Siemens Race, ziua 6 – ca-n filme - Blogul Cristinei Bazavan

ieri, in a sasea zi a competitiei Siemens Race, m-am simtit ca-n filme. am avut dovada ca exista cineva care a stabilit cu mult inainte niste rasturnari de situatii si ca noi, competitorii, suntem niste personaje care executam – mai mult sau mai putin cuminti – lucruri gindite cu saptamini inainte, incadrindu-ne chiar in categoriile de reactii planificate de scenaristi/regizor.

mai exact: ultimul test, de aseara, a avut punctaj de 5 ori mai mare decit de obicei si, pentru ca au cistigat Relaxatii (Alex Negrea– Adrian Ciubotaru) care erau initial pe ultimul lor la mare distanta de ceilalti, clasamentul s-a strins foarte tare – intre locurile 3, 4, 5 e cite un punct diferenta:)

asa ca desi ne relaxasem cu totii , gindindu-ne ca mari schimbari in clasament nu mai pot fi, cred ca astazi – cind avem ultimul test – o sa sara scintei:)

eu si cu distinsa Cristina Chipurici, care si-a cistigat numele de caprioara, suntem pe locul 4 si , cum am mai zis, ne indreptam gratios catre ultimul loc:)

ieri am iesit pe locul 2 la o proba luind 20 de puncte si pe ultimul la alta, luind 5 puncte. la proba la care am iesit ultimele ar fi trebuit sa facem o integrama cu chestiuni legate de producerea energiei si, ca sa nu stam in fata hirtiei toata ziua, ne-au ajutat baietii (care cred ca iesisera in pauza si fumasera si cite o tigara pina am completat noi jumatate)

dupa ce se termina competitia, am sa va povestesc cam cum “ne-am lasat noi ajutate” la majoritatea probelor.

***

pe gaura cheii, in Iad.

foto by Alex Mazilu

prima noastra vizita: Arcelor Mittal Galati. aici Siemens a realizat solutiile tehnice de modernizare a unui furnal. mai pe intelesul tuturor, prepararea otelului se face astazi computerizat: trenulete cu minereu urca programate de computer in furnal, cuptoarele sunt controlate de senzori si, intr-o camera tehnica, poate fi vazut in timp real ce se intimpla cu minereul supus aerului cald. tot computerele dau drumul fontei incadescente catre scurgere.

in Arcelor Mittal am avut din nou senzatia de sfirsitul lumii. parea ca-n filme: super tehnologie (in curtea uzinei era o locomotiva pe care o conducea cineva cu o telecomanda externa; sa ne intelegem, locomotiva de marfa, cit a unui tren clasic, nu una de jucarie), dar si senzatia de pericol. gazdele noastre din fabrica ne-au invitat sa ne uitam, prin ceva care semana cu telescopul, in cuptorul propriu zis; a fost ca si cum te-ai fi uitat pe gaura cheii in Iad.

Arcelor Mittal e un combinat a carui suprafata e cit orasul Tecuci:) si nu prea intilnesti oameni pe “strada” (au treceri de pietoni si sosele), in schimb mergi pe linga niste instalatii cu tevi si turnuri uriase din care, din cind in cind, se aud niste scrisnete puternice de fiare. intelegeti de ce mi se parea ca jucam in filmul Apocalipsa?

pentru ca e un loc periculos, nu prea intri in vizita in combinat, dar si cind intri esti echipat din cap pina in picioare. eu am incaltat o frumoasa pereche de bocanci nr 44 (port 36). mergeam ca o rata. partea frumoasa este ca bocancii erau noi, ca standard al sanatatii, si, dupa ce i-am folosit noi (cam o ora), urmau sa aiba un traseu simpatic: fie mergeau la muncitori, fie erau dati la saraci.

***

cea de-a doua vizita a fost la Statia Electrica Tandarei, un alt loc modernizat de Siemens. ce inseamna asta?

statia ocupa mult mai putin spatiu acum, pentru ca foloseste o tehnica moderna de izolare a stilpilor de inalta tensiune. (inainte era nevoie de o distanta mare intre stilpi pentru ca nu te puteai apropia la o distanta mai mica de 6 metri, acum poti sa atingi stilpii).

statia ar putea functiona fara niciun angajat; e programata in asa fel incit prin computer sa se vada in timp real orice se intimpla inauntru de la bucuresti sau de oriunde in alta parte si sunt echipe tehnice de interventie la 30 km distanta. in plus e un sistem nou de paza, tot computerizat, care asigura paza la maximum de securitate.

cum nu cred ca veti putea ajunge prea multi dintre voi intr-o statie electrica va spun ca de sub stilpii aceia uriasi lumea pare ca un concert de greierasi. se produc mii de descarcari electrice care scot un sunet fin ca de greier.

***

astazi se termina cursa si a cam inceput sa ne para rau ca de miine nu ne mai suim in masini, nu mai mergem in coloana pe soselele patriei, nu mai descoperim povesti cu oameni frumosi si nu ne mai minunam de cit de multe chestii face Siemens in tehnologie.

mi se pare ca aceasta cursa a fost ca un drum initiatic. mai ales ca , asemeni basmelor in care eroul bun are de trecut multe probe, si noi am intilnit pe drum oameni care ne-au invatat lucruri, dar si o multime de animalutze simpatice.

miine povestesc despre animalutele cu care m-am imprietenit pe drum si de ce am intrat in aceasta cursa sau… cum in copilarie pentru mine numele de Siemens era un fel de Mos Craciun.