am vazut azi noapte filmul care se numeste SINUCIDE-MA.
(nu m-a apucat nicio depresie, ca in marea majoritate a cazurilor, lucrurile pe care le citesc/vad/experimentez dincolo de zona mea de confort/interes fac parte din documentarea pentru un proiect)
m-am gindit mult daca sa scriu despre el, indirect invitindu-va sa-l vedeti.
are multe hibe, dar e facut cu profesionisti si arata o stare a unui anume grup de tineri.
asa ca mi-am zis ca nu e nimic de pierdut daca va uitati 40 de minute la acest film care ii are in distributie pe Dorotheea Petre, Vasile Calonfir, Magda Catone, Valentin Teodosiu, Oana Irina Dutu si Marius Bodochi (despre care tocmai am scris🙂 ) …
mi-ar fi placut sa-l cunosc inainte pe regizor – Jamil Hendi – (care e si scenaristul filmului) ca sa-i dau sa citeasca ceva . stiu, am aroganta sa cred ca l-as fi putut ajuta sa faca mai bine filmul asta. de fapt, sa-l scrie mai bine.
Clipul lui Cheloo de la piesa Unde se termina visele e cu imagini din acest film (e si in coloana sonora) si, pentru ca foloseste alta structura si ai alte asteptari cind il vezi, e mult mai bun decit filmul.
Exact chestia asta (cu iesitul din zona de confort) am experimentat-o eu aseara cu un alt film. Imi venea sa schimb programul pentru ca, fiind mama, mi s-a parut un film cumplit de greu de urmarit. Se numeste Last Ride(ultima calatorie) si il are in rolul principal pe actorul care l-a interpretat pe agentul Smith in Matrix. Baietelul insa are un joc fantastic.
ei pe mine filmul asta nu m-a impresionat intr-atit incit sa ies din zona de confort. daca nu ar fi fost tangential legat de un proiect la care lucrez, nu cred ca m-as fi uitat vreodata la el
sau m-as fi uitat 10 min…si gata
Vazut, placut, “nemiscat”. M-am bucurat ca se fac filme independente, in mod profi. Am ajuns la el pentru Dorotheea Petre, care mie-mi place muuuuult, mult!