Incepusem foarte bine anul. Voiam sa plec la Los Angeles la Ceremonia Oscarurilor, aranjasem cateva intalniri si interviuri, dar am primit un job frumos pentru munca la un film american (cel cu Samuel L Jackson si Michael Keaton) si n-am vrut sa ratez aceasta oportunitate minunata.

In jurnalul meu, scris de mana, pe la mjlocul lui ianuarie eram profund recunoscatoare pentru intamplarea minunata de a ma afla in prezenta acelor oameni spectaculosi, dincolo de job-ul care avea atmosfera de SMURD:  daca sunau dupa mine, ma imbracam in 5 min si in alte cateva minute eram la locul de filmare unde cel mai probabil aparuse vreun jurnalist sau o echipa tv si trebuia sa le explic ce au voie si ce nu in perimetru.

N-am avut lucruri marete de facut acolo, dar am simtit putin cum se lucreaza in Liga Mare si am invatat f f f multe lucruri. Ii sunt recunoscatoare lui Andrei Boncea (producatorul roman al filmului) pentru increderea lui.

Dupa care a venit pandemia si izolarea totala si imi aduc aminte ca am scris ca oamenilor le va fi foarte greu, si fizic si mental, sa stea o luna sau mai mult in casa. Atunci era o avalansa de caprioare care spuneau arogant superior  in social media “dar cum sa te plictisesti in casa, cand ai atat de mult de citit, atatea filme de vazut?” si cand i-am spus uneia dintre ele ca nu e bine sa certe lumea ca ii e rau sa stea in casa, mi-a replicat ca “sa se duca la psiholog daca ii e rau cu mintea, gaseste o linie gratuita”.

Astazi vad extraordinar de multi oameni afectati mental de anul acesta, in pragul depresiei sau carand dupa ei o depresie grea. Cu probleme de sanatate, cu scaderea masei musculare, probleme de echilibru la deplasare si dureri de spate. Asta inseamna izolarea si lipsa miscarii, roade putin din noi pe mai multe niveluri si e greu sa nu dam vina pe altii si sa luam lucrurile asa cum vin.

Am plans anul asta mai mult decat am plans in ultimii 10 ani si nu sunt dintre cei care m-am imbolnavit cu noul virus. Dar m-am ridicat de fiecare data si am luat-o de la capat cu ceea ce aveam de facut pentru ca sunt oameni care se bazeaza pe mine sa fac anumite task-uri, sunt oameni care depind cumva de mine si nu mi-am permis rasfatul sa stau sa plang in nestire.

In 2020 au murit multi oameni, pe patru dintre ei, de varsta mea, ii cunosteam bine si aveam un istoric cu intamplari bune sau mai putin bune intre noi. Dupa moartea lor m-am gandit: la ce bun?!

Si mai catre sfarsitul anului cand vedeam ca oameni din apropierea mea nu au inteles efortul urias pe care l-am facut in anul acesta ca sa mearga lucrurile cat mai bine in mica mea lume, am avut si raspunsul “ ca sa le fie bine si celorlalti. Pentru ca nu stii cand se termina si cum se termina. Si poate ca poti sa supravietuiesti in izolare singur in casa, dar nu poti sa traiesti fara energia – emotionala si fizica – a  altor oameni; doar asa progresezi si tu, ogindindu-te in altii ”.

Sunt recunoscatoare ca viata m-a pus in situatia aceasta si ca am ajuns sa am aceasta perspectiva pentru ca ma ajuta sa nu am frustrari ca nu primesc inapoi – la modul cuantificabil, material sau emotional – din ceea ce “investesc” in altii.

In vara, prietenii mei buni au muncit la un film; il veti vedea sper anul acesta in cinematografe. O poveste de iubire pe multe planuri si impactul greselilor din neincredere, ego, dorinta de control, toate pe fundalul unor intentii bune. Am fost putin la filmarile lor, mi-a placut sa ajut macar cu o vorba buna unde puteam si anul acesta am sa-i ajut un pic mai mult pentru ca am sa va fac capul mare cu unelte de promovare sa va conving sa mergeti la film.

Sunt recunoscatoare pentru discutiile  despre etica, onoare, de unde incepe raul si cum il generam uneori fara intentia noastra, discutii care mi-au mai deschis mintea putin.

(si in contextul cu etica, e bine sa stiti ca anul acesta m-a dat o doamna in judecata pentru un articol de pe blog in care spuneam ca nu are etica, cerand sa-l scot. Si judecatorul i-a spus ca cererea e neintemeiata. Poate scriu pe larg si despre asta zilele viitoare)

 

Pentru ca sunt intr-un grup de risc, in 2020 nu m-am miscat mult de pe langa casa mea. Si mi se pare ca 2020, in comparatei cu ce faceam in anii precedenti, nu a adunat multe rezultate profesionale frumoase, multe proiecte care sa ma solicite si sa-mi duca limitele mai sus.

Am muncit mult pentru urban.ro, un proiect care ma invata multe lucruri despre ce apreciaza oamenii, cum iau de-a gata lucruri si diferenta dintre ce spun public si ce sustin cu adevarat cu resursele lor ca sa mearga lucrurile spre mai bine. Am sa scriu separat despre asta, despre producerea de continut de cea mai buna calitate si despre cata sustinere ai de fapt de la cei care spun mereu in spatiul public ca ei cauta calitatea.

La urban.ro in 2020 au fost peste 70 de interviuri (nationale si internationale) pe langa cateva mii de stiri culturale, nimic trivia, nimic despre viata personala a cuiva.

Urban.ro e departe insa de ce voiam eu sa fie acum un an si jumatate cand l-am reformatat, dar atunci spectacolele erau posibile cu public, nu aveam pandemie si puteam sa visam si sa gandim BIG. Ne regrupam si continuam:)

Oricat de mult m-a consumat proiectul urban.ro in 2020, sunt recunoscatoare pentru ce am invatat din el, pentru fiecare multumesc pe care l-am primit de la oameni pe care nu-i cunosc dincolo de social media, oameni care au vazut spectacole pe care le-am recomandat sau au aflat lucruri noi de la urban.ro. Cum sunt recunoscatoare pentru efortul colegilor mei de a face zi de zi un pic lumea mai buna aducand un zambet sau o informatie noua celor care ne citesc. Cum sunt recunoscatoare fiecarui brand sau agentie care a vrut sa puna publicitate pe urban.ro si sa se asocieze cu noi.

 Cum le sunt profund recunoscatoare tuturor celr care mi-au propus un proiect anul acesta, mi-au oferit un job. 

In 2020, cred ca am citit mai putin decat in anii precedenti. Nu mai contabilizez de multa vreme cartile (m-a certat acum cativa ani un cititor ca ma dau desteapta anuntand mereu cat citesc 🙂 ), dar stiu ca am citit din zone foarte diverse, de la carti de management si economie pana la biografii de doamne elegante care au condus publicatii glossy sau… bordeluri (nu e una si aceeasi doamna); am sa scriu zilele viitoare despre cateva dintre cele care m-au marcat si am invatat multe din ele.

Am acest avantaj imens de a afla – prin intermediul oamenilor importanti pe care-i intervievez- despre cartile care i-au marcat sau influentat, asa ca am o sursa in plus pe langa ce descopar eu in noile aparitii internationale sau cartile pe care le primesc de la editurile noastre ( si pentru care le multumesc foarte foarte mult)

 

M-a chinuit mult anul acesta, am avut extrem de putine zile cu adevarat libere – am fost 10 zile in Sinaia in toamna (e singura mea deplasare lunga din anul asta si singuree zile cu adevarat de vacanta). Imi e atat de dor sa calatoresc incat, desi nu sunt deloc genul sa contabilizez pe unde am fost, ce am vazut, nu fac multe poze, nu pastrez documente din deplasari, in urma cu cateva saptamani cand mi-era f f greu si foarte dor de a vedea ceva nou in lume, am deschis o harta interactiva si-am marcat tarile si orasele in care am fost in toata viata mea.

Am salvat-o intr-un jpeg si am fost recunoscatoare pentru tot ce am avut pana acum ca experiente in alte tari.

Nu cred ca 2021 va insemna mai multe calatorii pentru mine, pentru ca mai e mult pana la imunizarea populatiei, dar asta este: o vreme am sa traiesc cu amintirile din mintea mea pentru ca poze am putine 🙂 .

Obisnuiesc de doi ani ca pe fiecare om pe care-l intervievez sa-l intreb  – pentru ce ti-ai fi recunoscator, pentru ce ti-ai multumi tie? Intentionez sa fac un proiect cu toate raspunsurile, dar veti vedea mai incolo despre ce e vorba.

La inceputul lui 2021 imi sunt recunoscatoare ca in ciuda unui an greu, cu multe provocari, nu m-am inrait, ca nu am dezvoltat nicio ura fata de ceva sau cineva, nu am incrancenari personale. Ca am inteles mai dinainte de 2020 ca atunci cand esti la fundul sacului emotional, oricat te-ai sprijini pe ajutorul care vine de la oamenii apropiati, doar tu te poti ridica. Esti singur fata in fata cu ce e in mintea ta. Dar, de fiecare data dupa ce ai ajuns jos si te-ai ridcat, ai sa zbori si mai sus pentru ca stii ca se poate, ai aceasta putere in tine.

La multi ani. Sa avem un an bun.