Monthly Archives : October 2024

Using AI chatbot on tablet, digital interface with futuristic backgroundAnomaliile utilizarii inteligentei artificiale. Chat Bot care indeamna la sinucidere sau vorbeste cu vocea unei persoane decedate

Anomaliile utilizarii inteligentei artificiale. Chat Bot care indeamna la sinucidere sau vorbeste cu vocea unei persoane decedate

Pentru generatiile digitale care traiesc, iubesc si isi duc viata doar online lucrurile par ca devin tot mai stranii si scapate de sub un control al sanatatii, bunei vietuiri si, cand vorbim de corporatii, al eticii. Si al umanitatii.
Acum cativa ani un barbat si-a luat viata dupa ce a inceput o relatie toxica cu un chatbot de inteligenta artificiala, a sustinut sotia sa.
Barbatul belgian, in varsta de 30 de ani, era cercetator in domeniul sanatatii si tata a doi copii si a murit dupa ce facuse o criza nervoasa care a culminat cu faptul ca inteligenta artificiala l-a incurajat sa se sinucida.
Cazul a fost clasificat atunci drept prima sinucidere legata de inteligenta artificiala si a generat reactii inclusiv la nivel ministerial in Belgia.

Saptamana asta o americanca a inaintat un proces impotriva Character.ai, care produce un chatbot personalizabil pentru jocuri de rol, invocand neglijenta, moartea si practici comerciale inselatoare. Fiul ei, Sewell Setzer III, in varsta de 14 ani, s-a sinucis in februarie, iar in lunile premergatoare mortii sale, a folosit chatbotul zi si noapte. Femeia sustine ca chatbotul AI l-a determinat pe fiul sau sa se sinucida.
Copilul dialoga cu chatbot-ul in personaje de film, iar mama are print screen-uri in care calculatorul ii sugereaza copilului sinuciderea.

In aceeasi linie, la fel de trista si ingrijoratoare, presa americana a prezentat zilele trecute cazul unei femei careia i-a murit sotul si, pentru ca isi dorea prezenta lui in casa, a incarcat intr-un chatbot zeci de mesaje audio pe care le-a pastrat cu vocea sotului, iar chatbot-ul a inceput sa poarte conversatii cu ea cu vocea decedatului.

Seamana cu un episod din serialul Black Mirror , dar e realitatea apropiata.

(episodul e in sezonul 2, se numeste Be right back si poate va faceti timp sa-l vedeti)

Nu stiu daca va mai amintiti dar acum ceva vreme a fost o stire despre cum, la aniversarea de 40 de ani a lui Kim Kardashian, sotul ei de atunci, Kanye West, i-a facut cadou o holograma a tatalui sau decedat, Robert Kardashian. Tatal a aparut virtual la petrecerea duduii.
Eu am zero respect pentru oricare Kardashian si cred ca sunt o otrava a societatii toate femeile din familie, ca sunt un exemplu foarte rau. In intamplarea aceasta cu holograma tatalui decedat duduia a fost doar un canal de promovare pentru un nou serviciu care, chipurile, alina persoanele care au pierdut pe cineva drag.

La inceput au fost hologramele cu artisti decedati care apareau in timpul unor spectacole in duet cu alti artisti in viata, apoi au fost holograme de institutie care transmiteau mesaje in aeroport, in banca etc. De aici n-a mai fost decat un pas pentru exploatarea emotiilor oamenilor sub pretextul alinarii unei suferinte.
Din pacate nu exista legislatie pe aceasta tema si e doar o chestiune de luni pana vom ajunge la lucruri si mai grave.
Exista deja studii care arata ca e grav pentru sanatatea noastra mintala faptul ca putem “invia” virtual o persoana decedata si ceea ce pare o alinare e, de fapt, un obstacol in procesul de doliu si o alienare emotionala.
Si daca mixam situatiile pe care le-am prezentat mai sus cu chatbot-uri care indeamna la sinucidere si chatbot-uri care au identitatea cuiva drag disparut intelegem ca suntem intr-un trend periculos, departe de orice etica de viata.
Invierea celor decedati sub forma unor avataruri are potentialul de a cauza mai mult rau decat bine, perpetuand chiar mai multa confuzie, stres, depresie, paranoia si, in unele cazuri, psihoza.
Dezvoltarile recente in inteligenta artificiala au dus la crearea ChatGPT si a altor chatbot-uri, care permit utilizatorilor sa poarte conversatii sofisticate, asemanatoare celor umane. Folosind tehnologia „deep fake”, software-ul AI poate crea o reprezentare virtuala interactiva a unei persoane decedate, utilizand continutul digital al acesteia, cum ar fi fotografii, e-mailuri si videoclipuri.
„Fantomele” generate de AI ar putea dauna sanatatii mintale, interferand cu procesul natural al doliului.
Va rog mult sa cititi pe aceasta tema si sa va supravegheati copiii cu atentie. La referintele acestui studiu, in partea de jos a paginii, gasiti mai multe articole pe tema, aici

https://link.springer.com/article/10.1007/s10676-024-09744-y

Si daca vi se pare o alinare o asemenea tehnologie intrebati-va cat de etic, de corect, este ca un chatbot sa vorbeasca in numele unui decedat, emitand idei si cuvinte pe care respectivul nu le-a rostit/emis cat era in viata.

2521
A dancer with wild, soaring hair strikes a powerful pose as dramatic flames burst behind, creating an exhilarating atmosphere of passion and intensity, showcasing both artistry and fire.Despre Sanatatea Mintala a Artistilor. Desi super solicitati in conditii de presiune pentru un show live, in Romania nu au training psihologic

Despre Sanatatea Mintala a Artistilor. Desi super solicitati in conditii de presiune pentru un show live, in Romania nu au training psihologic

Am facut zilele trecute un interviu cu violonistul Alexandru Tomescu, unul dintre cei mai importanti muzicieni din tara noastra, iar discutia noastra a mers si intr-o directie care ma preocupa: sanatatea mintala si antrenamentul concentrarii penttru artisti.
Alexandru e o persoana foarte disciplinata si foarte atenta la multe aspecte legate de sanatatea muzicienilor si, am aflat in interviu, ca face masterclass-uri in care, pe langa partea de tehnica muzicala, isi pregateste elevii cu ajutorul unor specialist invitati in yoga, psihologie, marketing. Cititi interviul aici.

Discutia cu Alexandru m-a facut sa ma gandesc la nuantele meseriei de artist, muzician, dansator, actor, cantaret care implica o judecata publica constanta, dar si nevoia unui antrenament pentru a face fata presiunii si concentrarii unui live.
E un subiect care nu l-am vazut abordat la noi si, am descoperit, ca nici facultatile de actorie din RO, de exemplu, nu-l abordeaza, desi meseria e foarte solicitanta la nivel mental dar si psihologic si tanarul actor e supus unui stretching emotional si mental atipic pentru cineva de varsta sa.
Asa am ajuns sa caut sa citesc ce se intampla afara si va las mai jos cateva lucruri descoperite poate sunt de ajutor pentru tinerii artisti.
Sper ca scolile de actorie, Conservatorul, casele de discuri, teatrele de stat (sau private), orchestrele de la Filarmonica sau Opera sa ia in calcul aceste aspecte si sa se preocupe si de un training mental al artistilor.

*

E important pentru un artist sa stie sa gestioneze cantitatea masiva de repertoriu, stresul programului de spectacole sau echilibrul dintre viata profesionala si cea personala, munca sub presiune si valul de adrenalina adus de o reprezentatie live in fata unei multimi (oricare ar fi domeniul artistic)
Genul de pregatire mentala necesara pentru aceste specializari seamana cu pregatirea mentala a sportivior de mare performanta care lucreaza cu psihologi sportivi si consultanti in performanta mentala, iar pregatirea abilitatilor fizice este completata si imbunatatita de pregatirea abilitatilor mentale, permitand sportivilor sa devina echipati mental pentru a obtine performante optime.

Sper ca in Romania sa se faca o specializare la psihologie -sau printre multii psihologi pe care scolile de profil ii produce sa existe un interes si pentru o asemenea specializare atat de utila.
Am citit ce preda trainerul psiholog de la Julliard si pentru muzica si pentru cei care studiaaza actoria. Iata cateva exemple de abilitati mentale care pot fi predate, exersate si invatate
(nu sunt psiholog, ceea ce e mai jos e doar un rezumat al catorva dintre directiile pe care le-am descoperit in articolele unor performance psychologist-i pe care le-am citit in aceste zile. Scopul meu e doar sa va arat niste nuante ale sanatatii mintale care trebuie luate in calcul pentru o viata mai buna)
1.Identificati ce puteti si ce nu puteti schimba
Formarea abilitatilor mentale incepe adesea prin a ajuta o persoana sa invete cum sa identifice lucrurile pe care le poate si pe care nu le poate schimba si prin a-i preda abilitati care ii pot ajuta sa isi gestioneze reactiile la situatii in timp real. Acest lucru ar putea implica invatarea tehnicilor de refocalizare in timpul unui concert/spectacol evaluarea dupa o auditie mai putin optima sau planificarea dupa un blocaj neasteptat in cariera.
2.Gestionarea dialogului interior
Autoevaluarea sanatoasa este o abilitate care trebuie invatata si este esentiala. Cat de des ne spunem lucruri injositoare pe care nu le-am spune niciodata unui elev? Prin invatarea unui proces clinic de autoevaluare si prin remodelarea dialogului nostru intern, erorile pot fi corectate fara a afecta stima de sine sau fara a stirbi motivatia si increderea.

  1. Verificati-va motivatia
    Poate fi dificil sa ramai motivat ca muzician/ actor, atat in plina activitate, cat si in pauza. Daca invatati sa recunoasteti unde va aflati pe scara motivationala, puteti gasi mai bine modalitati tangibile de a va imbunatati motivatia si de a va concentra mai efficient in timpul repetitiilor, de exemplu.
  2. Faceti inventarul factorilor dvs. de stres
    Facand liste detaliate ale factorilor de stres si analizand fiecare element unul cate unul, problemele pot fi abordate individual, reducand adesea stresul general.
  3. Pregatiti-va pentru stresul de spectacol in timp ce va aflati in sala de repetitii
    Pregatirea pentru un concert/ spectacol sau o auditie nu are acelasi nivel de stres ca performanta live in sine, dar exista modalitati eficiente de a exersa acest lucru, universitatile mari de arta, dar si sportivii, lucreaza cu persoane care ii ajuta in a experimenta stresul de performanta in conditii controlate, astfel incat stresul de performanta sa para mai usor de gestionat.

Daca sunteti performeri de orice fel – muzicieni, dansatori, actori, cantareti luati in calcul aceste aspecte ale muncii dvs pe care probabil ca le simtiti dar nu le verbalizati inca.
E important ca munca dvs de performanta in arta sa fie insotita de pregatirea unui psiholog si, pana scolile din tara noastra vor fi preocupate de aceste aspecte, incercati ca fiecare dintre dvs sa intelegeti mai in detaliu ce se intampla cu mintea si corpul dvs fata in fata cu stresul unei prestatii live.

Aici gasiti blogul psihologului trainer de la Julliard.

2757
nartea moderareWebstock 2021. Adi Nartea: “Ce m-a ajutat pe mine, si pot sa ma dau exemplu, au fost momentele grele in viata”

Webstock 2021. Adi Nartea: “Ce m-a ajutat pe mine, si pot sa ma dau exemplu, au fost momentele grele in viata”

 Aceasta este transcrierea interviului cu Adi Nartea de la editia Webstock 2021.

A fost un interviu live cu public, de 40 de minute si ii multumesc pentru relaxarea de a vorbi despre lucruri de care altii se feresc, de la cum exploatezi frumusetea cu care te-ai nascut pana la ce inveti din a fi la un pas de moarte.

Adi Nartea e un foarte bun exemplu despre succesul care vine dupa multa munca facuta cu mult bun simt.

In acelasi panel de interviuri, inaintea acestui interviu a fost o discutie cu Carla’s Dreams a carei transcriere e aici.

*

 

Sa stii ca am scris doua randuri despre cum sa te prezint. Am scris esti cunoscut publicului ca Vlad – James Bond de Romania, ca esti considerat un super erou in imaginea publica din perspectiva rolului din serial, ca foarte multe femei sunt fanele tale (desi e si insurat si cu doi copii acasa, asta e ghinionul nostru) si ca barbatii de invidiaza. (Adi Nartea rade)

Dar dincolo de asta esti un sportiv foarte organizat, un om care care are o rigoare a vietii si un instinct foarte bun pentru supravietuire si vede cu totul altfel frumusetea decat o vedem noi… Si despre asta vreau sa vorbim. Il avem pe Adi Nartea alaturi de noi.

Salutare, multumesc mult de invitatie. Sa stii ca e o misiune grea sa fii super erou si nu vreau sa mi-o atribui. In momentul in care ma imbrac in Vlad – poate, si in momentul in care sunt cu fetitele –  poate, dar in rest nu vreau sa-mi atribui misiunea asta pentru ca sunt multe fapte bune de facut pe care nu ai cum sa le faci niciodata.

Hai sa o luam cu pasi usori. Oamenii te stiu acum din Vlad si cred ca o parte importanta din rolul pe care-l ai este nu doar pentru ca erai un actor bun, ci si pentru ca ai fost model si stii sa porti un costum, ceea ce nu poate orice barbat; sa duca un costum scump care sa arate autentic ca esti bogat, pentru ca asta este rolul, si pentru ca faci foarte mult sport. Si daca ne uitam in industria noastra de cinema, sunt foarte putini barbati –actori care acorda o atentie foarte mare sportului. Tu faci sport, de cand erai mic, ce te -a invatat pe tine sportul?

adi nartea webtock 2021

In Romania cred ca sunt mai putini actori care fac sport, in restul lumii e altfel… In primul rand, alegerea de a face sport nu a fost a mea, a fost a mamei. In clasa a V-a, cand am trecut in gimnaziu, problema era ca eu si cu sora mea, Cristina, sa nu stam in acelasi timp acasa daca parintii sunt la serviciu. Si-atunci mama stia ca la scoala 15 in Brasov programul incepe de la ora 1, era dupa amiaza, si trebuia sa ne separe. Si a spus “sa-l dau eu pe Adita la liceul cu program sportiv”, care avea si gimanaziu in program de dimineata.

Asa am facut practic meditatii sa intru si mergeam din clasa V-a la 7 jumatate la scoala si la ora 13 ajungeam acasa cand sora-mea deja pleca la scoala. Asta a fost prima miscare. In liceul cu program sportiv am fost cooptat in echipa de handbal pentru ca aveam fizicul necesar unui interstanga, am facut 3 ani de handbal. Admiterea la liceu a fost cu o schimbare de profil, in sensul ca a trebuit sa ma mut la volei, pentru ca lectia de handbal se desfiintase. Am facut din nou meditatii, acum la volei.

Cum sunt meditatiile la volei? In ce constau?

Te duci, alergi, sari, incerci sa dai cu mingea (rade)… Nu, sunt niste aptitudini pe care un profesor/ antrenor de volei trebuie sa le urmareasca la tine: inaltime, coordonare, spirit de echipa.

Dupa aceea am fost cooptat si in echipa de volei si uite asa am intrat si la liceu, tot cu program sportiv. De cand am inceput sa joc handbal am inceput practic o disciplina; dar nu e ca eu am vrut sa fac asta, s-au intamplat lucrurile in viata mea care m-au adus aici… Si asta poate sa fie the story of my life, intr-un fel…

Tu natural, esti un barbat frumos (Adi Nartea se stramba usor, in gluma). Ma iertati nu este meritul tau, este meritul parintilor tai.

Da, Corect.

Ai facut si sport, deci ai avut si datele fizice pentru a fi si mai bine structurat si ai ajuns sa fii model… Noi din afara ne gandim ce frumoasa e meseria de model (Nartea rade), jumatate din barbatii din sala asta te invidiaza, fetele spun “mama, ce misto e”. Dupa cum stii am lucrat mult ani la o revista de femei si stiu partea din interior a modelingului si mi se pare ca unul dintre cele mai grele lucruri in aceasta meserie e sa ai mentalul puternic.

Ajungi model la 19 ani, 18 ani sau chiar mai tanar, si trebuie sa faci fata unui NU la casting. Pentru ca tu toata viata esti validat pana la momentul acela pentru ca esti frumos, stii ca esti frumos (n-are cum sa nu iti dai seama ca esti mai frumos decat altii, aveai niste avantaje, iti zambea lumea cand erai mic, primeai bomboane; oricarui copil mai dragalas i se mai intampla niste chestii, e mai ciufulit in par). Si la 19 ani, tu incepi prin meserie sa primesti NU pentru ceva ce toata viata ai stiut ca e atu-ul tau… Cum faci fata?

Aici e chestiunea. Eu nu am stiut ca ma defineste asta. Intr-adevar doamnele din biserica de la tara, cand mergeam si ziceam Tatal Nostru in biserica, ziceau “doamne, ce frumos e”, dar niciodata nu mi-am asumat-o si nu am crezut in asta.

Si cred ca asta a fost norocul meu, faptul ca nu am mizat niciodata pana la un anumit punct, pe treaba asta.

Adica eu am crescut in Brasov cu o disciplina de sportiv, inclusiv in facultate, si niciodata nu m-am gandit ca eu voi ajunge pe podium si voi putea prezenta pentru faimosi designeri, nationali si internationali, sau ca eu voi ajunge vreodata sa joc in Vlad.

Cand eram la liceu/ facultate ma gandeam: ce o sa fac eu? Incepusem sa lucrez ca promoter, ca team lider, incepusem sa vad o viata in industria asta dar pe publicitate si ma gandeam ca o sa ma duc job-uri de la 9 la 6 seara si dupa aceea o sa fac un antrenament.  O sa stau in Brasov sau o sa-mi gasesc “o cale”. Nicioata nu m-am gandit ca podiumul ar putea fi pentru mine…

S-a intamplat in 2000 cand la o prezentare in Brasov a fost nevoie de baieti, eu eram prin preajma pentru ca eram prietenul unei fete care era pe podium; si am zis “why not”. Cam asta a fost strategia mea: ”why not”  pentru ca in momentul in care mi s-a zis te imbraci asa, mergi asa – m-am ridicat, m-am plimbat pana in capatul scenei si inapoi, am coborat.  Am zis “despre asta e vorba?!”

Si de atunci, multi ani de zile, ca erau prezentari de moda, ca erau reclame, ca erau castinguri la care ma duceam si primeam acele Nu-uri, pentru mine deviza era “easy money”. Adica eu ma duc si fac un ciubuc pe langa ceea ce as vrea sa fac lucrul principal. Asta a fost practic mind set-ul meu care m-a ajutat sa imbratisez sau sa ignor acele Nu-uri.

Un exemplu extrem, eram pe placa in Postavaru si ma suna Silvia de la agentia MRA, “Adi, avem o reclama, rolul principal te descrie pe tine si regizorul vrea sa te vada pe tine”/ Ok, cum facem?/ “Pai tre sa vii azi”.

Era dimineata 9 jumatate si mi-a spus ca pana la 5 sa ajung in Bucuresti.

M-am urcat pe placa, din Postavaru cred ca niciodata nu am coborat atat de repede pana jos in Poiana, am luat rapid autobuzul, am ajuns acasa, m-am schimbat, m-am dus la microbuz si am ajuns la Bucuresti. M-am prezentat la proba, m-am impachetat inapoi si m-am dus acasa. A doua zi am fost la scoala. Au trecut doua zile si ma suna – de obicei, dupa castingurile astea nu te suna nimeni daca nu-l iei, pentru ca sunt multi care participa – dar stiind ca eu am venit de la Brasov, m-a sunat sa-mi spuna “Adi, nu te-a ales pe tine”. Si eu am fost: Ok, bun. Asta e. Ce am de facut astazi…

Atitudinea aceasta am avut-o pentru ca niciodata nu mi-am pus sperantele in asa ceva, in meserria asta… Asta a fost secretul meu…

Dar astazi tinerii care cauta o validare in social media, sigur folosesc filtre, iar pe vremea noastra (si acum nu vreau sa spun ca suntem in varsta – Nartea rade – dar la momentul la care faci referire nici nu aparuse instagramul)…

Era Mirc si Yahoo messenger (rade)

Dar tinerii de astazi folosesc aceste artificii ca sa para mai frumosi, sa fie mai “placubili” in spatiu public. Din perspectiva omului care a monetizat frumusetea – pentru ca la capatul liniei, tu ai obtinut niste bani din frumusetea nefiltrata – ce i-ai sfatui pe tinerii de astazi care cauta acelasi lucru?

Nu cauta unde trebuie… Ei – nu doar ei, ca si noi avem o valenta – nu trebuie sa ne luam confirmarile din ceea ce incercam sa proiectam. Pentru ca pe vremea yahoo messenger-ului cu totii am avut “idile” virtuale si stateam si ma gandeam ce inseamna o conversatie cu o persoana care se afla la nu stiu cate sute de km departare, via yahoo msg, unde tot ce poti sa exprimi acolo sunt niste emoticoane. Pe atunci nu erau audio messages.

Ok, 70% din comunicarea noastra este non-verbal, nu este pusa sub niste licente de vorbire, acei 70% pe o conversatie virtuala nu exista. Sunt supliniti de niste emoticoane… care sunt, nu stiu, 50 la numar din care folosesc poate 8, zic si eu asa. Si atunci tot ce folosesti de la persoana cu care vorbesti este efectiv in proportie de 90% proiectia ta pe acea persoana. Iar in momentul in care te vei intalni cu ea in realitate, exista o mare posibilitate sa nu o recunosti, sa nu iti placa si exista o foarte mica posibilitate sa-ti placa si sa o iei de nevasta…

Exact asta se intampla cu toate cele din social media. Exista atat de multe unelte, filtre, tot felul de metode de editare a videoului, incat ceea ce facem noi este ca proiectam o imagine la care multi rezoneaza. Eu daca vad pe cineva pe TicTok si vad ce face – s-ar putea sa-mi placa un video si altul, nu – dar cand vad ceva care imi place, e persoana pe care am proiectat-o in mintea mea. Nu exista in realitate. Si cel care a creat video-ul are 200.000 de oameni care au placut o proiecte, iar la sfarsitul zilei, in anumite momente in viata, isi va da seama ca ceea ce reprezinta in ochii tuturor nu este ceea ce este inauntru.

Si-atunci de asta spun ca ceea ce cauti, nu trebuie sa fie in confirmarea celorlalti, ci trebuie sa fie in confirmarea din tine.

Dar la 17 ani sau la 20, inca nu ai aceste unelte sa cauti in tine si cauti calea cea mai scurta validarea externa. Cred ca si tie ti-au zis parintii “ce o sa zica gura lumii”.

Gura lumii care e dusa in social media prin like-uri si alte validari. Ce le-ai recomanda tinerilor ca sa isi optimizeze suferinta viitoare. Cum spunea Carlas putin mai devreme, nu exista sa le poti interzice sa faca orice in online, fiecare trebuie sa mearga pe drumul lui, dar sa-si optimizeze comportamentul ca sa le fie bine pe mai tarziu…

Aici e greu sa dau un sfat pentru ca ce m-a ajutat pe mine, si pot sa ma dau exemplu, au fost momentele grele in viata.

Adica in momentul in care eu am inceput sa imi asum aceasta “meserie de a fi frumos”, am inceput sa proiectez lucruri care nu fac parte din mine.

Inca din adolescenta am facut asta. Si ce m-a ajutat sa ma intorc la mine si Ia a deveni autentic au fost momentele grele, cum am si marturisit acum 3 ani de zile, au fost momente medicale, sa le zic generic. Asta a fost un wake up call in care, efectiv,  – in engleza se spune turn left –  m-am oprit si am stat cu mine “de ce am ajuns aici? Pentru ca exista o gramada de motive de ce am ajuns aici, hai sa vedem ce este de facut”.

Bineinteles cu terapie, cu lucruri pe care le putem face cu totii, in afara a avea momente din astea critice, ne putem da seama ca acea validare in primul si in primul rand trebuie sa fie in tine. Adica sa ma duc sa ma uit in oglinda si sa pot sa spun “te iubesc Adi, multumesc Adi” si dupa aceea pot sa pun cate filtre vreau eu pe Instagram.

Pentru ca atunci voi sti ca sunt asumat. Asta e felul in care vad eu veridicitatea si ma ajuta sa pot sa continui in aceasta era.

O sa ma duc putin in partea de medical, dar foarte de suprafata pentru ca nu doresc sa intram in detaliile tehnice, desi stiu ca tu nu ai absolut nicio problema sa vorbesti…

Da…

Ai povestit o multime de lucruri din incercarile prin care ai trecut. Am sa rezum doar ca ai avut o tumoare sub creier si ca ai fost operat de doua ori, chiar intre castingurile pentru Vlad.

Toti in viata ne vom intalni cu evenimente radicale – sigur, nu doresc nimanui sa i se intample incercarile prin care ai trecut tu – dar si noi vom avea incercari pe care trebuie sa le depasim… incercarea ta a fost extrema.

Cum ai manageruit pe dinauntru sa poti sa mergi mai departe, pentru ca intre cele doua operatii ai dat un casting si, dupa a doua operatie, ai mai dat un casting pentru “sa fiu frumosul James Bond de Romania”. De unde ai gasit resursele sa mergi mai departe?

Eu cred ca a fost inconstinenta. Am refuzat, sau cel putin o parte mare din mine a refuzat, sa se duca in dramatismul situatiei si in posibilitatile negative. Probabil dintr-un optimism inconstient, dar asta pe mine m-a facut sa nu ma ingrop. Si mi-am transformat tot ce am avut de facut intr-o misiune, si asta practic mi-a dat drive-ul.

Daca stateam sa analizez prea mult – exact sfatul pe care-l dau prietenilor mei atunci cand se despart: sa te tii ocupat. Sa-ti gestionezi lucrurile in asa fel incat durerea aia din spate, sa o constietizezi ca este acolo, dar sa-i dai cat mai putin timp sa te copleseasca.

Sunt momente in care trebuie sa o lasi sa te copleseasca, dar sunt momente in care trebuie sa devii efectiv util, si nu pentru ceilalti, pentru tine in primul rand, chiar daca nu o faci in mod constient, iti impui.

Iesi din casa, sa nu ramai practic tu cu gandurile tale, ci sa faci lucruri intr-un mod activ pentru ca intr-un mod pasiv acasa, sau pe canapea, nu se rezolva mare lucru in situatiile astea de criza.

Cum ti-am si marturisit intr-o conversatie la telefon, am fost foarte uimita ca tu ai facut aceasta marturisire despre probleme medicale; ti-am povestit despre un istoric al meu medical, dar eu nu as povesti in spatiul public nimic care tine de viata mea. Diferenta intre mine si tine este ca, daca eu povestesc astazi ceva, pe mine nu ma baga multa lume in seama pentru ca merg linistita pe strada; daca tu povestesti, esti in toate ziarele a doua zi si toata lumea diseaca dupa reperele lor de intelegere si propria experienta. Care nu are cum sa semene cu experienta ta. Deci te lasi judecat in pielea goala…  De ce ai vrut sa povestesti?

De ce ai vrea o fotografie cand ai medalia nr 1 pusa pe gat. De asta. In momentul in care eu simt ca am castigat si simt ca am avut puterea sa trec peste intamplare, mi-era ciuda sa iau medalia aia si sa o pun in vitrina. Nici macar in vitrina ca despre asta e vorba, sa o pun acasa, undeva, fara sa o vada cineva. Mi-era ciuda sa nu arat lumii ca “bai, uite, I’m a winner”. Si sunt multi care ar putea sa vada asta si sa spuna “daca el a putut, eu de ce nu as putea”. Asta a fost drive-ul meu nr 1, daca vrei intr-un mod ciudat de a ma lauda.

Mi-era ciuda ca aceasta experinta care, mie, practic, mi-a schimbat viata, sa o las sa treaca neobservata, stiuta doar de mine, de apropiatii mei…

Si-am zis eu trebuie sa fac lucrul asta, trebuie sa spun ca sunt out in the wild si a fost o chestie, sunt om ca toata lumea, nu sunt acel super erou, si poate sunt multi care vor rezona si vor vedea ca intr-adevar sunt si alte valente ale unei experiente grele.

adi nartea bazavan webstock 2021 -1

Asta imi aminteste de ceva ce ai tot spus in interviuri “nu-ti plange de mila ca nu ajuta la nimic”. Interviuri care sunt si dinainte de a avea acesta problema, adica tu aveai deja acest mental. Poti sa dezvolti putin mai mult despre ce intelegi prin “nu-ti plange de mila ca nu ajuta la nimic”.

Pentru ca fiecare dintre noi, cand ne e greu, mai simtim nevoia de alint… Si cred ca si tie ti s-a intamplat sa vrei sa vina cineva sa te mangaie pe crestet, la propriu sau la figurat, si sa-ti spuna: ”o sa fie bine”

Da, corect. Cred ca asta vine chiar din educatie, sa nu iti plangi de mila ca nu ajuta. Pentru ca asa este. Plansul din mila mi se pare o victimizare. Si victimizarea mi se pare o unealta pe care nu ar trebui sa o folosim, pentru ca nu esti corect fata de ceilalti. Din punctul meu de vedere, cele mai grele momente ale mele sunt atunci cand eu nu mai pot sa fac nimc si cineva ma ajuta. Alea pentru mine sunt cele mai cumplite momente. In momentul in care nu mai pot eu sa fac nimic.

Si-atunci stai si te gandesti ca acest plans de mila este, din punctul meu de vedere, o tradare a faptului ca tu nu mai poti sa faci nimic cu tine.

Stiu ca am niste arme in debara, nu le folosesc, mai bine stau si ma plang. E ca si cum as avea 200.000 euro in banca si as ofta “bai, asa mi-as dori sa-mi iau o masina”. Atitudinea asta, asa percep eu cand zici ca iti plangi de mila.

Citind declaratia ta m-am gandit ca abordarea este “de ce sa consum energa plangandu-mi de mila, cand pot sa o consum facand ceva care muta intr-o directie constructiva”.

Asta e un derivat, asa este. Pentru ca eu stiu ca am banii aia in banca, dar de ce sa nu-i folosesc, care ar fi principiul. De ce sa nu-i sparg pe toti daca asta vreau sa fac. De ce stau si sa ma lamentez si sa-mi plang de mila cand stiu ca am resurse…

De ce sa nu te duci pana la capat cand stii exact ce vrei. Inseamna ca nu stii ce vrei si plansul de mila nu este despre situatia in sine, ci despre ce cauti tu sa faci, nu stiu.

Am sa mut discutia intr-o zona putin mai pe veselie. Povesteai mai devreme ca la 10-12 ani te-au dat la sport ca sa nu te mai ciondanesti cu sora ta si n-ai visat niciodata sa fii erou in Vlad, prima versiune de James Bond de Romania, insist pe asta mai ales ca vine si noul James Bond acum. (Nartea rade).

Te incurca faptul ca esti atat de cunoscut astazi? Ca nu cred ca mai poti sa mergi pe strada fara sa te stie lumea…

Ma incurca si nu ma incurca. Norocul meu este ca pot avea masca, ochelari, sapca, si de multe ori lumea nu ma recunoaste daca ma imbrac mai sport si atunci nu ma incurca. Si pot sa rezonez cu Carlas…

Si uneori, intr-adevar, ma incurca pentru ca sunt lucruri pe care as vrea sa le fac si nu pot pentru ca, na, voi fi ingreunat de faptul ca lumea o sa ma opreasca pe strada, sau lumea o sa ma judece.

Dar simti o responsabilitate in plus pentru lucrurile pe care le faci in spatiul public?

Categoric… Norocul meu este ca ai mei m-au crescut bine si-atunci, by default, indiferent daca as fi fost sau nu o persoana publica, ma comportam normal, politicos. Si asta e noroc. Pentru ca daca nu as fi avut o educatie buna, lucrurile ar fi putut deriva intr-un fel sau altul.

Si faptul ca lumea se uita aspirational la mine e o responsabilitate foarte mare si atunci revin la faptul ca, daca eu sunt autentic cu mine si nu trebuie sa proiectez o alta imagine cu mine, atunci intr-adevar n-am foarte mari probleme cu aceasta responsabilitate.

Ma gandeam daca simti si o responsabilitate de a face fapte bune, de a transmite mesaje sociale. Sigur, inclusiv marturisirea ta despre operatie a fost manifestarea unei responsabilitati publice, stiind ca o sa-i motivezi pe altii.

Da, asa a fost. Fapte bune am facut dar la anumite nivele. Acum sunt brand ambasador Hope & Homes for Children, primesc tot felul de solicitari pe care nu le pot onora pe toate pentru ca fiecare trebuie verificata, nu pot sa fac o postare sau ceva care sa nu fie real; lucrurile trebuie echilibrate foarte bine.

De asta cumva apelez la ONG-uri care sa ma ajute in momenul in care devin intermediar; dar fapte bune am facut si cand nu eram cunoscut, fapte bune fac si acum. Poate nu suficient de multe, dar e vorba de un echilibru pe care trebuie sa-l ai cumva.

Daca vorbesti de echilibru, si ne indepartam de zona de care vorbim a faptelor pentru altii, ce iti da tie echilibru… Si cu aceasta perspectiva a vietii a unui om care a trecut prin situatii atat de la extreme, intre viata si moarte.

La nivel foarte profund, faptul ca eu sunt AICI si ACUM.

In momentul in care se intampla ceva, fac un pas in spate, respir si zic “Ok, hai sa vedem. Bun, am toate mainile? le am, doua. Picioare am, da; respir, e totul in regula, da… Hai sa o luam de aici.” Asta imi da echilibru. Faptul ca eu reusesc sa ma intorc la mine si sa-mi zic “esti tu cu tine, hai sa vedem ce e de facut”

Urmatoarele prioritati sunt copiii, sotia, familia, job-ul si dupa aceea, daca mai am timp, un antrenament de sqash sau ceva… (rade)

Asta ma ajuta sa te intreb cum arata o zi a ta de filmari si una de nefilmari…

Vreau sa fac doar o mentiune la ideea de dinainte: sa nu creada lumea ca este vorba de egoism, ca eu vreau mai intai sa fiu bine cu mine si dupa aia sa fiu bine cu copiii mei.

Cu copiii tai nu esti bine decat daca esti tu bine cu tine. Fiicele mele vor invata de la mine, iar daca eu nu sunt bine cu mine si am tot feul de lucruri pe care nu le rezolv, ignorandu-ma pe mine de dragul lor, ele asa vor invata si vor face mai departe.

Si atunci vreau sa fiu bine cu mine chiar daca asta implica si sacrificiul suprem pentru copiii mei; dar mi-l asum. E vorba ca pentru a fi mai puternic trebuie sa fii tu ok cu tine in orice situatie.

Si sa revenim la zilele obisnuite… ce vrei mai degraba sa afli: disciplina mea…

adi nartea bazavan webstock 2021

Da. Si pentru cineva care n-a fost pe set vreodata nu stie cat de solicitant este. E un consum emotional si intelectual foarte mare, dar si unul fizic, nu e o operatie pe creier, dar este ceva care te consuma foarte mult… Si a doua zi, sper ca nu e cazul zilei de astazi, sa te duci la alergat…

(Nartea: de aici ma duc la un antrenament)

Iata… deci ce te motiveaza? Eu, dupa o zi ca asta, as vrea sa dorm sau sa am vacanta o saptamana… De unde gasesti resursele pentru asta?

Pentru ca nu simt ca am nevoie de resurse pentru asta, efectiv. Sunt lucruri pe care le fac cu o extraordinar de mare placere si-atunci nu simt ca sunt obosit. In momentul in care afirmi ca esti obosit sa mai faci asta, inseamna ca nu iti place foarte mult lucrul pe care trebuie sa-l faci.

Spre exemplu, ieri am avut intr-adevar patru secvente consecutive foarte grele din punct de vedere emotional, in care Vlad trece prin niste lucruri destul de complicate la capatul razbunarii, sa zic asa. Si-antuci, dupa ce m-am consumat, stateam in masina – pentru ca inainte sa te sun am avut un moment cu mine: Ok, bun, este ora 9. Copiii trebuie pusi la culcare undeva la 9 jumatate, as putea sa o las pe Alina sa le culce pe fete sau sa ma duc acasa si sa ma mai bucur putin de Mara, de fata cea mare pe care de obicei o culc eu in ultima vreme.

Fac aproape o ora pana acasa, gandul meu era sa o prind pe Mara, desigur depindea si de ce voia si ea. M-am pus pe drum, te-am sunat pe tine, am ajuns acasa, am stat cu Mara putin peste program, ne-am culcat la 10 si n-am simtit oboseala decat dupa ce a adormit Mara. Am pus capul pe perna si am adormit instant. Mi-am dat seama cand am pus capul pe perna, cat de grea a fost toata ziua. Pentru ca niciodata nu m-am gandit “ bai, sunt obosit as vrea sa se culce Mara, sa stau si eu linistit cu mine, stii…”

Sau astazi, dupa interviul asta, o sa am o fereastra de doua ore in care as putea sa stau sa nu fac absolut nimic, dar nu imi face placere treaba asta. Imi face placere sa ma duc la un antrenament fizic, unde nu ma consum foarte mult mental, dar ma consum fizic pentru ca nu am mai facut antrenament de cateva zile.

Si atunci daca imi place nu voi fi niciodata obosit. Cred ca e o chestiune de perceptie inversa.

Pentru ca ne apropiem de final, as vrea sa te intreb, ceva ce l-am intrebat si pe Carlas si l-a incurcat, dar asta pentru ca era vorba de modestia lui, si sper sa nu te duci si tu in zona asta de modestie…

O sa fiu sincer, asta pot sa garantez..

Daca ar fi sa-ti multumesti tie, pentru ceva personal sau profesional, pentru ceea ce esti tu astazi, aici, Adi Nartea, pentru ce ti-ai fi recunoscator?

Pentru ca sunt aici. Si pentru ca SUNT. Ma uit la mine si imi spun multumesc mie, nu-mi spun pentru ce. Ca sunt situatii in care, bai da am avut ambitie, nu m-am batut, sau da- am cedat; lucruri de genul asta, pot sa spun: Adi iti multumesc ca ai fost ambitios, iti multumesc ca ai fost inconstient peste anumite etape ale vietii pe care le-ai trecut, pentru ca asta te-a ajutat, iti multumesc ca iti asumi lucrurile pe care le faci si pe care le proiectezi, iti multumesc ca incerci sa fii un parinte bun si un sot bun; si iti multumesc ca se dovedeste ca pare ca esti talent.

Si cam atat. Si, Doamne ajuta pentru inainte. Doamnele ajuta, ca sunt trei acasa. (rade)

Eu iti multumesc pentru relaxarea de a vorbi despre lucruri atat de importante de viata si de moarte, dar si despre unele care par frivole, cum ar fi frumusetea…

Nu e un noroc sa te nasti frumos, am vrut sa te corectez. Sa stii ca daca te nasti frumos este cu doua taisuri foarte ascutite; pentru ca lumea nu se asteapta de la tine sa mai fii altceva in afara de frumos. Si-atunci e o chestie superficiala care nu te ajuta, pentru ca nimeni nu se asteapta sa fii si talentat in ceva.

Multumesc mult pentru dialog.

octombrie 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4372
bazavan parisCand banca mea are grija de confortul stilului meu de viata. Visa Signature de la Raiffeisen, un card nou care ofera servicii personalizate clientilor de private banking

Cand banca mea are grija de confortul stilului meu de viata. Visa Signature de la Raiffeisen, un card nou care ofera servicii personalizate clientilor de private banking

Am mai scris ca sunt dintre persoanele care are nevoie  ca in relatia cu banca mea sa ma simt confortabil ca nu sunt expert financiar, sa gasesc pe cineva de incredere care sa-mi raspunda la intrebarile mele de om care n-a studiat contabilitate sau chestiuni financiare, iar programul Banking 1:1 de la Raiffeisen mi-a creat mult confort.

Acum Raiffeisen Bank in colaborare cu Visa  trece la un nivel superior in asigurarea confortului stilului de viata al clientilor sai cu cardul Visa Signature, o lansare in premiera in Europa Centrala si de Est, un card care extinde beneficiile exclusiviste pentru clientii de private banking  din Romania.

E genul de card  care aduce cu el un serviciu de concierge 24/7 si o preocupare atenta pentru confortul si respectarea lifestyle-ului clientului premium.

Si daca vreti, e genul de card/serviciu care te face sa te simti apreciat, rasfatat, cu o grija atenta pentru nevoile tale, oferindu-ti avantaje semnificative si o experienta imbunatatita.

Visa Signature de la Raiffeisen ofera servicii personalizate de concierge, acces la colectia Visa Luxury Hotel, oferte speciale prin Visa Merchant Offers Centre, precum si servicii de asistenta la nivel international disponibile permanent (24/7 Global Customer Assistance Services – GCAS).

Noul card Visa Signature completeaza universul Visa Premium, alaturandu-se cardurilor Infinite, Platinum si Gold. Conceput pentru a raspunde exigentelor unei categorii de clienti cu venituri ridicate care cauta servicii personalizate si experiente exclusiviste, Visa Signature extinde oferta de beneficii asociate stilului de viata al acestor detinatori de carduri cu produse si servicii care ofera mai mult confort in viata de zi cu zi, precum asigurare completa de calatorie, acces extins in saloanele lounge din aeroporturile nationale si internationale, servicii de asistenta globala pentru situatii de urgenta.

Beneficiile locale ale cardurilor premium vizeaza in special serviciile de transport, de asistenta rutiera sau de asistenta la domiciliu: reduceri la cursele BlackCab, transportul copiilor in conditii de siguranta, sofer privat pentru transportul cu masina personala sau transfer la aeroport. De asemenea, detinatorii de carduri Visa Premium beneficiaza de reduceri la restaurante, clinici stomatologice, saloane de infrumusetare si sali de fitness. In plus, acestia au acces gratuit in lounge-urile aeroporturilor din Bucuresti, Cluj si Timisoara si Viena si reduceri la pachetele de mobilitate rutiera, care includ masina la schimb si tractare in caz de accident sau defectiune tehnica.

De asemenea, utilizatorii au acces la Air Refund, un serviciu de asistenta care faciliteaza recuperarea simpla si rapida a banilor pentru zboruri amanate sau anulate, oferind compensatii de pana la 600 de euro in functie de distanta si durata intarzierii, fara comision pentru cazurile nesolutionate.

Cardurile au fost lansate in urma cu doar cateva zile si e important sa stiti ca le obtineti astfel: Visa Signature Debit este disponibil gratuit in pachetul de cont curent Private Banking, iar Visa Credit Signature este inclus gratuit in pachetul de cont curent Private Banking & disponibil la pret standard pentru orice tip de client.

As mai semnala ceva foarte frumos, foarte pe gustul meu (pentru ca stiu ca e important ca fiecare actiune a noastra sa aiba in grija si protectia mediului): noul card  este realizat 99% din plastic reciclat.

Cred ca e un semn de respect si apreciere cand o banca e preocupata sa asigure confortul clientilor si ofera servicii premium care ating nu doar economiiile, ci si stilul de viata.

2522
Augsburg, Swabia, Bavaria, Germany - October 12, 2024: Woman films other people with her cell phone. Symbol for the righDictatura anonimului cu telefon. Astazi, un anonim cu putina educatie media poate avea mai multa putere decat o personalitate publica cu multa scoala. Ce este etic sa filmezi in spatiul public

Dictatura anonimului cu telefon. Astazi, un anonim cu putina educatie media poate avea mai multa putere decat o personalitate publica cu multa scoala. Ce este etic sa filmezi in spatiul public

Am asteptat sa treaca emotiile pro/contra legate de filmarea cu Razvan Exarhu care parcase ilegal pentru ca era in apropierea unui  cos de gunoi care recicla si voia sa arunce o cutie mare cu chestiuni de reciclat, pentru ca vreau sa cititi pe indelete si sa va luati putin timp sa reflectati.

*

M-am gandit de multe ori daca noi nu am cultivat ura impotriva celor care sunt personalitati publice. ( e si un episod din sezonul 2 Black Mirror despre asta, un serial genial pe care poate il vedeti)

Mi se intampla ca oameni sa comenteze pe fb spunandu-mi sa-i mai las in pace cu postarile mele elitiste despre carti sau filme, sau muzica de opera. Nu mai mai supar ca la inceput, dar asta arata o frustrare care exista in spatiul public fata de cei care sunt mai educati… ii numim “peiorativ” elitisti, in loc sa-i apreciem si sa ne mobilizam sa punem mana pe carte/muzici/ filme etc.

Avem organic o reactie de respingere pentru cei cu “glorie” in online – pe grade diferite de la nu vreau sa mai aud niciodata despre X pana la ura si cuvinte grele folosite in dreptul comentariilor acolo unde stim ca poate citi. Poate ca nu si-au castigat notorietatea cum ne-ar placea noua, deci nu o recunoastem, poate ca nu ne place viata lui/ei…

Asta se intampla de cand e lumea si Pamantul, intotdeauna a fost “grua lumii”care a judecat …

Ce ne dau astazi internetul si telefoanele smart e accesul la a pune in spatiu public orice despre oricine. Si asta de multe ori e foarte intruziv. In alte cazuri e jurnalism civic, dar linia e ina si bunul simt si etica ar trebui sa fie granitele.

Il vezi la masa pe X – celebritate – si il filmezi pe ascuns de la distanta pentru ca e posibil ca asta sa-ti aduca tie ceva trafic in online, deci putina celebritate pentru tine.

Si prea putini se gandesc la ce e etic sau nu, ce e de bun simt sau nu…

*In cazul specific al lui Razvan Exarhu, sunt sigura ca stie ca a gresit. Are si o explicatie, sunt sigura, era la fix 2 pasi de unde a vrut sa puna in cutia de reciclare obiectele lui, deci daca ar fi fost o problema cu  o alta masina rezolva imediat, era acolo… toata operatiunea a durat sub 5 minute.

Domnul care a filmat, pentru ca l-a recunoscut pe Razvan, a facut jurnalism cetatenesc: uitati cum gresesc si cei care ar trebui sa ne fie modele.’Pana aici toate bune si frumoase, nu era nimic ilegal ca l-a filmat in spatiu public.

Problema apare cand dai date personale in filmare, in acest caz e vorba de numarul de la masina pe care l-a filmat  intentionat, ostentativ.

Daca l-ar fi filmat doar pe el langa masina parcata gresit, sau ar fiblurat numarul masinii, era absolut ok. Semnala ce si-a dorit sa semnaleze. Se simtea dansul judecatorul suprem al zilei, isi facea audienta, semnala si o greseala, dar nu incalca nicio lege sau regula de bun simt.

*

Legislatia europeana a creat sistemul GDPR de protectie a datelor personale si acum, ca un exemplu pentru ca a fost o chestiune cu notorietate, ar fi trebuit amendati amandoi protagonistii: Razvan pentru cum a parcat (fie si pt mai putin de 5 minute), domnul care a filmat pentru ca i-a dezvaluit date personale.

*

Stiu ca eu, din coltul meu de internet, nu am sa pot schimba legea, dar va rog sa va ganditi sa nu puneti in spatiu public datele personale – nici ale voastre, nici ale altora: adresa de acasa, datele din buletin, numarul de telefon, numarul masinii, adresa de mail. Sa lasam proprietarii acestor date sa-si administreze singuri informatiile in spatiu public dupa cum isi doresc.

*

Altfel Razvan Exarhu pe care am bucuria sa-l cunosc, e un domn super educat, super citit, (intra usor la elita, desi el ar ironiza asta), ma uimeste cu asocierile lui spontane – culturale – amuzante din Morning Glory.

Si voi avea mereu in minte un sfat personal (nu-l scriu aici) pe care mi l-a dat pe vremea cand se lucra inca la formatul Radio Guerrilla (a fost ideea lui aceasta statie radio) si el a lansat-o.

*

Sa ne auzim cu bine si sa avem respect pentru datele personale ale fiecaruia.

2673
cafeaTot mai multi oameni devin anxiosi cand trebuie sa vorbeasca cu alte persoane. Pasi simpli pentru a sustine o conversatie fara teama

Tot mai multi oameni devin anxiosi cand trebuie sa vorbeasca cu alte persoane. Pasi simpli pentru a sustine o conversatie fara teama

Eu nu sunt cea mai sociabila persoana din lume. Daca as putea sa nu rostesc niciun cuvant intr-o zi as fi foarte fericita. Dar asta nu ma impiedica sa port conversatii super relaxante cu multi oameni si, cum spun prietenii mei, sa aflu viata intreaga a cuiva pe care l-am cunoscut in urma cu cateva minute.

Astazi oamenii martusisesc ca au o tot mai mare anxietate sa vorbeasca cu cineva, si nu doar fata in fata, ci si la telefon. Li se pare mai confortabil sa dea un mesaj, scris sau audio, si sa transmita pe scurt ce e de transmis. Doar ca acest gen de comunicare are efecte negative asupra relatiilor pe care le avem cu ceilalti.

Exista cercetari care au constatat ca utilizarea excesiva a mesajelor text poate fi legata de o sanatate mintala precara, si pot genera anxietate si depresie  crescute.

Psihologii care au analizat fenomenul extrem de prezent in viata noastra astazi au concluzionat ca interactiunea frecventa prin intermediul mediilor sociale ultra scurte are un impact negativ asupra gandirii reflexive si poate compromite judecata morala, iar aceste rezultate ar putea reduce performanta academica si ar putea creste dificultatea de a stabili relatii sociale – ambele fiind aspecte importante ale grupului de varsta care utilizeaza cel mai mult SMS-urile si mediile sociale.

Una dintre problemele cele mai des intalnite in conversatiile prin mesaje scrise este ca ratam o parte importanta din nuantele care ne-ar da indicii pentru o comunicare care sa implice atentie si empatie – tonul vocii dandu-ne multe indicii despre starea si intentia autorului. Cand conversatia este fata in fata, putem observa si gesturile celui cu care dialogam, iar limbajul nonverbal e o conversatie in sine care ne da multe indicii in dialog.

Nu cred ca exista prea multe optiuni si, mai devreme sau mai tarziu, oamenii trebuie sa invete sa interactioneze in persoana. Cum altfel ar putea trece de un interviu de angajare, cu atat mai putin de o prima intalnire, cum si-ar face prieteni, cum ar putea sa see descurce cu empatie si cu efect maxim de acumulare de informatii intr-o excursie, de exemplu.

Desi uneori ii criticam pe tineri, adevarul este ca toata lumea trebuie sa dezvolte abilitati sociale eficiente, atat online, cat si offline, iar aceste abilitati se pot atrofia atunci cand nu mai sunt folosite.

 In plus, pentru adolescentii care incep procesul de socializare direct in online, este posibil ca abilitatile sociale personale sa nu aiba sansa de a se dezvolta pe deplin in prima faza.

Prin meseria mea, am ocazia sa pun intrebari si sa initiez dialoguri care sunt super naturale in contextul unui interviu, dar mai putin normale in situatia unei intalniri obisnuite.

La un interviu intreb fara probleme lucruri personale (de la ce voiai sa te faci cand erai mic pana la care e cea mai mare dezamagire pe care ai trait-o) chiar daca e prima noastra conversatie, ceea ce nu as face niciodata cu un taximetrist, o persoana pe care tocmai am intalnit-o intr-o excursie sau la un restaurant.

Si totusi ajung sa aflu lucruri personale ale celor din fata mea, ei se simt foarte confortabil in prezenta mea si conversatia merge fluid.

Ce fac de fapt este sa ascult si sa fiu atentie la orice detaliu pe care il ofera printre cuvinte vorbitorul din fata mea si sa folosesc o tehnica pe care am invatat-o de la fotograful Steve McCurry – cel care a facut celebra fotografie cu Fata Afgana care a fost coperta National Geographic.

Am facut un interviu cu Steve McCurry acum cativa ani si l-am intrebat cum reuseste sa-i convinga pe oamenii din triburi sau tari departe de civilizatia moderna sa se lase fotografiati cand nici macar nu le stie limba. El mi-a explicat ca, prin gesturi, ii complimenteaza si ii aseaza verbal intr-o rama emotionala pe care, cel mai adesea, ei se simt onorati sa o “umple” si sa o valideze fotografiindu-i.

https://bazavan.ro/2012/01/exclusiv-steve-mccurry-revolutia-de-la-timisoara-povestile-din-chipurile-oamenilor-si-timiditate/

Asta fac si eu in mare masura ca sa deschid conversatia – observ un detaliu banal – un accent, un accesoriu vestimentar etc si fac un compliment real, onest, care e urmat de o intrebare… si dialogul incepe.

Sunt intotdeauna foarte atenta sa pun intrebari deschise “dar ce credeti despre…” (nu la care se raspunde cu da sau nu), sa pun in paralel ceva, putin, si despre mine in acel context – ce cred eu, ce experienta am eu, pe cine am intalnit cu o poveste similara si ce am descoperit atunci, legat de domeniul respectiv.

Nu transmit prin niciun semnal, vorba sau continuare a dialogului, ca vreau sa barfesc sau sa emit judecati de vreun fel.

Incep discutiile cateodata cu intrebari despre mancare… in taxi intreb cam care e locul unde duce cei mai multi clienti, cel mai des, ca sa manance, si daca stie vreo cantina super populata pentru ca daca are multi clienti inseamna ca mancarea e buna.

Si de aici incepe un dialog amplu, despre ce mancam fiecare, cum facem rost de alimente sanatoase, cum era cand aveam mancare naturala la bunici – daca mai are bunici, unde locuiesc, ce amintiri are.

Conversatia e o chestiune de exercitiu, pe care trebuie, e necesar pentru sanatatea noastra mentala, sa o exersam.

Puteti incepe cu colegii de serviciu, de scoala, in trafic, la alimentara ( doamna de la casa o sa fie mereu foarte flatata daca ii acordati putina atentie, daca ii spuneti multumesc si daca insotiti multumirea de un compliment, apoi de o intrebare – “sunteti de multa vreme astazi la munca?”)

Tineti minte: conversatiile joaca un rol esential in bunastarea noastra. O singura discutie de calitate pe zi, in special fata in fata, poate creste fericirea si reduce nivelul de stres pana la sfarsitul zilei, conform cercetarilor. Nici macar nu trebuie sa cunoasteti persoana respectiva. Intr-un studiu, oamenii au supraestimat cat de ciudate ar fi discutiile profunde si semnificative cu strainii si au constatat ca, in schimb, aceste conversatii i-au inaltat si i-au facut sa se simta mai conectati decat se asteptau. In plus, faptul ca punem intrebari ii face pe oameni sa ne placa mai mult, ceea ce poate fi un avantaj pentru stima de sine.

Dar e foarte important sa ascultam real raspunsul la intrebare si sa nu-l intrerupem pe cel care raspunde. 😊

Sigur, e important sa cititi mai mult ca sa aveti mai multe subiecte de discutie, dar nu e neparat esential, pentru ca sinceritatea si atentia reala fata de interlocutor fac magie.

Faceti-va curaj chiar azi sa abordati pe cineva necunoscut spunandu-i ceva frumos pe care-l observati la el/ea…nu va ganditi ca va va judeca pentru ce ati spus, zambiti si ascultati-l/o apoi cu atentie si … de acolo va incepe magia.

Antrenati-va constient conversatia cu strainii, e esentiala pentru viata si sanatatea mintala.

2967
foto 1 cover articolPeste 1 milion de romani au accesat inovatia Raiffeisen Smart Finance pentru initierea de planuri financiare. Si eu am fost unul dintre ei si ma bucur pentru deciziile mele.

Peste 1 milion de romani au accesat inovatia Raiffeisen Smart Finance pentru initierea de planuri financiare. Si eu am fost unul dintre ei si ma bucur pentru deciziile mele.

Sunt dintre cei care au ajuns la o varsta la care imi pun problema ca daca imi investesc banii cu inteligenta as putea sa-i eficientizez, asa ca incerc sa fiu atenta la planificarea resurselor mele.

De felul meu, desi nu par, sunt foarte rusinos-tematoare in relatia cu banca sau cu orice institutie care, dupa mintea mea, inseamna autoritate si sunt foarte recunoscatoare cand cei cu care discut chestiuni pe care nu le stapanesc nu ma fac sa ma simt vinovata ca nu sunt pregatita in domeniu (ma gandesc ca e parte din felul in care am crescut intr-o vreme in care orice autoritate a statului te „punea la colt” prin frica).

Din aceasta cauza, am avut nevoie de mult curaj ca sa invat sa pun intrebari la banca, de exemplu.

Unul dintre programele mele preferate, pentru ca am avut senzatia ca nu ma judeca nimeni indiferent de ce intreb, este programul Raiffeisen Smart Finance Banking 1:1. Intrebarile mele au fost despre economisiri, pensii, asigurari, dar si creditare si mi s-a raspuns intotdeauna detaliat si atent la nevoile mele.

Zilele acestea am fost la o conferinta a bancii – Smart Finance Demo Day – la care erau prezenti unii dintre cei mai importanti  oameni ai bancii: Zdenek Romanek – Presedinte & CEO Raiffeisen Bank Romania, Petrut Milu – Stream Lead, Smart Finance Raiffeisen Bank Romania, Laura Mihaila – Director de Marketing, Comunicare & CX Raiffeisen Bank Romania.

Cu aceasta ocazie am aflat ca, de la lansarea Raiffeisen Smart Finance pana in prezent, peste 1 milion de romani au purtat peste 2,3 milioane de conversatii 1:1 cu expertii bancii, asistati de solutia digitala dezvoltata in-house de catre echipa Raiffeisen Bank din Romania.

Aplicatia a fost gandita de la bun inceput pentru a sustine echipa bancii in interactiunea cu clientii si, la ora actuala, expertii bancii sunt dotati cu 1.400 de tablete Raiffeisen Smart Finance, cu ajutorul carora clientii pot simula configurarea unui plan financiar, in baza informatiilor pe care le furnizeaza, adaptat obiectivelor, nevoilor si dorintelor lor.

”Solutia digitala Raiffeisen Smart Finance are rezultate remarcabile. Colegii nostri, asistati de tableta, au purtat peste 2,3 milioane de conversatii pe teme ce tin de economisire, pensii, asigurari, planuri financiare. Ne continuam sistematic strategia de a ne conecta 1:1 cu clientii punand totodata la lucru cele mai avansate tehnologii din domeniul bancar la ora actuala. Lucram cu solutii inovatoare dezvoltate de echipa Raiffeisen pentru a-i sprijini pe romani in conturarea unor planuri financiare sanatoase pe termen lung si, nu in ultimul rand, pentru a le face viata mai usoara clientilor nostri”, a spus Zdenek Romanek, Presedinte & CEO Raiffeisen Bank Romania.

Am zambit cand am vazut ca pensiile, asigurarile si planul financiar sunt top 3 cele mai accesate servicii in Raiffeisen Smart Finance, dupa cum rezulta din analiza numarului de accesari  in aplicatie (si imi venea sa strig ca personajul din Shrek „Me, Me, Me”, pentru ca si eu am fost dintre cei care au intrebat expertii bancii exact despre aceste lucruri).

La egalitate cu planul financiar se plaseaza ofertele de creditare, in special creditele ipotecare.

Planul financiar este o simulare oferita gratuit de Raiffeisen Bank clientilor, prin intermediul aplicatiei Raiffeisen Smart Finance. Clientii pot avea, astfel, o imagine de ansamblu si isi pot gestiona veniturile si cheltuielile personale, astfel incat sa-si realizeze atat obiectivele pe termen scurt (economisire pentru situatii neprevazute), cat si cele pe termen mediu (economisire pentru evenimente deosebite in familie, calatorii programate sau diverse investitii) sau pe termen lung (pensie).

In conferinta Raiffeisen am mai aflat ca atunci cand vine vorba de viitorul financiar al copiilor, printre cele mai des intalnite obiective pentru care clientii aleg sa economiseasca se numara: studiile copilului, avans pentru achizitionarea unei locuinte, economii pentru a-i cumpara o masina sau pentru a-l ajuta sa-si cultive pasiunile.

Eu nu am copii, dar ma bucur ca oamenii au inceput sa gandeasca financiar strategic pentru nevoile familiei. E semn de evolutie personala pe mai multe niveluri si ca am invatat sa gandim pe termen lung bugetele familei, si ca ne-a crescut nivelul de trai.

Daca luati in calcul sa deveniti client Raiffeisen, e bine sa stiti ca acest serviciu nu presupune niciun cost suplimentar pentru clientii Raiffeisen Bank si vine fara nici o obligatie sau conditionare de cumparare a altor produse bancare.

Va recomand sa testati acest serviciu, va va da un confort al intelegerii finantelor dvs si va rog sa nu uitati ca magicul Card Galben de la Raiffeisen face bine: tu platesti cu cardul, iar banca doneaza bani catre Daruieste Viata, asociatia care a construit un spital pentru copii si care acum a inceput campania pentru a construi un campus medical – o noua cladire langa spital, pentru a muta celelalte specializari din Marie Curie, iar spatiul din vechiul spital Marie Curie sa devina loc de invatat si spatiu de cazare pentru parintii care au copiii bolnaviori la tratament.

2713

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!