Am scris zilele trecute despre ura, campania DigiTV si ce cred ca e gresit in abordarea lor… Si am facut ceva diferentieri intre termeni: critica, opinie negativa, hate online si ura propriu zisa.
Am precizat si trei carti in acel articol…
Le pun si aici doar titlurile, despre ele mai pe larg in textul de la link…
Despre Ura – Gabriel LIiceanu
Never Split the Difference – Chris Voss
Nervous States: Democracy and the Decline of Reason” de William Davies
Nu sunt specialista intr-o analiza a curentelor media si a influentei retelelor sociale asupra mintii noastre – cred ca pe tot ce tine de media moderna, Mihnea Maruta e o persoana foarte bine pregatita, cu opinii foarte fine si ar trebui sa-l cititi pe substack, aici https://substack.com/@mihneamaruta
Insa, pe mine m-a speriat tare toata ura din perioada pandemiei si, apoi, din perioada alegerilor (si post alegeri) si am vrut sa inteleg mai multe, asa ca am citit ce am gasit…
Cred in continuare ca ne ajuta pe fiecare sa vedem cat mai multe nuante ca sa putem fi mai echilibrati in abordarile noastre.
Iata alte carti despre ura…
The Nature of Hate — Robert J. and Karin Sternberg mi-a fost prezentata ca o lucrare de referinta din perspectiva psihologiei sociale. Autorii propun o teorie in doua parti privind ura:
– negarea intimitatii, pasiune si angajament;
– povestile noilor grupe despre tinta urii — de la „dusmani ai lui Dumnezeu” la tirani. Cartea vorbeste despre manifestari ale urii in relatii interpersonale, propaganda, terorism, genocid si ofera perspective asupra unor posibile remedii.
Prisoners of Hate — Aaron T. Beck, asta e pentru cei care au studii de psihologie sau au citit multe carti/articole de psihologie pentru ca e academic tehnica, cu abordare clinica si cognitiv-terapeutica asupra urii: Beck, fondatorul terapiei cognitive, exploreaza originea cognitiva a furiei, ostilitatii si violentei — de la abuz domestic pâna la genocid. Identifica distorsiuni mentale comune care conduc la disfunctionarea emotionala si explica cum terapia te poate ajuta sa „prinzi” aceste tipare si sa previi consecinte extrem de grave.
The Moral Psychology of Hate – Noell Birondo, e cea mai accesibila pentru un novice al psihologiei si arata perspective diverse pentru ca este o colectie de eseuri interdisciplinare care trateaza ura nu doar ca emotie distructiva, ci si din perspectiva morala: de ce „ura” poate reflecta semnificatii profunde despre cine suntem si cum ne intelegem unii pe altii. Prezinta analize filosofice, psihologice si politice.
Overcoming Evil – Genocide, Violent Conflict and Terrorism – Ervin Staub, pe asta am citit-o imediat dupa alegeri pentru ca mi se parea ca societatea noastra e foarte divizata si suntem la un pas de mare necaz, n-a fost asa, dar cartea are o perspectiva orientata catre preventie si reconstructie dupa violenta in masa, si ofera insight in psihologia raului si a reconcilierii.
Cartea The Nature of Hate a lui Robert si Karin Sternberg include in anexa un chestionar de evaluare a urii conceput pentru a operationaliza teoria lor „duplex” (structura + povesti/naratiuni).
Structura chestionarului este (la nivel informational doar aproximativ caci el nu e prezentat integral, dar da o directive de evaluare si autoevaluare)
- Dimensiuni emotionale (structura urii)
- Negarea intimitatii („Nu vreau sa am nimic de-a face cu acea persoana.”)
- Pasiune negativa („Prezenta acelei persoane ma enerveaza/imi provoaca dezgust.”)
- Angajament ostil („Cred ca acea persoana merita sa fie pedepsita/exclusa.”)
- Naratiuni asociate tintei urii
Sternberg si Sternberg au identificat mai multe tipuri de „povesti” prin care oamenii isi justifica ura. Exemple de itemi ar fi:- „Aceasta persoana este un dusman al lui Dumnezeu / al binelui.”
- „Aceasta persoana este ca un parazit / ceva ce trebuie eliminat.”
- „Aceasta persoana este un tirant care vrea sa ne controleze.”
- „Aceasta persoana este un strain periculos care nu apartine aici.”
- Comportamente potentiale
Itemi care exploreaza daca ura duce la intentii concrete:- „As prefera sa evit contactul cu acea persoana.”
- „As sprijini masuri prin care acea persoana sa fie exclusa / pedepsita.”
Itemii sunt formulati ca afirmatii, iar respondentii indica gradul de acord pe o scala Likert (de ex. 1 = deloc adevarat, 7 = foarte adevarat).
Raspunsurile ofera un „profil al urii” fata de o anumita persoana sau grup. Se poate analiza ce dimensiuni sunt dominante (de exemplu: doar repulsie pasiva vs. ura cu intentie activa). Este util atat pentru cercetare academica, cat si pentru intelegerea conflictelor interpersonale sau intergrup.
Si e util pentru fiecare dintre noi cand intram intr-o zona emotionala dubioasa si avem ganduri negre fata de diferite persoane.
Citesc chiar acum o carte superbissima despre formarea emotiilor in creier, inclusiv cele negative „How Emotions Are Made: The Secret Life of the Brain”. Ii stresez pe toti prietenii sa le-o dau sa o citeasca pentru ca, asa cum o s avedeti si mai jos, cu cat avem mai multe nuante ale urii cu atat putem managerui mai bine istuatiile dificile.
Cum apar emotiile in creier: creierul functioneaza predictiv, nu reactiv; face „ipoteze” despre ce se ntampla si le corecteaza cu datele senzoriale. Emotia = un episod rezultat din potrivirea predictiilor cu semnalele (exteroceptie + interoceptie) prin intermediul conceptelor. Multe emotii sunt realitati sociale: exista pentru ca oamenii dintr-o cultura se pun de acord asupra lor (reguli, asteptari, etichete). Exemple: ce inseamna „insulta”, „respect” sau „rusine” se invata social, influentand cum „se construiesc” emotiile in situatii reale.
Ideea care ar trebui sa ne puna pe ganduri este asa -daca emotiile sunt construite, pot fi si reconstruite; iata ce sugereaza autoarea ca putem face
-imbunatateste-ti body budget (somn, alimentatie, miscare);
-imbogateste vocabularul emotional (creste granularitatea); asta inseamna sa-ti dezvolti si rafinezi setul de cuvinte/concepte pe care le folosesti pentru a descrie starile tale interioare. Persoanele cu granularitate emotionala mare recunosc diferentele subtile dintre „iritat”, „frustrat”, „nelinistit” si „furios”. Cercetarile arata ca acestea se regleaza emotional mai bine, iau decizii mai bune si sunt mai rezistente la stres.
– schimba contextul/perspectiva pentru a genera alte predictii
O singura completare mai am, pt ca simt ca ma afund in ceva pentru care am doar curiozitate, nu si scoala). exista studii care arata ca o emotie dureaza 90 de secunde in mintea noastra (efectul chimic adica), restul e intretinut de vocea noastra interioara si de ego… sa va ganditi la asta cand va apuca sa va certati tare tare cu cineva si aveti I mintea dvs adevarate dezbateri cu persoana respective…
Aici, pe urban, un text despre cele 90 de secunde…