Monthly Archives : November 2012

picsay-1354296515wine treatement – noua mea descoperire.

wine treatement – noua mea descoperire.

stiu ca ni se spune ca vinul rosu e bun pentru femei cind il beau barbatii, dar e bun si cind il bem noi, femeile. eu stiu citeva sortimente pe care le-as imparti cu greu cu un domn. si doar contra beneficii sigure.

dar, din divizia ma spal cu bere si lapte pe par (experiment descoperit in revista Plafar si executat cu succes spre uimirea oricarui domn care stie mai mult de 3 branduri de bere), tocmai am descoperit un tratament pe baza de vin f special.

un scrub de piele si o crema mousse de corp tot la Plafar gasite. Beauty Nectar e brandul . scrubul e cu simburi de struguri, un fel de sare si sigur ceva zahar, amestecate intr-un ulei super parfumat.
crema de corp arata ca un mousse de vanilie si miroase a struguri.

matase e efectul imediat pe piele. pe cutie si pe site-ul lor – ca am cercetat imediat dupa utilizare pentru ca erau mult prea misto – scrie ca trebuie utilizat ca un tratament timp de 30 de zile , de 2 – 3 ori pe an. am decis ca sunt in tratament cu vin, incepind de astazi.

m-am prins tirziu sa le fac poze asa ca n-am foto cu scrub-ul inainte de a-l folosi, dar am recuperat la mousse-ul pt corp.

daca treceti pe linga un Plafar ( din cele in varianta shop, nu butic de cartier) intrati si mirositi unul dintre produsele BeautyNectar; pun pariu ca o sa vi le treceti pe lista de cadouri de Craciun.

apropo, domnilor, daca nu stiti ce cadou sa faceti doamnelor, aveti incredere in mine – asta e o alegere buna. eu m-am apucat sa scriu despre ele imediat dupa utilizare, iar asta trebuie sa va spuna ceva:)

bonus track – tocmai am primit link-ul asta The Science of Your Brain on Alcohol, Animated

2082
BoardingHouseLynne Tolley – cum poti sa schimbi lumea dintr-un orasel cu 600 de locuitori

Lynne Tolley – cum poti sa schimbi lumea dintr-un orasel cu 600 de locuitori

In fiecare vineri, in oraselul Lynchburg din Statul Tennessee, Lynne Tolley sta intr-un birou cu trei pahare de whiskey in fata, numerotate de la 1 la 3. Lynne e o doamna respectabila, nascuta si crescuta alaturi de ceilalti 599 de locuitori ai orasului Lynchburg, un oras cu un singur drum principal si un singur semafor.

In birou are ritualul ei: acopera primul pahar, il roteste, apoi incearca sa-i simta aroma; ia o inghititura, plimba whiskey-ul prin toata gura si-l scuipa. Bea apa.
Face acelasi lucru cu fiecare dintre cele trei pahare sub privirile colegilor si daca gaseste vreo diferenta intre gustul bauturii de la un pahar la altul toata lumea se ingrijoreaza.

Lynne Tolley este degustator de whiskey, e stra stra nepoata lui Jack Daniel, domnul care da numele whiskey-ului celebru in lumea intreaga si e una dintre persoanele care are in grija pastrarea aceluiasi gust al bauturii de la an la an, de la o recolta la alta.

***
“Daca ar fi trait astazi Jack Daniel ar fi fost foarte mindru de ceea ce fac oamenii din orasul lui”, mi-a spus Lynne asezata comod pe o canapea de piele intr-o mansarda cocheta din Bucuresti.

Avea un accent delicios, postura si silueta unei balerine – cu spatele drept si picioarele frumos aliniate. O doamna ca ea nu poate fi intrebata despre virsta, dar am inteles cumva ca are peste 50 de ani, chiar daca chipul – fara interventii chirugicale – arata tinar. Si stralucitor.

“Bine, Jack Daniel ar fi si foarte surprins pentru ca acest whiskey fabricat in Tennesse este in Romania… Doamne, Dumnezeule, probabil ca nici nu stia de existenta unei tari pe nume Romania in 1911 cind a murit.”, a inceput Lynne sa rida.

Povestea ei, ca si a unchiului celebru, ar putea fi oricind un subiect de roman, dar Lynne isi traieste viata cu modestie, notindu-si zilnic intr-un jurnal intimplarile extraordinare prin care trece, locurile minunate pe care le viziteaza, nu pentru o carte sau un film, ci pentru vremurile cind nu va mai putea calatori. Are si o colectie de carti cu fotografii din toate locurile in care a fost, tot pentru vremea amintirilor, desi cei mai multi dintre vecinii ei au colectii cu editiile speciale Jack Daniels. Asa e ea, a fost intotdeauna diferita de restul lumii si nu i-a fost teama ca va fi judecata.

***

Intr-o epoca in care cei mai multi incercam sa ajungem in marile orase – industriale, moderne – ca sa putem avea o viata plina, ba chiar sa facem ceva care, speram noi, “sa schimbe lumea”, sa lase o urma a existentei noastre, Lynne a ales sa traiasca in oraselul din Tennessee si, cu priceperea ei, sa ajute la realizarea unui produs care ajunge in toata lumea. La fel fac alti 375 de locuitori din Lynchburg, asa ca ei i se pare firesc. E o traditie de familie.

Cum i se parea a fi in traditia familiei faptul ca nu se va casatori. Treceau anii si Lynne nu gasea pe nimeni cu care sa simta ca poate sa -si petreaca viata pina la capat. A avut sute de blind date-uri, prietenii si rudele au tot incercat sa -i prezinte pe cite cineva, dar ea raminea tot celibatara.

“Ma obisnuisem cu gindul ca seman cu Jack Daniel pentru ca nici el nu a fost casatorit vreodata. El locuia intr-o casa impreuna cu una dintre surorile lui si sotul acesteia. Jack venea dintr-o familie cu 13 copii, asa ca a avut multi nepoti. Era un om caruia ii placea sa socializeze, a fost singurul care a avut o sala de bal acasa, o imensa sala de bal cu draperii de catifea rosie si pianina, dar nu s-a casatorit niciodata. Credeam ca sunt ca el. Am o viata fericita, calatoresc mult, am un frate care are deja doi nepoti, deci am o familie. Nu mi-a fost niciodata frica de singuratate.”

Un prieten a rugat-o sa mai accepte un ultim blind date si, pentru ca-l stia pe fratele celui pe care urma sa-l intilneasca, a acceptat. “Era frumusel fratele, asa ca m-am gindit ca nu poate sa fie dezatruoasa o singura intilnire, dar… incredibil, a fost ceva aproape instant. Ne-am placut din prima clipa. Bine, l-am facut sa treaca prin 5 ani de intilniri pina cind m-am hotarit sa ne casatorim. El era hotarit cam dupa un an de cind ne-am cunoscut, dar mie mi-era foarte frica de casnicie – am vazut atitea cupluri care au sfirsit prost un mariaj. Locuia in Nashville care e capitala statutului nostru si i-am spus ca daca vrea sa ne casatorim, trebuie sa se mute in orasul meu mic.”

E casatorita de citiva ani si vorbeste despre sotul ei cu entuziasmul unei adolescente, dar si cu intelepciunea unei femei mature “Calatoreste cu mine doar in locurile in care poate sa joace golf pentru ca asta e pasiunea lui. O respect si, in restul timpului, calatoresc singura.”

***

Lynne a creat o bautura calda pe baza de whiskey – Winter Jack – care e ca o poveste la gura sobei intr-o seara de iarna: are suc de mere, scortisoara, cuisoare desigur Jack Daniel’s si ceva ingrediente magice pe care nu le spune.

Inainte de a fi degustator de whiskey, Lynne a fost nutritionist asa ca e o abila minuitoare a ingredientelor, iar simplitatea ei si felul in care crede si promoveaza lucrurile mici care fac diferente mari, am simtit-o si cind am vorbit despre mincare.

“Stii , eu nu cred ca daca gatesti cu dragoste o sa-ti iasa mincarea mai buna. O mincare buna are legatura cu ingredientele pe care le pui in ea”, i-am spus din experienta mea de bucatareasa nu foarte talentata.
.
“Da, dar recunoaste, cind gatesti pentru cineva pe care-l iubesti iti iase mincarea mai buna”, mi-a replicat rizind.

Lynne gateste zilnic doua meniuri: pentru mama sa care are 95 de ani si are nevoie de un regim special, dar si pentru ea si sotul ei. In fiecare week end prepara dulciuri pentru ca e o mare iubitoare de ciocolata. De fapt, una dintre amintirile cele mai dragi din copilarie, e cea cu mama in bucatarie pregatind un “angel cake”, un fel de pandispan cu alune si/sau ciocolata.

“Care e ingredientul magic cu care poti salva cele mai multe dintre mincaruri?”, am incercat sa aflu unul dintre secretele ei.

“Sarea. Imi place sa maninc sarat desi nu e bine pentru inima si incerc sa ma ponderez, dar cartofi prajiti cu sare sau un gratar…mmmm.”

Crede ca secretul siluetei ei de invidiat e faptul ca bucatareste, pentru ca altfel nu face niciun fel de sport si pe oriunde calatoreste ii place sa incerce toate mincarurile locale.

“Sunt aventuroasa”, ride din nou in cascada Lynne. “Am mincat sarmale chiar ieri si mi-au placut foarte mult.”

*

Multa vreme dupa ce m-am despartit de Lynne m-am gindit ca poate fi un bun subiect de roman, ca multe femei si-ar dori sa aiba o viata ca a ei – sa calatoreasca prin toata lumea, sa faca lucruri apreciate pe tot globul, desi locuiesc intr-un orasel cu o populatie mai mica decit locuitorii din 10 blocuri din Titan, sau sa-si gaseasca marea iubire cind nu se mai asteapta.

Cind o aveam in fata, ii simteam insa optimismul si exercitiul de a se bucura de orice i se intimpla, grija de a pastra momentele frumoase si pentru vremurile cind nu vor mai fi, asa ca am intrebat-o: “Cind ti-e greu, cum te remontezi? Ce-ti spui ca sa poti sa mergi mai departe? Pentru ca nu se poate sa nu fi avut si momente grele in viata”.

“Miine o sa fie mai bine. Traieste ziua de astazi, treci peste ea cum poti. Miine o sa fie mai bine.
Tata a murit cind aveam 21 de ani. Eram fata tatii si cind a murit – a fost un cancer neasteptat – pur si simplu am fost distrusa. De fapt, cred ca niciodata nu am putut sa trec peste asta, dar mi-am spus si imi spun in fiecare zi: miine o sa fie mai bine, traieste ziua de azi.”

Cu o zi inainte de intilnirea noastra fusese ceata, atunci era insa soare. Avea in plan sa descopere Bucurestiul.

Lynne Tolley a venit in Romania ca sa lanseze Winter Jack, o bautura calda pe baza de whiskey – are 30% din compozitie whiskey restul sunt suc de mere, scortisoara, cuisoare; ingredinte care va vor aminti de povestile spuse la gura sobei. Ca povestea ei.

5735
new waves cinemaputin altfel despre Making Waves: New Romanian Cinema

putin altfel despre Making Waves: New Romanian Cinema

de aseara a inceput la New York , festivalul Making Waves: New Romanian Cinema, in traditia promovarii filmului romanesc in America – tara care da premiile cinematografice cele mai importante si in care se fac banii cei mai importanti din filme.

ce e diferit de anii trecuti este faptul ca Lincoln Center este co- organizator!!, ca a disparut ICR (adica statul roman) din ecuatie, dar au ramas aceiasi 3 nebuni care cred in cauza lor : Corina Suteu, Oana Radu si Mihai Chirilov.

3 nebuni care au convins (cu profesionalismul lor) ca sute de oameni – artisti, spectatori – sa faca o mica donatie pentru ca festivalul romanesc de film sa continue la New York.

***

sa facem niste precizari: Lincoln Center e o institutie atit de mare si de importanta, cu o reputatie atit de mare incit ICR-urile noastre toate sunt un fel de trotuarul din fata cladirii, hai maxim prima treapta a scarilor de la intrare – in unele cazuri unde chiar a fost activitate culturala cu care ne mindrim.

reprezentantii Lincoln Center i-au creditat pe acesti trei oameni si s-au parteneriat cu ei la un eveniment cultural care este un serviciu imens pentru imaginea tarii noastre, asta in timp ce domnul Marga (seful ICR-ului) e preocupat de calorifere si traduceri in rusa si chineza ale unor scriitori indoielnici (da, stiu sunt rautacioasa, dar am de ce).

altfel spus, reprezentatii uneia dintre cele mai prestigioase institutii culturale din lume au vrut sa faca echipa cu 3 oameni pe care noul management al ICR-ul nu i-a apreciat (si nici nu le-a recunoscut competenta), ba chiar a coordonat discret denigrarea lor in massmedia.

intelegeti la ce nivel suntem?!

*

in ultimele luni noul guvern al Romaniei a fost prezent in presa americana numai cu frumoase articole despre coruptie si scandaluri, acum prin film Romania inteligenta ocupa din nou pagini intregi in super publicatiile americane  .

stiu ca domnul Ponta nu-si va recunoaste in veci greseala pe care a facut-o distrugind ICR-ul (desi in mintea domniei sale nu l-a distrus, doar l-a asezat mai bine pentru a-i servi obiectivelor electorale), dar mi-ar placea sa recunoastem noi efortul unor oameni care ajuta cu fapta (nu cu gindul sau vorba) cultura romana. si Romania. pentru ca prin evenimente ca acestea, nu mai suntem priviti ca papuasi care se lupta pentru ciolan, corupti, inculti mai preocupati sa copieze si sa distruga decit sa creeze sau sa contruiasca ceva care sa ramina.

zilele acestea vor fi multe articole pozitive despre Romania  in presa americana si pentru asta conducerea tarii noastre ar trebui sa multumeasca Corinei, Oanei si lui Mihai. haideti sa i le punem pe pagina de facebook a domnului Ponta. ca sa fim siguri ca nu le rateaza…macar staful sau care se ocupa de online:)

iata primele articole din presa americana (voi completata lista zilnic)


Wall Street Journal: Carrying the Torch for Romanian Cinema. When Politicians Desist, Cinema Curators Go Rogue
http://online.wsj.com/article/SB10001424127887324205404578147370673929586.html?mod=googlenews_wsj

Village Voice: Celebrating the Romanian New Wave at Lincoln Center 
http://www.villagevoice.com/2012-11-28/film/celebrating-the-romanian-new-wave-at-lincoln-center/

“Making Waves: New Romanian Cinema” Brings Some of the Best of Contemporary and Classic Romanian Films to NYC

http://twitchfilm.com/2012/11/making-waves-new-romanian-cinema-brings-some-of-the-best-of-contemporary-and-classic-romanian-films.html

 

http://www.filmlinc.com/daily/entry/interview-tudor-giurgiu-andi-vasluianu-monica-birldeanu-of-snails-and-men

1896
melctu pe cine ai suna noaptea?

tu pe cine ai suna noaptea?

ieri, la cafea,  o prietena imi povestea ca i s-a facut rau intr-o noapte, copilul era bolnav si primul gind de ajutor a fost fostul sot ( e divortata). i-a dat sms, doar ca el muncise mult in ziua precedenta si a vazut mesajul abia dimineata cind ea era deja la spital cu copilul.

 

intimplarea a fost ca o reasezare a lucrurilor personale pentru ea: a realizat ca nu trebuie sa se imbolnaveasca, e vital sa fie bine pentru ca , doamne fereste, noaptea nu prea are pe cine sa sune sa o ajute daca e nevoie.

***

e un exemplu al singuratatilor in doi. nu suntem singuri sau singuratici in viata, socializam, iesim, vorbim, dar vietile noastre private se desfasoara in limitele celor patru pereti. iar cind titularul(a) de contract/ partenerul/a lipseste din varii motive, viata noastra se complica.

pe loc am inventariat eu pe cine as suna; am bifat patru persoane. dar am recunoscut si ca, pentru ca am avut probleme de sanatate, am decis sa fac copii de la chei pentru prietenii mei ca sa poata intra in casa in caz de urgenta.

***

tot pe loc am decis ca e un bun subiect de blog, ca, raspunzind la intrebarea de mai jos, am putea avea o mini harda a singuratatilor (sau nu) in doi.

tu pe cine ai suna noaptea (in noaptea in care esti singura) in caz de urgenta?

 

4658
8.TankAnglaise_Cartiercartier si puiul de tigru

cartier si puiul de tigru

Cartier a iesit pentru aceasta iarna cu o reclama pe care nu o inteleg. Ei au de vindut un ceas – pentru barbati – pe numele lui Tank Anglaise, iar reclama arata un pui de tigru.

inteleg ca pe facebook, felinele domestice sau salbatice au mare succes, si ca in general orice mitza pufoasa atrage femeile, dar ceasul asta e pentru barbati…

 

am vazut reclama in deschiderea (e spread-ul de deschidere) revistei Monocle si m-am uitat mult la ea. pur si simplu nu inteleg de ce au pus un pui de tigru.

6952
razvan-andreianaam foslt la lectii de box si-am descoperit ca printesele sunt absurde

am foslt la lectii de box si-am descoperit ca printesele sunt absurde

– Ce vrei sa fii cind o sa fii mare?, l-am intrebat pe Luca, nepotul de 4 ani si jumatate al antrenorului Dumitru Dorobantu.

– Spiderman.

– Bine si eu ce sa ma fac cind sa fiu mare? Vreau si eu un super erou. Cat woman, ai auzit de cat woman?

-Nu.

– Sa ma fac Ileana Cosinzeana. Stii de Greuceanu si de Harap Alb?

– Nu.

– Sa ma fac printesa?

– Nu. Printesele sunt absurde!

– De ce?

– Stau toata ziua in turnul lor si nu fac nimic.

***

Am fost astazi la un atrenament de box la Dinamo. imi trebuie pentru un articol sa stiu numele tehnic al loviturilor din box, asa ca iau lectii constiincioasa de la cei mai buni.

In sala se antrena Razvan Andreiana, campion european, multiplu campion national, care se pregateste pentru o competitie in Dubai.

“Cel mai greu lucru nu e sa iau pumni, ci sa slabesc”, mi-a zis Razvan.  In lumea mea e fix invers.

Are de slabit trei kilograme, dar la programul lui de antrenament e greu – trebuie sa manince pentru ca sa poata face efort, dar maninca putin ca sa slabeasca.

Razvan a vrut sa se lase de box cind a ratat calificarea la Olimpiada – a fost nedreptatit de un arbitru, dar s-a regrupat, are un contract in Germania si s-a intors in ring. La antrenamentul de astazi, dupa 3 reprize in care “a dat” si “a luat”, a cerut sa “primeasca”: si-a exersat blocajul, asa ca unul dintre cei 2 sparing partner-i a intrat in ring si l-a executat in serii lungi.

Apoi a lucrat la sac si la sfirsit, singur in ring, a facut “box cu umbra”. si-a cerut singur programul acesta, ceea ce mi se pare foarte frumos pentru ca nu s-a menajat deloc, si-a luat foarte in serios, cu bun simt si determinare, antrenamentul.

Cu ajutorul lui, domnul Dorobantu mi-a aratat ca box-ul nu e despre pumni, ci despre cit de bine esti asezat in mintea si in trupul tau. Catre sfirsitul antrenamentului, cind incepusem sa identific in avalansa de lovituri uppercut-urile , croseele sau directele, ba chiar puteam sa recunosc un “pivot”, le-am zis ca box-ul seamana putin cu dansul.

“Am avut un elev care era foarte bun in brate, dar era rigid in picioare si-am vrut sa-l duc la dans”, mi-a spus domnul Dorobantu.

 

Am plecat de la Dinamo cu gindul ca daca as avea un baiat l-as da la box, nu neaparat sa faca performanta ci ca sa-si dezvolte agilitatea, motricitatea, sa stie sa-si coordoneze corpul. Si sa se aseze bine in realitate.

Uite ca Luca, la cei 4 ani si jumatate ai lui, o parte petrecuta printre sportivii care se antreneaza in ringul de box, stie ca printesele sunt absurde.

P.S.bine,  daca as avea un baiat l-as da si la dans, ca sa stie sa vrajeasca fetele. Ele o sa se creada intotdeauna printese.

 

 

 

3130
brad 1Prin oras, de ziua nationala

Prin oras, de ziua nationala

text de Noemi Revnic

A inceput vanzoleala sarbatorilor, claxoanele masinilor m-au determinat sa imi iau castile si i-pod-ul si sa ma refugiez in muzicile mele preferate. Am inceput sa fac liste de cadouri, de Mos Nicolae, de Mos Craciun si asa mai departe. E si obositor, si frumos, e o data pe an si asa trec eu mai usor peste luna decembrie (stiti ca nu imi place iarna).

Ce avem zilele astea in Bucuresti?
“Five in the House”, expozitia de la Anca Poterasu Gallery, incepand de maine si pana in ianaurie 2013. In spatiul din strada Plantelor 56 va veti intalni cu artistii Adina Mocanu, Daniel Djamo, Mirela Joja, Oana Rad, Raluca Croitoru.

La MTR avem deja consacratul Targ de Sfantul Nicolae, in perioada 30 noiembrie-2 decembrie, intre 10:00 si 18:00. Pentru amatorii de turta dulce si prajituri de casa, de cozonaci si placinte, de oale frumoase si ii si alte piese traditionale, atat de “in” in ultimii doi ani.

Si o veste minunata, vizualul Festivalului Brazilor de Craciun de anul acesta a fost realizat de talentata Agnes Keszeg.

Sa avem un decembrie frumos, cu bucurii si cu o atmosfera de sarbatoare continua!

 

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1206
jonathantrappeflyinghouse3casa ridicata de baloane… ca-n filme

casa ridicata de baloane… ca-n filme

nu se poate sa nu vi se intimplat vreodata ca uitindu-va la un film care folosea efecte speciale sa spuneti “ce tare ar fi sa se intimple asta si in viata”.

e un domn – cu un dram de nebunie frumoasa – care a vrut sa refaca in realitate o secventa din filmul UP.
a luat o casa reala – locuibila- si-a ridicat-o in aer cu sute de baloane.

domnul se numeste jonathan trappe si-a facut experimentul lui nebunesc, dar copilaresc, fix in week end-ul care s-a incheiat

domnul trappe are in plan sa traverseze atlanticul cu asemenea baloane de care va agata o barca (poate e nevoie sa aterizeze fortat) , iar evenimentul cu casa zburatoare de saptamina trecuta a fost pentru stringere de fonduri pentru proiectul lui transatlantic.

site-ul lui e aici, in caz ca vreti sa-l cunoasteti mai bine pe acest nebun simpatic

2144
brad-pitt-435de ce nu-mi place brad pitt

de ce nu-mi place brad pitt

uitati-va la aceasta fotografie; e de astazi dimineata cind domnul Brad Pitt intra in direct la Good Morning America in New York.

v-ati uitat bine?

nu vi se pare ca are probleme cu apa si sapunul? ca e cam nespalat pe par?

*

l-am vazut live de 2 ori pe domnul Brad Pitt – o data la Los Angeles in 2001 la premiera filmului Mexicanul (ala in care joaca cu Julia Roberts dar se intilnesc in film doar 5 minute) si o data la Cannes in 2010. in niciuna dintre ocazii nu m-a impresionat ( e mic de statura, apropo, nu ca asta ar fi o treaba importanta)

intr-o vreme l-am suspectat ca e cam incet la minte si ca de aia cele mai bune roluri ale sale sunt cele in care e retard ( 12 Monkeys si ocean eleven/twelve), dupa aia am recunoscut ca sunt rautacioasa pentru ca n-avea cum sa ajunga la nivelul acesta daca nu il duce mintea – indiferent de cit de bun i-ar fi agentul.

inca il mai suspectez de mariaje pt imagine …

si tin minte ca si atunci cind l-am vazut la citiva metri distanta era nespalat pe par… in ambele ocazii.

puteti sa dati cu pietre, stau cuminte, asta e: nu-mi place Brad Pitt.

3553
greuceanuavem si noi super eroi

avem si noi super eroi

da, avem si noi super eroi l afel ca spiderman, superman si alti smth-man din filmele americane, doar ca sunt putini nebuni care mai cred in valorile romanesti ca sa-i si promoveze.

Greuceanu, Harap Alb si ,chiar, Ileana Cosinzeana sunt variantele mioritice ale super eroilor.

 

exista un nebun pe lumea asta, Alin Panc – actor de meserie – care se lupta de ceva vreme cu mentalitatile noastre incercind sa ne reaminteasca istoria sau eroii din povesti prin cai dintre cele mai moderne: jocuri si adio book online sau evenimente in spatiul public cu eroii de alta data.

puteti afla despre proiectul lui pe avemsinoisupereroi.ro sau pe site-ul Asociatiei pentru Promovarea Istoriei Romaniei

 

*

mi-e rusine sa recunosc, dar stiu de proiect de foarte multa vreme si n-am scris despre el pentru ca de fiecare data m-am luat cu altceva. atitudinea mea – care in principiu sunt deschisa la a promova ceea ce inseamna valori nationale – spune cam cit de greu le e celor din acest proiect sa razbata ca sa ajunga la lume.

 

acum scriu pentru ca tocmai am aflat ca vineri, in mall vitan , copiii se pot intilni cu Greuceanu in persoana si pot participa la jocuri. daca as avea un copil l-as duce la acest eveniment; cei care sunt personajele de poveste sunt actori profesionisti, deci intilnirea va fi de calitate. in plus, mi-ar placea ca pe drumul catre casa sa-i povestesc despre copilaria mea si intilnirile cu acesti eroi. care au fost pe lume cu mult inainte de superman sau spiderman:)

2833
pirelli1Pirelli – calendarul 2013

Pirelli – calendarul 2013

aseara a fost lansat la Rio de Janeiro calendarul Pirelli pentru 2013; primul calendar Pirelli in care modelele au fost imbracate:)

au fost alese modele care sunt implicate in cauze umanitare , iar fotograful Steve McCurry le-a vrut imbracate:)

Domnul Steve McCurry este cunoscut drept fotograful care a surprins fata aceea cu ochi incredibili care a ajuns pe coperta National Geographic drept “fata Afgana”  si ma pot lauda – o fac de cite ori am ocazia pt ca sunt foarte mindra de acest fapt – ca am avut ocazia sa-l intilnesc si sa fac un interviu cu el. aici interviul (nu stiu daca stiati ca a fost la Timisoara la Revolutia de 1989)

iata citeva fotografii de la lansarea de ieri, plus doua cadre din calendar

 

 

 

 

 

 

si un cadru de making of ca sa-l vedeti pe simpaticul domn McCurry.

Ca sa va necajesc: am acasa o fotografie din seria afganistan, un portret, cu autograful lui Steve McCurry. e linga birou, inramata pe perete si imi aduce aminte de intilnirea minunata cu el.

 

1501
www.catalingeorgescu.comcollaborazioni peroni merge la ski :)

collaborazioni peroni merge la ski :)

trebuie ca va amintiti proiectul minunat in care am fost implicata in primavara, in care alaturi de Ana Wagner am creat un obiect de decor pentru o cina sofisticata: Peroni Collaborazioni.

 

ei bine, a venit vremea altora sa se bucure de experienta minunata, pentru ca proiectul continua. de data aceasta cu crearea unor echipamente si accesorii pentru petrecerile after ski.

echipele sunt:

1.       Nadia Popescu și Irina Markovits (www.stylediary.ro)

2.       Mihai Dan Zarug și Claudiu Enescu (www.mauvert.com)

3.       Kinga Varga și Ana Morodan (www.highstreetcardigans.com)

 

tema : obiecte vestimentare menite sa transforme costumatia de pe pirtie intr-o tinuta speciala, eleganta, potrivita  cu petrecerile after ski.

o sa putem vedea creatiile lor pe 8 decembrie , deci ma gindesc ca sunt cam in vrie acum cu creatia:)

ce fac si care e stadiul proiectului lor puteti vedea pe  Peroniro.tumblr.com si pe pagina de Facebook Peroni Nastro Azzurro.

enjoy

***

eu astept cu nerabdare sa vad ce face echipa Kingai pentru ca tricotajele ei sunt turnate pe tema:)

1574
more lovemore love :)

more love :)

saptamina trecuta am gasit asta pe o usa a teatrului Radu Stanca din Sibiu.

 

uneori mai multa dragoste nu e neaparat cel mai bun lucru:)

 

un desen de dan perjovschi

1883
101-carti-ro-_041am scris despre libertate(a mea) … intr-o carte

am scris despre libertate(a mea) … intr-o carte

ati remarcat vreodata cum copiii de 5-7 ani spun cu seninatate lucruri pe care le vor face peste 30-40 de ani? habar nu au despre ce vorbesc, dar siguranta cu care descriu lucrurile te face sa te gindesti ca le sopteste cineva la ureche ceea ce se va intimpla in viitor. de multe ori, peste ani, se si adeveresc lucrurile spuse de ei.

cam asa a fost intilnirea mea cu Noica. la 16 ani, cind nici nu terminasem de citit lista de lecturi obligatorii pentru scoala. m-am intilnit din intimplare cu Jurnalul lui Noica, apoi am parcurs toate cartile lui ca si cum as fi citit intr-o limba straina pe care mai degraba o intuiam, decit o intelegeam. mi se parea ca imi spune despre lucruri care mi se vor intimpla in viitor.

peste ani m-am reintors la Noica si-am fost surprinsa cit de bine stiam definitia libertatii lui: “neatirnarea de oameni si lucruri”. de aproape 20 de ani, de cind mi-am luat viata in propriile miini, ma lupt consecvent cu mine pentru libertatea asta.

*

Eugen Istodor m-a invitat sa scriu in antologia sa “101 carti romanesti de citit intr-o viata”. a aparut la editura Polirom, a fost lansata la Gaudeamus. fragmentul de mai sus e declaratia mea de dragoste pentru Noica – Devenirea intru fiinta

2720
seal_landscapeconcertul Seal anulat

concertul Seal anulat

comunicatul mai jos, dar in traducere libera “s-au vindut putine bilete”

Din motive ce nu pot fi imputate organizatorilor, concertul Seal programat astăzi 27 noiembrie, la Sala Palatului din București, este anulat.

Deși pentru concertul programat pentru această seară s-au vândut peste 2.000 de bilete, artistul și echipa sa de producție au refuzat să susțină spectacolul, invocând motive tehnice nesusținute de realitate.

Am asigurat artistului întreg necesarul tehnic, am construit pe scenă o structură care poate susține o greutate de peste patru tone, Sala Palatului este la dispoziția lui Seal, scena este pregătită pentru ca producția lui Seal sa înceapă montajul. Având în vedere că timpul este scurt, am pus la dispoziție un număr dublu de tehnicieni (40 de persoane). Cateringul și camerele din backstage sunt pregătite. Mai mult, onorariul a fost plătit, la fel și camerele de hotel, drept urmare considerăm că spectacolul poate avea loc în această seară. Totul era gata de la ora 12.00, producția lui Seal având nevoie de trei ore pentru a finaliza montajul. Cu toate acestea, producția lui Seal refuză să meargă mai departe cu evenimentul, invocând motive ce țin de siguranță – a declarat Marcel Avram, organizatorul evenimentului, alături de East European Events.

Sala Palatului a gazduit, de-a, lungul anilor, sute de spectacole a căror producție a necesitat montarea unor efecte și instalații mai mari decât cele presupuse de concertul Seal.

Contravaloarea biletelor poate fi recuperată de la punctele de vânzare Eventim de unde au fost achiziționate, începând de maine, 28 noiembrie.

2658
peter aliceO agenda englezească pe 2013

O agenda englezească pe 2013

text de Sorana Savu

Nu vă lăsați păcăliți de titlu, nu e un concurs cu premii, ci o lista de cadouri pe care vi le puteți face anul viitor, dacă sunteți amatori de teatru și nu vă deranjează să vă deplasați la Londra din când în când.

Nu poți nega teatrelor londoneze flerul artistic și comercial impecabil cu care ne atrag în fiecare an, chiar dacă nu e Olimpiadă sau Jubileu sau alt eveniment de impact pentru istoria omenirii. Deci, ce se anunță pentru 2013?

Fanii “Downton Abbey” o pot întâlni pe Laura Carmichael (Edith Crawley) în “Unchiul Vanea”, la Vaudeville Theatre – seria de spectacole durează până în februarie 2013.

Helen Mirren revine pe scenă, după îndelungi ezitări, reluând rolul reginei Elisabeta a II-a în “The Audience”. Spectacolul se anunță extrem de interesant, pentru că e o trecere în revistă a discuțiilor (imaginare, desigur, că englezii nu au făcut încă publice stenogramele) pe care Regina le-a avut cu prim miniștrii din timpul domniei ei de 60 de ani – de la Winston Churchill la David Cameron.

Stagiunea durează din februarie până în iunie, la Gielgud Theatre, dar biletele pentru primele două luni sunt aproape epuizate, semn al iubirii britanicilor pentru doamna Mironova, actrița de origine rusă care le-a interpretat, de lungul vremii, pe ambele Elisabete.

În martie și Judi Dench se întoarce la prima dragoste – teatrul – într-o piesă a cărui subiect te face să spui imediat awwww. “Peter & Alice” este povestea întâlnirii adevăratei Alice din “Alice în țara minunilor” cu adevăratul Peter Pan. Spectacolele au loc din martie până în iunie, la Teatrul Noel Coward, iar piesa e o premieră mondială.

În noiembrie, după succesul (improbabil, după gusturile mele, dar certificat de criticii londonezi) cu “Hamlet”, Jude Law declamă din nou Shakespeare, preluând rolul titular din Henry V.

Mai e nevoie să vă spun că biletele vi le puteți cumpăra oricând pe internet, la niște prețuri decente, într-un timp mult mai scurt decât ar fi necesar dacă piesele s-ar juca la vreun teatru din București?

*
Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

1865
harold pinterModestia unui mare scriitor (om)

Modestia unui mare scriitor (om)

It’s a great mistake to pay any attention to them (critics). I think, you see, that this is an age of such overblown publicity and overemphatic pinning down. I’m a very good example of a writer who can write, but I’m not as good as all that. I’m just a writer; and I think that I’ve been overblown tremendously because there’s a dearth of really fine writing, and people tend to make too much of a meal. All you can do is try to write as well as you can.

dintr-un interviu minunat cu Harold Pinter (re)publicat in Paris Review

mai jos citeva intrebari si raspusuri frumoase.

INTERVIEWER

Why wasn’t there a character representing you in the play?

PINTER

I had—I have—nothing to say about myself, directly. I wouldn’t know where to begin. Particularly since I often look at myself in the mirror and say, “Who the hell’s that?”
*

INTERVIEWER

Do you sense when you should bring down the curtain, or do you work the text consciously toward a moment you’ve already determined?

PINTER

It’s pure instinct. The curtain comes down when the rhythm seems right—when the action calls for a finish. I’m very fond of curtain lines, of doing them properly.

INTERVIEWER

Do you feel your plays are therefore structurally successful? That you’re able to communicate this instinct for rhythm to the play?

PINTER

No, not really, and that’s my main concern, to get the structure right. I always write three drafts, but you have to leave it eventually. There comes a point when you say, That’s it, I can’t do anything more. The only play that gets remotely near to a structural entity which satisfies me is The Homecoming. The Birthday Party and The Caretaker have too much writing. I want to iron it down, eliminate things. Too many words irritate me sometimes, but I can’t help them, they just seem to come out—out of the fellow’s mouth. I don’t really examine my works too much, but I’m aware that quite often in what I write, some fellow at some point says an awful lot.

*
INTERVIEWER

The theater is a very competitive business. Are you, as a writer, conscious of competing against other playwrights?

PINTER

Good writing excites me, and makes life worth living. I’m never conscious of any competition going on here.

INTERVIEWER

Do you read things written about you?

PINTER

Yes. Most of the time I don’t know what they’re talking about; I don’t really read them all the way through. Or I read it and it goes—if you asked me what had been said, I would have very little idea. But there are exceptions, mainly nonprofessional critics.

1909
bookPolaroidsdespre cum muzica ajuta la branding

despre cum muzica ajuta la branding

acum citeva saptamini intr-o prezentare a unuia dintre sefii UNIVERSAL MUSIC, la Paris, pentru lansarea platformei hpconnectedmusic s-a vorbit despre cei patru E (emotion, engagement, experience, exclusivity) luati din muzica, 4 E care inlocuie clasicul 4 P (produs, pret, promovare, plasament) din marketing.

mi-a placut ideea (am aflat intre timp ca a fost lansata acum 2 ani) si iata un speech interesant al domnului care a lansat-o, Jakob Lusensky.

domnul Lusensky are si un blog care poate fi o sursa buna de idei pentru colegii din radiouri, domnii care au trupe etc. idei de branding muzical, de a-ti crea o identitate (asemeni logo-ului) doar din sunet/ muzica.

aici e blogul, desigur exista si o carte – am comandat-o, va veni ea curind.

1386
x factor grupinca o secventa din casa X Factor :)

inca o secventa din casa X Factor :)

am fost si simbata asta (24 nov) in casa X Factor (cum a fost simbata trecuta, in 17 nov la repetitii si in casa X Factor puteti citi aici)

 
– La ce te uiti?, a intrebat Ioan Man asezindu-se pe canapeaua din livingul casei X Factor unde Tudor Todut urmarea de citeva minute reluarea de la Next TopModel.
– E o fata care pozeaza in apa cu un barbat…
– Sunt dezbracati de tot?
– Are sinii goi, dar ceva perle si desene in dreptul sfircurilor; el e gol, ea il tine in brate.
Todut il imbratiseaza cu dreapta pe Man care sta in stinga lui: “uite asa”…
– Suna cam porno, ride Man.
– Pai tu de ce crezi ca ma uit eu la Next Top Model?!

Simbata a fost o zi atipica pentru concurentii de la X Factor: au plecat mai tirziu la repetitii (ora 10 in loc de 9), dar pentru ca s-au obisnuit sa se trezeasca devreme, citiva dintre ei au coborit in living cu mult inainte de plecare.

Pe canapea linga Todut e Elena de la Red care are pe obraji urmele lacrimilor generate de o stire care a fost putin mai devreme despre un pusti caruia ii place scoala, dar e atit de sarac incit nu se stie daca va putea ajunge la iarna la cursuri.

Acum se uita cu totii la aventurile in Grecia ale fetelor lui Bote, in timp ce rind pe rind vin si ceilalti concurenti.  Prima e Ioana Anuta, apoi Dragos Udila.

Cum coboara din dormitor, Udila evalueaza rapid situatia, ride infundat de discutiile colegilor, apoi il ia de brat pe Man.

– Hai sa maninci.

Udila si Todut sunt atenti mereu sa-l ajute pe Man, iar gesturile lor camaradesti – si pe scena, la repetitii , dar si in casa – au generat o complicitate barbateasca care trece dincolo de dificientele de vedere ale lui Man: baietii l-au integrat in lumea lor, eliminind-o discret pe Ioana, sora lui Man, cea care-l ajuta sa se orienteze.

La televizor, una dintre fetele din Next Top Model gafeaza  – in loc de curtezana, spune “curteziana” – , iar Ioana Anunta izbucneste in ris.
Cind o intreb daca s-a gindit vreodata ca in timpul show-ului in care ea cinta, un spectator poate reactiona acasa la fel, Ioana riposteaza:

– Dar asta e un show mai de divertisment decit al nostru.

– Da, dar exista spectatori care vor tine mai degraba minte ce rochie porti decit ce ai cintat, oricit de bine ti-ai facut treaba. Te-ai gindit la asta? Simtiti ca si pe voi va judeca lumea cind se uita la televizor?

E un subiect delicat mai ales pentru Elena pentru ca fetele de la Red au primit critici pentru look-ul lor, asa ca reactioneaza imediat.

– Despre noi au comentat ca suntem grase. Nimeni n-a remarcat ca facem eforturi sa aratam mai bine. Eu am slabit in aceste saptamini, dar putini au rabdare sa vada evolutia noastra, sa astepte transformarea noastra.

Stie in kilograme si centrimetri cit a slabit si e un gen de furie in tonul ei care vine din neputinta de a schimba rapid perceptia publicului, intr-o vreme in care aprecierea se face mai intii dupa forma/ ambalaj si abia apoi, dar doar de catre putini, dupa fond/ continut.

*
La ora la care scriu aceste rinduri, stiu rezultatele galei 3 si ma bucur ca fetele de la Red au fost salvate de Cheloo. Cum ma bucur ca Tudor Todut n-a mai ajuns la duel.

Stiu ca publicul judeca dupa criteriile sale (habar n-am de ce a ajuns Todut la duel saptamina trecuta, cum nu inteleg de ce naiba nu a fost votat Raduly saptamina asta), dar dincolo de toate criteriile, vreau sa va spun ca Todut e un copil foarte bun. Are un grad mare de empatie si un bun simt teribil.

Simbata la repetitii, cind l-a vazut pe celalalt Tudor (Turcu) ca sta singur in gradena, departe de colegii lui, si nu reactioneaza la niciuna dintre glumele care se rosteau – trecea printr-o faza mai delicata, pentru ca presiunea si oboseala incep sa-si spuna cuvintul – s-a dus si s-a asezat linga el si-a inceput sa-i povesteasca de-ale baietilor ca sa-i distraga atentia de la problemele la care se gindea.

Cum ma bucur, oricit de ciudat ar suna, ca a plins Iulia Manolache – inseamna ca producatorii au gasit o cale prin care sa o faca sa coboare garda.

Iulia este o fata foarte ambitioasa, cu un mental foarte foarte puternic, are o putere de concentrare teribila si o vointa la fel ( in gala 2 a cintat cu talpa piciorului bandajata – se taiase in geamul scenei dupa primul cintec), iar parte din evolutia ei a fost si exercitiul acesta de a se confrunta in public cu propriile emotii. I-ati vazut ambitia si hotarirea si de data aceasta, dar i-ati mai vazut si sinceritatea de dincolo de performance-ul din concurs.

*

Imi pare rau ca a iesit Raduly – are o voce foarte buna si, asa cum l-am vazut in cele doua zile in care am fost linga ei,  e un om foarte onest; primeste direct in plex orice vorba si o ia foarte in serios.

Din pacate astea sunt regulile jocului si pina la final vor iesi toti, mai mult sau mai putin tristi, cu exceptia cistigatorului.

.


2024

despre ETICA, la SMS Cluj

Unul dintre subiectele despre care imi place sa vorbesc la conferinte este ETICA.

Multi imi spun ca intr-o lume in care daca lucrurile nu  functioneaza pe principiul “ba pe-a ma-tii”, sigur apare replica “dar si alalaltul a facut asta” ca scuza pentru abaterile zilnice, e o utopie sa te gindesti ca ETICA mai conteaza. dar mie imi place sa merg in fata oamenilor si sa spun codul meu de valori, codul meu de onoare – profesional – pe care-l respect de ani de zile si care nu m-a impiedicat sa avansez in cariera, ba din contra. si sper de fiecare data ca macar un spectator va pleca acasa gindindu-se “se poate si asa”.

(sunt atit de nebuna dupa unii, incit sunt gata sa pierd bani din campanii, dar nu-mi doresc sa ma alatur unor nume care stiu ca nu au principii morale sau care au incalcat in fata mea etica profesionala. e o pierdere pe termen scurt, caci pe termen lung – pentru mine – ies cistigatoare)

*

pe 5 decembrie impreuna cu o gasca simpatica (Cristi Manafu, Alex Negrea, Cristi China) merg la Cluj la Social Media Summit, un eveniment de traditie al revistei Biz. Marta Usurelu m-a rugat sa vorbesc despre ETICA, asa ca am zimbit larg cind am aflat vestea.

Ne intilnim acolo cu trei dintre bloggerii mei preferati – Groparu (fratele meu cu diactritice:) ), Adi Hadean si Gaben.

In aceasta editie de Social Media Summit, pe langa sesiunile de prezentari va fi si un workshop special dedicat Facebook sustinut de Alex Negrea.

*

cum despre Groparu si Hadean am mai scris, iar Manafu, Chinezu si Alex Negrea sunt faimosi :),  as vrea sa va povestesc putin despre Gaben – Gabi Oana.

ne-am cunoscut acum citeva saptamini cind am mers la invitatia HP la concertul privat No Doubt de la Paris – in gasca a mai fost si Bogdan Serban de la Radio Guerrilla – ocazie cu care Gaben mi-a dat, indirect, o lectie de profesionalism.

ca sa marcheze cititorilor lui deplasarea  la Paris facuse un concurs prin care cistigatorul urma sa vada totul “prin ochii lui Gaben”: purta un tricou cu chipul cistigatorului si s-a fotografiat – tag-uindu-l – in toate locurile si momentele importante ale vizitei noastre. o forma creativa si simpatica de a-si implica cititorii in activitatea lui.

o lectie pentru mine despre cum sa iesi din obisnuita si sa fii mai interactiv cu comunitatea ta, dar si un semnal de alarma: pentru ca e din provincie, Gaben nu are expunerea comunitatii de la bucuresti, desi e mai creativ si mai talentat decit multi cei  aflati pe listele agentiilor centrale. mi-am promis atunci ca, la prima ocazie, am sa scriu despre el.

Gaben e un tip foarte fain (ca sa vorbesc pe limba lui), cu un simt al umorului teribil si-si spune glumele pe un tot atit de serios incit am cazut de multe ori in capcana – si eu, si Bogdan – crezind ca ceea ce spune e “pe bune”. la fel e si blogul lui.

***

deci, daca sunteti in Cluj pe 5 decembrie va asteptam la SMS CLUJ, evenimentul are loc la City Plaza Hotel, participarea se face pe baza de inscriere aici. primesti pe mail invitatie, dupa ce te-ai inscris.

sunt sigura ca va fi o intilnire memorabila.

*

sponsorii evenimentului sunt Staropramen, Danone si Johnnie Walker

 

1655

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!