Sunt dintre persoanele care nu vor sa faca rabat de la timpul alocat lecturii, dar nici de la ceea ce pun in spatiu public. Stiu ca audiobook-urile si filmele video de format scurt consumate intensiv fac rau creierului nostru si vreau sa pun in spatiul public si chestiuni care sa indrepte lumea spre citit de forma lunga, stiind ca le va face bine pentru sanatate celor care ma citesc. Imi stresez si prietenii sa citeasca in print pe carte, pe hartie, pentru ca sunt antrenate alte functii ale creierului decat cititul in format electronic.

Stiu ca scriu des despre chestiuni sanatatea mintala, dar este o problema mare in acest moment si va fi si mai mare in anii urmatori. Din aceeasi directie e si studiul despre care scriu mai jos.

*

Cand deschidem o carte buna, ne asteptam la o poveste captivanta, personaje memorabile si o lume in care sa ne pierdem – dar stiinta ne spune ca beneficiile merg mult mai departe.

Un studiu publicat in Social Cognitive and Affective Neuroscience (PMC) a explorat un aspect fascinant al cititului de fictiune: legatura dintre lectura literaturii si capacitatea noastra de a intelege si simti ceea ce traiesc altii – fenomen cunoscut in psihologie ca „teoria mintii” (theory of mind).

Cercetatorii, printre care Diana Tamir si colegii sai, au folosit imagistica cerebrala pentru a urmari cum reactioneaza creierul cititorilor in timp ce acestia parcurg texte diferite – unele pline de scene vii, pline de detalii, altele abstracte, cu sau fara continut social. Rezultatul? Zonele creierului implicate in imaginatie si simulare mentala – cunoscute colectiv ca reteaua implicita (default network) – se activeaza in mod semnificativ atunci cand citim fictiune sociala, adica pasaje in care sentimentele, gandurile si interactiunile dintre oameni sunt in prim-plan.

Ce inseamna asta pentru noi, in viata de zi cu zi?

Lectura de literatura nu e doar relaxare – e un exercitiu cognitiv care ne antreneaza capacitatea de a intelege starile emotionale ale altora. Intr-o lume in care comunicarea interumana este atat de importanta – de la relatii personale la negocieri la locul de munca – aceasta abilitate este esentiala. Cu cat citim mai multa fictiune de calitate, cu atat ne oferim oportunitatea de a „exersa” empatia, adica abilitatea de a ne pune in pielea cuiva, de a anticipa reactii emotionale si de a raspunde in moduri mai sensibile si mai adaptate.

Studiul sugereaza ca nu orice text are acelasi impact. Lectura de non-fictiune sau de texte monotone nu activeaza in acelasi mod reteaua neurala responsabila pentru simularea mentala, iar beneficiile empatice sunt mai reduse. In schimb, povestile care ne provoaca sa simtim, sa ne imaginam trairile personajelor si sa construim mental intregi lumi sociale ne solicita creierul in moduri care transcind simpla acumulare de informatie.

Pentru cititorii pasionati, aceasta confirma ce poate ati simtit deja: lecturile profunde nu sunt un moft, ci o forma de antrenament personal. Intr-o era digitala in care interactiunile fata-in-fata sunt adesea inlocuite de mesaje rapide si superficiale, lectura de fictiune poate fi o oaza in care ne regasim capacitatea de a iubi, de a intelege si de a relationa profund.

Pe scurt, urmatoarea data cand te pierzi intr-o carte — fie ca e un roman clasic, o poveste contemporana sau un volum de fictiune literara – gandeste-te la citit ca la un antrenament pentru inima si mintea ta: nu doar relaxare, ci o practica subtila de crestere a empatiei si a conexiunii cu ceilalti.

 Cartile care „antreneaza” empatia sunt de obicei cele in care povestea este construita din perspectiva unui personaj interiorizat, cu emotii si ganduri complexe – cum sunt multe romane clasice, fictiuni psihologice sau povestiri din zone culturale diferite. Citeste si autori contemporani care spun povesti despre oameni obisnuiti, despre solidaritate si rezilienta – aceste perspective te ajuta sa intelegi mai bine trairile celorlalti si sa-ti extinzi intelegerea emotionala.