bazavanbazavan

Oamenii uita sa-si fie recunoscatori propriilor persoane. Despre respectul de sine.

De trei ani, in majoritatea interviurilor mele exista o intrebare – “pentru ce iti esti recunoscator tie”, cu varianta  “pentru ce ti-ai multumi tie personal pentru drumul pe care l-ai parcurs pana acum in viata”?

Indiferent ca e un interviu pentru urban.ro sau unul intr-un proiect privat, indiferent ca e international sau local, intotdeauna dupa ce rostesc aceasta intrebare e liniste.

Pana la acest moment, oamenii sunt atenti sa spuna din activitatea lor, sa promoveze ce au de promovat (film, carte, cantec, sau valorile companiei) si creez mereu contextul sa se ia foarte in serios, sa nu fie prea mult loc de glume.

Daca tot ne conversam, haideti sa spunem lucruri frumoase celor care ne vor citi/asculta, lucruri in care sa inteleaga mecanismele din spatele muncii dvs, le spun adesea. Cateodata – chiar daca am 20 de min – fac la inceput chiar o trecere in revista a directiilor pe care le vom aborda. Ca sa setez un cadru de seriozitate si sa dau confort, chiar daca pierd 30-40 de secunde, care intr-un interviu international conteaza.

Si mereu in aceasta introducere spun – la sfarsit am sa am o intrebare mai personala, despre identitatea dvs, dar daca nu vreti sa raspundeti e ok, vedem atunci…

Si mereu cand rostesc intrebarea la sfarsit, e liniste…

Imi imaginez ca, in cazul unor persoane foarte bine antrenate media, e o lupta – “vand ceva comercial, care sa ajute proiectul” sau “spun exact ce simt pentru ca e ceea ce ma defineste”.

Cei mai curajosi dintre intervievati imi spun pe bune despre ei, trecand peste partea “eu de fapt vreau sa multumesc celor care m-au ajutat de-a lungul vietii” sau ii mentioneaza si pe acestia catre sfarsit.

Tim Burton, una dintre cele mai luminate minti artistice, un regizor care a schimbat cinematografia cu filme ca Edward Scissorhands, Alice in Tara minunilor sau Big Eyes, mi-a spus ca isi multumeste pentru ca nu a acceptat ca in proiectele sale sa arate o alta lume decat cea din mintea lui si ca a mers mai departe si cand i se spunea NU.

Daniel Tammet (un domn considerat una dintre cele mai stralucite minti ale lumii, un savant autist care poate spune peste 22k de cifre din numarul Pi) mi-a spus ca-si multumeste pentru drive-ul interior care i-a dat curaj sa iasa din rand cand toti il puneau in diferite vitrine cu etichete de specialitate.

G., un domn specializat in negocierile si recuperarea persoanelor din zone de conflict, mi-a spus ca isi e recunoscator pentru ca s-a autoeducat sa analizeze repede care sunt lucrurile pe care le poate controla si care nu, pentru a-si concentra atentia unde poate face o schimbare in bine. Domnul acesta era atent la ce era relevant pentru el, lucruri care puteau fi neimportante pentru altii.

*

De fapt intrebarea e despre cat de constient esti de atuu-rile tale, despre cat de bland esti cu tine, despre cum te ajuti pe tine ca sa-ti fie mai bine, despre cat de echilibrat interior esti…

Daca stii care e trasatura ta de caracter care te-a dus spre bine in viata, stii sa o cultivi si sa o dezvolti ca sa-ti fie mai bine. Mari minti ale lumii spun mereu – concentreaza-te pe punctele tale forte pentru a merge mai departe spre bine.

Daca inveti sa-ti fii recunoscator inveti sa te respecti si sa te apreciezi, inveti sa cureti o parte din frustrari. E o carte foarte frumoasa scrisa de calugarul vietnamez, Thich Nhat Hann, How To Love, despre igiena iubirii, unde vorbeste despre recunostinta in multe dintre nuantele ei.

E un echilibru fin intre ego-ul scos in fata si aprecierea de sine, recunostinta pe care o avem pentru o anumita aptitudine a noastra care ne ajuta sa mergem mai departe. Si cand invatam sa ne fim recunoscatoari constient, activ, constant, pentru eforturile pe care le facem, nu doar ca dezvoltam o igiena a vietii noastre emotionale, ci stim sa fim mai recunoscatori si fata de ceilalti.

*

Imi place mult linistea pana vine raspunsul la intrebarea asta despre recunostinta, indiferent de cine e protagonistul.

E demonstrat stiintific ca, odata cu sfarsitul anului, incepem sa facem un bilant al lucrurilor pe care le-am facut in anul care trece si cu extensie, la nivelul intregii vieti.

Sa aveti in bilantul vostru si raspunsul la intrebarea “pentru ce imi sunt recunoscator mie pentru momentul in care ma aflu in viata mea acum”, e un cadou frumos pe care vi-l faceti voua.

foto alex galmeanu

Leave a Comment


four + = 7


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!