Monthly Archives : January 2018

love tennisDe la dragoste spre ura si invers, in doua documentare cu Martina Navratilova si Boris Becker –

De la dragoste spre ura si invers, in doua documentare cu Martina Navratilova si Boris Becker –

Sunt pe Netflix doua documentare foarte emotionante si interesante despre performanta.

Despre unul am mai scris la sfarsitul anului trecut  – Winning, povestile adunate si frumos mixate a 6 mari campioni ai lumii. Care sunt caracteristicile care i-au facut sa intre in istorie nu doar pentru performanta sportiva, ci si pentru ceea ce au facut in viata dupa ce n-au mai facut sport.

(si Nadia e printre ei, puteti citi mai multe aici)

Una dintre sportivele mentionate in acest documentar e Martina Navratilova, probabil una dintre cele mai mari jucatoare de tenis ale lumii.

martina-navratilova-1-600x431

Navratilova, o femeie cu un mare caracter si o mare sportivitate, a fost umilita si chinuita ani de zile, urata la propriu de public si presa pentru ca a marturisit public ca este lesbiana.

Era atat de condamnata pentru viata sa privata in anii 80 incat presa nu o prezenta decat cu fotografii in care arata foarte foarte urat, in care era cu fata chinuita de efort sau cu o postura nepotrivita a corpului (din timpul unui meci).

Povesteste cum ravnea dupa dragostea publicului care o huiduia de cate ori intra pe teren.

In cartea lui Mattew Syed – Cei mai buni – e o alta poveste cu Navratilova in aceeasi directie. E un moment in care Martina (care a muncit singura toata viata pentru ca nu si-a permis un antrenor) ii marturiseste adversarei ei din acel moment Chris Evert (o alta mare mare campioana) ca nu stie ce sa faca sa –si multumeasca mai mult fanii, ca platete cu multi bani pe cineva ca sa rapunda la toate scrisorile pe care le primeste, asta pentru ca e foarte important pentru ea sa fie inteleasa si iubita.

Evert – care era blonda, frumoasa, fashionable – ii marturiseste ca primeste saci de scrisori pe care le arunca.

Astazi Navratilova e comentator de tenis si e foarte iubita de multa lume. Caracterul ei puternic, sportivitatea, corectitudinea, darzenia au rezitat an de an la oricare agresiune externa si Navratilova a inceput sa fie iubita de oameni pentru ceea ce este ea cu adevarat.

Si e o frumoasa lectie de viata in povestea ei de la ura catre dragoste. puteti vedea documentarul aici.

*

In drumul invers – de la marea dragoste a publicului catre ura profunda – se afla Boris Becker in aceste zile. Si el este prezent intr-un documentar care a avut premiera pe Netflix in aceasta saptamana.

Boris-Becker-injury-crutches-holiday-spain-837164

Becker a schimbat fata tenisului mondial – la 17 ani castiga Wimblendonul, juca un tenis cum astazi nu se mai vede (cu multe acrobatii), stia sa incheie punctele si… facea in afara jocului lucruri care pareau nebunesti: s-a dus cu steagul Germaniei pe teren la Wimblendon, ceva ce nu se mai vazuse pana atunci.

In perioada lui de glorie, Becker a fost primit de mari presedinti, de regi si printese, a fost foarte foarte rasfatat de public. A ajuns sa fie implicat in mari scandaluri, in casatorii care au esuat si acum e ingropat in datorii.

Are probleme de sanatate complicate (talpa unui picior a fost operata de cateva ori si merge foarte greu), are 50 de ani si a fost declarat falimentar pentru ca are datorii uriase.

Astazi nemtii il urasc, iar Becker s-a mutat la Wimblendon locul in care s-a nascut ca sportiv, a fost pentru o vreme antrenorul lui Djokovic si antrenorul de Cupa Davis al echipei Germaniei, dar aceaste colaborari s-au incheiat.

Personal cred ca documentarul de pe Netflix despre viata lui (altfel foarte bine facut si cu o structura minunata) e parte dintr-o campanie prin care se doreste readucerea lui in atentia publicului, cu putina simpatie. Pentru ca sansa lui de a merge mai departe e sa recapete iubirea publicului ca sa fie sustenabil macar pentru proiecte comerciale, publicitare.

Dar oricum ar fi, e foarte foarte trist filmul despre el. La sfarsit se uita in camera si spune cu tristete si usoara ura ”Nu v-am apartinut niciodata, nici voua spectatorilor, nici voua nemtilor. Daca am fost al cuiva cu adevarat atunci am fost al mamei mele si sunt al sotiei si copiilor mei. Atat.”

Puteti vedea documentarul aici. (da, apare si domnul Tiriac care a fost managerul lui in perioada de glorie)

becker

2632
Scents of MAGIC CITIES copyNoile mele lumanari preferate – Scents of Magic Cities

Noile mele lumanari preferate – Scents of Magic Cities

Cadou de Sarbatori am primit o lumanarica parfumata din seria Scents of Magic Cities create de 5 tineri pe care-i cunosc. Dar nu de asta scriu despre ei.

Lumanarea mea purta numele orasului Herculane si avea aroma de vanilie si scortisoara. Am aprins-o si s-a facut cald in casa. N-am dat foc la nimic altceva decat fitilul lumanarii, dar miroea atat de frumos incat mi-a adus aminte de copilarie si de duminicile cu prajituri cand asteptam in bucatarie sa iasa minunea de la cuptor.

Mie imi plac lumanarile parfumate, imi dau un confort, ma relaxeaza si cumpar de la multe branduri. Stiu ce e bun si ce nu. Lumanarica asta chiar livra ceea ce promitea: aroma ei s-a intins prin toata casa, discreta, calda, ademenitoare.

Asa ca mi-am comandat tot setul. Martora mi-e Oana Botezatu (una dintre tienere doamne din spatele proiectului) pentru ca mi le-a livrat sotul ei cand era tensiunea mai mare si mai mare in finala lui Halep de la Australian Open.

Si pentru ca le-am mirosit pe toate din set ( am si daruit 2 dintre ele, dar mai fac o comanda zilele astea:) ), m-am gandit sa scriu putin despre ele. (am si ars trei dintre ele, ca sa fiu sincera, doar Herculane pana la capat… acum am Clujul ”activ”)

*

Scents of Magic Cities este o serie de lumanari parfumate subiectiv, Noemi Meilman alaturi de Oana Botezatu (mastermind @ Cup & Candle), Horatiu Oltean (upcycle specialist @ Atelier Stycle), Ioana Dumitrescu (creative and baker @ East of Kitchen) si Robert Ratiu (creative director @ all things cool&fashionable) si-au combinat istoriile personale si abilitatile creative intr-un proiect cu aroma de sarbatori.

Proiectul Scents of Magic Cities are cinci arome pentru cinci orase: Sinaia, Vama Veche, Cluj-Napoca, Sighisoara si Herculane.

Sinaia miroase a brad, Vama Veche miroase a apa sarata, Cluj Napoca miroase a castane coapte, Sighisoara a turta dulce, iar Herculane are arome de vanilie si scortisoara.

CLUJ copyHERCULANE copy SIGHISOARA copy

SINAIA copyVAMA VECHE copy

Lumanarile sunt din ceara naturala de soia 100%, o ceara eco-friendly si netoxica, sunt turnate manual în Romania si sunt facute in serie mica, in piese din sticla reciclata produse de Atelier Stycle. Timpul de ardere al unei lumanari este de 56 de ore.

Lumarile se vand individual, la pretul de 65 de Lei sau in set de 5, la pretul de 290 de Lei, pe site-ul www.cupcandle.ro.

P.S. Pentru respectarea adevarului istoric, am mai cumparat o lumanarica de la Cup & Candle cu aceasta ocazie… una cu aroma de frezii.

3081
cover grieffes31(personal) Cum cumpar imbracaminte de lux la preturi decente (part 2) –

(personal) Cum cumpar imbracaminte de lux la preturi decente (part 2) –

Dupa atatia ani de scris pe blog, cred ca ma stiti putin. Nu sunt cea mai fashionista, nici cea mai mondena. Apreciez lucrurile minimaliste, de calitate si – in materie de haine – prefer sa cumpar putin si de calitate.

Am mai scris ca urmaresc site-urile care au branduri mari dar vind cu reduceri generoase pentru ca mi se pare o investitie mai desteapta si mai eficienta. Nu-mi gandesc garderoba ca o expozitie cu elemente show off, ci ca un puzzle in care multe piese sa se potriveasca intre ele pentru versatilitatea look-urilor.

Nu-mi pun niciodata etichetele la vedere, desi de foarte multe ori pretul hainelor dintr-o tinuta depaseste salariul minim pe economie. Dar nu mi se pare frumos, politicos, de bun simt nici sa ma laud cu brandurile, nici cu pretul. In plus nu cumpar hainele dupa aceste criterii, ci caut mai ales un raport onest intre calitate, durabilitate si pret.

Ultima data cand am scris despre cum imi cumpar item-uri de lux la preturi decente, mi-ati solicitat newsleterele si site-urile pe care ma ”plimb”.

In directia asta am descoperit in aceste zile un nou site romanesc care are branduri internationale de super top cu reduceri substantiale. (Armani, Calvin Klein, Tommy Hilfiger, Guess, Guess by Marciano, Moschino, Ralph Lauren, US Polo, Gant, Mangano, Peuterey, Trussardi, Roberto Cavalli, Elisabetta Franchi sau Costume National, toate cu o reducere de 50%-75% din pretul de retail.) Griffes31 se numeste si il puteti gasi aici.

Mai intai e important de precizat ca nu e un site doar pentru femei, ca gasim si imbracaminte si incaltaminte pentru barbati. Asta in cazul in care vreti sa faceti o bucurie dubla dintr-un singur colet, si pentru voi, dar si pentru tovarasul de viata.

barbati-new-arrivals_0imbracaminte-barbatiincaltaminte_2

Acum ca i-am trecut in revista si pe domni, sa ma opresc putin la descoperirile din categoria imbracaminte femei.

Am descoperit pe acest site un brand care mi se pare foarte dragut, Cristina Effe.

Iata doua dintre alegerile mele, ambele cu reduceri substantiale

rochie-gri-cristina-effe-griffes  (2)rochie-gri-cristina-effe-griffes  (3) cristina effe

Apoi am remarcat o rochie Guess by Marciano care e foarte in trenduri si o sa stea mult timp la loc de cinste in garderoba oricare femei pentru ca e atemporala si e o piesa cu care te faci remarcata.

rochie-metalizata-guess-by-marciano-griffes (2)

Sa stiti ca nu sunt doar rochii de seara, ci intreaga gama – de la genti si alte accesorii pana la pantaloni, rochii si camasi. Personal, astept cu nerabdare sa soseasca colectia Ralph Lauren pentru ca imi place foarte mult acest brand, e foarte feminin si am cateva piese de vreo 7-8 ani care arata in continuare impecabil.

femei-new-arrivalsimbracaminte-femeiincaltaminte-femei

Altfel, am stiti ca verific de 5 ori ceva inainte de a cumpara si a-l recomanda. Mai ales ca e un magazin online care tocmai a fost lansat la noi, Griffes are 15 ani vechime pe piata noastra, au avut mereu produse de super calitate si detin doua magazine clasice in Bucuresti: Ion Campineanu Nr. 26  si Cluj Napoca: Strada Regele Ferdinand Nr. 10.

Stiti ca scriu mereu despre tinutele de pe covorul rosu de la marile ceremonii legate de film sau de muzica. Fac asta pentru a ajuta la dezvoltarea unei culturi vizuale care sa mearga dincolo de trenduri si care sa va ajute si sa ma ajute sa achizitionam inteligent produsele pentru garderoba noastra.

V-am mai povestit ca pentru mine o sursa importanta de informatii sunt si newsletterele site-urilor ca Griffes31.com. In cazul lor pentru ca tocmai au lansat magazinul online, inscrierea la newsletter pana pe 20 februarie vine la pachet cu doua cupoane cadou cu care ai reduceri de 30% la articole de imbracaminte si 20% la accesorii. Asa ca zic sa va plimbati putin pe site, sa va inscrieti la newsletter si apoi sa cumparati si cu reducerea adiacenta.

Daca facem alegeri inteligente si avem rabdare putem cumpara mereu obiecte de vestimentatie super frumoase, foarte calitative la un pret onest.

Bine, acum in epoca cumparaturilor online, le primim si acasa direct :).

Va doresc cumparaturi cu spor!

6462
klimt-art-atelier-des-lumieres-2Atelier de Lumieres – una dintre cele mai spectaculoase expozitii din lume, in acest moment

Atelier de Lumieres – una dintre cele mai spectaculoase expozitii din lume, in acest moment

In timp ce la noi noul ministru al Energiei scoate pe gura panseuri despre cum ”am vazut cu totii in filme ca fara energie mergem catre o alta societate”, in Franta nivelul manifestatiilor culturale trece in zona SF (pentru noi).
Din aprilie, la Paris, o institutie guvernamentala care functioneaza in parteneriat cu intitutii private – Culturespaces – deschide un centru expozitional spectaculos. Se numeste Atelier de Lumieres si e un fel de wonderland al picturilor.

Prima expozitie va fi un omagiu adus lui Klimt si va contine imagini uriase proiectate intr-o hala pe care cei de la Culturespaces au renovat-o.

Pare simplu ceea ce descriu dar uitati-va putin la imagini, nivelul de imensiune, experienta pe care o are un vizitator este incredibila in momentul in care literalmente intra printr-o pictura, sau priveste in miime de detaliu o pictura, sau se plimba printr-un mic oras in care peretii “cladirilor” sunt picturi uriase.

klimt-art-atelier-des-lumieres-1 klimt-art-atelier-des-lumieres-2klimt-art-atelier-des-lumieres-3

cladirea, hala in care se desfasoara expozitia arata, de fapt, asa.

klimt-art-atelier-des-lumieres-4 klimt-art-atelier-des-lumieres-5
Stiu ca e aproape jenant sa vorbim de asemenea inovatii zilele acestea cand guvernul nostru e format din oameni care au vocabularul unei maimute care a fost trainuita doua zile de un logoped, dar stirea poate sa va aduca un zambet pe buze si sa va arate ce lucruri frumoase sunt in lume.

Ca sa intelegeti, Culturespaces este un program guvernamental creat de ministerul culturii din Franta in 1996 pentru a aduce inovatii in arta. Daca la noi s-ar fi creat un asemenea program, vai ce am mai fi ras pentru ca ar fi fost doar o cale sa mai fure niste baieti niste bani. Oamenii astia din Franta au un parteneriat cu Engie, au renovat cateva cladiri ca sa le faca centre de arta si au reunit unele dintre cele mai mari companii care au in grija noile tehnologii cu muzee mari ale lumii.

Iar educatia, dezvoltarea gustului pentru frumos, pentru istorie (a artei sau nu) inseamna inca un milimetru de bun simt adus in caracterul unui om. Ceea ce se va reflecta in intreaga societate.

5959
miley2(Foto) Red Carpet Grammy 2018 –

(Foto) Red Carpet Grammy 2018 –

Azi noapte a fost gala decernarii premiilor Grammy, deci un nou prilej de a-si plimba doamnele tinute care mai de care mai extravagante.

Si in aceasta gala am avut campanie Time’s UP (asociatia multor femei influente de la Hollywood care strang bani pentru a ajuta femeile care au fost agresate sexual si pentru a face lobby pentru o lege care sa reglementeze mai aspru aceste incidente). De data aceasta n-a mai fost cu haine full black ci cu un trandafir alb pe care doamnele care s-au alaturat campaniei l-au purtat pe covorul rosu.

Spre deosebire de Globurile de Aur sau SAG AWARDS, la Grammy nu mai e vorba despre stil ci despre a fi diferit si, daca te tin curelele, socant ca sa ai cat mai multe aparitii in presa a doua zi. Culmea e ca doamnele care faceau de obicei asemenea tumbe au fost foarte cuminti de aceasta data.

Iata cateva dintre doamnele si domnii care au fost aseara la premiile Grammy (la care a castigat  Bruno Mars cam tot ce putea castiga – cel mai bun album (24k Magic), inregistrarea anului, cel mai bun album R&B si piesa anului. )

Alessia Cara

Anna Kendrick

Ashanti

Cardi B

Chrissy Teigen John Legend

Cyndi Lauper
cyndi lauper

Elton John David Furnih
elton john david furnish

Eve
eve

Lady Gaga
gaga1

Gary Clark Jr

Hailee Steinfeld

Keidi Klum
heidi klum

Jaden Smith
jaden smith

Janelle Monae

Jenny McCarthy
jenny mccarthy

Joy Villa

Karen Fairchild
karen fairchild

Katie Holmes

Kelly Clarkson
kelly Clarkson

Kesha
kesha

Lana Del Ray

Li Saumet
li saumet

Miley Cyrus

Pink
pink2

Rita Ora

sam smith

Sarah ilverman

Shaggy, Sting
shaggy si sting

Zayn Malik

Patrick Starr, e un beauty blogger (aici simt nevoia sa fac precizari pentru ca vine din alta zona i e posibil sa nu-l stiti)
patrick starr

3966
cum sa distrugi o piesa wondertheatre webCum sa distrugi o piesa – spectacolul cu care un copill de 6-7 ani va incepe sa iubeasca teatrul pentru adulti –

Cum sa distrugi o piesa – spectacolul cu care un copill de 6-7 ani va incepe sa iubeasca teatrul pentru adulti –

 De la inceputul acestui an, am inceput sa merg din nou la spectacole de teatru regulat, disciplinat. Acum incep sa scriu despre aceste spectacole si – anunt in premiera – pregatesc un proiect special pentru online dedicat spectatorilor de teatru. (dar toate la vremea lor)

Inainte de a scrie despre spectacolele pe care le-am vazut de la inceputul anului si pana acum, vreau sa scriu despre un spectacol care a avut premiera anul trecut, spectacol de care sunt legata emotional intrucat am stat multe ore la repetitii, am lucrat pentru caietul de presa (are niste povesti foarte foarte amuzante despre actorii din distributie) si ajut la promovarea lui cu tot ce pot.

E spectacolul cu care il puteti face pe un copil de 6-7 ani sa inceapa sa iubeasca teatru. Daca nu ati fost la teatru „de adulti” cu copilul dvs pana acum, acesta e spectacolul cu care trebuie sa incepeti.

Cum sa distrugi o piesa

Subiectul e simplu si premisa de la care se pleaca permite o multime de nazbatii. O echipa de actori amatori (ai trupei de teatru de la Politehnica din Cornley, deci practic ingineri) monteaza un spectacol nou. Au o istorie generoasa de productii varza, acum au facut rost de bani si au si decor si regizor nou.

Numai ca… nimic nu le iese in seara premierei. Fac toate gafele pe care vi le puteti imagina ca le poate face un actor si ceva mai mult peste imaginatia voastra: uita replicile, dau foc din greseala la decor, lovesc un actor si nu mai poate juca asa ca-l inlocuie cu fata care sufla textul si… multe multe alte prostii.

E considerata cea mai tare comedie a momentului in toata lumea, piesa a fost montata (si scrisa) mai intai in Anglia, dar acum e joaca in 25 de tari.

spectacol_theplay-6 web spectacol_theplay-24 web

Pentru adulti glumele si nefacutele pe care si le fac actorii au sensuri pe un nivel diferit fata de copii (ego, concurenta dintre actori, prostia pura), dar copiii se bucura din tot sufletul si rad in hohote de umorul de situatie si de ceea ce e transmit actorii.

Adultii se prind ca tot ce e pe scena, desi pare usor, e foarte complicat si ca e foarte foarte exact calculat totul, ca e o coregrafie respectata la milimetru din considerente de siguranta a actorilor (oricum e joaca avand alaturi o echipa de la Salvare si una de la Pompieri), iar decorul sofisticat se moneteaza in foarte foarte multe ore. Copiii se uita cam cum ne uitam noi la Stan si Bran si rad foarte foarte mult.

Am doua povesti super simpatice legate de acest spectacol.

La unele reprezentatii la care sunt invitati care tin cumva de zona mea, merg sa-i intampin (v-am spus ca sunt apropiata de acest spectacol) si stau la concierge 45 de min cel putin. Intr-o seara a venit un domn pe care-l mai vazusem la o alta reprezentatie. L-am intrebat daca nu l-a vazut prima data, daca a trebuit sa plece sau ceva… si dansul mi-a raspuns „am revenit ca sa ma mai bucur o data de rasul copios al fiului meu pentru ca nu l-am vazut niciodata razand cu pofta asa mare pofta”. Pustiul avea 9-10 ani.

Si eu am cateva momente din spectacol la care imi place sa stau in sala doar ca sa simt reactia publicului. Sa-i aud pe copii cum intreaba „dar cum au facut?!!!” si sa-i vad razand in hohote si pe copii si pe adulti.

Spectacolul are in distributie unii dintre cei mai talentati si mai tehnici actori tineri (stiu ca o sa para simplu ce vedeti pe scena, dar e un efort foarte mare de concentrare si calitati actoricesti serioase – desi fac comedie).

Iata-i pe toti actorii din distributie, sa stii ca se joaca in permutari libere, nu exista distributia A si distributia B.

Ada Gales, Andreea Samson, Ilona Brezoianu, Andreea Mateiu, Vlad Logigan, Catalin Babliuc, Pavel Barsan, Razvan Oprea, Angel Popescu, Andrei Mateiu, Bogdan Cotlet, Dan Radulescu, Marin Grigore, Radu Micu, Adrian Anghel, Silviu Mircescu. Regia este semnata de George Dogaru  (care a lucrat cu o parte dintre acesti actori pentru serialele Mondenii, Ai Nostri sau Atletico Textila.)

spectacol_theplay-145 webspectacol_theplay-143 web spectacol_theplay-33 web

Spectacolul este produs de Grand Cinema & More si compania Wonder Theatre (care produce in special comedii si – mereu – spectacole pentru intreaga familie).

Urmatorul spectacol e pe 17 februarie, la sala Epika de la Grand Cinema & More, puteti sa va cumparati bilete de aici.

Se joaca si la 17 si la ora 20.

(La sfarsitul spectacolului de la 17 promit sa stau la iesire sa va vad reactiile si sa aflu de la copiii dvs daca au ras sau nu.:) )

E bucuria mea cand vin copiii prietenilor care au fost la acest spectacol si imi spun „vaaaaai, cat am ras”. Cred ca traim vremuri atat de complicate, ca avem din ce in ce mai putine resurse emotionale sa ne distram/ bucuram cu adevarat, ca avem din ce in ce mai putin timp sa punem seminte in sufletul copiilor ca sa-si cultive dragostea pentru teatru sau dans, incat de fiecare data cand se ivesc aceste spectacole – la care bucuria e cu toata familia, iar amintirile sunt nepretuite – ar trebui sa nu le ratam.

 

 

 

 

7457
foto perete(foto) 8 trenduri de decorat casa –

(foto) 8 trenduri de decorat casa –

In acelasi mod in care se stabilesc trendurile pentru moda, pentru beauty sau … masini, companiile care compileaza comportamentul consumatorilor, dar si nevoile producatorilor (pentru ca piata trebuie sa mearga inainte) anunta si trenduri pentru decoratiuni interioare.

Asta imi aduce aminte de amuzamentul meu suprem cu trendurile pentru bradul de Craciun cand oamenii isi schimba decoratiunile de la an la an si spun “anul asta il facem albastru pentru ca anul trecut am fost pe auriu”. Craciunul fiiind altfel despre traditie, despre povestile decoratiunilor pe care el patrezi an de an si le pui in brad impreuna cu istorisiri pentru copiii care apar in familie.

Dar, societatea de consum face magie pentru ca piata trebuie sa mearga inainte, sa fie locuri de munca, sa avem vanzari, sa cumparam ca sa ne simtim mai bine etc etc.

Iata cateva dintre trendurile din design interior pentru 2018, in caz ca va redecorati casa sau, succes, va mutati intr-o casa noua.

 

Peretii transformati in mini galerii de arta, cu tablouri care amintesc de intamplarile dragi din familie. Sau daca va tin buzunarele, cu picture celebre. Daca nici asta nu merge, e simplu sa luati niste printuri din magazinele online de specialitate.

foto perete 1foto perete 2 foto perete perete foto wall art

Plantele de interior cu … model. Se va vorbi mult in lunle viitoare despre plantele care va ajuta sa dormiti mai bine, despre cat de important e sa aveti niste “verdeata’ (cum zice un prieten de-al meu) in casa.

Sa stiti ca exista si versiunea de ghivece care fac ca planta sa se ude singura, am eu unul:)

plants 2plants plate interior 1 plate interior 2

plate interior

Structuri si accesori metalice pentru mobilier – cu mixuri din diverse metale

 Se poarta aurul roz:)

aur roz 1aur roz 2 aur roz 3

aur roz 4aur roz

Tavan decorat spectaculos, teatral.

De la decorarea lui prin vopsire pana la montarea multor obiecte de design pe tavan. Ma rog, trendul nu e nou, Michelangelo a pictat un tavan acum careva sute de an si inca isi mai rup gatul sute de mii de oameni in fiecrae an sa vada Capela Sixina. Cat priveste tavanul nostru de acasa, depinde si de cat de inalta e camera…

cellingstavan 1tavan 2tavan baie tavan wallpaperedceiling1

Baia care arata ca un spa. Sa tranformi baia intr-un mini resort de relaxare. Cu mobilier de rattan inclus. Ma rog, si aici conteaza cat de mare e baia.

interior-design-trends-5spa bathroom 2 spa bathroom 3spa bathroom spa

Personal, nu rezonez decat cu primele doua trenduri, adica am si multe tablouri, dar si plante de interior. Dar fiecare cu gusturile si nevoile sale de relaxare.

Oamenii care fac aceste trenduri mai vorbesc despre cat mai multe culori in bucatarie, dar si culori calde si bogate (portocaliu, maro, tabac, grena, galben – in general culorile toamnei) in living.

Toti spun insa ca secretul unei case care sa fie placuta si cosy este iluminatul, sursele de lumina naturala sau artificiala. Iar la capitolul decoratiuni de iluminat e un trend vintage.

Acestea fiind spuse, va doresc o casa in care sa va simtiti bine.

 

4701
nicole6SAG Awards – alte premii, alt covor rosu, alta lectie de stil de la generatia de aur  –

SAG Awards – alte premii, alt covor rosu, alta lectie de stil de la generatia de aur –

Nu m-am transformat intr-un blog preocupat de fashion, dar in zona lecturilor mele sunt publicatiile depre filme, iar acum – in ianuarie- februarie- martie – e sezonul premiilor. Asa ca imi apar des informatii despre tinutele speciale ale actritelor care mai ajung pe un covor rosu.

Acum 3 zile a fost Screen Actors Guild Awards, premii care cumva ar putea da directia preferatilor de la Oscar dar chiar daca membrii Academiei nu voteaza cu castigatorii de aici, ceremonia in sine e un bun prilej pentru ca producatorii filmelor nominalizate sa-si faca lobby face to face  pentru un vot.

La sfarsitul acestei postari veti gasi castigatorii SAG Awards 2018, acum insa iata cateva dintre outfiturile de pe covorul rosu, cu doua precizari: s-au purtat paiete multe si… doamnele din generatia de aur au captat toata atentia, prin stil si mai ales atitudine. Incep cu ele, desigur

Susan Sarandon, v-as spune cati ani are dar in cazul ei varsta e un numar oarecare

Susan Sarandon

 

Goldie Hawn

goldie-hawn

 

Holly Hunter

Holly Hunter

Halle Berry
halle-berry1

Allison Janney

Allison Janney

Laura Dern
laura-dern4

Mary J Blige
Mary J. Blige

Nicole Kidman
nicole5

Elisabeth Moss
Elisabeth Moss

Kristen Bell
Kristen Bell

Lupita Nyongo
Lupita Nyong'o

Margot Robbie
Margot Robbie

Millie Bobby Brown
Millie Bobby Brown

Reese Witherspoon
reese6

Saoirse Ronan
Saoirse Ronan

 

 

Outstanding Performance by a Cast in a Motion Picture

The Big Sick
Get Out
Lady Bird
Mudbound
Three Billboards Outside Ebbing, Missouri 
— WINNER

Outstanding Performance by a Male Actor in a Leading Role

Timothee Chalamet, Call Me By Your Name
James Franco, The Disaster Artist
Daniel Kaluuya, Get Out
Gary Oldman, Darkest Hour — WINNER
Denzel Washington, Roman J. Israel, Esq.

Outstanding Performance by a Female Actor in a Leading Role

Judi Dench, Victoria & Abdul
Sally Hawkins, The Shape of Water
Frances McDormand, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri — WINNER
Margot Robbie, I, Tonya
Saoirse Ronan, Lady Bird

Outstanding Performance by a Male Actor in a Supporting Role

Steve Carell, Battle of the Sexes
Willem Dafoe, The Florida Project
Woody Harrelson, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri
Richard Jenkins, The Shape of Water
Sam Rockwell, Three Billboard Outside Ebbing, Missouri — WINNER

Outstanding Performance by a Female Actor in a Supporting Role

Mary J. Blige, Mudbound
Hong Chau, Downsizing
Holly Hunter, The Big Sick
Allison Janney, I, Tonya — WINNER
Laurie Metcalf, Lady Bird

Outstanding Performance by a Stunt Ensemble in a Motion Picture

Baby Driver
Dunkirk
Logan
War for the Planet of the Apes
Wonder Woman 
— WINNER

Outstanding Performance by an Ensemble in a Drama Series

The Crown
Game of Thrones
The Handmaid’s Tale
Stranger Things
This Is Us 
— WINNER

Outstanding Performance by an Ensemble in a Comedy Series

black-ish
Curb Your Enthusiasm
GLOW
Orange is the New Black
Veep 
— WINNER

Outstanding Performance by a Male Actor in a Drama Series

Jason Bateman, Ozark
Sterling K. Brown, This Is Us — WINNER
Peter Dinklage, Game of Thrones
David Harbour, Stranger Things
Bob Odenkirk, Better Call Saul

Outstanding Performance by a Female Actor in a Drama Series

Millie Bobby Brown, Stranger Things
Claire Foy, The Crown — WINNER
Laura Linney, Ozark
Elisabeth Moss, The Handmaid’s Tale
Robin Wright, House of Cards

Outstanding Performance by a Male Actor in a Comedy Series

Anthony Anderson, black-ish
Aziz Ansari, Master of None
Larry David, Curb Your Enthusiasm
Sean Hayes, Will & Grace
William H. Macy, Shameless — WINNER
Marc Maron, GLOW

Outstanding Performance by a Female Actor in a Comedy Series

Uzo Aduba, Orange is the New Black
Alison Brie, GLOW
Jane Fonda, Grace and Frankie
Julia Louis-Dreyfus, Veep — WINNER
Lily Tomlin, Grace and Frankie

Outstanding Performance by a Male Actor in a Miniseries or Television Movie

Benedict Cumberbatch, Sherlock
Jeff Daniels, Godless
Robert De Niro, The Wizard of Lies
Geoffrey Rush, Genius
Alexander Skarsgard, Big Little Lies — WINNER

Outstanding Performance by a Female Actor in a Miniseries or Television Movie

Laura Dern, Big Little Lies
Nicole Kidman, Big Little Lies — WINNER
Jessica Lange, Feud: Bette and Joan
Susan Sarandon, Feud: Bette and Joan
Reese Witherspoon, Big Little Lies

Outstanding Performance by a Stunt Ensemble in a Television Series

Game of Thrones — WINNER
GLOW
Homeland
Stranger Things
The Walking Dead

 

3528
sala de conecrte 21(opinie) Ce am invatat din chinuitoarele ore de sport

(opinie) Ce am invatat din chinuitoarele ore de sport

Zilele acestea citesc The Greatest: The quest for sporting perfection – Matthew Syed, o colectie de eseuri despre sportivi si antrenori, insotite de cercetari despre cum sportul modifica activitatea creierului si implicit emotionalul unei persoane.

Aseara mi-am adus aminte ca in 2015, Raluca Hagiu de la Unica m-a rugat sa scriu un text pe tema CE AM INVATAT, iar eu am ales sa scriu despre ce am invatat din sport.

Textul n-a fost niciodata online pana astazi. Il aveti mai jos.

*

Cred ca ar trebui sa facem sport ca sa ne cunoastem mai bine. Sa facem pace cu noi. Poate de asta ziceau inteleptii “mens sana in corpore sano”?!

 

Intalnirile mele cu sportul, altfel decat spectator la o competitie, se masoara in vieti anterioare. Si nu vorbesc de reincarnare, ci de perioade distincte din viata pe care o traiesc cu elan si perseverenta chiar in acest moment.

Pe la 10 ani mi-am dorit foarte foarte tare sa invat sa joc tenis. Am primit o racheta Reghin din lemn, m-au dus la teren si … m-am plictisit repede. Trebuia sa astept mult ca sa-mi vina randul sa dau cu mingea la perete, cat asteptam comentam, iar cand comentam profesorul ajungea la concluzia ca eram obraznica asa ca ma punea sa alerg in jurul terenului. Cand am ajuns sa invatam serviciul, visam noaptea ca arunc mingea in aer si dau cu racheta pe langa ea.

Din perioada asta am o amintire care, peste ani, a devenit o lectie de viata. E despre scrisoarea pe care i-am scris-o unchiului din America ca sa-mi trimita si mie o racheta din carbon, cum vedeam la jucatorii de la televizor. Pusesem atat de mult patos in scrisoare aia, atata dorinta… N-am primit racheta, nici nu stiu daca ai mei au expediat scrisoarea, dar peste ani m-am gandit ca unchiul meu nu avea nicio obligatie sa faca o asemenea cheltuiala pentru mine. Si mi-a fost rusine ca i-am cerut ceva.

Am facut atunci un pact cu mine ca nu o sa-mi doresc niciodata mai mult decat imi pot permite sa imi cumpar singura, pentru ca –cel mai adesea – lucrurile acestea sunt mofturi. Ma tin de promisiunea asta de la 20 de ani.

*

Pe la 25 de ani m-am dus la sala. Ma dolofanisem si mi se parea nepotrivit pentru varsta mea sa nu mai am talie de viespe. Iata-ma deplasandu-ma la o sala de cartier, cu un antrenor care stia si nutritie si lucra personalizat cu fiecare elev. Si-acolo am comentat (negociam numarul de exercitii pe care trebuia sa le fac) si, cum mai protestam putin, cum ma mai punea sa mai fac niste “abdomene”. Am facut “abdomene” cu aparate, fara aparate, cu picioarele libere, cu picioarele prinse, “fluture” etc. Nici nu stiam ca exista atat de multe feluri exercitii pentru abdomen. Rezultatul a fost un abdomen frumos conturat si revelatia ca hainele care-mi marcheaza talia dau iluzia ca sunt putinel mai inalta. Din perioada aceasta a vietii mele am ramas cu obiceiul de a face abdomene zilnic. Si cu obsesia de a avea un abdomen plat. Cum simt ca m-am dolofanit putin in dreptul taliei, in ciuda exercitiilor zilnice, incep sa am grija sa mananc mai multe legume si fructe crude.

Dar din perioada asta am ramas si cu lectia perseverentei: nu e nevoie sa faci un efort mare ca sa ai rezultate, cu rabdare si perseverenta si vei ajunge acolo unde ti-ai propus chiar si cand faci pasi foarte mici.

*

Peste niste alti ani, m-am intalnit din nou cu sportul. Obligatoriu. Kinetoterapie. Ca sa-mi invat muschii sa faca niste miscari pe care nu mai voiau sa le faca, desi creierul le transmitea mesajul. Abia aici am inteles cat de important a fost ca am avut muschii abdomenului si ai spatelui antrenati in mod constant. In perioada asta am invatat ca in fiecare zi luam lucruri de-a gata, ca ni se pare ca ni se cuvine ca picioarele si mainile noastre semisca in secunda in care creierul nostru le “ordona”, dar ca de foarte putine ori ne gandim sa le si intretinem, sa avem grija de muschi, de articulatii. Si in perioada asta am protestat. Mult. M-am certat eu pe mine si mi-am pus baremuri mai ridicate decat oricare antrenor cu care am lucrat.

A fost lectia despre daca tu crezi ca se poate si lupti pentru asta, apoi chiar se poate.

Dar am invatat si sa-mi respect mai mult corpul, sa-l ascult: sa aud ce “trozneste”, ce “scartaie” si sa sa apelez la remedii: alimentare, de miscare. Am invatat sa scurtez distanta dintre ce gandesc ca ar trebui sa faca corpul meu si ce pot sa execut, dar si sa controlez intensitatea gestului.

Astazi fac putin sport. Merg pe jos o jumatate de ora in fiecare zi, nu folosesc niciodata liftul (nici chiar cand am super bagaje), fac meditatie si … abdomene. Zilnic. 50 – 100 in functie de cat de obosita sunt. Merg la masaj ca sa-mi tin activi muschii spatelui pentru ca ei fac treaba cea mai complicata (ne tin drepti, sprijina coloana vertebrala).

Astazi cred ca ar trebui sa facem sport ca sa ne cunoastem mai bine. Pentru ca odata ce ne cunoastem (dupa ce ne certam, cerem mult, negociem, dobandim reflexe si control pentru miscari) facem pace cu noi.

In 2012 am fost la Londra la Jocurile Para Olimpice, competitii intre persoane cu diferite deficiente. Am fost spectator la competitiile de inot. Erau tineri care nu aveau maini sau picioare, care erau lasati in bazinul cu apa cu ajutorul unei macarale pentru ca ei nu puteau cobori. Tinerii astia inotau pe 100 de metri cu o viteza mult mai mare decat multi sportivi.

M-am gandit atunci ca, in apa, cu totii suntem egali, pentru ca suntem parte din natura. Cred ca asta face de fapt sportul, ne face egali cu natura, ne reintegreaza in matca. Si ne arata ca putem mai mult decat credem.

 

 

 

 

2482
cindy crawford si fiica(FOTO) Outfit-urile celebritatilor din primul rand de la Paris Couture Week

(FOTO) Outfit-urile celebritatilor din primul rand de la Paris Couture Week

In aceste zile la Paris sunt prezentari sofisticate de haine couture ale marilor designeri si case de moda.

Ce prezinta ei acum vom vedea in cateva saptamani intr-o versiune mai simplificata in alte prezentari mai accesibile “purtatoarelor”.

O lectie frumoasa de stil este insa a doamnelor care sunt invitate, asa ca m-am uitat putin la doamnele care imi plac mie de obicei cum se imbraca, sa vad ce au purtat in aceste zile la Paris cand au avut de schimbat outfituri uneori de mai multe ori intr-o zi ca sa celebreze designerul a carui colectie o vedeau.

Iata cateva dintre ele, ca sursa de inspiratie de bun gust.

Alexa Chung

alexa chung

 

Audrey Gelman

Cindy Crawford si fiica ei, Kaia Gerber
Cindy Crawford & Kaia Gerber

Emily BLunt
P

Eva Herzigova
eva herzigova

Isabelle Huppert
isabelle huppert

Jhene Aiko
Jhene Aiko

Kylie Minogue
KYLIE MINOGUE 2

Marion Cotillard
marion cotillard

Naomi Campbell
naomi campbell

Natalia Vodianova

Olivia Palermo

Rita Ora

Sofia Coppola
sofia coppola

Willow Smith

3413
intoarcerea_regelui_01(o carte emotionanta) Danielle Maillefer – Intoarcerea Regelui Mihai, amintirile unei prietene a familiei regale

(o carte emotionanta) Danielle Maillefer – Intoarcerea Regelui Mihai, amintirile unei prietene a familiei regale

Am citit zilele acestea o carte foarte emotionanta Intoarcerea Regelui Mihai – Amintirile unei prietene a familiei regale de Danielle Maillefer (editura Corint).

Am avut privilegiul sa o intalnesc intr-o seara de toamna pe doamna Danielle Maillefer cand cauta un loc pentru lansarea acestei carti. Am povestit putin despre activitatea sa de jurnalist, de comunicator, dar si despre experienta la UNICEF sau Crucea Rosie si mi-a spus ca a fost cea care a organizat detaliile primelor vizite in Romania, in anii 90, ale Regelui Mihai.

Cartea e un jurnal al amintirilor sale nu o descriere pragmatic riguroasa a pregatirilor din acel moment, e mai degraba o excursie in timp pentru a marca tablouri ale vremurilor de atunci din Romania.

Pentru cineva care era adult in acea vreme cred ca e emotionant sa –si reaminteasca de unde am plecat (sigur, n-am ajuns foarte foarte departe), pentru ca progresul e evident.

Principesele povestesc in informarile catre tatal lor dupa vizitele in Romania (au venit mai intai Altetele lor cu ajutoare pentru copii si pentru cei din satele sarace) ca oamenii nu te privesc in fata, merg cu capul in jos pe strada iar seminificatia sarbatorii Craciunului e total pierduta, cum si spiritul comunitatii – ideea de a lucre impreuna pentru ceva – a fost distrus de comunism prin parghiile de control si supraveghere ale securitatii.

Dar dincolo de aceste observatii foarte fine si cutremuratoare, pentru ca unele dintre trasaturile despre catre vorbeau atunci principesele sunt inca in comportamentul nostru, cartea arata cateva intamplari secventa din care poti ghici caracterul, demnitatea, bunul simt, onoarea si atentia de a-l ajuta pe celalalt pe care familia regala le-a avut dintotdeauna, chiar si in conditii aspre de viata.

O secventa de viata privata care arata caracterul Reginei Ana.

Ana de Romania era o persoana deosebita, a carei inima batea pentru toti cei loviti de soarta. Imi permiteam cateodata sa o tachinez spunadu-i ca, din cauza familiaritatii sale, respectarea protocolului, chiar si a celui mai elementar, devenea o chestiune greu de indeplinit pentru noi, ceilalti.

Prin 1973 ma pregateam sa plec pentru a realiza un reportaj intr-un bidonvil din Rio de Janeiro, la invitatia locuitorilor de acolo. Aveam nevoie de aparate foto noi, dar nu aveam cu ce sa le cumpar. Imi amintesc ca, intr-o seara, regina care era la curent cu problema ma suna la telefon

– Am gasit un donator, poti sa-mi dai acum toate informatiile despre ce ai nevoie?

-Nu pot acum doamna, ii raspund, astept niste musafiri si la mine in casa e o mizerie de nedescris.

– Uite cum facem: vin eu si dau cu aspiratorul si, intre timp, dumneata imi pregatesti ce am nevoie.

Dau sa raspund, sa refuz oferta. Inutil, regina a inchis deja si, dupa cateva minute, e la usa mea. O cunosc destul de bine sa stiu ca, daca m-as impotrivi, ar considera ca fac mofturi stupide. Incepe sa dea cu aspiratorul in timp ce eu pregatesc actele pe care le vrea donatorul.

 

*

O secventa de la inceputul anilor 90 cand principesele veneau in tara ca sa ajute orfelinatele, sa inteleaga cum s-a dezvoltat (sau a involuat Romania) si cum pot ajuta avand in vedere contactele international pe care le aveau.

Cartea nu intra in detalii si cred ca orice cuvinte si orice povesti  ar spune n-ar surprinde intreaga emotie si putere a educatiei principeselor. Imaginati-va ca principesele care se nascusera in afara granitelor tarii, carora li se vorbise constant despre Romania si despre responsabilitatea pe care ele o au pentru popor (chiar daca poporul apartinea unei tari care, practic, il alungase pe tatal lor) din primele momente ale anilor 90 au vrut sa vina sa ajute.

…. dintr-o povestire a principeselor Elena si Margareta.

Principesa Elena: (…) De cum am trecut de vama, am iesit din minibus si am facut cativa pasi singura. Am ingenunchiat. Cu amandoua mainile,a ma atins si am mangaiat pamantul. Am plans. Dupa ce atatia ani, ajungeam in acest loc atat de drag tatalui meu. Am strans in pumn putin pamant ca sa-l iau cu mine.

Principea Margareta: Sora mea a facut un gest care ma impresioneaza si astazi cand ma gandesc la el. Elena a luat un pumn de pamant, l-a frecat intre palme, l-a faramitat, l-a framantat, l-a netezit. Gestul ei atat de simplu, de pur, dar profund, senzual, copilaresc, fizic si spiritual marturisea o intimidate indelung asteptata cu Romania “noastra”.

Cred ca niciodata nu o sa stim si nu vom simti cu adevarat genul de educatie pe care Regele l-a dat fetelor sale, ce energie si ce dragoste a pus printre povestirile sale despre tara, daca principesele la venirea in tara erau atat de incarcate emotional. Cum nu o sa stim cat a suferit – in tacere si demnitate – Majestatea Sa pentru tot ceea ce i s-a intamplat in raport cu oficialitatile tarii noastre.

E in carte o fotografie foarte foarte emotionanta (uitati-va la chipul Regelui) din momentul in care Majestatea Sa coboara din avion pe pamant romanesc pentru prima data de la exil.

regele mihai martie 1997 danielle maillefer carte

*

Sunt si cateva amintiri amuzante ale doamnei Danielle Maillefer care arata, de fapt, lumea intrigilor, a supravegherilor non stop de catre reprezentatii securitatii care exista in continuare, relaxata. Gaseste in hotelul Intercontinental o sala intreaga cu magnetofoane care inregistrau telefoanele din camere, vorbesc in camera despre cum nu e respectata igiena si curatenia in locul respectiv si se trezesc brusc cu 4 fete care vin sa faca curat, sau descopera in presa locala cu stiri despre cum donatiile catre orfelinate sunt insotite de aparate de ascultare. Ca si cum ar fi avut cineva ce sa asculte intr-un orfelinat.

Dar erau (si din pacate mai sunt) genul de informatii despre intrigi ale securitatii (ale sistemului paralel sau cum vor ei sa-l numeasca pe dusmanul fictiv) care prindeau la publicul crescut in teroarea comunismului si care le puneau caracteristici negative principeselor pentru a le indeparta de public.

*

Cartea n-are pretentia unui document istoric, desi Danielle Maillefer se intoarce peste ani la autoritatile romane care i-au interzis Regelui intrarea in tara. Petre Roman recunoaste ca era vremea in care copiau inca reactiile structurilor securitatii, iar Ion Iliescu spune ca au trecut prea multi ani si nu isi mai aminteste detaliile:)

Pe de alta parte, exista un fragment foarte personal in care principele Radu povesteste despre cat de judecati au fost altetele lor cand au devenit un cuplu, si in tara si in afara ei, si despre cum au invatat sa faca fata acestor (pre)judecati.

Cred ca sunt putine persoane care ar fi avut curajul sa treaca dincolo de protocol ca sa vorbeasca cu Principele Radu despre asemenea chestiuni intime, dar doamna Maillefer a beneficiat de statutul sau privilegiat de prietena apropiata a familiei.

Dar dincolo de toate acestea cartea e o marturie indirecta despre educatia principeselor, despre caracterul demn al Regelui, despre cat bine au facut tarii de cand s-au intors … si-au facut bine prin bunul simt si educatia Altetelor Lor, prin principiile cu care au crescut si-au ajutat putin cate putin sa fie implementate si recunoscute in tara.

Prin firescul cu care s-au prezentat romanilor si au incercat sa-i ajute cu discretie si bun simt, cum au incercat sa fie un mediator si un sustinator al Romaniei in afara granitelor in anii 2000 sau cum au inceput sa rasplateasca (si sa incurajeze promovarea unor asemenea exemple) respectul cuvantului dat, ceea ce e bun in societate sau ce devine durabil prin valoarea sa autentica.

Cand am terminat de citit cartea m-am gandit cat de mult avem nevoie in continuare de prezenta printre noi a Principesei Margareta, Custodele Coroanei, si a surorilor sale.

1799
caro-emerald-bucurestiInterviu Caro Emerald: “Am realizat foarte repede ca daca vrei sa ai succes si sa fii bun pe scena, nu poti sa ai o viata rock and roll” –

Interviu Caro Emerald: “Am realizat foarte repede ca daca vrei sa ai succes si sa fii bun pe scena, nu poti sa ai o viata rock and roll” –

Caro Emerald e o doamna de 36 de ani (mama a doi copii, unul de doar cateva luni) care face un fel de muzica remarcat in toata lumea – jazzy, usor teatral (sau cinematografic), usor vintage.

E olandeza, a studiat conservatorul sectia Jazz si a dat marea lovitura cu primul ei album Deteted scenes from the cutting room floor. Single-ul A night like this a ajuns in topurile din toata lumea si inca mai e cantat cu mare bucurie de multa lume.

Muzica pe care o face The Shocking Miss Emerald (cum s-a numit cel de-al doilea album al sau) e foarte speciala si nu se aseaza pe trenduri, ci pe emotiile ei precum si pe cate un concept cheie care e baza fiecarui album.

Cum a ajuns la albumul nr 3 – Emerald Island –Caro se afla in turneu de anul trecut, iar in saptamanile urmatoare ajunge si in Europa de Est. La noi are spectacol – la Bucuresti, Sala Palatului, pe 28 februarie, iar bilete va puteti cumpara de aici.

In toamna anului trecut Caro Emerald a raspuns la cateva intrebari pentru blogul meu, prin amabilitatea Emagic Romania, compania care organizeaza concertul ei de la Bucuresti. Le-am pastrat pentru acest inceput de an ca sa va conving sa va cumparati bilete, dar va povestesc mai jos de ce cred ca trebuie sa mergeti la noul ei show.

Inainte de a trece la lecturarea raspunsurilor ei, va rog dati play la acest cantec – Ghost of you care e preferatul meu de pe albumul nou.

Sigur sigur sigur o sa va placa si va insoti frumos ce veti citi mai jos.

 Este a doua ta vizita ta in Romania dupa 2012 dupa B Estfest. De ce ai pus Romania pe harta si pentru acest nou show?

Sunt foarte bucuroasa sa ma reintorc in Romania pentru ca am amintiri frumoase legate de publicul de la voi. Cu sinceritate zic, nu de complezenta, dar a fost una dintre cele mai frumoase atmosfere din turneu. Un public foarte extrovert, a fost ca o mare petrecere si am aflat ca muzica mea este foarte populara in Romania, asa ca sunt foarte bucuroasa sa fac primul meu spectacol indoor. Acum 6 ani era un show de festival, un alt concept.

Acum va fi show-ul MEU, de la inceput pana la sfarsit am sa prezint publicului muzica mea, insula mea… pentru ca turneul e numeste Emerald Island si sincer sunt foarte bucuroasa ca pot in sfarsit sa fac un astfel de show in Romania.

E primul tau turneu Est European, ai emotii cand canti pentru publicuri pe care nu le cunosti?

Nu, pentru ca e frumoasa surpriza cand descoperi cum reactioneaza publicul. N-am avut doar n Romania experiente frumoase cu publicul, ci si in Ungaria si Polonia. Stiu ca am multi fani in Europa de Est si cred ca iar vom face o petrecere mare si frumoasa.

N-am mai fost in aceasta zona cu spectacolul meu conceptual de turneu si cred ca fanii vor dori sa-l descopere, asa ca ma astept sa vina si de data aceasta, sa ne distram si sa ne facem amintiri frumoase impreuna.

Sunt si locuri unde n-am mai fost pana acum in care merg in acest turneu – Belgrad, e un exemplu. Cunosc multi oameni din Belgrad si sunt bucuroasa ca in sfarsit ajung in orasul lor natal.

Cum e viata in turneu si cum reusesti sa tii energia sus pe o perioada atat de lunga?

N-am fost non stop in turneu, am mai luat cateva pauze; dar da, e cel mai lung turneu al meu de pana acum. Se va incheia in martie- aprilie.

Cum turneul meu devine mai mare de la un an la altul am invatat sa ma obisnuiesc si sa ma organizez. E nevoie de o structura exacta pentru fiecare intamplare care e legata de turneu, de foarte multa munca de echipa, calatorim cu 2 autobuze si trei camioane cu echipamente. Echipa noastra e formata din 26 de oameni.

Toti sunt niste oameni foarte foarte placuti, muncesc cu totii foarte mult si sunt foarte atenti cu mine, iar asta ma ajuta evident la tot ceea ce implica un turneu. Pe de alta parte, ma organizez in asa fel incat sa pot sa raman in forma cat mai mult: mananc bine, dorm bine, fac sport.

Nu pare a fi vorba de genul de turneu rock star cu tot felul de nebunii…

(rade) Nu, deloc. Imi pare rau sa te dezagamesc, un pic ma dezamagesc si pe mine, dar nu… Viata mea de turneu nu e asa. La inceput am fost mai rock and roll, dar am realizat foarte repede ca daca vrei sa ai succes si sa fii bun pe scena, nu poti sa ai o viata rock and roll. Cel putin vocea mea nu poate sa duca un asemenea stil de viata si am avut deja o interventie chirurgicala pe corzile vocale in 2011, asa ca nu pot risca sa am din nou probleme cu vocea.

Deci nu, n-avem petreceri galagioase si tumultuoase. Dar in fiecare turneu exista o seara in care mergem in club si ne distram cu toata echipa, cel mai adesea la sfarsit cand am terminat cu toata munca.

Noul EP Emerald Island lansat in martie anul trecut e diferit de albumele precedente

Albumul a fost inspirat de un anume stil de muzica si de viata care cred ca a aparut cu un secol in urma, e genul de muzica pe care oamenii au inceput sa-l compuna cand calatoriile de pe un continent pe altul au inceput sa fie posibile. Cand oamenii au inceput sa viseze si sa spere ca pot calatori in locuri foarte indepartate ca Polinezia franceza sau Hawai. E un gen de muzica care vorbeste mai degraba despre puterea imaginatiei, daca asculti cu atentie poti gasi pe album cantece unde sunt multe tobe si sunete din jungla. Ideea a fost sa aducem acea atmosfera a calatoriilor imaginare in lumea noastra.

Si show-ul pe care-l veti vedea la Bucuresti, cu care ne aflam in turneu, e creat in jurul aceleiasi idei si atmosfere.

Nu cred insa ca vom continua sa facem acest gen de muzica, a fost un experiment, o incercare prin care am intrat in acea atmosfera si, sincer, nu stiu ce ne va duce urmatorul album. Stiu insa ca o sa pastram acelasi sistem de lucru – luam o idee care ne inspira, ne intriga si lucram in jurul ei un intreb album dezvoltand o lume intreaga.

Exista undeva in lume vreo insula care se numeste Emerald? Prin Thaiti?

Nu stiu, pentru noi e doar imaginatie.

 

*

De ce cred ca ar trebui sa mergeti sa o vedeti pe Caro Emerald? Pentru talentul ei, pentru munca corecta si coerenta pe care o face si pentru atmosfera speciala a acestui turneu. O oaza de bun simt si de normalitate, de bun gust si de muzica fina.

Caro Emerald are zeci de concerte in toata lumea in sali de 2-3000 de locuri, calatoreste cu 2 autocare si 3 camioane cu echipamente, are studii serioase – academice – de muzica, produse conceptuale rafinate – o muzica pe care o poti asculta cu aceeasi placere si peste 10 ani pentru ca nu e parte din niciun trend, are un business construit in pasi mici, corect, strategic.

Pentru romanii care fac muzica ea ar fi o rusine. Are pentru clipurile sale pe youtube cam 200.000 de vizualizari. (exceptand A night like you, marele ei hit international). 200.000 de vizualizari le face un artist roman de carton intr-o dupa amiaza cu ceva investitie suplimentara pe vreun site dubios.

Cam asta e diferenta intre muzica facuta corect, coerent, conceptual,  gandita ca un business real si lumea ambalajelor, a formei fara fond, a laudelor fara rost si fara continut.

Iar noi romanii avem mai mult ca niciodata nevoie sa vedem asemenea exemple de lucruri facute corect, cu bun simt si fara emfaza.

Zic sa ne vedem la Sala Palatului pe 28 februarie, sa intram macar pentru doua ore intr-o oaza de normalitate care sa ne inspire sa facem cu bun simt lucrurile din viata noastra.

caro emerald bucuresti

6762
359783_2_800Aveti o fata care tot ce viseaza e sa fie printesa Disney? Stiti o tanara femeie care vrea sa fie ca o printesa Disney? Ajutati-le sa se educe! –

Aveti o fata care tot ce viseaza e sa fie printesa Disney? Stiti o tanara femeie care vrea sa fie ca o printesa Disney? Ajutati-le sa se educe! –

Sunt dintre cei care rade foarte tare cand intalneste fete de 20-25 de ani care au repere printesele Disney, care au o singura dorinta, sa arate ca o printesa Disney. (bine am intalnit si doamne pe la 30 + cu rochite de printese si probleme nerezolvate din copilarie).

Dar generatia care are acum pana in 25 de ani e cea care a citit cel mai putin, a trait doar uitandu-se la desene animate si lumea tinerelor fete din acest “tronson de varsta” este varza la capitolul cultura, la executarea unor fraze lungi si la a gandi ceva dincolo de nevoile primare.

Nu judec, analizez la rece, le vad des pe fetele astea – le numesc caprioare – si ma gandesc ca daca vor sa faca ceva in viata pe termen lung ar fi bine sa citeasca ceva mai mult decat o revistuta cu rochite, bluzite, fustite.

Fenomenul caprioarelor care e simt printese Disney nu e doar la noi, e o generatie intreaga la nivel global care, evident, a inceput sa fie speculata comercial.

Fetele din aceasta categorie ajung la momentul in care vor sa se casatoreasca si ce ar fi mai potrivit in viata decat o rochie de mireasa inspirata de o printesa Disney?!

O companie japoneza pe nume  Kuraudia Co. face rochii de mireasa inspirate de printesele Disney. Colectia cuprinde 14 rochii de la Alba ca Zapada, Frumoasa din Padurea Adormita sau Belle din Frumoasa si Bestia.

O rochie costa in jur de 3,600 de dolari, poate fi cumparata /comandata doar din Japonia si, daca tanara mireasa are putere mare de convingere – iar mirelui ii lipseste simtul ridicolului -, pot fi comandate si costume de print asortate la rochia cumparata.:)

Mai jos rochiile, va rog insa sa mergeti si dincolo de fotografii, pentru ca va arat un alt proiect inspirat de fetele care se simt printese Disney…

359783_2_800 disney-bridal-gowns

 

Cum spuneam, exista peste tot in lume tinere fete care au crescut doar cu Disney si care se viseaza printese in lipsa oricarui alt reper care sa fi venit din literatura sau cinematografie.

Shannon Dermody, o fotografa americana din Philadelphia, a realizat o serie de fotografii in care arata cam unde le duce societatea de astazi pe aceste tinere care nu au repere prea multe ci – cel mai adesea – casatoria cu un print pe cal alb, in traducere un om bogat mai mult sau mai putin celebru.

Proiectul ei vorbeste de violenta domestica, de abuz de droguri, de depresie adica pericolele la care ajung sa fie expuse astfel de tinere.

E foarte spectaculos cadrul in care Belle sta in fata Bestiei si poarta urmele violentei domestic pe chip si corp sau cel in care Printesa Tiana este ranita iar politia ii verifica pulsul.

350180_2_800350180_3_800 350180_4_800 350180_5_800 350180_6_800350180_7_800 350180_8_800

Daca scriu acest articol astazi este pentru a atrage atentia fetelor de pana in 25 de ani, hai 30, dar mai ales mamelor care cresc fete si le lasa sa petreaca timpul doar in fata desenelor animate.

Nu ma intelegeti gresit, sunt un fan al creativitatii si geniului lui Walt Disney, i-am citit 4 dintre biografii (!!! 🙂 ), dar ce vreau sa spun e ca trebuie sa puneti in educatia fetitelor si altceva decat gandul de a avea o viata de printesa pentru ca riscurile unei vieti ratate sunt foarte foarte mari.

4758
crisis tale(de deschis ochii la manipulari si nu numai) Reguli de aministrare a marilor crize in politica, business sau viata – scrise de un expert de la Casa Alba si cum se aplica ele in lumea mioritica.

(de deschis ochii la manipulari si nu numai) Reguli de aministrare a marilor crize in politica, business sau viata – scrise de un expert de la Casa Alba si cum se aplica ele in lumea mioritica.

Pentru toti cei care lucreaza in comunicare, care fac PR, pentru cei are vor sa inteleaga scena politica, pentru cei care vor sa se implice in politica (sau lucreaza deja in acest domeniu), as vrea sa va recomand o carte scrisa de expertul in administrarea situatiilor de criza la Casa Alba in administratia Clinton. Crisis Tales: Five Rules for Coping with Crises in Business, Politics, and Life – Lanny J Davis.

E o carte care o sa va dea mult context pentru cum se plimba informatiile in aceasta epoca si o sa va ajute sa mai cerneti putin neghina de ce e bun in ceea ce se comunica in Romania despre politica acestor zile.

Pentru cei care nu vor ajunge sa citeasca aceasta carte, las mai jos regulile de rezolvare a unei crize, asa cum le vede Lanny J Davis care a lucrat la administrarea si diminuarea unora dintre cele mai mari scandaluri din America- cazul Monica Lewinski si cazul Martha Stewart sunt doar doua dintre cele mai celebre.

Mai jos sunt si exemple despre executiile tehnice, solutiile de comunicare. Unele sunt din carte, altul – cazul Harvey Weinstein (da, domnul Davis a facut strategia cu care incepe acum sa se recupereze cel mai mare violator de la Hollywood – am incercat sa explic putin pentru ca fiind atat de nou nu se afla in nicio carte (cartea e scrisa in 2014), dar si trimiteri la situatii din Romania in care au fost aplicate regulile lui Lanny J Davis.

 Iata regulile de administrare a unei crize, asa cum le vede Lanny J Davis.

 Regula nr 1: Pune toate faptele pe tava in fata opiniei publice.

Ma rog, pune-le intr-un context care sa-ti aduca favorabilitate, as adauga eu pentru ca de fiecare data in crizele pe care le-a administrat ce a facut Lanny in aceasta etapa a fost sa tina macar pe neutru informatiile, daca nu se le dea un context pozitiv.

S-a ajutat de jurnalisti care erau favorabili subiectului, fara sa-i influenteze, dar i-a ales pe ei drept cei carora le-a dat acces maxim la informatii ca sa-si scrie materialele.

Regula nr 2: Pune faptele intr-un mesaj simplu – din maximum 2 propozitii

THE CORE MESSAGE—FINDING THE SOUND BITE

Unul dintre exemplele pe care le da Lenny Davis este o criza de la Royal Caribbean, companie care face croaziere si care s-a aflat in situatia in care unul dintre pasagerii sai  a disparut cu totul in timpul unei croaziere. Disparutul (s-a banuit ca bause si a cazut peste bord, dra era posibila si o crima) se afla in luna de miere cu o domnisoara tanara si frumoasa. Amandoi bogati, nu celebri, dar suficient de bogati ca sa fie super interesant subiectul pentru presa. In cateva zile, stirea s-a rostogolit si compania care organiza croaziera a fost zdrobita in presa. Atunci a aparut echipa lui Lanny, formata din avocati si oameni de PR.

Dupa ce au analizat faptele si-au dat seama ca informatiile care fac diferenta sunt in detalii, iar ele sunt atat de multe incat nu pot intra intr-o nota informativa pentru presa. Asa ca au trimis 3 avocati specializati in anchete e vas, au intervievat toti oamenii implicati si au pus pe un site special cronologia intamplarilor asa cum si le amintea fiecare.

Apoi au ajuns la … ce vorbeste cel care va transmite mesajele companiei.   The core message – acele cateva cuvinte pe care le vor repeta la nesfarsit in toate articolele, in toate aparitiile, mesajul care sa shimbe perceptia publica asupra companiei.

Dupa dezbateri au ajuns la We’re a cruise ship—not CSI. Si iata cum descrie Lanny Davis brainstormingul care a generat acest core message.

 

The cruise ship had been accused falsely of a lot of bad things, but the worst was that it had been involved in a cover-up—by actions such as hosing down the blood on the canopy, or allowing housekeepers and its own security people to search the room before law enforcement officials had access to it. That charge was false and unfair. We needed to sum up the response in a few simple words or sentences.

Our first thought was a simple sentence: Royal Caribbean did its best under difficult circumstances. But “we did our best” wasn’t exactly a bell-ringer of a message. Then we sorted out all the criticisms, especially the one about treating Mrs. Smith insensitively, which we knew was false, and we came up with the notion that “Royal Caribbean cares. . . . ”

But that, too, didn’t exactly connect with the specific situation at hand and was pretty trite. Finally, someone—I recall it was one of the attorneys in charge of the litigation—complained that the nightly cable critics who criticized the captain for his decision to wash off the blood from the lifeboat canopy were watching too many TV police-detective programs. After all, “We’re a cruise ship,” she said.

“Wait a minute,” I immediately jumped in. “That’s it. ‘We’re a cruise ship—not the FBI.’ ” “No,” someone else said, “let’s stick in the name from the TV series—‘We’re a cruise ship—not CSI.’ ” I knew we almost had it. I suggested, “Let’s add a second sentence: ‘We did our best.’ ” “Best at what?” someone asked. “Cooperating with police authorities,” I answered. We were close.

“We’re a cruise ship—not CSI. We did our best. We cooperated with police authorities.” Almost there. “Doing your best” showed there were limitations we couldn’t do anything about—a cruise ship in a foreign port, with no direct evidence of what exactly happened to George Smith. The phrase also contradicted the accusation of negligence, which we knew the attorneys for Mr. Smith’s parents and for Jennifer Smith were alleging as a basis for a possible “wrongful death” suit seeking damages from Royal Caribbean. We also needed to convey that from the beginning the cruise ship cooperated with law enforcement authorities—I liked the phrase “law enforcement” better than “police.” And that cooperation was “continuing,” since we knew there was a continuing criminal investigation by the Connecticut U.S. attorney and the FBI. Okay, I said, I think we’re there.

“We’re a cruise ship—not CSI. “We did our best under the circumstances. We immediately cooperated with all law enforcement authorities, and continue to do so.” Done. We all liked it. And that became the core message—to be repeated over and over again: on the record.

And that became the core message—to be repeated over and over again: on the record. This message was the truth in the fewest words possible, based on the provable facts: It stated that Royal Caribbean acted responsibly, did its best under difficult circumstances, with one good punch line that we believed would be the linchpin message: “We’re a cruise ship—not CSI.

LESSONS LEARNED: FACTS + MESSAGE SIMPLICITY + HUMAN DIMENSION = SUCCESS

Regula nr 3: Anticipeaza cum va merge povestea mai departe

Lanny vorbeste despre cum trebuie sa stii “ce picioare va avea intamplarea” si despre cum trebuie sa-ti urmaresti obiectivele pe termen lung.

Am sa dau un exemplu care nu e in cartea lui pentru ca e foarte actual, dar e relevant tocmai pentru ca e foarte actual. Harvey Weinstein, domnul predator care prin avalansa de agresiuni sexuale asupra actritelor de la Hollywood a generat mari proteste si le-a unit pe femei in miscarile sociale #metoo si #Whatsup.

Lenny Davis a facut parte din echipa care i-a facut strategia de comunicare acum pentru debutul perioadei de recuperare a imaginii.

(in urmatoarele luni, acum cand furia a mai scazut si victimele s-au orientat catre ceva pozitiv – miscarile de suport -, va incepe campania de recuperare a imaginii lui Weinstein cu scopul de a primi o condamnare cat mai mica. Amintiti-va de cazul OJ SIMPSON si cum l-au scos nevinovat desi isi omorase nevasta si pe amantul acesteia)

Ce face echipa de PR war a lui Weinstein acum?

E in faza in care “pune toate informatiile pe masa”- aparent, desigur. In fapt, il ajuta sa distruga dintre probele acuzarii.

E un articol in Vanity Fair care a aparut zilele acestea (aceeasi publicatie a fost folosita  de Lanny Davis in scandalul Martha Stewart, dar si pentru criza descrisa mai sus cu Royal Caribbean) in care reporterului i s-a dat acces sa vorbeasca cu cat mai multi dintre oamenii din echipa lui Weinstein.

Cititi-l acum si apoi intorceti-va la ce scriu mai jos pentru ca urmeaza un spoiler! Il gasiti aici

In articol se rezolva patru lucruri.

Se aseaza core message “I didn’t do anything wrong. I mean, I might have done some things that are immoral. But I didn’t do anything that was illegal” e citat Weinstein cu aceasta replica.

Apoi sunt curatati membrii echipei – ei nu au stiut nimic- si, cel mai simpatic, e rezolvata una dintre dovezi. O lista cu femei sortate pe orasele in care locuiesc. O sursa interna precizeaza ca e o lista pe care o foloseau pentru petrecerile de lansari locale ale filmelor companiei.

Lista se afla insa intre probele acuzarii pentru ca erau acolo femeile target pentru Weinstein.

Dar ceea ce face cel  mai important textul din Vanity Fair pentru Weinstein este sa lase in mintea publicului ideea ca i-a fost aranjata toata aceasta nenorocire, ca i-a planuit-o cineva, ca indirect el e o victima.

Unde vor ajunge cu “spalatul” e un drum lung care se va intinde pe multi ani.

Regula nr 4: Lupta pentru adevar folosind legea, media si politica

Lanny povesteste in carte despre echipele mari care lucreaza pentru aceste crize. Intotdeauna sunt avocati multi, unii dintre ei si cu studii in comunicare, dar si experti politici care sa-i ajute la strategiile ca jocul pe table de sah.

Regula nr 5: Nu te reprezenta singur niciodata intr-o criza.

Ultimul capitol al cartii e cu un scandal in care a fost implicat chiar marele strategy – Lanny Davis, omul care stie cum sa manipuleze atentia publica, cum sa-si contruiasca mesajele cele mai puternice si care a rezolvat mari crize politice si de stat – Cazul Monica Lewnski e amplu dezvoltat in carte in prima sa carte Truth To Tell: Tell It Early, Tell It All, Tell It Yourself: Notes from My White House Education pe care o gasiti aici.  – a crezut ca poate sa-si rezolve singur disputa cu un trust media care ii reinterpreta declaratiile pentru a-l distruge profesional.

S-a afundat in greseli si pana nu a ajuns sa angajeze o firma – dintre prietenii lui – nu s-a putut obiectiza, nu a putut juca dupa regulile corecte ca sa-i poata strange cu usa si sa-si rezolve problemele de imagine. Bine, si cartile pe care le-a scris apoi sunt parte din recuperarea imaginii:)

***

Acum uitandu-ne putin in curtea noastra, am sa va reamintesc de cazul cu micii de la Kaufland. A aparut un domn care avea un filmulet in care arata cum o doamna nu—i vindea mici pentru ca nu i se adresa in ungureste.

O inflamare generala in online.

Ce-a facut echipa care s-a ocupat de rezolvarea crizei de comunicare de la Kaufland in prima faza? (habar nu am cine e, dar bravo lor pentru tot ce au facut)

A pus toate faptele pe tava. A scos de pe camerele de supraveghere imagini cu domnul in cauza care s-a dus la standul de mici de cateva ori in dimineata respectiva, mereu inainte de deschiderea magazinului, a agasat-o pe femeia care isi pregatea gratarul si tot ce avea pe masa pentru a incepe vanzarea.

Si a comunicat ca domnul respectiv a facut asta in afara orelor de vanzare, ca femeia nu putea vinde atunci pentru ca nu era inca program, lasand publicul sa traga singur concluziile.

In faza 2 (ca regula nr 3 de la Lanny Davis) a scos in spatiu public alte situatii in care respectivul domn incerca sa instige diversi prestatori de servicii publice de origine maghiara pentru a arata ca nu-l ajuta din cauza faptului ca e roman.

In cele din urma autorul filmului si-a scos productia de pe internet.

(bine, peste cateva saptamani s-a trezit Mihai Gadea sa mai foloseasca o ramasita din acele imagini ca sa minta si sa se intoarca din nou la un posibil scandal in secuime, cand avea nevoie sa distraga atentia populatiei de la faptul ca domnul Dragnea tocmai ce mai avea un dosar de coruptie – frauda instrumentat de un important for european).

Am sa revin zilele viitoare cu alte aplicatii ale regulilor lui Lanny Davis, cum par ele a fi fost folosite de politicienii romani aflati in deranj cu legea. Si au fost folosite, pentru ca – de exemplu – domnul Dragnea are o echipa de comunicare din Israel care apare in multe cazuri controversate din lume.

Mai las o data link-ul la cartea lui Lanny J Davis – Crisis Tales  poate vreti sa o cititi.

3534
photo0jpgIubitori de peste, pregatiti-va!!!! Ivan Pescar – cel mai bun restaurant pescaresc din DELTA vine si la Bucuresti –

Iubitori de peste, pregatiti-va!!!! Ivan Pescar – cel mai bun restaurant pescaresc din DELTA vine si la Bucuresti –

De la sfarsitul acestei luni, mai exact din 26 ianuarie, ora 12.00 cei carora le e dor de un storceag sau de o scrumbie afumata ca la Sfantu Gheoorghe sau Mila 23, pot merge la restaurantul Ivan Pescar care isi va dechide portile in cladirea istorica The Ark, via a vis de Piata de flori Cosbuc.

Restaurant va avea  o sectiune “Scrumbia bar” pentru gustari usoare din specialitati de peste care sa se asorteze cu vinurile dobrogene din colectie, dar si o bucatarie in care vor gati bucatarese lipovence aduse special de la Tulcea.

Intregul concept urmareste gastronomia autentica din Delta si promovarea Deltei Dunarii in programe de turism ecologic: clientii vor gasi un punct de informare despre pachete ecoturistice din Delta Dunarii si pot sa-si cumpere pentru acasa vinuri cat si  produse sub brandul Deltaica, iar ca o noutate setul de vase emailate pentru picnic sub brandul Patzaikin.

Restaurantul face parte din proiectul integrat de promovare a Deltei Dunarii initiat de Ivan Patzaichin prin asociatia Ivan Patzaichin Mila 23 si este realizat in colaborare cu Asociatia RO PESCADOR . Un restaurant similar se gaseste pe faleza din Tulcea si se bucura de foarte mare succes – cu bucuresteni care merg special pana la Tulcea pentru o masa autentica ca-n Delta. (eu sunt printre ei, pentru ca sunt un mare mare mare fan al mancarurilor pe baza de peste)

ivan-3

Daca nu ati fost niciodata la Tulcea la Ivan Pescar e important sa stiti ca restaurantul este foarte precupat de partea gourmet . E un restaurant unde meniul e mic, exclusiv de peste – nu aveti zeci de pagini din ce sa alegeti – dar e un meniu in care fiecare fel de mancare nu promite ceva ce nu livreaza: este gatit cat mai simplu,  facut cu peste proaspat, adus din Delta de 2 -3 ori pe saptamana,  pastrand reteta autentica din zona Deltei.

Ivan Pescar e de fapt un pas de a aduce traditia Deltei mai aproape de bucurestean, fara sa pretinda ca poate inlocui originalul, ci din contra sa fie o invitatie si o initiere in descoperirea acestor locuri.  A fost deschis mai intai pe faleza din Tulcea acum 2 ani si in Bucuresti in cladirea istorica de la The Ark.

Odata cu lansarea restaurantului – 26 ianuarie, sa tineti minte – cladirea Ark- prima Bursa de Marfuri a Romaniei din secolulXIX – isi face un usor rebranding devenind gazda comunitatii Romania Traditiilor Creative ce va gazdui conferinte, expozitii, pop up store-uri sub numele Depozitul de viitor.

Zilele viitoare ma duc la doamnele gospodine lipovence care vor sta in bucataria restaurantului sa invat ceva retete:)

(imaginile sunt din restaurantul de la Tulcea)

ivan-pescar-fish-bar

20090
feminism definition4 dintre cele mai remarcabile romance din istorie si 3 femei care ar fi putut fi ASTAZI un excelent premier –

4 dintre cele mai remarcabile romance din istorie si 3 femei care ar fi putut fi ASTAZI un excelent premier –

Zilele acestea cand se scrie istoria feminismului in Romania, dar cand suntem pe cale sa avem prima femeie premier, bucuria noastra e taiata din multe motive.

Stim ca profesional viitoarea doamna premier e o loaza, ca n-a facut nimic important – n-a lasat nicio urma marcanta in bine – in niciunul dintre proiectele in care a fost implicata.

(In Parlamentul European in 9 ani a fost raportor doar intr-un proiect, pentru ca nimeni n-a vrut sa-i lase pe mana ceva stiindu-i pregatirea)

Momentul acesta istoric transmite atat de multe mesaje gresite despre cum poti sa urci pe scara sociala, despre cum intelegem noi romanii meritocratia incat e inspaimantator.

Pentru o copila saraca din… sa zicem Videle, dar alegeti orice localitate saraca din Romania … care viseaza astazi sa-si depaseasca conditia, povestea doamnei premier Viorica Dancila nu este despre munca, despre a aduce o contributie intectuala si umanitara la evolutia tarii, ci este despre a face bani si a-ti plati un loc intr-un partid, a fi servil pana la depersonalizare si a promova prin aroganta (sa nu ai bunul simt sa inveti in 9 ani de reprezentare in afara tarii limba engleza, asta spune foarte multe despre suficienta doamnei in cauza).

Pentru balansul lectiilor pe care ar trebui sa le dam fetelor mici care vor sa faca ceva important in viata, am sa pun aici cateva dintre femeile cu adevarat remarcabile din istoria romaniei. Femei extraordinari de inteligente, cu caracter, cu unicitate si cu disciplina si determinare in a face bine lumii din jurul lor. Dar si femei care ASTAZI ar fi un prim ministru exceptional.


ana-aslan11-670x1024Ana Aslan (1897 – 1988), femeia care a vazut medicina si ideea de a imbatrani ca o provocare din care poate face ca lumea sa fie mai buna, oamenii sa se simta mai bine cu propriile persoane. A fost membru al Academiei Romane din 1974 si director al Institutului National de Geriatrie si Gerontologie (1958 – 1988), a inventat Gerovital (in 1952), produsul anti ageing despre care se vorbeste si acum la 55 de ani distanta  si ale carui principii de actiune sunt in continuare aplicate in cosmetica moderna. E cunoscuta in lumea intreaga pentru viziunea sa asupra ideii de imbatranire.

 

eliza zamfirescu Eliza Leonida Zamfirescu (1887- 1973)  a fost una dintre primele femei inginer din lume. A condus Institutul Geologic Roman. In Romania n-a fost acceptata la scoala la care se studiau stiintele pentru ca era… femeie. Dar a absolvut cu magna cum laude Royal Academy of Technology Berlin, devenind in 1912 a doua femeie inginer din lume, prima a fost o belgianca in 1906. Eliza era din Braila, tatal ei era ofiter iar mama fiica unui inginer de origine franceza. Atat ea, cat si fratele ei au fost ingineri si inventatori.

sofia-ionescu-ogrezeanu_13726700 Sofia Ionescu-Ogrezeanu (1920 – 2008) a fost prima femeie neurochirurg din lume. Alaturi de Prof. Dr. Dimitrie Bagdasar, cel care a pus bazele neurochirurgiei romanesti, si doctorii Constantin Arseni si Ionel Ionescu a facut parte din echipa de aur a neuro chirurgiei romanesti. Exista o poveste despre cum in anii 70 cea mai indragita dintre sotiile unui seic a fost grav bolnava si cum in harem nu avea voie sa intre niciun barbat, Sofia a fost adusa de la Bucuresti, a locuit o vreme in casa seicului si i-a salvat sotia.

 

[caption id="attachment_49025" align="alignnone" width="336"]* *[/caption]

Sarmiza Bilcescu (1867 – 1935) este prima femeie din Europa care a obținut licenta în drept la Universitatea din Paris si prima femeie din lume cu un doctorat in drept. N-a profesat foarte mult – licenta sa era cu tema Conditia juridica a mamei – pentru ca s-a casatorit cu un inginer celebru al vremii si a avut copii, dedicandu-se lor. A creat insa Societatea Domnisoarelor Romane care isi propunea sa lupte pentru cresterea gradului de educatie in randul femeilor.

 

Doamnele acestea s-au remarcat in lume in vremuri in care femeile nici nu erau bagate in seama cand venea vorba despre decizii sau capacitatea lor de a gandi stiintific. Dar si astazi, cand vremurile sunt mai relaxate din acest punct de vedere, avem femei remarcabile in pozitii de conducere in structuri ale lumii sau femei care a caror inteligenta si contributie la educatie si stiinta au fost recunoscute la nivel mondial.

Primul exemplu care imi vine in minte e Simona Miculescu, una dintre femeile diplomat de rang inalt din Romania a carei activitate si eruditie sunt recunoscute peste tot in lume.

Simona_Miculescu Simona Miculescu a deținut pozitiile de vicepreședinte al Consiliului Executiv al UNICEF, vicepreședinte al Adunarii Statelor Parți la Curtea Penala Internationala, membru al Biroului Francofoniei si președinte al Comisiei Speciale pentru Politica si Decolonizare a Adunarii Generale a ONU, in cea de a 66-a sesiune a acesteia. Ambasadorul Miculescu a fost aleasa vicepresedinte al Adunarii Generale ONU pentru cea de-a 68-a sesiune a acesteia.

 

am-mihaescu1 Apoi ma gandesc la Ana Maria Mihaescu, unul dintre cei mai experimentati finantisti romani – sef al biroului pentru Romania, Moldova Bulgara, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia si Tarile Baltice al International Finance Corporation, divizia de investitii a Bancii Mondiale. O persoana cu pregatirea financiara a doamnei Mihaescu ar fi fost de maxim ajutor pentru Romania in perioada grea care se anunta,

 

mariana  gheorgheUn alt nume care imi vine in minte este doamna Mariana Gheorghe care a condus timp de 10 ani OMV Petrom, primul executiv din Europa de Sud-Est inclus pe lista celor mai puternice femei din business din lume, realizat de revista Fortune. O femeie a carei pregatire in management si in finante rivalizeaza cu oricare mare finantist al lumii.

 

E evident ca nu s-a vrut cu adevarat promovarea femeii ca mesaj pentru pozitia de premier. Ci ca s-a vrut sa fie pusa o femeie acolo pentru ca se opune mai putin decat un barbat, pentru ca e mai supusa si asculta mai mult de seful ei de la partid, Domnul Dragnea.

E atat de trist ca au pangarit pana si acest concept, aceasta oportunitate de a  da un exemplu tinerelor generatii.

Dar eu tot mai sper ca nu vor rezista ei mult in aceasta ipostaza… pentru ca noi vom #insist (a)

13147
andreea marin tabu 2010 -3(Arhiva) INTERVIU – Andreea Marin despre aparente si prejudecati –

(Arhiva) INTERVIU – Andreea Marin despre aparente si prejudecati –

Imi amintesc perfect ca la momentul acestui interviu aveam o idee exacta despre cum trebuie ca e Andreea Marin. Pentru generatia mea, ea a fost pe micile ecrane zeci de ani la audiente uriase. Si auzisem povesti peste povesti despre cat de multe fite are, despre cat de greu accepta ceva etc etc. N-a fost deloc asa, ci a fost foarte disciplinata (si pentru cine ma cunoaste, stie ca disciplina e ceea ce apreciez foarte mult intr-o colaborare), foarte organizata si… daca a intrat in joc si-a facut treaba la maximum din ce putea livra.

Cum sunt sincera de felul meu, i-am si povestit ca ma asteptam sa fie mai fitoasa. A rezultat acest interviu publicat in 2010 in noiembrie in revista Tabu care abia acum ajunge online.

Astazi in epoca social media ne urmarim pe Instagram si ne mai lasam mesaje despre carti si spectacole de dans pe care le-am vazut fiecare si e bine sa le vada si cealalta pentru ca o sa-i placa.

N-as putea spune ca suntem prietene, suntem cunostinte. Dar orice as auzi despre ea, stiu sigur ca nu e fitoasa. Ca daca a protestat pentru ceva la un proiect este pentru ca nu era bine facut. Si mai stiu ca daca o convingi sa se implice in ceva, e 100% acolo cu tot ce stie ea din cei multi ani de televiziune, prezentari de spectacole etc.

Ce-mi place la acest interviu de acum 8 ani este ca mai sta si acum in picioare. Informatiile de aici sunt in continuare valabile si daca as intreba-o pe Andreea despre aceleasi lucruri e foarte posibil sa raspunda la fel. Probabil cu mai multe nuante pentru ca viata a invatat-o multe de atunci si pana astazi, dar caracterul ei – asa cum se vede printre randuri – cred ca a ramas la fel.

(articolul e insotit de fotografii din shootingul din 2010, realizat de Cosmin Gogu  Marius Baragan (scuze, a trecut foarte mult timp de atunci) si stilizat de Laura Cirnici, o stilista cum astazi nu prea mai gasesti – I miss her work 🙂 )

andreea marin tabu 2010 -4

Andreea Marin  -In căutarea lui Chaplin

Deşi fac meseria aceasta de aproape 15 ani, am întâlnit-o pe Andreea Marin pentru prima dată, la mijlocul lui octombrie. Eram în dormitorul ei, unde urma să probeze hainele pentru şedinţa foto de peste câteva zile. I-am ţinut un discurs lung despre de ce e bine sau rău să poarte mustaţa lui Chaplin la şedinta foto şi culmea, eu aveam îndoieli, iar ea era fermă: „Dacă facem transformarea, o facem până la capăt“. M-am aşteptat tot timpul să spună „NU“, ea a simţit asta şi-a replicat „Nu e decât proiecţia a ceea ce crezi tu despre mine.“

Ce credeam? I-am spus şi ei, faţă în faţă, într-o discuţie ca-ntre femei pe care o aveţi mai jos.

Aş vrea să discutăm despre contradicţia dintre imaginea ta publică şi faptul că eşti atât de deschisă la transformări…

Eu mă bucur că tu ai trăit experienţa asta vizavi de mine, pentru că vei înţelege ce pericol există în crearea unei percepţii incorecte despre un om. Dacă ţie ţi s-a întâmplat aşa, tu care eşti un om educat, nu unul superficial, gândeşte-te cum mă văd oamenii care citesc ceva şi nu au timp să verifice informaţia, să se gândească la viaţa mea…

Până la urmă, sunt un om ca toţi oamenii, cu plusuri şi cu minusuri… şi aşa trebuie să fim priviţi, nu suntem nici Dumnezei, nici demoni…

Eu nu mi-am imaginat că vrei să stai la fotografii cu mustaţă sau pe jos…

De ce ţi-ai închipuit că nu aş vrea?

Pentru că îmi imaginam că eşti mai rigidă în lucrurile astea…

Surpriză, nu sunt… Mie mi s-a întâmplat atât de des să mă înşel cu percepţia iniţială, încât am învăţat să fac un pas înapoi şi să nu trag concluzii până când nu cunosc omul.

Sentimentul meu e că nu laşi garda jos aproape deloc, dar cred ca aşa e felul tău.

Nu e aşa felul meu, am fost foarte deschisă la început şi pentru că lucrurile nu au fost luate cu sinceritate, am învăţat să mă apăr. Sinceritatea a fost luată drept prostie din partea mea şi declaraţiile mele folosite în mod distorsionat. Discreţia pe care mizez astăzi este foarte importantă pentru liniştea familiei mele.

Mai cred că, din cauza perfecţionismului, eşti genul care atunci când se îmbolnăveşte se învinuieşte că s-a îmbolnăvit.

Sunt un om care are deja 6 operaţii la activ, sunt un om care s-a întâlnit cu boala, doar că nu s-a prea plâns de asta. Şi n-am avut o relaţie foarte bună cu mine din punctul ăsta de vedere. Ştiu ce înseamnă un pat de spital. Tot ce încerc să fac este să obţin o balanţă corectă între ce dau şi ce primesc de la viaţă.

Dar adevărul e că am un disconfort când medicul îmi dă o nouă reţetă de urmat şi primul lucru pe care mi-l zice e să las ritmul mai moale. Pentru că da, asta mă scoate din papuci. Asta înseamnă timp mai puţin pentru a-mi împlini visele pe care le am în minte…

Dar ai încetinit vreodată ritmul?

 Da, pentru că am ajuns la medic de epuizare şi pe masa de operaţie în situaţie de urgenţă, aşa că apoi n-am mai avut de ales, a trebuit să ascult.

 Însă omul uită… şi iată, mi-a zis asistenta ta că n-ai putut dona sânge pentru că suferi de anemie severă şi epuizare, că sunt situaţii în care te culci la 3 dimineaţa, iar la 7 eşti în picioare să pregăteşti copilul pentru grădiniţă.

 Da da, dar de data asta am fost din timp la medic, am luat medicamente, nu am ajuns pe masa de operaţie… (râde) Încurajează-mă, am progresat!

andreea marin tabu 2010 -3

Perfecţionismul tău îmi aminteşte de Angela Gheorghiu, care atunci când a fost invitată la o emisiune tv a mers cu o zi înainte în studio, să simtă atmosfera şi locul…

Sunt prietenă cu Angela Gheorghiu şi ne asemănăm în multe privinţe. Eu întreb cum sunt scările, pentru că am căzut pe scări odată în direct şi ştiu cum e… Întreb cum e lumina pentru că mă uit la televizor şi ştiu când nu e bine aşezată. Trebuie să fii ignorant să nu înveţi din ce ţi s-a întâmplat… Pun întrebări foarte clare atunci când e cazul, chiar dacă pentru unii pot să fie considerate „fiţe“, pentru mine asta se numeşte profesionalism şi respect pentru munca mea şi pentru telespectator.

Chiar, cum a fost – pentru tine, din interior – la momentul căderii pe scări la Surprize, Surprize?

 Era primul moment din emisiune. Am căzut 30 şi ceva de scari, până jos. Am ajuns într-o poziţie civilizată, ca să spun aşa. Eram cu o mână pe bara de susţinere, am avut puterea să mă ridic pe un picior…

Şi nu-ţi bătea inima?

 Inima era vai de capul ei… Interesant a fost că era ediţia de 1 aprilie, aşa că am avut inspiraţia de a mă ridica şi de a spune: „E prima păcăleală de 1 aprilie!“.

Dar cum ţi-au venit cuvintele acelea în minte?

Te-aş minţi să spun că ştiu. N-am găsit altă soluţie. Punct. E foarte greu să descriu ce era înăuntrul meu, însă a fost un moment extrem de important care m-a remontat pe loc: am văzut reacţia la unison a 250 de oameni, publicul din sală, care în momentul în care m-am împiedicat şi-au îndreptat corpurile – unii şi braţele – către mine, într-un gest spontan de ajutor. 250 de oameni care fac asta în loc să chicotească pe la colţuri, cărora le simţi energia pozitivă pentru că vor să te ajute, e o senzaţie care te ajută să te regrupezi. Un sentiment pe care nu pot să ţi-l explic.

Şi te-ai uitat la înregistrare după aceea? Nu ţi-a fost greu să te uiţi la tine căzând?

 A doua zi râdeam deja. Nu mă ţine o veşnicie, sunt un om cu simţul umorului.

Cum ai învăţat să te protejezi de toate cazurile acelea triste din emisiune?

 N-am învăţat. M-ai văzut de multe ori cu lacrimi în ochi. N-am învăţat nici până astăzi.

Bine dar când te duceai acasă după emisiune, nu-ţi venea să stai să plângi?

Mai degrabă înainte de emisiune, pentru că aveam parte de o documentare foarte serioasă făcută de reporterii noştri de investigaţie şi eu ştiam mult mai mult despre oamenii pe care aveam să-i intervievez. Unele informaţii nu-mi permiteam să le spun public, pentru că ar fi însemnat să intru prea mult în intimitatea oamenilor, sau nu voiam să duc confesiunea până acolo unde urma să îi doară nepermis de mult. Eu mă îmbărbătam dinainte, „drama“ mea era acasă, când citeam poveştile lor cu ochii în lacrimi, de aceea aveam puterea de a fi mai stăpână pe mine în emisiune.

andreea marin tabu 2010 -2

Cred că e greu de trăit cu tine, profesional sau particular, dacă partenerul nu poate ţine acelaşi ritm alert…

 Sigur, nu e uşor… sau poate e invers, poate mie mi-e greu să trăiesc cu cineva care are un ritm prea lent. Lucrurile sunt reciproce. Oamenii au nevoie de potrivire, oricare ar fi această potrivire pe care o caută.

(…)

Pe parcursul conversaţiei noastre ai făcut câteva referiri la „schimbul de energie dintre oameni“, care este un lucru foarte fin, pe care-l simt mai ales artiştii. Sunt foarte puţini „civili“ care simt şi exploatează această energie. Eşti pasionată de aşa ceva?

E mult spus, dar am pe cineva foarte pasionat în familie, mama lui Ştefan, care e un om foarte citit şi rafinat. De la ea am învăţat să-mi cântăresc energia şi să citesc anumite lucruri care nu ştiam că mi se potrivesc.

Ştii ce e interesant? Ştii la ce te ajută? Poţi să simţi energia oamenilor cu care stai foarte mult, cu care construieşti. Toţi avem o anumită furie, un stres care îl poate împinge pe cel de alături departe de noi la un moment dat. Când eu simt asta, nu insist. Mă retrag şi aştept. E valabil în cuplu, în echipă, într-o prietenie… Poţi să spui acelaşi lucru cu aceleaşi vorbe în momente diferite şi să aibă efecte diferite. Mă ajută enorm înţelepciunea de a şti când şi cum să spun ceva.

Dar pentru asta îţi trebuie şi răbdare. Poate tu vrei să obţii acel lucru „acum“ şi e nevoie să laşi pentru altă dată.

Există un moment în viaţa mea în care eu am învăţat ce e răbdarea. S-a întâmplat când am urcat pe acoperişul Africii. Şansa de reuşită de a urca pe Kilimanjaro stă în înţelepciunea de a merge cu acelaşi ritm, susţinut, încet, timp de o săptămână, de la poale până în vârf, la aproape 6000 de metri altitudine. Nu poţi ajunge decât dacă îţi stabileşti un ritm care e al inimii tale şi al plămânilor tăi, respiraţia şi pasul trebuie să fie un întreg. Dacă încerci vitejii, dacă nerăbdarea e în bagajul tău, n-ai şanse de reuşită.

andreea marin tabu 2010 -1

Îţi aduci aminte ce ai făcut după ultima ta emisiune la tv?

 Nu mai ştiu exact, dar îmi amintesc o discuţie iniţiată de soţul meu. Ţin minte exact că eram la noi acasă pe terasă şi mi-a spus ceva ce nu am uitat: „Te admir că ai putut să renunţi într-un moment de vârf la munca ta la tv, ştiu că e mai bine pentru noi, ştiu că îţi doreai asta pentru copilul nostru, dar tot nu e o motivaţie suficient de puternică pentru mine, eu n-aş fi putut să o fac.“ Vorbea din perspectiva artistului care a stat 20 de ani pe scenă, iar aplauzele publicului sunt foarte importante pentru el. Pentru mine, însă, aplauzele astea nu sunt atât de importante, eu totuşi nu sunt un artist. Simţeam nevoia să am o altă viaţă, cu totul. Şi astăzi o am.

Da, dar un mare actor a spus odată că ar suferi în secunda în care n-ar mai fi celebru.

 Da, e echivalentul a ceea ce mi-a spus Ştefan, în fond. Dar pentru mine lucrurile astea nu sunt la fel de importante. Pentru că am fost învăţată cu mult înainte de a fi om de televiziune să fac o gramadă de lucruri, fără să aştept aplauze.

Apariţia în sine la tv pentru mine nu e foarte importantă. Demersul care m-a adus acolo e însă important. Eu am făcut o muncă punând pasiune şi asta m-a adus la notorietate, pentru că mi-am făcut bine treaba, a fost o urmare firească, nu un scop în sine.

Un artist îşi doreşte aplauze pentru că sunt parte integrantă din munca lui, sunt confirmarea muncii lui. Eu am însă parte de altfel de confirmări: campanii care salveze vieţi, schimbări de legi în bine sau mentalităţi pe termen lung. Şi sunt şi acestea aplauze, auzite doar de mine, pentru sufletul meu.

coperta-Andreea-Marin-790x1024

 

3847
Camille Walala(design) Inspiratie sud-africana: jocul de culoare al Camillei Walala

(design) Inspiratie sud-africana: jocul de culoare al Camillei Walala

text de Eliza Crihana

Nascuta in Franta, Camille Walala a urmat cursurile de Design textil la Universitatea din Brighton si s-a mutat apoi la Londra unde si-a inceput cariera in proiectarea de textile. De curand, si-a extins stilul la designul grafic, de interior si – cel mai important – designul urban, ce reprezinta pionul principal al unori proiecte pe care le deruleaza in intreaga lume.

Camille a colaborat cu branduri de la Nintendo la Kopparberg, de la Natuzzi la Festivalul Barbican. Inspirata de arta sud-africana a tribului Ndebele si de grupul Memphis, artista a creat lucrari pentru Festivalul de Design de la Londra si, in special, pentru Clerkenwell Design District.

Marca sa este o paleta hiper-saturata care se invarte in jurul unor nuante de albastru, rosu, negru, alb si galben, cu linii si modele ascutite. In Mauritius a pictat un perete imens pentru un hotel de lux de 5 stele, iar anul trecut a avut o colaborare interesanta cu Giorgio Armani, pentru care a trebuit sa realizeze ilustratii si animatii pentru colectia de primavara-vara 2017. Colaborarea a fost un succes.

camille walala textile camille walala design camille walala design urban camille design urban camille walala creatii

camille design artista

camille walala marie claire cover

2057
thailanda manastireamintirile mele din Thailanda pe blog.thailanda.ro

amintirile mele din Thailanda pe blog.thailanda.ro

M-au rugat cei care au grija de reprezentarea minunatei Thailanda in Romania sa povestesc cate ceva din experienta mea in aceasta tara.

ce am povestit gasiti aici, mai jos un mic fragment

 

Cele mai frumoase amintiri din Thailanda pe care le am țin de cultură locală, de darurile pe care le lasă la copacii bunăvoinței pentru spiritele locului – dar de fapt se granesc păsările și animalele, de mâncarea minunată. Pentru mine e amuzant că oamenii vor să bifeze zeci de obiective turistice într-o zi în loc să se bucure in liniște de 2-3 locuri. Thailanda, dacă o asculți cu atenție, te învață că viață nu e despre alergat, despre a bifa ceva, ci despre experimentat pe îndelete.
Aș merge în Thailanda iar și iar pentru liniște, pentru generozitatea oamenilor, pentru neincrancenarea lor pe care ar trebui să o studiem și să o învățăm. Pentru mâncarea absolut minunată.

Ciudățenia thailandezilor este…
Whitening creams. Cremele de albire a feței. Înțeleg rațiunea, înțeleg simbolistica, dar tot mi se pare straniu. Noi stăm la soare că să avem tenul mai colorat, ei se străduiesc să-și albească tenul. Pentru ei a fi „mai alb” e o formă de „a fi nobil”, n-ai stat mult în soare, n-ai muncit pământul mult, ai avut job-uri intelectuale.

2001
bazavan by galmeanuDespre succes pentru Doer.ro

Despre succes pentru Doer.ro

Am raspuns la intrebarile Soniei Argint Ionescu pentru site-ul ei doer.ro. Una dintre ele era despre succes si mi-a ferit oportunitatea sa spun ceva in care cred cu toata fiinta mea si care ma calauzeste in munca 🙂

Nu măsor în succese. Am câștigat și premii de jurnalism, și premii de online, și premii de CSR sau pentru campanii de  PR, am avut și articole care au schimbat legi în România, am ajutat la scrierea unor cărți sau la traducerea lor pe piața noastră. Dar – și nu vorbesc ca un moft, alint sau “hai să mă dau modestă” – nu contează aceste lucruri. Pentru că tot ceea ce contează e PREZENTUL. Ce fac în acest moment.

Dacă mâine mă întâlnesc cu un tânăr care în acea clipă aude de mine pentru prima dată, mă va judeca – va dori să lucreze cu mine –  luând în calcul doar ceea ce spun și fac în acel moment.

Dacă mă întâlnesc cu cineva care știe activitatea mea din radio sau de la reviste, tot după ce fac în momentul prezent al întâlnirii mă va judeca. Nu se va gândi nicio clipă dacă fac o greșeală catastrofală: „hai, are o zi proastă”. Va spune mai degrabă: „cândva femeia asta făcea niște lucruri bune, acum s-a pierdut.”

De asta nu mă evaluez în succese sau în înfrângeri. Ci în lucruri pe care le-am învățat din ce mi s-a întâmplat. Și încerc să fac tot ce pot mai bine din fiecare job sau provocare.

restul raspunsurilor le gasiti aici.

Multumesc mult, Sonia.

 

Foto Alex Galmeanu

1709

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!