carti ian iunie 2022carti ian iunie 2022

Ce-am mai citit in 2022. 3 carti din ultimele luni. Mai vin si altele… Plus o recomandare pt vara

Ieri, cand am ajuns acasa de la TIFF si dupa cateva ore bune de somn (in 2 din cele 5 nopti la TIFF am dormit f putin ca sa transcriu/ montez interviuri & podcasts pt urban.ro), mi-am cautat linistea mentala citind ceva.

Cititul unei carti (nu al articolelor sau postarilor in social media) ma ajuta sa cobor ritmul interior, sa evadez in alta lume… imi da un confort foarte mare.

Si  mi-am dat seama ca a trecut o jumatate din 2022. Si m-am gandit sa scriu ce am citit de la inceputul anului si pana acum. Nu am citit foarte mult, si constat ca de la postare la postare despre citit, am tot mai putine carti…

Scuze am: am muncit f mult pt urban.ro, am si calatorit putin  – dar n-ar trebui sa fie despre scuze…

Acestea sunt copertile cartilor pe care le-am citit, am sa le detaliez pas cu pas in fiecare week end.

carti ian iunie 2022

 

Unele carti le-am citit ca parte din documentarea pentru vreun articol – cum sunt So you’ve been publicly shamed si Running Theatres, dar majoritatea am citit-o pentru placerea mea… sau pentru sanatatea mea, si mentala, si fizica.

 

Nu mai stiu ordinea in care le-am citit dar….

27383769

Anna – The biography, de Amy Odell, e biografia redactorul sef de la Vogue.

E o carte care da context despre viata doamnei Wintour si care te face sa intelegi de ce la nivelul la care face ea business, nu avea alta sansa decat sa fie foarte categorica si foarte autoritara.

De ce intorcea pictoriale care costasera sute de mii printr-un sigur cuvant “refaceti-l” fara sa dea f multe explicatii. Nici nu avea ce explicatii sa dea pentru ca totul era despre o stare, despre o anumita estetica … (stiu ca in epoca noilor angajati asta e de neinchipuit, dar de asta si arata majoritatea revitelor intr-un mod mediocre, ca e parerea multimii … si nu a unui lider educat, stiu e un gand de neconceput astazi, dar unde sunt multi – media inteligentei nu merge spre inalt, ci spre mediocre, e o demonstratie simpla, matematica)

Vogue a fost multi ani biblia industriei modei si, la nivelul la care doamna Wintour a facut business, cu un program draconic, ca sa faca fata tuturor intalnirilor, deciziilor, sedintelor, trebuia  fie foarte eficienta, sa nu piarda nicio secunda cu detalii inutile. Nu e scris asta direct n carte, dar intelegi nivelul de time management din context.

Cartea mi se pare cantecul de lebada al Annei Wintour; stie ca se va retrage… Vogue nu mai e de cativa ani la standardul pus de ea, a cedat in fata publicitarilor si a politicii, a pus-o pe coperta pe rapandula Kardashian care n-a facut nimic relevant in viata, validand o mizerie in speranta unei audiente noi.

Cand privesti in ansamblu e trist… pentru ca si un brand atat de mare si de puternic, atat de influent, a ajuns sa faca compromisuri oribile promovand toti prostii pentru audiente noi.

 

27418034

The Palace Paper – Inside the house of Windsor, The truth 7 The Tourmoil, de Tina Brown.

Doamna Tina Brown este fostul editor de la The Tatler, o publicatie glossy pentru oameni f f bogati, o jurnalista britanica foarte influenta si cu foarte multa experienta si relatii in lumea aristocratica britanica. Are 68 de ani si d la 20 de ani doar asta a facut; a cri despre aristocratie si a coordonat publicatii care le erau dedicate oamenilor bogati din Anglia au Amerca.

Aceasta carte The Palace Paper e o privire in interiorul casei Regale Britanice, cu povesti fara ambalajul politicos regal, despre influenta femeilor care au fost amante, apoi sotii, care au influentat in ultimii ani imaginea casei regale.

Nu-i face un favor de imagine niciuneia dintre protagoniste, dar nici nu aduce multe detalii noi pentru cineva care a urmarit constant viata acestei familii, fie si prin serialul de la Netflix The Crown.

Pe mine ma fascineaza capacitatea oamenilor de a reambala informatiile pentru a scrie propria carte… pentru ca doamna Tina Brown nu face nicio descoperire, nu aduce nimic nou cu cartea domniei sale, si totusi a publicat-o – si gratie numelui ei celebru – a fost vanduta in sute de mii de exemplare.

 

Din categoria sa ma asez cu mintea la linia scrierilor frumoase si curate, elegnte, documentate chiar si cand sunt povestiri scurte sau eseuri personale, am citit urmatoarele cartea Norei Ephron – I feel bad about my neck.

Am citit-o chiar acum dupa ce m-aam intors de la TIFF ca a ma asez inapoi in stilul meu de viata linistit, dupa 5 zile mega agitate)

( cred ca ne strica reperele lectura scrierilor din Romania, unde intelegerea despre jurnalismul la persoana I e precara si textele sunt despre propriul ego, in loc sa fie despre o experienta personala cu bune si cu rele, cu auto ironie si iesire in macro pentru o concluzie valabila pentru mai multa lume fara sa fie showoff. De asta citesc scrieri celebre in limba engleza, ca sa ma reintorc la o matca corecta)

12982926

Nora Ephron “I feel bad about my neck” – scrieri despre lumea femeilor si feminitate.

Doamna Ephron a fost jurnalista Washington Post, prima femeie intr-o redactie doar cu barbati in anii 60-70. A scris scenarii si a regizat multe filme ( multe dintre comedioarele romantice ale anilor 90 cu Meg Ryan si Tom Hanks sunt creatia ei) Am mai scris despre ea si aici pe insta si pe blog… E o scriitoare/jurnalista care imi place mult si ale carei scrieri, oricat de obosita as fi, imi aduc confort.

I feel bad about my neck are povestiri la persoana I-a despre lucruri din viata domniei sale care se pot extrapola la viata multor femei… de exemplu, are o povestire despre genti si cum le cumpara – si ea, si o prietena alaturi de care calatoreste in afara New York-ului , pentru a achizitiona un Hermes Vintage Kelly (numita dupa Grace Kelly).

Ai zice ca seamana cu scrierile de pe blogurile din ro, dar e atat de departe… are gratie, stil, chiar si atunci cand explica lucruri din viata ei, nu e despre show off, nu e ego-ul in fata… geanta e doar un pretext pentru a pune fata in fata doua stiluri de viata – jurnalistul freelancer vs socialite girl, cea care merge la petreceri multe, isi comunica statutul prin achizitiile vestimentare.

Si nu e nicio clipa despre a judeca pe cineva…

Recomand mereu celor care scriu articole la persoana I-a sa citeasca despre tehnicile jurnalismului la pers I, dar si texte celebre ca sa inteleaga diferenta dintre o compunere si un eseu care sta in picioare multi ani… textele din aceasta carte sunt scrise la 2000-2006..

 

am sa scriu si despre celelalte carti din colajul de mai sus, dar daca e sa cititi o singura carte in vara aceasta, si aveti incredere in gusturile mele, cititi Shuggie Bain de Douglas Stuart. si eu incep sa o citesc de saptamana viitoare.

shuggie-bain-1653045207

Leave a Comment


− four = 1


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!