cind dormi pentru prima data intr-o casa noua, ai simturile alerte.
auzi toate zgomotele, vezi toate detaliile tencuielii, simti detaliile fiecarui material pe care-l atingi.
dupa o vreme, stii frecventa cu care apar zgomotele, stii de unde vin, cunosti obiectele din casa, mintea se obisnuieste cu ele si… nu le mai auzi/simti.
v-ati gindit ca e la fel si intilnirea dintre doi oameni?
la inceput suntem atenti la orice vorba, orice gest. decodificam emotiile din spatele cuvintelor si cautam intelesuri.
dupa o vreme, ni se pare ca stim, ne obisnuim si… nu mai avem simturile alerte.
***
mi-as dori un antrenor care sa ma invete sa fiu tot timpul “cu simturile alerte”.
mhm…
iti pot recomanda unul 🙂
e ca la actorie: trebuie sa fii mereu aici si acum…
dar cum nu am facut actorie….:)
Nu ati facut actoria, dar iubiti…actorii…Iubirea contamineaza pozitiv. Zambiti, va rog!
nu trebuie sa faci, doar “furi” principiul 😉
practica ma omoara, teoria o intuiesc:)
Mi se pare ca avem permanenta nevoie de a ne familiariza cu ceva/cineva, pentru a-l putea asimila mai bine, pentru a ne programa pana la automatism reactiile in relatia cu acesta…cred ca din punct de vedere biologic, psihologic, sociologic totul e cernut si explicat de mult…
Cred ca depinde si de profesie; un agent secret :), de exemplu, trebuie sa fie antrenat la nuantele si schimbarile din comportamentul celorlalti, noi sau apropiati, pe cand unii oameni au capacitatea de a interactiona, de a se acomoda atat de atrofiata, incat sunt aproape incapabili sa mai raspunda la stimuli 🙁
Decat sa te schimbi tu, mai bine roaga-i pe ceilalti sa te surprinda mai des :))
Iti recomand un film: The Peaceful Warrior