajitorul din Oz!
Leul cel Las bucuros a acceptat si au mai mers pana au ajuns la un pod si dupa ce au trecut peste pod s-au speriat de o Sperietoare de ciori.
Sperietoarea le-a spus:
-Ce faceti voi pe campul acesta pustiu pentru ca nu a mai trecut nimeni pe aici de 20 ani iar eu am ramas singur!
-Mergem spre taramul Vrajitorului din Oz pentru ca ne poate indeplini la toti dorinte!
-Ma lasati sa merg cu voi?
-Cu siguranta!
Multumiti toti ca si-au facut noi prieteni au mai mers un pic si au ajuns pe taramul Vrajitorului cu ajutorul GPS-ului!Acolo au batut la poarta castelului iar usa s-a deschis intrand in el!Acolo au dat peste Vrajitorul din Oz care era foarte batran dar inca
in putere.El le-a spus:
-Ce va aduce pe toti la mine?
-Dorothy spuse prima:Eu vreau sa ajung acasa!
-Vrajitorul zambind i-a spus:
-Ai la tine cutiuta magica numita GPS care te va ajuta sa ajungi acasa!
-Si cum poate acesta cutiuta sa ma duca acasa?
-Are o harta magica a spus vrajitorul!
-Multumesc,a spus Dorothy!
I-a venit vremea omului de tinichea sa spuna ce vrea:
-Eu vreau sa fiu un om din nou!
-Dorinta ta se va indeplini si l-a transformat in om!
-Acum Leul cel las ii spune ce vrea:
-Eu vreau sa nu mai fiu las!Si acestuia i s-a indeplinit dorinta iar dupa leu i-a venit randul Sperietoarei de Ciori sa-si spuna dorinta:
-As vrea sa pot sa fiu un om frumos.In cateva clipe el a devenit un om frumos!
Toti i-au multumit Vrajitorului apoi i-a spus lui Dorothy:
-Vrem sa mergem cu tine in satul tau pentru ca suntem cu totii prietenii tai!
Dorothy i-a luat si in 2 zile ea a ajuns acasa cu ajutorul GPS-ului!Si au devenind astfel niste prieteni adevarati!
Nu prea stia ea la ce foloseste dar totusi l-a luat si a pornit la drum. In drumul ei catre nicaieri, obosi si s-a asezat pe iarba alaturi de zurbagiul Toto si misterioasa cutie neagra. Dorothy, incerca sa priceapa cum se foloseste dar nu ii dadu de cap si s-a intins suparata pe verdele ierbii plin de speranta. Toto, ca orice caine neastamparat sarea de colo-colo pana cand din greseala calca pe Gps si un sunet ciudat si o sageata si-au facut aparitia. Dorothy speriata, a sarit sa opreasca greseala micului Toto dar galagia nu a incetat, intr-un final s-a hotarat sa urmareasca sageata cutiei negre pana a ajuns la Sperietoarea de ciori si nu orice sperietoare ci fondatoarea Speriegoogle de unde putea sa afle adresa vrajitorului. Lucru nu prea usor deoarece a noastra sperietoare nu avea nici un laptop prin preajma si nici alte surse de a obtine aceasta informatie. Totusi, un lucru il stia sigur, cum sa seteze gpsul pentru a calatori pana la amicul sau Hi Tech Omul de Tinichea. Drumul a fost lung si anevoios dar au mers pana la capat , increzatori in Omul de Tinichea. Speranta le-a fost imediat spulberata cand l-au vazut pe „omul” in care isi pusesera toata increderea, ca statea langa un pom foarte suparat deoarece laptopul sau nu vroia sa porneasca. Disperati si-au pus toate cele 3 creiere impreuna cu creierul lui Toto la contributie pentru a gasi o solutie si au gasit-o , magazinul LL. Acum este nevoie decat de Gpsul minune si treaba este ca si rezolvata .(Leul cel Las detine un magazin de reparat laptopuri, calculatoare si altele plus acces gratuit la internet.) Strabatand drumul pana acolo , grupul cel vesel rezolva problema si afla adresa Vrajitorului din Oz. Inainte sa ajunga la vrajitor cei patru prieteni si-au recapitulat dorintele pentru a le fi solutionate mai repede problemele : Dorothy vrea acasa, Sperietoarea doreste mai multa liniste, Omul de Tinichea vrea dragostea, iar Leul se gandeste la mai multi clienti pentru a-si depasi frica de oameni. Ajunsi la castel, vrajitorul le indeplineste dorintele, iar Dorothy afla ca aceiasi cutie neagra o va ajuta in drumul catre casa apasand doar un singur buton.
super povestra
si cu gps-ul gasi drumul!!!
…. Dorothy lua obiectul, il intoarsa pe toate partile, il duse la ureche apoi suspicioasa il intinse lui Toto care incepu sa latre. Desfacura cutia fara sa observe ca toti cei din jur au disparut. Apasa pe micul buton stralucitor. Sunetul electronic il intarata pe Toto si mai tare. Incepu sa-i para interesanta experienta asa ca se asezara in iarba, la umbra unui copac fermecat. Cand aparu o harta ciudata dezamagirea din ochii ei se transforma in speranta. Deodata o voce de zana se auzi din cutia fermecata. Dorothy arunca cutia si plina de spaima fugi pe urmele lui Toto pe poteca. Se uita inapoi si vazu cutia in iarba luminand. Vocea zanei era tot mai calda si mai linistitoare. Se intoarse. Toto la distanta sigura latra de mama focului. Ridica cutia si imediat aceasta ii ceru “destinatia” Dorothy tematoare scrise Vrajitorul din Oz. Cutia arata o harta si o sageata. Tematoare suspicioasa dar plina de speranta Dorothy porni la drum. Pana il intalni pe Omul de Tinichea deja ii trecuse toata teama si topaia pe poteci. Vocea zanei o atentiona la fiecare abatere de la drum. Il intalnira pe Omul de Tinichea care se invartea in cerc prin padure de mult timp, negasind calea spre Vrajitoru din Oz.
Se minuna si acesta de cutia fermecata ba chiar lua cutia in mana si incepu sa butoneze. La un moment dat vocea calda a zanei se transforma in vocea grava a unui cavaler. Toti au inlemnit de spaima. Cu timpul s-au obisnuit apoi, calauziti fiind de vocea cavalerului parca au capatat si un sentiment de siguranta. Nu acelasi lucru sa’ntamplat cu Leul cel Las care fugea inaintea lor disperat de frica vocii care venea dupa el pe poteca. Pana la urma l-au ajuns pe leu si l-au convins ca nu se intampla nimic, cutia fermecata e singura lor posibilitate de a ajunge la Vrajitorul din Oz.
Pana la urma au devenit foarte buni prieteni, topaind si cantand trecura vai si munti, campii si dealuri. Ba chiar isi gasira un nou tovaras de drum in persoana lui Sperie Ciori. Pe acesta l-au intalnit la marginea unui lan de porumb unde se aventura Dorothy sa culeaga flori de mac. Pentru ca se abatura de la drum cutia fermecata le-a facut o reconfigurare si astfel il intalnira pe Sperie Ciori, care se alatura bucuros echipei.
Intr-un tarziu vocea cavalerului ii anunta ca au ajuns la destinatie. Ridicara privirea si erau in fata unui castel, nici mare, nici mic, nici urat nici frumos.
Vrajitorul le aparu in fata si se minuna cand vazu cutia fermecata. Dupa ce il ajuta pe Omul de tinichea sa-si gaseasca inima pe leu sa fie curajos iar Sperie Ciori sa aiba minte, de fapt dupa ce i-a facut sa-si dea seama ca aceste lucruri le aveau si inainte de a veni la el, Vrajitorul ii ceru lui Dorothy cutia fermecata in schimbul ducerii acesteia acasa. Dorothy se desparti cu greu de cutia fermecata si in clipa urmatoare se trezi acasa, in mirosul de clatite facute de matusa Em si latratul lui Toto. Se ridica in capul oaselor si se uita pe geam. Unchiul Henry la poarta semna de primire postasului. In mana stanga un pachet. Se scula rapid, se imbraca si fugi afara apasata de cele intamplate …sau visate…inca nu putea sa-si explice. Iesi in bucatarie, o saluta pe matusa Em si ramase inlemnita cand la masa, unchiul Henry tinea in mana cutia fermecata abia scoasa din pachetul postasului. Dorothy se ridica pe varfuri si apasa butonul stralucitor. Unchiul Henry se apleca spre Dorothy cu un zambet poznas exact in clipa in care din cutia fermecata se auzi vocea zanei ” Multe salutari de la Vrajitorul din Oz”
Cu un tremur in glas Dorothy lua cutia cea neagra iar dupa ea Toto cu codita ridicata se pornira pe o peteca printre copaci infrunziti in cautarea vrajitorului. Mergand ei asa se auzeau tot felul de sunete ciudate care ii faceau pe fetita si pe catel sa se stranga in brate si sa-si urmeze drumul cu greu. Dar Dorothy inca nu avusese curiozitatea sa vada ce este in cutia cea neagra oferita de femeie. In drumul lor intalneste pe Sperie –Ciori, omul facut din paie care isi dorea sa aiba si el putin creier, Leul cel Las, care dorea sa devina si el un leu curajos si Omul Tinichea care isi dorea ca si la el in piep sa bata o inima la fel ca la toti oamenii normali. Fiecare dintre ei dezorientati in intunericul padurii au decis sa o insoteasca pe fetita sperand ca si ei isi vor gasi calea. Dorothy si prietenul ei catelusul Toto, nu s-au opus si au decis sa ii ia in drumul lor si pe noii lor prieteni. Trecand printr-o serie de peripetii acestia au ajuns la casa Vrajitorului Oz care ii astepta cu masa intinsa dar si cu dorinta de a folosi ceea ce femeia ii oferise lui Dorothy. Vrajitorul din Oz stia ca acel obiect este de nepretuit si ca va ajuta foarte mult in aducerea acasa a lui Dorothy si lui Toto. Vrajitorul din Oz le spuse povestea GPS-ului si ca numai cu cateva cuvinte spuse in apropierea acestuia se puteau intoarce de unde au venit foarte usor si in cel mai scurt timp. Facand cateva vraji asupra GPS-ului Vrajitorul din Oz ii aduce acasa pe Dorothy si Toto acestia din urma luandu-si ramas bun de la insotitorii de drum. De atunci Dorothy a pastrat GPS-ul ca pe unul dintre cele mai importante lucruri ale ei si nu s-a mai despartit niciodata de el asa cum nici de Toto nu s-a mai dezlipit.
la 10 ani dorothy stie sa citeasca si sa scrie, bineinteles cunoaste majoritatea gadgeturilor si recunoaste imediat butonul on/off al cutiei; il apasa dar nimic nu se intampla, cutia a ramas fara baterie, dar cum era o fetita ingenioasa si-a dezasamblat catelul de fabricatie china denumit toto 2014 si i-a luat acumulatorii, cateva fire si a alimentat cutia misterioasa ce parca ii semana cu un mp4, sau iphone. vummmm cutia porneste, in acel moment aparitia unui satelit pe display o lumineaza pe dorothy si aceasta isi da seama ca este un GPS, fata incarca harta tinutului OZ (denumit dupa numele lui Oz, dr. Oz), harta se incarca instant si fata introduce locatiile Omul de Tinichea, Leul cel Las, Sperie Ciori si Vrajitorul din Oz , seteaza destinatia Vrajitorul din Oz si punctele de trecere, apoi alege ruta cea mai rapida pentru a evita aglomeratia de la ora 16 cand oamenii scapa de la fabrica de GPS-uri. Cu ruta aflata imediat fata se puse la drum si imediat ajunse la Omul de tinichea datorita puterii de a teleporta personaje a povestitorului. Ajunsa acolo vede tinicheaua ruginita si neputincioasa dar pentru ca Dorothy o fata cu minte agera a retinut de la bear grills(survivor) ca orice lucru e folositor in situatii de supravietuire, astfel il scoate pe toto 2014 din rucsacul de supravietuire si se foloseste de vaselina pt a-l unge pe tinichea. Dupa 10 min de tae bo pentru revigorarea tinichelii acestia pleaca catre Leul cel las. Engage… Leul, curios ca orice mata de altfel se facu interesat de cutie dar cand a vazut cate functii are gps-ul s-a speriat si s-a ascuns in omul de tinichea, asa au aparut robotii half lion, cu bugul “frica”. Dorothy imediat isi aduse aminte de prietena ei Oana Zavoranu si povestirile ei despre vrajitoare si ii facu leului ritualul “turnatul cositorului” pentru a-l scapa de ganduri si spirite, precum si de frica.. pepe. Engage. Ajunsi in mijlocul unui camp arid au vazut un descreierat care arunca seminte pe jos si cand veneau ciorile le speria, facea asta de dragul artei pentru ca agricultura in taramul rozmania lipsea cu desavarsire, de acum Sperie Ciori o luase si putin “pe camp” , 21 de ani fara activitate. Dorothy ii sopti ceva lui robo lion si acesta transforma sperietoare intr-un sezlong pe care il trimit pe litoralul rozmaniei. Engage.. ajunsi la Vrajitor il gasi pe acesta beat crita stand de vorba cu doi cocosi si un strumf.. dupa cateva energiznate marinajitorul ii dadu fetei directia cap compas si aceasta pleca instant acasa in Canada fara acceptul povestitorului. TO THE AIRPORT.
Si asa a trait Dorothy pana la adanci batraneti cu gps.ul dupa ea
Dorothy avand acest magic si incredibil gps pe care il foloseste pentru a gasi drumul spre vrajitorul din Oz e foarte folositor pentru ea dar se pare ca nu numai acesta este folositor dar si niste personaje are nevoie pentru a-l intalni pe vrajitor iar pentru a le intalni se foloseste de gps si cu foarte multa usurinta gaseste pe cele 3 personaje si cu ajutorul acestora si gps.Si asa a trait Dorothy pana la adanci batraneti cu gps.ul dupa ea
Dorothy ajutata de GPS se descurca de minune, astfel incat povestea sa nu fie afectata catusi de putin si sa se termine cu happy-end 🙂
“Ia-l te va ajuta in drumul tau.”, continua femeia.
“Vreau acasa”, sopteste Dorothy.
“Da, dar noi nu stim drumul si nici cum poti sa ajungi din tarimul Oz in tara ta. Trebuie sa mergi la marele Vrajitor din Oz, in casa smaraldelor si el o sa te invete cum sa ajungi acasa. Foloseste-te de cutia asta”, ii intinde femeia GPS-ul…
-Dorothy putin speriata si nedumerita intinde mana si ia GPS-ul de la femeie.Toto parea putin mai linistit si nu vroia decat sa ajunga acasa.Apoi ei pornesc la drum iar din padure tot felul de sunete infricosatoare se auzeau.In cele din urma deschide cutia primita de la femeie si incearca sa porneasca GPS-ul..Era foarte greu pentru ea deoarece nu a mai vazut asa ceva! Toto face tumbe nerabdator sa vada si el gps-ul iar fata apasa pe un buton si aparatul scoate un sunet!!!Upss spune dorothy sper ca nu l-am stricat!!Toto incepu’ sa latre si apoi Gps-ul porneste.Si merse si tot merse iar deodata se intalni cu un om.Buna ziua ma puteti ajuta va rog frumos sa ajung in taramul de OZ?Am un GPS dar nu prea stiu bine sa il folosesc!Apoi omul cu un glas tremurator ii spune eu daca pot sa te ajut te voi ajuta! Aceasta ii da Gps.ul si omul ii spune: In cutie trebuie sa ai o bucata de hartie.Asa vei gasii toate raspunsurile la toate intrebarile.Desfacu’ din nou cutia si iata ca gasii manualul de utilizare!Multumesc Omule ii spuse fata cu ce iti pot fi de folos?si Toto ii multumea si el in felul sau cu un glas vioi. Apoi omul ii spuse:Fata scumpa eu nu am inima ca orice om sa imi bata in piept si am nevoie de 3 flori de soc de la malul raului sa pot sa fiu si eu ca orice om.Apoi TOTO in semn de multumire latra de 3 ori si o lua la fuga pana la capatul padurii si ii aduce omului cele 3 flori.Drum bun va doresc si sper sa ajungeti acasa le ureaza acesta.Apoi dupa ce a citit manualul Dorothy il seteaza spre V stiind de la unchiul Henry ca acolo se afla taramul din Oz si spera ca asa va iesi din padurea intunecata si il va gasii pe Vrajitorul din Oz care le va arata calea.Gps-ul isi face treaba si ii conduce spre iesirea din acea padure intunecata. Apoi merge 3 ceasuri si jumatate si Toto devine nelinistit iar Dorothy nu intelege prea bine ce e cu el! Dupa cateva minute in care aceasta incearca sa il linisteasca isi da seama ca avea si motive sa fie asa.In fata lor era un Leu mare care dormea.Toto a simtit pericolul spune fata care parca a ramas fara voce!!Leul nu dormea pur si simplu le spuse:Nu va temeti nu va fac nimic eu nu mananc carne!Apoi acestia s-au linisit!Il intreaba cum de doarme cand altii vaneaza?Acesta le raspunse ca nu are curaj sa mai iasa la vanatoare si ca are nevoie de un sirop de brad pentru a-i reda din nou curajul si sa poata sa se ridice de la pamant.Atunci fata a cules muguri de brad si ii da sa bea apoi leului siropul.Acesta se ridica si face un zgomot uluitor iar toto se sperie si se ascunde dupa in copac.!Spunemi ce pot face pt tine spune leul!Vreau sa ajung la Vrajitorul din Oz ii raspunse fata!Acesta ii lua Gps-ul si ii explica ca are in fata ei solutia sa urmeze poteca si apoi sa faca dreapta pana va gasi casa acestuia.Fata si Toto porni din nou la drum iar apoi peste doar cateva minute intalneste un fel de om dar cu paie!Acesta ii zise Eu sunt Sperie-Ciori ce te aduce pe acest taram?
Vreau sa ajung la Vrajitorul din oz ii raspunse fata!Acesta ii zise:Daca vrei sa ajungi la el da-mi mie o agrafa de a ta sa imi mai strang paiele ca poate asa voi gandii mai mult si eu iti voi da solutia.Aceasta incantata ii da agrafa iar el ii schimba harta la Gps si porneste sunetul acestuia.Acum nu trebuie decat sa fi si tu si Toto doar cu urechile ciulite si sa ascultati ce va indruma acest aparat celebru.Bucurosi cei doi au plecat si dupa cate-va ceasuri si poteci ajung la casa smaraldelor.Vrajitorul le iese in cale si ii spune lui Dorothy acest Gps dar si inima ta buna impreuna cu tovarasul tau de calatorie ti-a salvat viata.Apoi Hocus-Pocus si dintr-o data cei doi se regasesc impreuna in camera de acasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat!Gps-ul insa era tot la Dorothy in mana si Toto obosit adoarme in bratele ei.Dororthy apasa pe acelasi buton pe care a apasat si cand la pornit apoi acesta scoate un sunet si se inchide. Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.
Si asa a ajuns cutia in mana lui Dorothy.Ea nu a vazut pana acum astfel de cutie deci nici nu a putut sa foloseasca.Ce sa fac cu tine cutiuta frumoasa?intraba Dorothy.Nu poti sa faci mare lucru micutule Dorothy spune o voce metalica de tinichea,doar atata ca sa mergi la prietenii mei Leul cel dos si Sperie Ciori.Unul a sa dea tie un card de memorie iar celelalt niste baterii.Si asa a fost .A trecut prin multe peripetii pana cand a primit acele obiecte.Dar tot nu putea sa foloseasca cutia.A inceput sa planga si odata a aparut din senin Vrajitorul din Oz care nu era de fapt vrajitor ci un bun programator de calculator,un electrician,un vrajitor al softwarului.Na, ce faci cu GPS-ulPrestigio GeoVision 5500 BTFMHD?zicea Oz.Vezi ca nu este intalat harta spre acasa si toate drumurile pe GPS, dupa care a facut un hocus pocus si a intalat cele necesare.Din accea clipa cutiuta neagra a lui Dorothy a zis cu o voce blanda :Tot inainte si dupa pod la dreapta acolo gasesti tara!
“Dar la ce mi-ar putea folosi cutiuta
asta?!” intreba Dorothy. “Nu stim nici
noi ce este”, continua femeia “dar cu
ajutorul acestei cutii, vrajitoarea ne
gasea peste tot, ne teroriza familiile si ne
obliga mereu sa-i slujim ei, oriunde
ne-am fi ascuns, ea ne gasea. Asa ca te
rugam, ia-o, poate tie-ti este de folos
caci si tu ai venit tot in zbor ca si
vrajitoarea si poate ai venit tot din
taramul vrajitorelor. Te rugam sa nu ne
faci si tu rau!”. Asa se ruga batranica, cu
lacrimi in ochi.
Dorothy era foarte dezorientata. Nu stia
nici ce sa intrebe mai intai, cu toate ca ii
treceau milioane de intrebari prin cap.
Batraneii, incet, incet, se retrageau.
Atunci Dorothy, temandu-se sa nu
ramana cu tot acest vartej de intrebari,
deschise gura si fara sa-si dea seama,
striga “Stati!, va rog, nu plecati, nu va
fac nimic rau. Eu nici macar nu stiu
unde ma aflu, cum as putea sa va fac
rau atata timp cat voi sunteti singurii
oameni care m-ar putea ajuta?!”.
Mai increzator, unul dintre batranei se
apropie si-i raspunse “Draga mosului,
asculta ce ti-a zis baba, noi doar atat
te-am putut ajuta. Mergi la Vrajitorul din
Oz, el o sa te indrume.”
Dorothy lasa ochii in jos si privi cutia cu
mirare. Se gandea in sinea ei “Oare ce
lucru vrajitoresc o fi asta, cum ar putea
o cutie sa ma calauzeasca pe mine, cum
s-o fi folosind?!” Apoi, ridicand ochii
dadu sa intrebe, “Bine, si unde e……”
Dar in fata ei nu mai era nimeni. Batranii
plecasera deja. Dorothy era tare
intristata, nu stia nici cum sa foloseasca
cutiuta magica, nici incotro s-o apuce si
acum mai ramasese si singura. Era doar
cu vechiul ei prieten, Toto, pe care il lua
in brate si-l stranse cu drag de frica sa
nu-l piarda si pe el.
Era in miezul zilei, cerul se inseninase
deja dupa furtuna, asa ca Dorothy se
aseza pe marginea unui drum sa-si
traga putin sufletul dupa cele
intamplate, sa se dumireasca ce e cu
cutia si sa hotarasca incotro o va lua.
Nu e lucru de saga, acusica vine seara,
unde va innopta, unde va manca?!
Si cum tot sucea si rasucea cutiuta,
apasa pe ceva ce semana cu un
butonas si…..minune! cutiuta se lumina,
se auzeau sunete, culori, imagini.
Dorothy era tare infricosata, insa se
incuraja in sinea ei “Nu trebuie sa-mi fie
teama, nu am de ales”, dar Toto era deja
ghemuit tot la spatele ei.
Pe fata cutiutei aparura niste mici indicii,
fiecare cu cate o denumire. Acum
Dorothy era tare fericita ca invatase sa
citeasca. De altfel era o fetita isteata si
indiciile ii pareau intuitive astfel incat nu
dura mult pana invata sa foloseasca
micul mare obiect vrajitoresc.
“Deci asa sta vorba, asta e magia”
spuse Dorothy, “pai atunci, hai sa-i
facem o vizita vrajitorului, nu-i asa
Toto?”.
Asa ca Dorothy seta destinatia,
jucarioara ii arata drumul si totul i se
paru dintr-o data mult mai simplu.
Si cum mergand, la un moment dat,
Dorothy vazu intr-un lan de porumb, o
sperietoare de ciori ce se tot zbatea
infipta-n par “Oh! Ajutoooooor, va
rooog, cineva sa ma ajute si pe mine, nu
ma duce capul cum sa scap de aici”.
Bineinteles, inima cea buna a lui
Dorothy, nu-i dadu voie sa nu-l ajute pe
bietul om de carpe “Dar, tu cum ai ajuns
aici?!”, intreba ea. “Of! daca as fi avut si
eu putina minte, poate nu ajungeam.
Tare mult mi-as dori sa fiu mai istet.”
Dorothy se gandi atunci ca nu i-ar strica
un prieten la drum si-l intreba “N-ai vrea
sa mergi cu mine la Vrajitorul din Oz?
Stii, si eu m-am pierdut de familia mea,
caci o tornada mi-a luat casa pe sus si
m-a dus hat, departe, insa niste oameni
buni mi-au dat jucarioara asta magica si
mi-au spus sa merg la Vrajitorul din Oz.
pentru ca el o sa-mi indeplineasca
dorinta de a ajunge inapoi la ai mei.”
“Si crezi c-o sa-mi dea si mie minte??”
intreba omul de carpe.
“Cu siguranta, altfel ce speranta as avea
sa ma ajute pe mine daca n-ar vrea sa te
ajute si pe tine?”
“Poate ai dreptate, nu m-am gandit. De
fapt, nici nu ma mira, doar eu n-am
minte” spuse sperietoarea chicotind.
“Dar, ce face cutiuta asta?” iscodi
omuletul atos. “Pai uite, scrii o
destinatie unde vrei sa ajungi si ea iti
arata ca o harta cu o sagetica. Sagetica
esti tu si-ti arata pe unde trebuie sa
mergi ca sa ajungi unde-ti doresti.” ii
raspunde plina de incantare Dorothy.
“Nu pot sa cred! e un lucru incredibil”
spuse uimita papusa, “dar…ce sunt
semnele astea, au vreo insemnatate?”
“Pai, aici scrie PRESTIGIO. Nu stiu nici
eu ce inseamna, dar banuiesc ca asa
s-o fi numind cutiuta.” Si tot asa, din
vorba-n vorba, se imprietenise Dorothy
cu sperietoarea de ciori si fara sa-si dea
seama mai mersera o bucata buna de
drum.
Scaaartzzzz! “Ce se aude?” se sperie
omul atos. “Cred ca cineva scoate apa
din fantana. Poate-mi da si mie, ca nu
mai pot de sete. Hai sa mergem in
poienita”, zise Dorothy. Si cand ajunse,
ce sa vada, un om de fier care abia
misca si scartaiaaa, cat il tineau
incheieturile. “Asta nu prea seamana a
fantana. De unde vin eu, nici fantanile,
dar nici oamenii nu prea arata asa”, se
mira Dorothy. “Cred ca-l stiu” incerca
sperietoarea sa-si aduca aminte “anul
trecut l-am vazut taind copaci peste
drum de mine”. “Oare cum o fi ajuns asa
ruginit?” continua sa se mire Dorothy.
Incercand sa se lamureasca despre
ciudatul om, deodata Dorothy isi vazu
catelusul latrand langa o pompita
pierduta in iarba. “Bravo, Toto! ce istet
esti” si lua pompita si-l unse pe omuletul
metalic.
“Ei, acum ca poti vorbi, ia spune-mi, de
Vrajitorul din Oz ai auzit?” incepu
Dorothy sa-l traga de limba, cu un
zambet sagalnic, asa, ca sa-l mai
incurajeze.
“Of! Pai…de-un an de zile stau intepenit
aici tot chinuindu-ma sa-mi iau pompita
cu ulei din iarba. Si eu am pornit spre
Vrajitor, dar m-a prins o ploaie si-am
intepenit si n-a mai trecut nimeni pe aici
sa ma ajute. Vreau sa ajung la Vrajitorul
din Oz, sa-mi dea si mie o inima” spuse
trist Omul de Tinichea.
“Cred ca a venit timpul sa ti se
indeplineasca si tie visul” ii spuse
Dorothy Omului de Tinichea, “intr-acolo
mergem si noi si te vom lua si pe tine”.
“Si sa stii ca nu e gluma, Dorothy are
un…..un…o cutiuta magica” se grabi
Sperietoarea de Ciori sa-i explice. “Ii
spune PRESTIGIO GeoVision 5500,
draga mea sperietoare” raspunse
Dorothy razand.
“Dar nu mai rade de mine, eu ti-am spus
ca nu am minte, si nu tin minte lucrurile
astea”, se bosumfla omul atos.
Cum radeau ei acolo, Toto fugari un
iepuras si intrand in padure dupa el,
incepu sa se auda ca un mieunat foarte
puternic, apoi aparu in viteza ditamai
leul urmarit de…….Toto “Te rog, nu, nu
ma manca! Te implor da-mi pace” urla
leul cat putea fugind de bietul catelus.
Leul se opri la picioarele lui Dorothy, cu
capul in pamant si labele la ochi. “Hei,
Toto, inceteaza!” striga Dorothy apoi,
uimita “n-am mai vazut un leu asa fricos,
nu pot sa cred!”. “Ei bine, da, sunt
fricos. V-am auzit vorbind aici din
padurice, dar imi era asa de frica, incat
n-am avut curajul sa vin sa va rog sa ma
luati cu voi la Vrajitor, desi, tare as vrea
sa-i cer si eu putin curaj”.
Si uite-asa, cei patru sa imprietenisera,
se compatimeau unul pe altul, dar
Dorothy era foarte mandra ca-i poate
ajuta cu cutiuta neagra primita in dar de
la batrani.
Dupa un lung drum, ajunsera in sfarsit
la Vrajitor. Dorothy isi lasa prietenii sa
intre primii, desi ii era foarte dor de
unchii ei, insa se gandea mereu “Fara
minte, n-as fi putut ajunge aici, fara
inima, nu m-as fi-ndurat sa-i iau si pe ei
cu mine, iar fara curaj, inca as fi plans
langa casuta mea. Eu am deja tot ce isi
doresc ei si daca vrajitorul nu va mai
avea timp si pentru mine, cu siguranta
ma voi descurca”.
Si cum statea ea pe ganduri, auzi
“Dorothy!!”.Era Vrajitorul. Intra la el si
acesta ii spuse “Ai dreptate, tu deja ai
tot ce altii isi doresc si nu au. Dorothy,
unchii tai te-au cautat si ei, au umblat
din om in om si li s-a spus, asemeni cum
ti s-a spus si tie, sa vina la mine. Iata-i!”
Si de undeva, dintr-o ceata, au aparut
unchii lui Dorothy.
“Dorothy! va trebui sa-mi lasi mie cutiuta
PRESTIGIO, este un lucru vrajitoresc si
daca va incapea pe mana unui om rau,
oameni vor suferi”.
Dorothy se conforma. Ea deja isi gasise
unchii, prietenii ei capatara ce-si doreau
si toata lumea era fericita.
Cu aceasta cutiuta magica in mana, Dorothy il lua pe TOTO si dupa ce le multumi strainilor pentru darul lor, porni incotro ii indica mica minune ce o purta in mana, stiind ca aceasta ii indica cu maxima precizie locul unde se afla speranta ei de a se reintoarce cu bine acasa. Traseul marcat de GPS a condus-o mai intai spre Sperietoarea de ciori ce visa sa posede un suflet pentru a deveni mai umana…Nu stia sarmana entitate ca nu sufletul in sine e cel ce ii face pe proprietarii temporari de suflete Oameni cu o mare, ci bunatatea si credinta ce ar trebui sa umple golul din acestea e esentialul. DOROTHY insotita acum si de SPERIETOARE porni pe ruta indicata de GPS si merse pana intalni pe sarmanul OM de TINICHEA care isi dorea o inima care sa bata in pieptul lui de tabla. Pacat ca nu i-a spus nimeni ca o inima care nu bate pentru cineva sau pentru o cauza nobila este la fel de absenta ca atunci cand lipseste . Acum, insotita de 2 prieteni in plus, continua sa mearga pe traseul trasat cu acuratete de minunea numita GPS. Pe drum DOROTHY si noii sai amici gasira pe sarmanul leu care traia cu o teribila teama de toti si de toate, nestiind ca de fapt curaj = indrazneala de a apara cu trupul tau pe cineva sau ceva si pentru care esti gata sa mori.
Traseul GPS-ului a condus-o precis si cu usurinta pe calea intortocheata catre Vrajitorul din OZ, insa nu fara a o purta prin multe aventuri si ocazia de a-si face multi prieteni adevarati. Ruta insemnata de cutiuta fermecata avea marcate acum numeroase repere unde DOROTHY si cei trei prieteni ai sai facusera un bine si lasasera in urma numerosi prieteni. Ajunsi la Vrajitor, cei 4 impreuna cu TOTO, au inteles ca cel mai bun punct de reper in viata este DRAGOSTEA pentru cineva, pentru ceva si dorinta de a face in viata ceva bun, care sa conteze si pentru cei din jur. Probabil asa au gandit si cei care au contribuit cumva la realizarea micii minuni numita GPS, unealta care da curaj celor ce se tem sa mearga pe cai necunoscute spre a ajunge acolo unde e nevoie de sufletul lor, de inima lor si de curajul lor. Acum…DOROTHY stie.
voi povestiti aici, iar gps-ul il iau eu…
dar eu nu stiu a folosi acest Gps pentru ca matusa EM si unchiul Henry nu au avut posibilitatea sa imi cumpere unul. Dar daca ma poti ajuta sa invat o sa iti fiu recunoscatoare si iti promit ca o sa fac ce o sa imi spu.
-Stai linistita o sa te invat cum o sa umbli pe el su nu o sa iti cer nimic doar simplele multumiri sunt de ajuns de la o fetita asa de dragalasa cum esti tu.
Si femeia oinvata pe Dorothy sa foloseasca GPS-ul.Si in timp ce Dorothy mergea si se uita pe GPS il intalni pe omul de tinichea care o ruga pe Dorothi sa il ajute si pe el sa ajunga acasa. dupa cateva 5 zile de mers Dorothy a ajuns acasa si ii explica si omului de tinichea cum sa ajunga acasa bineinteles cu ajutorul GPS-ului.
Daca Dorothy nu ar fi avut GPS-ul cu ea cred ca povestea ar continua si acum ,si inca ar rataci si in zilele noastre …..
dorothy noroc ca avut gps alfel ar fi fost o problema mare…noroc cu gps-u
Foloseste-te de cutia asta, ii intinde femeia GPS-ul, un aparat total necunoscut pentru Dorothy. Ea il lua si pleca in speranta de a se indeparta de ciudateii de acolo, si merse alaturi de Toto pe cararea din padure in speranta ca vor ajunge in locuri cunoscute sau ca vor da peste oameni mai primitori. Dar dupa ore intregi petrecute in padure Dorothy isi da seama ca s-a ratacit iar Toto incepu sa latre simtind pericolul lupilor la venirea intunericului. Dar fetita cea curioasa isi aduse aminte de suvenirul primit de la babuta si incerca acum sa afle ce este acel instrument. Astfel apasa pe un buton si ecranul i se lumina iar vocea acompaniatoare ii dadu fiori reci de spaima. Insa isi reveni repede si prinse curaj, navigand in continuare in meniul Gps-ului. Dar ea trebuia sa ajunga la Casa Smaraldelor a Marelui Vrajitor insa aparatul nu ii este tocmai util nevand alte date. Deodata auzi un zgomot din copac si cu inima batandu-i sa sara din piept se uita in sus. Ce sa vada sus o bufnita care o intreba ce a patit de este suparata. Fetita ii explica care este situatia in care se afla iar Bufnita ii propune un targ, si anume ea sa o conduca la Marele Vrajitor dar pentru asta primind ca sarcina un test pe care nimeni nu il mai trecuse pana atunci, acela de a bucura Rasul din padure. fetita neavand incotro accepta targul si se duse cu Bufnita la Ras care era tare abatut. Dorothy afla cu greu motivul supararii acestuia si anume ca i-a disparut unul din micii rasuleti. Dar Dorothy isi dadu seama imediat ca Toto o poate ajuta si il puse sa ii ia urma dupa mirosul din patutul in care rasuletul mic dormea. Toto porneste imediat pe urma mirosului si dupa cateva sute de metri parcurse il gasi pe rasulet prabusit intr-o prapastie. Dorothy isi aduse aminte ca are in buzunar lesa de 3 metri a lui Toto si o lega de un copac si astfel cobori in mica gaura si il aduse pe rasulet la suprafata. Rasul imediat izbucni in plans de fericire ca si-a recapatat Rasuletul iar Bufnita uimita de deznodamant o duce pe fetita si pe catelus la Casa Smaraldelor. Ajunsa la vrajitor aceasta ii spuse toata peripetia cu tornada de care a avut parte si ii spuse ca vrea din nou acasa, dar ca nu cunoaste drumul. Induiosat de lacrimile fetitei acesta accepta sa o ajute si ii dadu covorul fermecat care o poate duce pana in cel mai apropiat oras si ii spune ca mai mult nu o poate ajuta. Fetita bucuroasa se imbarca cu Toto pe presulet si intr-o secunda fuse gata de debarcare ajunsa intr-un orasel cu oameni normali. Aici hoinarind pe strazi si lihnita de foame se gandi sa vanda aparatul Gps pentru a face rost de bani. Intra intr-un magazin si ii propune vanzatorului sa ii vanda aparatul. Acesta initial accepta bucuros sa ii ofere 2 banuti pe aparat ochii sclipindu-i la gandul ca va obtine un profit urias tragand-o in sfoara pe fetita. Insa Dorothy il intreaba si daca stie cumva cum poate ajunge ea acasa. Atunci induiosat brusc, comerciantul pune capat siretlicului si la spusele fetitei seteaza el adresa in Gps si mai mult le oferi si o masa calda. Astfel cu burtile pline cei 2 pleaca la drum iar astfel ajung cu precizie acasa.
Ce mirare, ce-ntâmplare!
Cum merge cutia oare?
Iaca se aprinde
Cu un deget se deschide!
Zise Dorothy. Şi scrise
Cu majuscule precise:
“Casa Vrăjitorului din Oz”
Şi drumul i se desenă cu roz!
Din cutie însă o voce
Răzbătu puţin atroce:
Mergeţi înainte!
Prin păduri şi lanuri multe!
Dorothy ascultătoare
Porni pasul cât mai mare,
Dar schimbă vocea cutiei
Mai suavă şi mai vie.
Tot mergând prin lumea largă,
Oboseala-o prinse-n dată.
Şi cum sta şi se-odihnea,
Iaca-un Om de Tinichea!
– Cine eşti fetiţă dragă?
– Dorothy! Şi-n Oz mă duc
La un vrăjitor, iar cutia-mi spune
ce cale să apuc!
– Şi eu tot acolo, vin şi eu cu tine?
– Vino! Şi îi arătă taina din cutie!
Omul ruginit se jeli a ciudă
Când văzu cutia, nouă, lustruită.
Şi îi prinse seara pe-amândoi pe drum
Când la podul mare, o haită duium
Alerga un leu mare şi blănos
Pe cât de temut, pe-atât de fricos.
Dororty îl opri: – Cine eşti?
Şi de ce te-ascunzi de-ai câinilor cleşti?
– Sunt un leu, dar Leul cel (mai)Laş
Şi începu a plânge ca un copilaş.
– Hai cu noi, în Oz, hai la vrăjitor
Şi te-a vindeca de al tău căpşor!
– Vin! Dar ce-ai în cutiuţă?
– E o mică vrajă, voce nevăzută!
Şi cum spre amurg, vântul bate lin
Dintr-un lan se-aude glasul cristalin:
– Iată trei drumeţi, ce adunătură!
Unde mergeţi voi, aş băga o tură!
– Stau aici de-o vară, plictiseală mare!
– Vreau la vrăjitor, să îmi dea scăpare!
– Hai cu noi atunci, să fim patru deci!
Zise Dorothy şi cutia-i arătă: cinzeci.
Iaca câte mile mai aveau de mers,
Peste dealuri, peste munţi şi şes.
Sperie Ciori – ultimul drumeţ,
Li se-alătură, sincer şi glumeţ.
Cutiuţa-i duse
Pe drumuri ascunse
O şi botezară:
Zâna Tutelară.
Ca o zână bună
Îi ţinu departe
De păduri vrăjite
Şi de ape moarte.
Când în Oz intrară,
Prietenii de drum
Vocea le mai spuse:
– Aţi ajuns acum!
Vrăjitorul însă
Le ieşi în cale
Dornic să îi vadă
Puşi la încercare.
Însă din cutie,
Glasul cel suav
Răzbătu la dânsul
Şi-i făcu pe plac.
– Ce-i cutia asta?
– Drumul ne arată!
– De mi-o dăruiţi,
Vă împlinesc îndată,
Orişice dorinţă
Cât ar fi de-ascunsă!
– Mai întâi dorinţa! spuse Dorothy
Şi pe dată toate, el le împlini.
Tinicheaua acum nouă, aurită
Leul e viteaz, jungla e strunită,
Sperie Ciori are haina primenită
Dorothy e-acasă, mama-i fericită.
Iar în Oz se lasă liniştea-n pustiu
Vrăjitorul are car şi vizitiu
Şi umblă prin lume fără nici un stres
De când are vraja numită GPS.
Şi-am încălecat pe-o şa
Prima curbă e la dreapta 🙂
felicitari! a iesit ceva frumos! 🙂
multumesc!
-Oare ce o fi aici?se intreaba nedumerita Dorothy.
-O simpla cutie ma va duce acasa?cu ochii in lacrimi si nedumerita deschide cutia si o lacrima ii cade pe ecranul GPS-ului.Atunci cutia se deschide si o voce magica ii spune: “peste 10 metri virati la stanga”.Dorothy isi spune in gand:”o fi zana cea buna?sigur ea este!Isi sterge lacrimile si increzatoare in vocea ce o indruma porneste la drum.
-Virati la stanga!peste 20 de metri intrati in intersectia cu sens giratoriu.va deplasati pe aleea cu bujori si va indreptati catre plopul magic.
Dorothy o asculta si din cand in cand mai priveste la cutia ce i se parea o minune in viata ei.
-Tu vei fi ingerul meu calauzitor de acum!
-Virati la dreapta.Ati ajuns la destinatie.Si iata ca dorothy a ajuns la casa smaraldelor la Vrajitorul din oz.Dar mare mister aici…
-Bine ai venit ,draga mea.Ce s-a intamplat?
-Imi doresc tare mult sa ajung la casa mea si stiu ca tu ma vei ajuta.
-Asa este.Drumul tau catre casa este pavat cu multe lucruri bune.Chiar in mainile tale ai raspunsul.Atunci Vrajitorul ia GPS-ul si noteaza adresa catre casa fetitei .Sufla o data catre cutie si ii spune lui Dorothy:
-Cand vei iesi pe usa vei vedea drumul catre casa ta.
Imediat GPS-ul incepu:”te deplasezi inainte!peste dealul cu maci vei ajunge la destinatie”
Si iata ca Dorothy ajunge in siguranta acasa,ghidata de cutia magica in care se afla GPS-ul Prestigio GeoVision 5500 .
“Da, dar noi nu stim drumul si nici cum poti sa ajungi din tarimul Oz in tara ta. Trebuie sa mergi la marele Vrajitor din Oz, in casa smaraldelor si el o sa te invete cum sa ajungi acasa. Foloseste-te de cutia asta”, ii intinde femeia GPS-ul…
Nou nout, stralucitor si cu carcasa cu totul si cu totul din cristale rosii Swarovski. Dorothy se uita atunci cand la pantofii vrajitoarei, cand la GPS-ul din mana si cu toate ca cele 2 i se pareau dubios de asemanatoare, decise sa aiba incredere in femeia cu zambetul placut si prietenos; “Doar ea isi doreste sa ne ajute sa ne gasim drumul catre casa, nu-i asa Toto?”
Cu toate ca latraturile manioase pe care le-a primit ca raspuns ar fi trebuit sa o descurajeze, Dorothy incepu sa cerceteze micutul aparat pe toate partile, pana ajunse la universalul buton de deschidere, pe care l-a apasat cu un zambet mare pe buze.
“Toto, dupa ce se deschide, GPS-ul asta o sa ne arate cel mai scurt drum catre casa! Iti aduci aminte ca de fiecare data cand unchiul Henry se pierde pe autostrada atunci cand mergem in vacante, matusa Em scoate mereu din geanta un aparat asemanator care ii arata cel mai scurt drum catre destinatie? In sfarsit o sa folosim si noi un astfel de aparat, la fel ca oamenii mari!”
Cu toate astea, de multe ori lumea de basm nu functioneaza dupa aceleasi legi ca si Kansas-ul, si nici drumul de caramida galbena nu este la fel de banal ca o autostrada de beton, asa ca nu e nicio urma de indoiala ca nici GPS-urile din acest taram nu sunt atat de docile si usor de manevrat ca cele de acasa.
Dar vai, ma lungesc din nou cu povestea si ca orice scriitor amator care se respecta am tendinta sa uit esentialul. Deci unde ramasesem? A da, Dorothy apasa pe butonul de deschidere, si exact cand se asteapta ca o voce binevoitoare sa o intampine si sa ii ureze bun venit in taramul magic, ce sa vezi…..GSP-ul scoate un sunet strasnic, ca si cum 100 de unghii ar zgaria pentru 100 de ani 100 de table, apoi o voce pitigaiata incepe sa strige: “ Sufletul acestui GPS a fost furat de Vrajitoarea cea Rea din Vest; gaseste-i inima, inteligenta si curajul, si abia atunci poti sa speri ca iti va arata drumul catre casa.Daca nu reusesti, acest aparat se va autodistruge in 12 ore! TIC TOC TIC TOC”.
Speriata, Dorothy aproape ca scapa din mana gadgetul rosiatic, dar fiind o fetita curajoasa cu o mare dorinta de a ajunge acasa, isi lua inima in dinti, se aseza pe cea mai mare dintre caramizile galbene si incepu sa testeze din ce in ce mai multe butoane, pana cand vocea stridenta a vrajitoarei a fost inlocuita cu o voce subtire si stinsa, ca si cum s-ar fi luptat cu intreaga lume pentru a putea forma cateva cuvinte simple.”sunt eu….GPSSSSS-ul…..vrajitoarea cea rea mi-a intrat in carcasa, mi-a prajit circuitele, a pus stapanire pe toate hartile si mi-a dat peste cap aplicatiile. Iar pe mine m-a inchis aici, intre cristalele ei rosii, si orice as face nu mai pot sa scap de puterea ei malefica.”
Dorothy varsa cateva lacrimi pentru biata masinarie care arata acum pe ecran un omulet amarat din tinichea, mic si lipsit de speranta. Vrajitoarea il facuse chiar sa nu mai aiba niciun sentiment, nici macar fata de propria situatie. Doar statea acolo, prins in metal si in timp. Atunci fetita incepu sa ii vorbeasca, sa il incurajeze, sa il stranga in brate, pana cand omul de tinichea din GPS a inceput sa zambeasca, si pe ecran a aparut un icon cu o inima mare, rosie. Cu o singura apasare, omuletul de tinichea a disparut si a fost inlocuit cu un leu maret, care imediat ce a aparut, si-a varat coada intre picioare si s-a ascuns dupa cei cativa biti care ramasesera dintr-o aplicatie de configurare a hartilor.
“Nu vreau sa ies de aici, m-am ascuns bine si imi este teama, o , atat de teama ca vrajitoarea cea rea ma va gasi si ma va pedepsi pentru ca vreau sa preiau din nou controlul GPS-ului.” Apoi GPS-ul incepu sa tremure si sa se vaite atat de strasnic incat fetita aproape ca il scapa din mana. Totusi Dorothy isi aduse aminte de povestile cu printi curajosi si printese determinate pe care matusa Em i le citea mereu inainte de culcare, asa ca il incuraja pe animal sa isi caute curajul si sa lupte cu vrajitoarea, pentru ca nimic nu este mai tare ca o inima de leu. Dupa o munca de convingere considerabila, leul iesi din ascunzatoare si incepu sa restructureze display-ul GPS-ului mai repede decat vrajitoarea putea sa il strice, pana cand aproape toate icon-urile erau din nou acolo unde ar fi trebuit sa fie. Apoi pe ecran aparu brusc:
“ Aplicatia curaj finalizata: Aveti 30 de minute pentru a termina aplicatia INTELIGENTA! TIC TOC TIC TOC.”
Dupa ce scrisul a disparut de pe ecran, printre icon-uri Dorothy a vazut in locul leului o sperietoare de ciori mica, din al carui cap ieseau incontinuu fire de paie, si capul se micsora continuu, ca si cum se pregatea incet incet sa dispara in totalitate.
Dar Dorothy nu se dadu batuta nici de data aceasta, asa ca incepu sa apese pe harti si sa invete sperietoarea totul despre relief, orientare, despre orase si calatorii. Pe masura ce Dorothy deschidea aplicatii si le incarca, zeci, poate chiar sute de fire de paie incepura sa apara din neant si sa zboare cu viteza spre teasta speriatorii, care in 29 de minute a ajuns sa aiba dimensiunile unui pepene gata de recoltat. Cand si ultimul pai si-a gasit locul pe capul sperietorii, GPS-ul s-a scuturat din nou si mai strasnic decat ultima oara, si in clipa aia toate cristalele Swarovski rosii au cazut la picioarele fetitei, si in locul lor a ramas doar o carcasa moderna, neagra si stralucitoare.
Cand Dorothy se uita din nou pe ecranul GPS-ului, nu a mai vazut niciun personaj de basm, nimeni nu i-a mai vorbit, nu i-a ordonat sa mai faca ceva si vocea pitigatiata si aminintatoare disparuse ca si cum nu s-ar fi auzit vreodata. Acum era doar un GPS normal si obisnuit, exact ca cel al matusii Em.
Cand latratul lui Toto scoase in sfarsit fetita perplexa din reverie, ea isi ridica ochii si vazu ca in jurul ei nu mai era un drum de caramida galbena, si nu se mai afla intr-un taram ciudat, ci era pe prispa casei din Kansas, cu unchiul si matusa in apropiere, ca si cum nimic nu s-ar fi miscat vreodata de la locul sau. Atunci si-a dat seama ca a reusit singura sa invinga blestemul Vrajitoarei si sa se intoarca acasa.
Totusi nu a uitat sa culeaga cristalele pe care GPS-ul le naparlise, pe care apoi le-a dus la bijutier, pentru a realiza o noua carcasa pentru aparatul care avea sa o conduca mai apoi pe toate drumurile importante ale vietii.
Micuta Dorothy nu cunostea puterea magica a cutiutei negre pe care o primise. Avea sa afle in curand ca aceasta era sansa ei de a ajunge acasa. Dupa ce i-au dat cutiuta cele trei persoane au disparut. Dorothy a ramas pe ganduri… Dupa un …moment de gandire l-a luat pe Toto in brate si a pornit pe un drum ce se deschidea in fata ei. A mers, a tot mers si a ajuns intr-un lan de porumb unde l-a intalnit pe Sperie –Ciori, omul facut din paie care isi dorea sa aiba si el putin creier. Acesta nu a putut sa o ajute prea mult si nici nu a putut sa-i spuna in ce mod o putea ajuta cutiuta, dar a indrumat-o sa mearga mai departe pentru ca sigur va gasi raspunsul. A mai mers o zi si o noapte, impreuna cu prietenii ei si l-a intalnit pe Leul cel Las, care dorea sa devina si el un leu curajos. Nici acesta nu a putut sa o ajute. Era prea las si se temea sa atinga cutiuta cea neagra. Insa a hotarat sa plece alaturi de prietenii noi si au mai mers cale de o zi si o noapte si l-au intalnit pe Omul Tinichea care isi dorea ca si la el in piept sa bata o inima la fel ca la toti oamenii normali.Nici acesta nu i-a putut ajuta prea tare. Dorothy si prietenul ei , catelusul Toto, ii iau in drumul lor si pe noii lor prieteni si impreuna incearca sa ajunga in Tara Smaraldelor, la marele Vrajitor din Oz. Au mai mers cateva zile si nopti. Prietenii care o insoteau pareau din ce in ce mai curiosi sa afle ce este cutia neagra si incercau care mai de care sa dea sfaturi cum poate fi folosita. Intr-una dintre dimineti au ajuns sa se certe si sa revendice fiecare dintre ei cutia neagra. Au luat-o de la Dorothi ai au inceput sa o arunce de la unul la celalat, insa intr-un moment de neatentie au scapat-o pe drum. Atunci s-a auzit o voce, placuta, ca de zana, care le-a spus “Buna dimineata!”. Cei trei prieteni s-au speriat si s-au indepartat de cutie. Dorothy a ridicat cutia si a raspuns salutului care se auzea din ea. Cutiuta a intrebat-o unde vrea sa ajunga si ea a raspuns:” In Taramul Oz, la marele vrajitor.” Spre surprinderea ei vocea din cutiuta a indrumat-o si in trei zile a ajuns la destinatie. La fiecare bifurcatie de drumuri sau sat, cutiuta o indruma mai departe. A ajuns la Marele vrajitor, ar acesta i-a spus ca nu el, ci cutiuta este cea care o va ajuta sa ajunga acasa. Vrajitorul i-a explicat ca minunea neagra este un GPS, tehnologia viitorului si niciodata, cand este in dificultate sau s-a ratacit sa nu ezite sa o foloseasca pentru ca intotdeauna cutia neagra o va scoate din incurcatura. Dorothy a ascultat sfaturile vrajitorului. Si-a luat ramas bun de la prietenii ei, l-a luat pe Toto in brate si a indicat cutiutei negre adresa matusii. In cateva zile, cu ajutorul si sfaturile cutiutei, Dorothy a ajuns acasa. Matusa si unchiul au fost foarte fericiti iar Dorothy a decis sa nu se desparta niciodata de cadoul primit.See More
[…] Concurs: continua povestea […]