am primit acum citeva luni bune un lastar de vitza de vie si un ghiveci. era un cadou simbolic la lansarea unui nou produs de la una dintre cele mai sofisticate game de cosmetice : CAUDALIE – PREMIER CRU.

am pus ghiveciul cu tot cu vlastarul de vitza de vie , asa cum il primisem, cu radacina intr-un rumegus infasurat intr-o folie de celofan, intr-un colt de raft de carti. si l-am uitat acolo.

la curatenia de Pasti am remarcat ca vlastarul avea frunze si ca isi traia viata lui independent de grija mea.

astazi l-am plantat. e un vlastar de Merlot. acum pe linga lavanda, plante aromatice pt gatit si un lamii, am si vitza de vie.

pot sa fac de o gradina cu ce ghivece am prin casa 🙂

***

spun mereu ca oamenii-s ca florile (nu in sensul frumusetii, ci al fragilitatii) si ca ele te invata si despre iubirile din viata: cind nu le mai ingrijesti, nu le mai acorzi atentie, mor. oricit de mult ai investit pina atunci in ele.

vitza asta de vie imi contrazice teoria si pare ca spune ca uneori iubirea/ viata apare si independent de dorinta/grija noastra. si cind se face suficient de mare ca sa ne atraga atentia incepem sa o cultivam si noi.