Author : Cristina Bazavan

Rehab CENTER - 4Weekend rehab

Weekend rehab

text de Noemi Revnic

Dragii mei, pentru acest weekend v-am pregatit cateva activitati recreationale si incep cu un loc nou deschis in Bucuresti, pe Gabroveni nr.19: ”EXPERIMENTAL THERAPY area” la Rehab CENTER. Este un “cocktail & spirits” bar cu o atmosfera egala cu lentoarea si cu activitati “terapeutice” muzicale de marti si pana sambata. Printre tratamentele aplicate aici am gasit: terapiile Anti-STRESS, Anti-MAINSTEEAM, Anti-PLICTISEALA sau Anti-MITOCANIE. Primul tratament este obligatoriu si gratuit, sub formă de shot. Mergeti, o sa va placa mult conceptul.

Apoi avem “Gradina dintre ape”, o colaborare Ana Wagner si pictorul Stefan Caltia, in showroom-ul din strada Dr. Staicovici nr.19. In data de 28 noiembrie va fi lansat si albumul omonim, in colaborare cu editura Baroque Books & Arts.

Apoi avem Targul Autor, aflat deja la a X-a editie. Sambata, 16 noiembrie si duminica, 17 noiembrie, la Sala Dalles, intre orele 11:00 – 20:00. Pe site-ul oficial veti gasi toti artistii participanti, din Romania si de aiurea.

Va propun sa incheiem weekend-ul in aceeasi mina, cu o plimbare virtuala pe shop.andreearaicu.ro, care are de cateva zile o noua sectiune dedicata produselor de ingrijire organice.

Un weekend minunat va doresc si imi doresc!
*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1758
shutterstock_craciuncare e satul in care prezenta lui Mos Craciun ar face diferenta?

care e satul in care prezenta lui Mos Craciun ar face diferenta?

Mos Craciun inseamna magie. Nu e despre a primi obiecte gratuit, despre a primi o masinuta (mai mare sau mai mica, de jucarie sau nu); nu este nici macar despre a primi dulciuri.

Mos Craciun, Craciunul, e despre o stare de bine, de cald, de poveste… de magie.

Si exista pe lumea asta, in tara noastra, copii care nu s-au intilnit niciodata cu Mos Craciun, n-au mers pe sub luminite colorate, n-au vazut un brad urias plin cu globulete, n-au simtit Craciunul ca pe o sarbatoare de poveste.

sunt multi copii asa, dar anul acesta, un sat care n-a trait niciodata un Craciun ca-n povesti o sa simta magia gratie celor de la Coca-Cola. am mai scris despre campanie aici.

***

Stiu ca Mos Craciun ar face magie peste tot, dar cind ma gindesc la un sat in care stiu sigur ca n-a fost niciodata, am in minte Faurei – de linga Constanta. Acolo sursa de apa e o teava cu diametru de un metru, ruginita, aflata sub un podet, iar copiii cara catre casa galetile asezindu-le in echilibru pe lemn ca si cum ar purta cobilitele din picturile de alta data.

acolo sunt copii pe care daca-i intrebi cum ii cheama, iti zimbesc larg si nu spun nimic . “i se spune fetita, pentru ca nu are nume”, ti se raspunde. “mama ei a lasat-o aici cind era mica, nici cind e ziua ei de nastere nu stie”.

acolo copiii cind te vad, te iau de mina. sau se string in jurul tau cu bratele facute covrig. si in imbratisarea aia nu e doar nevoia de afectiune, ci un semn ca – daca te au aproape, daca-i tii de mina – ii validezi, si ei pot fi ca tine.

am fost in satul Faurei acum citiva ani cu UNICEF si inca mai pastrez in minte emotia copiiilor de acolo; bucurosi nu pentru ca le dadeam dulciuri, ci pentru ca vorbeam cu ei.

*

mai avem 3 zile de propus sate in care Coca-Cola sa duca anul asta Craciunul. cu brad urias impodobit, cu masina mare plina de Coca-Cola, cu o sarbatoare pentru toti locuitorii satului si cu magia luminitelor care vor colora si cele mai sarace case. adaugati satul vostru preferat, satul in care stiti ca prezenta lui Mos Craciun ar insemna cit o poveste de spus peste ani nepotilor.

o puteti face aici, unde gasiti mai multe detalii despre cum Coca-Cola face acest proiect magic si despre cum puteti dona energie ca sa fie luminat satul ales.

va multumesc frumos.

 

foto via shutterstock

1882

omul cu cele mai multe recorduri din lume

ce faci cind nu ai nicio aptitudine sportiva deosebita, dar esti facut sa iesi in evidenta – mintea ta spune poti sa fii cel mai tare din lume, singurul din lume la ceva?!

cel mai bun exemplu e un domn Ashrita Furman care detine 148 de recorduri Guiness care mai de care mai ciudate.

credeti ca e nebun? mai ginditi-va o data. iata ce spune el despre ceea ce ar putea parea o obsesie a recordurilor

I’m trying to show others that our human capacity is unlimited if we can truly believe in ourselves

Ashrita e subiectul unui documentar The record breaker , regizat de Brian McGinn- o poveste despre adrenalina pe care ti-o da depasirea unei limite a mintii si a trupului.

il puteti descoperi in interviul pe care regizorul l-a acordat unei televiziuni din america

1321
shutterstock lettersintimplari cu timing bun

intimplari cu timing bun

acum niste ani am scris un articol despre Levente, un pusti cu dislexie, pentru ca descoperisem ca nu exista multe informatii in romania despre aceasta afectiune si ca, in lipsa unui diagnostic corect, copiii sunt chinuiti la scoala.

multa vreme bucuria mea mare a fost ca acel articol a fost punctul de plecare pentru o campanie nationala de informare asupra dislexiei si ca a dus la aparitia unor manuale pentru copiii dislexici pentru clasele I-IV.

am primit si eu manualele acelea si le-am tinut ca pe un trofeu; ajuta la ego cind ti-e greu sa stii ca ai schimbat putin – cu un milimetru – lumea din jurul tau prin munca ta.

astazi am dat manualele.

unei mame ( o doamna pe care o stiu de 10 ani cel putin) care a descoperit ca unul dintre cei doi copii ai ei este dislexic. si intimplarea asta, ca am putut sa le dau cuiva pe care-l cunosc si care chiar avea nevoie de ele, mi s-a parut un dar minunat pentru mine, nu pentru mama copilului simpatic.

*

despre abecedarele pt copii dislexici am mai scris aici

foto via sutterstock

1849

Smart phones are about emotions

 

Smart phones aren’t about intelligence at all. They’re about emotion. It seemed sad to me to have Charlie waiting and waiting for his daughter to play a word. That’s all that’s left of his connection to her, and it turns W.W.F. from a time-wasting app into a vehicle by which he can express his paternal love, or at least try. In “The Marriage Plot,” there’s a bit from Roland Barthes’s “A Lover’s Discourse” about waiting for the telephone to ring. Remember how agonizing it was in the old days, making sure you didn’t tie up the line in case your lover called? We’ve got voice mail now, and texting, but the agony of waiting hasn’t changed one bit. In fact, it might be even worse. It doesn’t just happen with romantic partners now, but with friends and family members. Our ability to be in constant touch with people has made us less able to be alone, and therefore more constantly agitated.

Jeffrey Eugenides in The New Yorker vorbind despre cum a scris cea mai recenta nuvela a lui “Find the Bad Guy”, mini interviul aici

1684
f35015-Jeffrey-Eugenides-Middlesexai un fragment din vreo carte care te motiveaza sa scrii cind simti ca nu poti?

ai un fragment din vreo carte care te motiveaza sa scrii cind simti ca nu poti?

in week end, Ana Onisei imi povestea despre cea mai recenta lectura a ei, Julian Barnes Inceputul unui sfirsit si despre structura cartii. am ajuns usor la Jeffrey Eugenides a carui structura de la Intriga matrimoniala este o bijuterie desavirsita. (Intriga matrimoniala a fost pe lista scurta a cartilor mele preferate din 2012)
asa i-am spus Anei ca un fragment din Middlesex, cartea cu care Eugenides a cistigat Pulitzerul, este cel mai motivant lucru care ma urneste sa scriu cind nu gasesc calea scurta intre ce am in minte si ce pot pune pe hirtie/ecran.

e fragmentul meu talisman. cind nu mai pot si mi se pare ca nu stiu, ma duc la el. l-am transcris pentru ea, asa ca il pun si aici.

Eu atita stiu: in ciuda creierului meu androginizat, exista o circularitate feminina innascuta in povestea pe care vreau s-o spun. In orice istorie genetica de fapt. Sint ultima propozitie dintr-o fraza retorica, iar acea fraza incepe cu mult timp in urma, in alta limba, si trebuie sa o cititi de la inceput ca sa ajungeti pina la capat, cind apar eu.
Asadar, acum, ca m-am nascut, am sa derulez filmul inapoi, asa ca paturica mea roz zboara, leaganul isi ia talpasita, in vreme ce cordonul ombilical se lipeste la loc, iar eu tip, fiind supt inapoi intre picioarele mamei mele, care se face din nou foarte grasa. Si inca putin inapoi, cind o lingurita de argint se opreste din leganat si un termometru se intoarce in cutia lui de catifea. Sputnikul isi fugareste dira de fum pina cind intra la loc in rampa de lansare, iar poliomielita incepe sa bintuie. Apare o secventa scurta cu tatal meu la 20 de ani, in rol de clarinetist, cintind o piesa de Artie Shaw in receptorul unui telefon, apoi, dintr-o data, iata-l intr-o biserica, la 8 ani scandalizat de pretul luminarilor, si apoi bunicul meu isi dezlipeste prima bacnota de un dolar de pe o casa de marcat, in 1931.
Parasim de tot America; suntem in mijlocul oceanului si muzica din fundal suna caraghios, de-a-ndoaselea.
Apare un vapor si sus, pe punte, o barca de salvare se leagana ciudat, dar apoi vasul intra in port, cu pupa inainte, si suntem din nou pe uscat, unde filmul intra in bobina si o ia de la capat…

ce face Eugenides aici, descriind in reverse actiunea si ritmul pe care-l are tot fragmentul (cum fiecare propozitie dintre virgule descrie o actiune in revers, dar si intreaga compozitie care merge inapoi in timp), mi se pare a fi unul dintre cele mai frumoase fragmente din literatura contemporana. si e aproape inumana tehnica de scriere.

habar n-am cit a lucrat pentru fragmentul asta, dar imi spun de fiecare data ca daca lui Eugenides i-a iesit aceasta minunatie complicata si in naratiune, si in ritm, si in imagine, trebuie sa-mi iasa si mie sa ma exprim infinit mai simplu – liniar, cursiv, decent, minimalist.

aveti vreun fragment din vreo carte care va motiveaza sa scrieti cind simtiti ca nu va iese?

Middlesex, Jeffrey Eugenides a aparut la editura Polirom in 2005

*

astazi Ana a descoperit in New Yorker o noua nuvela a lui Eugenides, Find The Bad Guy, unde din nou e genial. o puteti citi aici

3171

Emma Thompson – relaxarea unei mari actrite

Emma Thompson a fost invitata la Ellen ca parte din promovarea viitorului ei film, Saving Mr Banks, in care il are partener pe Tom Hanks. (e povestea despre cum Walt Disney a facut ecranizarea de la Marry Popins, am vazut filmul revin curind cu povesti despre el e delicios)

Ca distractie pentru spectatori Ellen a pus-o sa joace un joc in care trebui asa imite sunetele animalelor pina cind Ellen le recunostea.

Uitati-va la acest filmulet dincolo de amuzamnentul exercitiului; uitati-va la ambitia, relaxarea si seriozitatea – in amuzament – a doamnei Emma Thompson. cum n-are nici cea mai mica problema sa se mascareasca in fata a milioane de oameni, cit de atenta e sa faca fiecare dintre animale si in acelasi timp cit de relaxata si de eleganta e.

Cu tot respectul, n-am niciun nume din Ro care sa faca asta intr-o emisiune la tv, in prime time, cu aceeasi eleganta, acelasi profesionalism si cu acelasi umor.

2256
Sacred_Monsters_Sylvie_Guillem_Akram_Khanmi-am primit cadoul pentru acest Craciun :)

mi-am primit cadoul pentru acest Craciun :)

pe ea am vazut-o la Bucuresti intr-unul dintre cele mai frumoase spectacole de dans pe care le-am trait vreodata. dupa el m-am dus prin lume si-am avut ocazia sa-i adresez o intrebare care a dus la una dintre cele mai frumoase povesti cu ingeri pe care mi le-a spus vreodata cineva.

ea e una dintre cele mai fine, mai mobile, mai frumoase si mai destepte balerine din lume (cind a venit la Bucuresti invata japoneza – ca sa-si tina mintea activa), el e cea mai buna dovada ca arta te transforma incredibil – in afara scenei e banal si uritel, pe scena e alt om, senzational, incredibil de frumos si de elegant.

stiu de existenta lor de la show-ul Sacred Monsters pe care l-am vazut in inregistrari de atit de multe ori incit stiu fiecare miscare pe de rost. de Craciun, vad show-ul asta live si mi se pare incredibil pentru ca stiam ca nu se mai joaca.

Sylvie Guillem si Akram Khan. 21 decembrie. Atena.

un cadou nepretuit pentru acest Craciun

2493
giulia-2de unde a copiat Giulia dansul din noul ei clip

de unde a copiat Giulia dansul din noul ei clip

ieri am vazut la tv citeva secvente din noul clip al Giuliei, My life. povestea cit de mult a exersat ca sa-i iasa secventa de dans pe care a facut-o (si care e grea, deci chiar a muncit) si cum a angajat un coregraf renumit pentru a o ajuta cu secventele de dans din clip.

n-a zis cine e coregraful, dar ar fi bine sa stie ca domnul in cauza a copiat-o foarte tare pe doamna Katrin Hall – o coregrafa si balerina islandeza al carei film Burst a fost foarte premiat acum citiva ani. aceeasi doamna cu acelasi dans poveste – cearta in pat – a ajutat-o pe Shakira pentru Did it again. doar ca atunci, Shakira s-a dus direct la sursa, adica a lucrat cu coregrafa care a si creat dansul. (am mai scris despre asta acum 2 ani)

la noi, in lipsa unei scoli de coregrafie serioase, cu foarte multi dansatori fara studii de specialitate, dar cu cultura youtube-ului, dansurile – pentru ca nu le putem numi coregrafii – se fac copiind lucruri.
si se intimpla asta nu doar in videoclipuri, ci si in emisiunile care au dansul drept obiect de activitate.

in cazul de fata pentru cineva care se pricepe, munca Giuliei a fost pusa la colt pentru ca acolo e o inselatorie, un mic furt. sigur ca i-au schimbat putin miscarile pentru ca Giulia nu are forta in brate a lui Katrin Hall si nici motricitatea unei dansatoare care face asta din totdeauna, dar dansul in miscarile lui de baza sunt de la doamna Hall.

*

e momentul ca tinerii care vor sa se afirme in dans – coregrafi sau dansatori – sa se distanteze de youtube si sa-si puna mintea la contributie. sunt sigura ca au resurse creative sa faca lucruri unice, frumoase, nu inteleg insa de ce sunt comozi si copiaza.

e pacat ca tocmai acum cind dansul incepe sa prinda greutate si oamenii incep sa inteleaga cita munca e in spate, sa perseverati prin a copia de la altii. e usor sa ziceti ca “nu stie lumea in romania”, dar in epoca internetului e suficient sa stie 2-3 persoane si vor afla imediat mult mai multi.

si e pacat de munca tuturor celor implicati.

3583
coca-cola_santa_claus_1963-ajuta-ma sa-i gasim un sat lui Mos Craciun.

ajuta-ma sa-i gasim un sat lui Mos Craciun.

cind eram mica, credeam ca Mos Craciun vine odata cu Coca-Cola, pentru ca imi placeau mult fotografiile din reclamele Coca-Cola de Craciun. astazi, am onoarea si bucuria, sa ajut Coca-Cola sa-l duca pe Mos Craciun intr-un loc in care copiii n-au trait magia si povestea, au vazut-o doar la tv.

*

imaginati-va un loc in care Mos Craciun e doar la televizor. daca esti norocos – nu cuminte, cuminte esti pentru ca esti copil si esti bun – dar, daca esti norocos Mosu’ iti trimite o pijama sau un pulovar plus 2-3 portocale.

stii ca exista Mosu’ , nu doar pentru ca l-ai vazut la televizor, in filme sau in reclame, ci pentru ca STII tu asta, din tot sufletelul tau de copil. despre el e Craciunul. cu decoratiunile frumoase, cu sania, cu renii, cu bucuria din jur.

*

acum faceti un pas inapoi in lumea voastra. orasul tocmai ce incepe sa fie decorat, vitrinele vor fi din ce in ce mai bogate, la Universitate vor veni cei doi reni simpatici cu sania. o sa fie si cite un Mos burtos si vesel care o sa le spuna vorbe frumoase copiiilor de 4-5 ani uimiti cind trec pe linga el ” e mult mai mare si decit tati”… o sa fie vin fiert, tirguri cu decoratiuni si-o bucurie in tot centrul care o sa te umple de caldura pe dinauntru oricit de frig ar fi afara sau oricit de obosit ai fi. si o sa te simti din nou copil.

nu ti-ar placea sa stii ca poti si tu sa aduci bucuria asta copilului care a vazut Craciunul doar la tv?

*

anul asta una dintre cele mai frumoase campanii de Craciun vine de la Coca-Cola (si le mai multumesc o data pentru ca m-au luat parte din povestea lor minunata). Coca-Cola vrea sa duca Craciunul intr-un sat in care n-a fost niciodata “ca-n povesti” – cu deoratiuni care sa-i uimeasca pe copii, cu Mosul cel mare si burtos din reclamele lor (cel mai frumos Mos Craciun), cu masina aia mare – caravana – Coca-Cola.

si m-au rugat pe mine, iar eu va rog si pe voi, sa le spunem sate mici si frumoase pentru care un astfel de Craciun ar face diferenta.

sate cu copii care poate n-au iesit niciodata mai departe de scoala din comuna de care apartin, cu copii pentru care decoratiunile din brad inseamna nuci si mere din curte, plus citeva globulete confectionate din hirte pe care au colorat-o pixul.

sate cu copii pentru care sa vezi peste noapte ulita imbracata in zeci de luminite inseamna MAGIE,  POVESTE. despre asta e Craciunul.

*

ce avem de facut?

sa propunem sate si locuri pe care cei de Coca-Cola sa transforme in locuri de basm, doar din luminite, globuri si magia lui Mos Craciun.

ajutoarele lui Mos Craciun au creat  un automat special Coca-Cola care colecteaza energie din telefoanele consumatorilor. ar fi frumos sa vizitati automatul Coca-Cola si sa donati energie cu ajutorul telefoanelor. energia donata de voiva fi apoi folosita pentru a aprinde decoratiunile de Craciun cu care impodibim satul in care aducem Craciunul. caravana Coca-Cola poposeste in luna decembrie in 4 mari orase din Romania (va spun orasele si locurile zilele viitoare)

*

revin miine cu propunerile mele de sate, dar ca sa cistigam timp pentru ca doar pina duminica putem propune sate in care Coca-Cola sa faca un Craciun ca-n poveste, va invit sa spuneti locuri in care credeti ca un Craciun cu luminite in tot satul, cu caravana Coca-Cola, cu brad mare impodobit si cu o sarbatoare frumoasa pentru toata lumea ar insemna magie.

un loc cu copii care l-au vazut pe Mos Craciun doar la televizor si care acum il pot vedea si simti linga ei.

stiu ca o sa va placa sa participati la asta, sa stiti ca si cu ajutorul vostru pentru niste copii Craciunul inseamna  bucurie. si ginduri bune de la alti oameni. despre asta e magia.

astept propunerile voastre de sate. (atentie, nu vorbim de sate in care nu este electricitate, ci de sate care sunt f sarace, sate in care Mos Craciun n-a ajuns in persoana niciodata, chiar daca si-a trimis mesagerii)

 

shutterstock_women vs men“ai fost dezavantajata vreodata la munca doar pt ca esti femeie?”

“ai fost dezavantajata vreodata la munca doar pt ca esti femeie?”

cind ma intreaba cineva daca am fost dezavantajata vreodata ca sunt femeie in munca mea printre multi barbati (si, habar n-am de ce, ma intreaba des in ultimii ani, desi sunt freelancer:)) , raspund repede fara ezitare NU.

asta pentru ca obisnuiesc sa-mi vad de treaba mea, pe drumul meu si cind cred in ceva sunt ca buldozerul: fac autostrada si printre munti.

sunt insa niste nuante pe care nu le poti mentiona la o asa intrebare.

***

pentru ca lucrez mult in echipe de barbati, incerc sa-mi fac viata usoara si sa nu le dau ocazia sa fiu dezavantajata.

nu cred in femeia barbat, desi port mai mult pantaloni decit fuste, femeia care sa arate cu orice pret ca e mai tare si mai desteapta decit barbatii pe care ii are in fata. din nevoia de a-si face loc.

cred ca femeia trebuie sa fie partea emotionala in orice echipa, sa fie partea de echilibru, sa fie – ca intr-o familie – cea care face ca in “casa” sa fie cald si bine.

si tocmai de asta am niste reguli pe care mi le-am setat si le respect cu strictete: cind muncesc cu barbati in echipa nu ma imbrac in fuste scurte sau decolteuri, nu folosesc mult make-up, nu-mi fac niciodata unghiile cu lac rosu si nu celebrez (iesiri de orice fel) nimic mai tirziu de ora 18.00.

si astea sunt doar regulile de  ambalaj, mai sunt si altele care tin de limbaj sau de… psihologia grupului:)

sunt absolut convinsa ca niciun barbat dintre cei cu care am lucrat nu s-a prins de regulile astea ale mele, dar … lumea noastra e diferita de a lor 🙂

voi aveti “reguli” pe care vi le-ati facut ca sa aveti o viata mai usoara cind munciti intr-o echipa majoritara de barbati?

ne ferim sa spunem ca exista diferente intre perceptiile femeilor vs cele ale barbatilor pentru ca feminismul nu e chiar feminitate:), dar stim ca sunt multe nuante in lumea noastra pe care ei nu le inteleg.

*

tocmai de aceea, ma bucur ca doamnele din ING au creat prima asigurare pentru femei. se numeste UNA. si gasiti detalii aici.

daca vreti sa va amuzati pe baza diferentelor intre lumea noastra si lumea lor, uitati-va la aceste testimoniale.

3085
shutterstock_celebritatecum sa devii celebru parcurgind un drum profesionist

cum sa devii celebru parcurgind un drum profesionist

lunea trecuta m-a oprit o tinara pe strada, m-a intrebat daca ma cheama Cristina Bazavan si dupa ce, incurcata, i-am spus ca da, a continuat:

– va stiu de pe facebook. mi-a dat un prieten cursul dvs pentru actori, ca sa fie mai cunoscuti (nota mea. e vorba de cursul pe care l-am tinut in ultimii 2 ani la “10 pentru TIFF”). l-am citit, am incercat sa respect tot ce ati spus acolo, dar…

– esti actrita?

– nu, sunt studenta la litere, la spiru haret

– si pentru ce iti trebuie cursul ala?

– vreau sa devin celebra… stiti eu am jucat si in Iubiri nepotrivite, la Kanal D, eram ispita pentru un doctor…

mi-a spus si data in care a fost difuzat reality show-ul, m-a invitat sa ma uit la el – “e pe youtube”. ma uitam la ea – genul de frumusete acum la moda: blonda, par lung pina dincolo de umeri, drept, ochi deschisi la culoare – machiati  “coada de pisica”, fatza rotunda. era frumoasa. cu anii si slefuirea pe care i-ar da-o experienta de viata, ar spala provicialismul din privire si-ar avea mai multa incredere. (toate am trecut prin slefuirea asta, nu e nimic grav)

… acum incerc sa vorbesc cu cineva de la Playboy, sa apar acolo.

aveam in minte doua directii opuse de raspuns si amindoua impertinente (stiu ca o sa citesti, draga fata blonda, ia aminte, nu prea cred ca asta e calea):

1. cauta-ti un iubit cu bani si/sau faimos, e mai cost effective si se rezolva acum cit esti tinara

2. pune naibii mina pe o carte si invata ceva, o sa devii celebra cind o sa faci ceva diferit de restul lumii, cu substanta si/sau amuzant.

nu i-am spus asta, pentru ca imi vorbea cu bun simt, ci i-am recomandat sa caute agentiile mari de casting si de modeling, sa-si puna cv-ul acolo, sa faca niste cursuri care sa o ajute sa se dezvolte altfel, dar in acelasi timp sa o puna in legatura cu lumea din domeniile care i-ar aduce celebritatea (gen Intact Academy, scoli de actorie tinute de actori etc)

*

marti m-am intilnit cu Bogdan Dumitrache – Boogie – pe care-l stiti din roluri principale in filme multi premiate ca “Din dragoste cu cele mai bune intentii”, “Pozitia Copilului” sau cel mai recent film al lui Corneliu Porumboiu, “Cind se lasa noaptea peste Bucuresti sau metabolism”.

Boogie e faimos, a obtinut o parte din momentele de celebritate la care viseaza tinerii, dar nu se bazeaza pe asta. Boogie n-a trait niciodata din actorie, desi are unele dintre cele mai frumoase roluri in filme in ultimii ani; Boogie a avut intotdeauna si activitati complementare meseriei lui: o agentie de casting.

de o luna, Bogdan Dumitrache a lansat o platforma care face conexiunea intre agentiile de casting si actori si/sau aspiranti la o forma de celebritate sau la a cistiga niste bani intre doua job-uri ca figurant intr-o reclama/ film.

platforma se numeste http://www.e-talent.eu/ si functioneaza astfel:

producatorii de film/ agentii de castig au acces la baza de data gratuit.

cei care doresc sa fie in  atentia oamenilor din industrie ( fie ca sunt copii, oameni obisnuiti care vor sa fie figuranti speciali in reclame sau filme ) se pot inscrie in baza de date contra unei sume decente, 60 de ron pentru 6 luni sau 100 ron pentru un an. actorii profesionisti se pot inscrie GRATUIT.

li se face un portofoliu si sunt expusi privirii oamenilor din industrie.

si functioneaza: in luna aceasta de cind exista platforma s-au inscris 400 de persoane si… 10 oameni care nu au nici cea mai mica legatura cu domeniul au obtinut job-uri (aparitii in reclame)

*

asa ca draga fata blonda si frumoasa, dar si oricine altcineva vrea o portita mica spre celebritate sau doar niste bani cit se afla intre doua job-uri, inscrieti-va pe http://www.e-talent.eu/

Boogie mi-a promis ca imi face cunostinta cu unul dintre oamenii care n-au lucrat niciodata in domeniu si care a aparut intr-o reclama, gratie acestei platforme. o sa va spun curind povestea lui/ ei.

o precizare suplimentara: agentia de casting a lui Bogdan Dumitrache a facut castingul pentru filmele Marti, dupa Craciun, Boogie sau Din dragoste cu cele mai bune intentii. veti fi deci, pe miini foarte bune. si sigure, bine conectate la industria filmului.

5952
cess-charlize-theron-michael-fassbender-prometheus-cover-story-01-lFassbender, altfel

Fassbender, altfel

Nu m-am hotarit daca sa ma bucur ca Madalina Ghenea e iubita lui Michael Fassbender sau daca sa ma intristez, pe principiul “bine ca l-a luat o romanca”, dar cum mai “s-a dus si asta?!”:)

Tot ce pot sa spun e ca domnisoara Ghenea n-are deloc gusturi rele la barbati .

*

Dar daca tot e domnul Fassbender in atentia presei noastre acum, m-am gindit sa vi-l arat putin diferit de imaginea lui din Shame (sa vedeti filmul, e genial Fassbender. am scris aici despre o secventa din film in care Carey Mulligan e incredibila, iar Fassbender plinge), desi tot intr-o zona sexual/ erotica; intr-un prictorial de anul trecut din revista W, alaturi de Charlize Theron

Pictorialul ala e insotit de un interviu (stiu, cui ii mai pasa de interviu acum), dar daca totusi vreti sa vedeti ce om misto de Fassbender…

MF: When I was out of work as an actor, I would give myself little challenges, and diving was one of them.

How old were you?
MF: This was when I was 23. I trained for a while and finally got the courage to go up the stairs to the high board. I was at the top, and I was standing there for ages, shivering. A kid who was 10 or 11 came over to me and said, “The first time you jump off, you’re going to get hurt a little bit, but it won’t be as bad as you think.”
CT: Listen to the children!
MF: I took his advice, but I didn’t fully commit. I hurt my leg.

There’s a great lesson there: Commit or else. Speaking of which, Michael, you still haven’t said whether you think sex scenes are harder to do than death scenes…
MF: I don’t know. Sex scenes sound like more fun than they are. Death scenes are easier, really. Maybe because I’ve died so many times. I’ve had a lot of practice. In my movies, I’m often naked or dying.

(tot interviul aici)

2823

scriitura povestilor, o compozitie muzicala

O poveste frumos spusa este o unitate simfonica in care structura, universul, personajul, genul si ideea se contopesc, fara sa iti dai seama. Ca sa le gaseasca armonia, scriitorul trebuie sa studieze elementele povestii, ca si cum ar fi instrumentele unei orchestre – mai intii separat, apoi in concert.

Robert McKEE – story

1463
ritmuri-interioareRitmuri interioare – Rebecca Miller

Ritmuri interioare – Rebecca Miller

am citit ieri cartea Rebeccai Miller – Ritmuri interioare, o colectie de 7 proze scurte, fiecare cu o alta femeie personaj principal. sapte portrete despre feminitate, despre forta femeilor puternice in vulnerabilitatea lor.

fiecare dintre povesti arata o secventa de viata, definitorie pentru caleidoscopul care e mintea unei femei; in prima o doamna care lucreaza intr-o editura, faimoasa pentru faptul ca poate taia cu lejeritate din orice text, pastrindu-i esentialul, e casatorita cu un domn pe care-l descrie din instinct drept “nu m- ar parasi niciodata”. Cind prinde vint in cariera si curaj in viata,  intr-o dimineata, dupa ritualul obisnuit inainte de a pleca la munca, se uita la pantofii cu care e incaltata si la cei pe care-i poarta sotul.

“Si deodata, un gind infiorator ii trecu prin minte, limpede si crud. Lacrimi de rusine ii umplura ochii. Avea sa-i faca vint frumosului ei sot ca unui paragraf in plus.”

nuvela spune viata ei in mai putin de 50 de pagini. incepe si se termina cu privirea catre pantofii ei si ai lui.

*

o alta poveste este despre o femeie aflata intr-un mariaj violent. dupa o bataie crunta in care-si pierde doi dinti, pleaca de acasa si se duce la una dintre cunostintele din liceu. femeia, mama a trei copii, e fosta prostituata a liceului si noua ei gazda n-o iubeste foarte tare. e un monolog interior minunat acolo in care intelegi ca eroina isi gasise o forma de putere si control in mariaj, printre lovituri, forta pe care si-o recapata cu ce stie ea mai bine. sexul.

***

mie imi place foarte mult cum scrie Rebecca Miller pentru ca nu vrea sa demonstreze ca e cea mai tare scriitoare din lume (e fiica lui Arthur Miller, nu cred ca are vreun gind de “cea mai buna scriitoare”), nu scrie nici ca sa devina celebra (e nevasta lui Daniel Day Lewis, e greu sa concureze cu el in celebritate).

scrie pentru ca vrea sa spuna lucruri, sa arate sentimente si scrie cu perspectiva unei femei care a trait si experimentat mult (in adolescenta a avut probleme cu drogurile si a avut o viata f tumultuoasa), scrie linistit si asezat. scrie fin.

cartea e veche, e lansata la noi in 2009, la editura Trei. dar m-am lovit de ea in Carturesti, la etaj (mai erau citeva exemplare), la inceputul acestei saptamini, asa ca am luat-o. mi-ar placea sa o cititi mai ales ca tot mai des aud ca nu poti sa fii si feminina si sa ai succes, sau cum femeile puternice isi pierd feminitatea.

cu tot respectul pentru toate doamnele care citesc aceste rinduri, cred ca nu exista femei puternice – e asa o notiune cu care sa ne mintim ca sa nu cautam mai adinc prin noi. singura forma de putere pe care o putem avea ca oameni (femei si barbati) e sa stam cit mai bine si mai confortabil in mintea si pielea noastra, cu sufletul la vedere.

dar e si cea mai vulnerabila dintre situatii.

*

P.S. exista si un film Personal Velocity, regizat tot de Rebecca Miller, unde sunt insa doar 3 dintre povestile din carte.

*Cu doamna Miller am avut privilegiul sa si fac un interviu acum ceva ani, il puteti citi aici.

3417

o angajare de pomina… cu Tom Jones

cind te gindesti sa te angajezi la o banca, te gindesti ca o sa porti toata ziua costume si o sa fii sobru si o sa porti discutii grele despre complicate chestiuni financiare.

e o mare prejudecata. am prieteni in multe dintre bancile mari ale Ro si stiu ca sunt niste oameni mai creativi si mai deschisi la minte decit multi dintre prietenii mei artisti.

iata un exemplu foarte simpatic, de la prietenii mei de la Piraeus, despre cum sa arati ca o angajare ca intern la o banca poate sa fie ceva simpatic si despre cum sa transmiti spiritul unei echipe de dincolo de brand-ul pe care-l poarta.

***

mai multi tineri au aplicat pentru job de intern la Piraeus, au trecut prin evaluari de HR, au raspuns la tot  felul de intrebari care nu pareau scoase din cartile de interviuri si, 10 dintre ei, au mers la evaluarea finala. un job in care sa fie in directa legatura cu publicul, la un concert pe care banca il sustinea din perspectiva de sponsor: Tom Jones.

ce s-a intimplat acolo, veti in filmulet:)

*

ca sa fie clar, aceasta nu este o postare comerciala. ii cunosc pe oamenii care au facut acest proiect, sunt prieteni cu mine si imi place foarte foarte mult ideea lor. si eu am avut prejudecata ca oamenii din banci sunt mult prea sobri si, uneori, plictisitori. ceea ce e f f fals.

 

1479
barbara hangan1Barbara Hangan – efectul devastator al aripii de fluture

Barbara Hangan – efectul devastator al aripii de fluture

text de Sorana Savu

Cu 25 de lucrari pretioase, desprinse parca dintr-un alt univers, atemporal si fermecator, Barbara Hangan (www.barbarahangan.ro) a revenit la Bucuresti, instalandu-le confortabil la Carol Parc Hotel pentru toata luna noiembrie.

Sunt creaturi gratioase si inteligente, care isi dezvaluie trairile intense in fata privitorilor cu un amestec de sinceritate si pudoare care nu are cum sa nu te cucereasca.

“The Butterfly Effect” e o colectie foarte personala, construita cu grija, in care Barbara si-a inclus si cei doi pusti – pe Luca si pe Toma – transformandu-i in personaje de poveste, pentru totdeauna.

Sursele de inspiratie ne sunt familiare – de la un parfum al lui Guerlain, la un vers eminescian, de la o poveste pentru copii la un cantec de care n-am uitat. Toate se distileaza si se metamorfozeaza in imagini captivante, capturate in rame delicate si readuse la viata din dezolarea targurilor de vechituri ardelenesti.

Expozitia ei e un minunat inceput de weekend – boem, cu aer istoric si decadent, dar si meditativ si incarcat de emotie.

Nu va spun mai multe – decat ca in luna noiembrie gasiti tablourile pe Aleea Suter 22-24, iar din decembrie, in ambianta eleganta si englezeasca a showroomului Bentley Bucuresti, din Soseaua Pipera 1/x. Pentru cine se gandeste deja la “Downton Abbey”cand vede tablourile…

Mergeti, experimentati, alegeti…

 

 *
Sorana Savu este Senior Partner Premium Communication
1972
Faye Dunaway by TerryDespre coincidente fericite si alte intamplari frumoase

Despre coincidente fericite si alte intamplari frumoase

Text de Noemi Revnic

Imi programasem sa scriu astazi despre ce avem de facut in acest weekend in Bucuresti. Imi respect programul, dar as vrea sa incep cu o coincidenta tare placuta, din seria materialelor care apar simultan in doua sau mai multe publicatii, fara ca redactorii respectivi sa se cunoasca sau sa vorbeasca intre ei.

Subiectul este Terry O’Neill, celebrul fotograf, un material despre acesta in paginile editiei de noiembrie-decembrie Harper’s BAZAAR, semnat de fotograful Alex Galmeanu. Si acelasi Terry O’Neill in varianta online AnOther Magazine. Am ales sa ilustrez acest moment cu o fotografie a lui Faye Dunaway, surprinsa de Terry O’Neill. Cei doi au fost casatoriti in perioada 1983-1987.

*

Revenind la programul promis, in acest weekend avem filme:

In perioada 10-17 noiembrie 2013, Ministerul Culturii din Romania, impreuna cu Institutul Balassi – Instiutul Maghiar din Bucuresti, organizeaza a saptea editie a Saptamanii Filmului Maghiar care va avea loc la Muzeul National al Taranului Roman, Studioul Horia Bernea. Intrarea la proiectii va fi libera si filmele vor fi subtitrate in limba romana si in limba engleza.

Mai multe informatii gasiti aici

Iar pana pe 10 noiembrie avem Festivalul Filmului Francez la Elvira Popescu. Aici gasiti programul filmelor de neratat.

 Va doresc un weekend minunat, de film cu happy end!

Sursa foto Faye Dunaway

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1689
cadoucind ai rabdare, cadourile sunt mai frumoase

cind ai rabdare, cadourile sunt mai frumoase

am primit zilele trecute un cadou de la Kinga Varga, impachetat frumos si diafan, cu o funda roz transparenta. arata ca accesoriul pentru o rochita de balerina sau de printesa si mi-am zis ca-l mai pastrez putin asa, ca-l deschid intr-o alta zi.

era un exercitiu de rabdare: sa ma gindesc frumos la un cadou care sta pe biroul meu si sa rezist tentatiei de a vedea ce e in el.

astazi l-am deschis: o canuta cu urmatorul mesaj

“Pune in cana ta o bautura fierbinte si vei vedea miracolul care apare! Fierbinte, aburi aromati, reverie, in dimineti pline de iubire sau in dupa amiezi indragostite.

Pentru momente de liniste si de magie…

Cu drag, Kinga.”

si cind canuta a primit cafea fierbinte, au aparut de sub culoarea ei inchisa doua aripi de inger si numele meu.

*

E Ziua Sf Mihail si Gavril si , desi ma cheama si Mihaela, nu m-am  simtit niciodata ca si cum ar trebui sa aniversez ziua asta. Pina astazi.

Multumesc frumos KINGA.

 

 

 

 

1948