crop bazavan by catalina flamanzeanucrop bazavan by catalina flamanzeanu

2023 o sa te facem un an mai bun. (Daca-i spunem unui elev tot timpul ca e prost, asta nu o sa-l faca mai bun, dar daca-l incurajam in ce aptitudini are, s-ar putea sa avem rezultate minunate in evolutia lui.)

2022 a fost un an greu; dupa pandemie am avut apropierea unui razboi cu toate consecintele emotionale si materiale care au venit de aici cu angoasele fiecaruia crescute si cu reasezarea lucrurilor administrative in fiecare casa pentru ca bugetele fiecaruia s-au schimbat.

Ne-au speriat stirile de peste tot, e posibil sa ne fi facut mai invidiosi si mai agresivi pentru ca toti ceilalti isi prezinta varsiunea cea mai buna, cea mai: pe lux si bogatie” desi vietile lor nu sunt deloc asa, dar sa dea bine in poze.

Toate astea au dus la o uzura emotionala si la o oboseala mentala cu care cred ca nicio generatie nu s-a confruntat pana acum.

Dar spun mereu ca de noi depinde sa ne autoanalizam si sa rupem lantul, sa nu ne consumam timpul in uzura informationala, sa nu ne intereseze capra vecinului ( desi am fost crescuti cu argumentul suprem cand faceam vreo nefacuta „dar ce o sa zica lumea?” ceea ce ne-a asezat in cap ca avem dreptul sa zicem si noi lucruri despre alegerile si judecatile „lumii”, iar protagonistii sa se si supuna)

 Partea buna e ca – si e doar chestiune de timp – vom incepe sa facem „curat” si vom incepe sa filtram mizeriile informationale, sa le indepartam ca sa ne salvam sanatatea. Cam cum s-a intamplat cu mancarea: cand am inceput sa dezvoltam alergii si reactii autoimune, ne-am intors la alimentele de baza, cat mai curate si mai simple, uitand imediat de bucuria alimentelor semipreparate pe care doar le puneam la cuptor.

Si cand vom ajunge la curatenie vom elimina emisiunile tv idioate in care ne uitam la niste barfe despre vietile unora, vom elimina site-urile cu parelologi sau nu ne vom mai consuma timpul uitandu-ne la ce expun altii in social media.

Dar trebuie sa consumam asta pana la capat, fiecare in felul nostru, pana ne dam cu capul de zid si ne doare, ca sa  facem o schimbare. La scara istoriei avem deja iesiri de pe scena principala a emisiunilor cu toate scursurile si scandalurile matrimoniale ale unor neica nimeni, eventual cu partea feminina cat mai dezbracata asezata pe o canapea luminata.

Plus ca nu e obligatoriu sa facem toti schimbarea… avem vieti si gusturi diferite.

Sigur evoluam, copiii de 5-7 ani sunt mai rapizi in gandire decat noi. Cred ca si in reactii, raportat la copii de acum 50 de ani sa spunem.

E normal… castigam in unele parti, pierdem in altele. Unde cred ca pierdem este ca aceasta viteza a rezultatului pe care o cautam constant ne obliga la scurtaturi in decizii (si-i copiem pe altii sauluam falsi guru ca sa ne invete in X pasi orice) sau in profesie (de unde si fake it till it make it) si avem generatii intregi de impostori care se anunta ceva ce nu sunt, in speranta ca vor deveni acei experti la care isi proiecteaza obiectivele.

Dar, din nou, noi nu ne putem opune alegerii lor, ne putem insa opune sa ne insotim in viata de ei… pentru ca noi sa gasim un echilibru intre tehnologie, valul de informatie scurtaturile si gandirea cu propria minte pe munca sustinuta pe termen lung.

E usor sa sustin asta atunci cand scriu, dar e foarte greu in viata sa mergi pe drumul acesta: uneori pierzi bani, alteori lumea te considera nebun sau carcotas, sau retrograd, sau iti fura pur si simplu munca in cautarea scurtaturii. E o alegere, care aduce cu ea si bine si rau.

Ne lipsesc foarte multe si traim departe in trecut in raport cu felul in care oamenii se apropie astazi de carti, filme, muzica, expozitii, cum inteleg si sintetizeaza curente culturale… Dar nu ajuta pe nimeni daca doar ne vaitam. E ca si cum la scoala e un elev care nu performeza bine si noi ii spunem constant ca e prost. Asta n-o sa-l faca mai bun. Daca insa gasim acele atribute in care e bun si i le incurajam, s-ar putea sa avem rezultate minunate in evolutia lui.

Daca facem un pas in spate si ne uitam la traseul nostru in viata, el – daca e parcurs frumos, cu etica si responsabilitate – ar trebui sa aiba trei etape:

  • Mastering – perioada in care invatam lucruri, si incercam sa cunoastem cat mai bine domeniul nostru profesional si viata, in sine.
  • Mentoring –de la un moment dat incolo, ar trebui sa avem deschiderea si generozitatea sa impartim cu altii ceea ce am invatat si sa mentoram.
  • Iar partea finala a drumului nostru ar trebui sa fie „make a difference”, sa facem ceva in viata care sa lase o urma, fie si de un milimetru, in bine in lumea din jurul nostru.

Leave a Comment


six + 2 =


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!