Author : Cristina Bazavan

jurnal5 iulie – oameni pe care i-am intilnit

5 iulie – oameni pe care i-am intilnit

48 de manageri de restaurante. am calatorit impreuna cu ei intr-un autocar, pe drumul catre Sibiu.

am sa le povestesc miine la conferinta lor nationala ce-am descoperit cind am intervievat 28 dintre ei:) va fi amuzant si, sper, emotionant.

si mai sper sa pot sa va spun apoi doua dintre povestile descoperite: despre incredere, perseverenta si “sa ajungi MARE”.

am nevoie de ok-ul lor pentru asta.

***

vinzatoarea de la un magazin de pantofi din prelungirea unei benzinarii de la iesirea din Olanesti(? , sper ca olanesti era).

– vreti sa cumparati ceva?,m-a intrebat pe jumatate ascunsa de perdeaua cabinei de proba.

– am vazut clujana scris si am venit sa vad ce pantofi mai au. dar vindeti ceva aici in benzinarie?

– daca n-am vinde, l-am inchide. magazinul asta e de 15 ani aici. si eu cu el.

avea un pachetel cu mincare in mina.

– dar aveti numai lucruri de barbati. clujana face pantofi doar de barbati?

– nu, dar asta vindem noi. nu m-a mai intrebat nimeni asa ceva. sunteti de la vreun control?

– nu. sunt doar curioasa.

***

*

Oameni pe care i-am intilnit e un proiect in care notez zilnic informatii despre oamenii care-mi ies in cale.

1758
jurnal4 iulie – oameni pe care i-am intilnit

4 iulie – oameni pe care i-am intilnit

Cristi Clita – prima data cind am auzit numele lui a fost ceva de genul “e atit de pasionat de teatru incit isi cumpara bilete la toate piesele din festivalul de la Sibiu. isi ia vacanta si merge la teatru”. dupa aceea ne-am intilnit si am descoperit ca dincolo de pasiunea lui pentru teatru e un umor minunat – care marcheaza si lucrurile mai putin placute (din teatru sau nu). ce-mi place foarte tare e ca are bucuria de a merge la un spectacol ca sa VADA, dupa aceea trage concluzii, iar cind nu-i place ceva te distrezi teribil de felul in care critica. cum te distrezi cu amintirile detaliilor spectacolelor care nu i-au placut.

am fost la Lear(a) la Bulandra amindoi (multumim Rodica Lazar pentru invitatie, ai fost o Gonerill f afurisita:) ), iar la teatru multa lume am intilnit:)

***

Marius Manole voi il stiti drept actorul vedeta al Teatrului National, eu il stiu drept workalcoolic , timid, cu un umor acid pe care-l scoate la iveala ca sa acopere timiditatea. Manole e cea mai buna dovada ca e o legatura intre cum esti ca om si ziua in care te-ai nascut. Impartim aceeasi zi de nastere, iar anul trecut cind Ana Onisei a facut un interviu cu el pentru Adevarul, mi-a zis: “mi se parea ca vorbesc cu tine. semanati foarte mult.” E unul dintre cele mai frumoase complimente pe care le-am primit.

Am scris despre el un story lung acum 2 ani, il puteti citi aici.

***

Andrei Serban –  a regizat Lear-ul la care am fost. o reasezare a Lear-ului facut tot de el acum 2 ani. (scriu pe larg miine despre piesa. ) Lui Andrei Serban ii datorez pentru tot restul vietii mele faptul ca m-a invatat sa ma uit la teatru. M-a lasat sa ma uit la repetitiile de la Pescarusul (la Sibiu, cu Cristina Flutur acum premiata la Cannes, in rolul Ninei) si mi-a raspuns la toate intrebarile. De-a lungul timpului ne-am certat si ne-am impacat, de fiecare data pornind de la felul in care vedeam teatrul, dar oricite dispute am mai avea de acum inainte, pentru mine va fi cel care m-a invatat sa iubesc teatru. Ma fascineaza felul lui de a se reinventa, de a specula orice e modern/nou/ actual in favoarea muncii sale fara sa se indeparteze de la drumul pe care si l-a propus.

*

Rodica Mandache  – era necajita pentru ca nu se poate duce la Oradea sa joace intr-un spectacol al lui Radu Afrim. Doamna Mandache mi-a zis cindva “vorbele bune se primesc pe acelasi canal ca si vorbele rele, dar oamenii nu stiu sa le primeasca. sunt mai obisnuiti sa se apere, se asteapta sa vina vorbe rele.”

***

Raluca Vermesan, mult prea simpatica actrita laureata anul acesta de UNITER. astazi i-am descoperit umorul si sinceritatea. n-a avut nicio problema sa povesteasca despre piesa care nu-i place, dar in care – n-are incotro – si joaca. Raluca a fost in proiectul 10 pentru film de la TIFF.

***

Cosmin Alexandru Purice – (regizor de platou la Antena) il stiam via facebook pentru ca este un bun cunoscator al evenimentelor culturale. “Imi vad de treaba la munca si imi fac timp pentru teatru, pentru filme… Asa ma incarc, pentru ca sunt vremuri grele”.

***

Linga mine la teatru stateau Isvan Teglas (actor) si Iris Spiridon (regizor). Jumatate din fosta redactie Tabu m-ar fi invidiat ca stau linga Isvan… cind a aparut intr-un pictorial in revista au fost muuuulte oftaturi.:)

***

Oameni pe care i-am intilnit e un proiect in care notez zilnic informatii despre oamenii care-mi ies in cale.

2056
scrisLlosa si disciplina scrisului

Llosa si disciplina scrisului

ieri ii spuneam lui Cornel Ilie ca scriu foarte greu, ca am nevoie de saptamini bune pina duc la capat un text lung, un profil sau un interviu.

el spunea ca ma alint si vreau un compliment, eu i-am replicat ca n-am talent, incerc sa compensez prin tehnica.

astazi am dat peste aceasta marturisire a lui Llosa

“Eu datorez Europei, Frantei si, mai ales, lui Flaubert faptul ca am invatat ca cei care nu avem un talent natural suntem obligati sa ni-l construim cu perseverenta, incapatinare si rabdare. (…) lucrez cu orar: dimineata si dupa amiezile, sapte zile pe saptamina.

(…) totul e determinat de pagina pe care o scriu, uneori cu o imensa dificultate si, in zilele minunate, cu oarece usurinta”

***

Daca si Llosa care are zeci de carti de succes se chinuie disciplinat ca sa scrie, e un semn ca si nici noi, muritorii de rind – care scriem mici nimicuri de maxim 20.000 de semne – nu trebuie sa ne mai temem ca, in lipsa talentului, ne incapatinam disciplinat sa ducem la bun sfirsit ceea ce ne-am propus.

* Citatul lui Llosa e din cartea Mario Vargas Llosa in dialog cu Gabriel Liiceanu, Chipuri ale raului in lumea de astazi.

2355
mamutcum sa tii un mamut in palma :)

cum sa tii un mamut in palma :)

stiti cum e sa tii un mamut in palma? da, stiu , habar nu aveti.
numai ca eu stiu:) si n-are legatura cu a vedea 3D Ice Age, ci cu mamutii de la Muzeul Antipa.

una dintre cele mai tari distractii din noul Muzeu Antipa e realizata in colaborare cu Orange, prin proiectul Orange Explorer si are la baza Augmented Reality. mai exact, cu o aplicatie pe care o descarci pe telefon, in muzeu identifici un cod si… cei doi mamuti vedeta ai muzeului prind viata in fata ta. poti sa te pozezi cu ei, poti sa-i plimbi, ba chiar, daca esti simpatic si bati de 2 ori in ecran, se ridica in picioare si te saluta.

nu e doar o super distractie, ci e si o ocazie pentru ca a afla cum aratau mamutii ale caror structuri osoase (schelet, adica)  sunt in muzeu. (apropo, cel mai mare era cam uritel saracu)


la realizarea animata tridimensionala a acestor mamuti s-a lucrat trei luni, iar specialistii muzeului au supravegheat indeaproape animatorii pentru acuratetea detaliilor.

***
Orange Explorer mai are o distractie foarte cool. Expozitii de graffitti la metrou cu peretii pastrati curati. stiu ca pare absurd, dar…. daca vedeti la Unirii, Universitate, Victoriei sau Grozavesti, tineri care ridica telefonul in dreptul unui panou Orange cu un patrat suspect si incep sa rida, nu-i luati de nebuni.

Prin aceeasi aplicatie Orange Explorer, poti vedea 8 desene despre Bucurestiul Underground realizate de cei mai renumiti grafferi din Ro. E si un “buton” info unde aflati informatii despre fiecare dintre ei. (pina ajungeti la metrou puteti gasi detalii pe http://nelimiteaza-te.ro/graffiti )

Aplicatia permite sa-ti faci fotografii cu desenul (pe care ceilalti calatori nu-l vad, daca nu au telefon:) ), sa-l postezi pe Facebook , ba chiar sa-ti pui si tu desenul pe un panou.

Daca sunteti graffer si vreti ca si desenul vostru sa fie parte din aceasta epozitie a viitorului, inscrieti-va desenul pe http://nelimiteaza-te.ro/, va fi jurizat de cei 4 grafferi care au deja desenele in expozitie, iar doua creatii vor avea panourile lor.

si iata si unul dintre desenele de la metrou. ca sa-l vedeti descarcati aplicatia Orange Explorer si scanati acest marker. credeti-ma, va veti distra f tare:)


P.S. ce-mi place f mult e ca Orange a facut aceasta aplicatie pentru distractia tuturor utilizatorilor. poate fi folosita si de cei care au abonament in alte retele.

1707
Portelanuridantele si flori in Collaborazioni Peroni

dantele si flori in Collaborazioni Peroni

cei mai multi oameni fac fotografii ca sa tina minte locurile frumoase in care au fost, ea studiaza proportiile locului, unde sunt aplasate elementele din decor si le memoreaza.

stie locuri dupa o creanga care arata cumva. sau dupa o floare. sau un copac care era asezat intr-o proportie perfecta cu ce era in jur.

uneori isi noteaza peisajul, nu face schita, noteaza in cuvinte care era raportul elementelor, cum arata copacul… dupa o vreme imaginile astea se vor “matura” in mintea ei si se vor transforma in desene pentru portelanuri.

***

ii plac dantelele, uneori florile trec in dantele si dantelele se preling in flori. tot pe portelan. si le picteaza manual, ore in sir.

***

Ana Wagner a terminat de decorat obiectul creat in proiectul Collaborazioni Peroni. Acum vopselurile puse in desene sunt la “copt”. Ca si in viata, culoarea de pe portelan devine mai intensa cind e “coapta”, cind a trecut prin focuri.

Vineri seara, la invitatia Peroni, unii dintre cei mai eleganti si mai rafinati oameni din Bucuresti vor participa la o cina unde obiectul creat de Ana – o suprapunere de obiecte, pe jumatate vaza de flori, pe jumatate sursa de lumina – va fi obiectul central al mesei.

Va povestesc simbata cum a fost:)

2376
masa-rotunda-BLACKBOARD3 iulie – oameni pe care i-am intilnit

3 iulie – oameni pe care i-am intilnit

Cristi Petrescu (30 si putin ani) – unul dintre cei mai corecti si mai onesti oameni pe care-i stiu. cu o poveste demna de un roman: a plecat la munca in Italia cu un contract care s-a dovedit a fi o pacaleala, a dormit intr-o fabrica dezafectata, a muncit pe unde a apucat – in special santiere -, si-a cistigat respectul angajatorului incit l-au lasat sa doarma in atelierul unde lucra, a facut ceva bani si s-a intors acasa. a luat-o de la zero in tara, iar acum se afla in spatele productiei unora dintre cele mai spectaculoase sedinte foto din romania. si in spatele manufacturarii unor obiecte de design minunate. (ideile sunt ale Sanzianei Pop, el le transforma in realitate, aici tot magazinasul lor, dar zilele astea mai posteaza o serie de obiecte; ei sunt cei care mi-au decorat si mie casa:) )

iata si unul dintre obiectele mele preferate: masa pe care poti sa scrii cu creta pentru ca se comporta ca o tabla.

*

Mircea Dinescu, pe terasa restaurantului sau – Lacrimi si sfinti, pe la 3 dupa amiaza. Era cu Masa, sotia sa – una dintre cele mai bune traducatoare de rusa din Ro – si cu trei domni carora le explica ce mincaruri ii pregatea mama in copilarie.

**

Dan Santimbreanu – Head of corporate communications Siemens Ro. si el cu o poveste despre ambitie si perseverenta. a inceput ca promotor al unei mici firme care producea ambalaje, a lucrat pentru doua dintre cele mai importante companii de PR din Ro, apoi a devenit seful de comunicare Siemens. intre toate astea a avut o problema de sanatate cind a descoperit solidaritatea umana – oameni pe care nu-i stia au contribuit cu bani pentru o operatie delicata. astazi, pe linga job, are un blog unde ii ajuta pe pacienti, care au nevoi legate de neurochirurgie, sa ajunga la medici importanti.

da, Dan e ruda cu scriitorul Mircea Santimbreanu, e nepotul dumnealui.

*

Cornel Ilie – il stiti ca lider al trupei Vunk; eu il stiu ca un om cu foarte mult bun simt, gata oricind sa te ajute la nevoie (uneori simte ca ai nevoie de o vorba buna si iti lasa un mesaj, pur si simplu. mi s-a intimplat mie acum citiva ani si a fost una dintre cele mai frumoase lectii despre “a da aripi cuiva cind ii e greu”). e implicat in viata sociala si, ceea ce e posibil sa nu stiti, e un foarte bun scriitor de proza.

“mai ai emotii?’, l-am intrebat inainte de a se sui pe scena la un eveniment Siemens unde erau premiati tineri care au creat filmulete cu solutii de sustenabilitate pentru orasele lor.
“sigur. dar sunt utile. emotiile astea te ajuta sa sapi adinc in tine si sa nu spui banalitati”
“si inainte de concerte?”
“da.”

am in plan sa scriu un story – profil al lui Cornel, sa-l vedeti dintr-o alta perspectiva:)

pe principiul cei care se aseamana se aduca, Dan si Cornel s-au imprietenit si au lucrat impreuna pentru proiectul Orasul 2020, initiat de Siemens.

*

Nicolas – baiatul Martei Usurelu si al lui Cristi Manafu. la vizionarea Ice Age 4. ocazie cu care am aflat ca din Cars ii place Fulger, iar din Madagascar zebra (ma iertati, am uitat cum o cheama). a fost pe aproape sa ne imprietenim, ne-ar mai fi trebuit o jumatate de ora pentru asta, dar a inceput filmul.

*

Aisha – fetita minunata a lui Arhi. a mai crescut de la ultima noastra intilnire. in timpul filmului (tot la Ice Age 4), cind veveritza se prabusea in hau, striga “cadeeeee”. s-a uitat la prima jumatate de ora a filmului fara sa respire si a fost un barometru perfect pentru toate “burtile” filmului: cum era o perioada in care povestea trena, cum incepea sa se frasuiasca in scaun.

***
Oameni pe care i-am intilnit e un proiect in care notez zilnic informatii despre oamenii care-mi ies in cale.

2260
scoala de beauty blogging18 lucruri pe care un jurat le apreciaza la un blog

8 lucruri pe care un jurat le apreciaza la un blog

astazi am jurizat pentru ultima data cele 15 participante la Scoala de Beauty Blogging L’Oreal, dintre ele 5 vor fi merituoasele cistigatoare ale unor seminarii private si a unei noi teme pentru blog , creata special pentru fiecare.

miza a fost mare.

ce mi-ar placea sa stie fetele participante, dar si alti bloggeri care se inscriu intr-un concurs, sunt o parte din criteriile dupa care un juriu le evalueaza munca.

RELEVANTA degeaba scrii, ca la compunerile scolare, doua pagini de text, daca nu esti relevant la tema. fii concis(a) si adu informatii noi.

ORIGINALITATEA daca esti intr-o competitie cu alti 10 oameni care testeaza acelasi produs ca si tine, prima ta grija ar trebui sa fie diferentierea: cum fac sa fiu unic(a)? de fapt, oricind pentru orice postare pe blog, acesta ar trebui sa fie una dintre preocuparile tale. daca vei incepe sa ai trafic si notorietate, vei fi invitat la evenimente si NIMIC nu e mai plictisitor decit acelasi text scris de toti bloggerii participanti la o ceremonie.

CORECTITUDINEA informatiile pe care le scrii sa fie corecte si, desigur, sa respecte regulile gramaticale.

TIMPUL gindeste-te mereu la timpul cititorului; salveaza-i timpul pastrind doar informatiile esentiale, in loc sa descrii pe o jumatate de pagina cum arata curierul care ti-a adus produsul de testat si cum erai tu imbracata. poti sa faci asta, daca e RELEVANT pentru tema; daca cel care ti-a adus cadoul era in conformitate cu campania – costumat/ era o personalitate publica etc etc

UNEORI MAI PUTIN INSEAMNA MAI MULT daca faci un testimonial filmat ca sa prezinti produsul pe care l-ai testat, concentreaza-te pe produs. e ineficient ca intr-o filmare de 10 min, doar 1 minut sa fie despre produs, restul despre casa ta, obiceiurile tale de consum etc etc . pentru ca ne intoarcem la TIMP si RELEVANTA.

TITLURILE pune titluri atractive, scurte, de impact. Lansare X nu e un titlu, e doar comoditatea celui care scrie. axeaza-te pe beneficiile produsului despre care scrii si evidentiaza-le in titlu; te adresezi astfel cititorilor. gindeste-te ca, daca toti cei 20 de blogeri care merg la lansare au acelasi titlu, e o maaaaaaaaaaare tristete in online

ETICA ai respect pentru informatie, pentru cititor si pentru cel care ti-a oferit produsul pentru testare. poti spune ca nu-ti place intr-o forma atit de eleganta, incit producatorul sa regrete ca nu ti-a satisfacut cerintele. tonul face muzica: aminteste-ti de fiecare data cind scrii un review ca nu esti DUMNEZEU, esti doar un simplu utilizator.

ai grija ce scrii si in afara concursului, un jurat isi va face o idee despre cit de implicat esti in blogging si dupa frecventa articolelor din afara competitiei. daca singurele tale postari sunt doar cele din temele de concurs e semn ca esti unul dintre elevii aia care n-au initiativa, invata doar ce e in manual.

2338
books3Despre biografii

Despre biografii

Text de Sorana Savu

**

Biografiile sunt o specie literară foarte ciudată – sunt, practic, poveștile unor oameni reali, importanți, speciali, cu daruri sau haruri divine a căror proveniență, de regulă, n-o înțeleg nici ei, nici cei din jur.

Sunt, de asemenea, lucrările care confirmă cel mai bine zicerea “truth is in the eye of the beholder” și din care ai mai multe șanse să afli ce au gândit cei din jurul unei personalități decât ce a gândit/simțit respectiva personalitate.

Câteodată, asta se întâmplă în urma unui demers profesionist, obiectiv, dat fiind că multe biografii sunt postume. Altădată asta se întâmplă din comoditate sau, de-a dreptul, dintr-o lipsă de obiectivitate atât de evidentă, încât nici nu mai are sens să fie drapată.

Cu cât personalitățile sunt mai mari, mai influente, mai magice, cu atât e mai probabil să aibă cel puțin două biografii – una autorizată, una nu. Din care fiecare e liber să aleagă ce vrea, dacă are răbdare, sau, dacă nu, măcar să aleagă o tabără.

Biografiile autorizate sunt, de obicei, cele condamnate cel mai ușor – drept simple exerciții de PR. Dar (lăsând la o parte faptul că sunt om de PR) – cele neautorizate sunt și ele condamnabile pe alocuri. Unele aleg părțile bune, întâmplările capabile să te inspire, pun cap la cap “moștenirea”, “amprenta” pe care El sau Ea le-a lăsat în urmă. Celelalte culeg “mărturii” din partea rudelor năpăstuite, ale secretarelor vexate, ale subalternilor concediați, ale instructorilor de călărie și vecinilor de palier. Unele urmăresc ce au avut în plus oamenii aceia, altele – ce aveau în minus.

Nu vreau să generalizez – și unele și altele pot fi și sunt deseori salvate de eforturile oneste de documentare, de calitatea scriiturii, de sinceritatea demersului autorului. Mai mult, sunt cărți aparte pentru că încearcă să afle răspunsul la întrebări la care toți (sper) încearcă să găsească un răspuns – care e originea talentului sau a geniului? Cum poți să-l hrănești? Cum poți să-l valorifici? Cum decizi ce cale trebuie să urmezi – cea a excepției sau cea a regulii? Cum poți schimba, de unul singur, lumea?

Am citit biografiile pro și contra ale lui Jack Welch și m-am bucurat să constat, când am avut prilejul să-l întâlnesc, că preferința mea pentru biografia pro era justificată. Am găsit nenumărate lecții în biografia lui Steve Jobs, atât de multe cât să mă înconjor de obiectele pe care le-a creat și să trec fără să clipesc peste poveștile triviale despre droguri sau excese de autoritate. Trec prin același exercițiu acum cu Callas – prima biografie am citit-o când eram mică, a doua acum, a treia va fi cea scrisă de Arianna Huffington (altă grecoaică), iar pe cea a surorii sale o s-o ocolesc de-a dreptul.

Toate sunt povești de singurătate, de nesiguranță, de mirare, de invidie, de încântare, de căutare. Iar înainte de a le judeca, fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe – despre mine se va scrie vreodată vreo biografie? Iar dacă răspunsul e da, oare ce vor alege autorii să treacă în primul capitol? După acest mic exercițiu de introspecție, suntem absolut liberi să criticăm românește pe toată lumea!

**
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premmium Comunication

2655
catalin 2Imbrânceala e rupta din Rai

Imbrânceala e rupta din Rai

Text de Catalin Anchidin

*
Suntem religioși, cel puțin 89 % dintre noi. Nu o spun eu ci citez din sondajul publicat în această primăvară de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie.

Am văzut asta și duminica trecută la televizor când peste 15.000 de oameni mai aveau un pic și se omorau la propriu ca să intre într-o biserică proaspăt inaugurată la Mioveni. Ba chiar mulţi credincioși, cu frica de Dumnezeu, au ignorat slujba oficiată de cei 300 de preoţi veniţi la eveniment și au dat buzna în casa Domnului.

Suntem un popor de credincioși și ne călcăm în picioare de fiecare dată când un magazin nou se inaugurează sau, ca să fiu în ton cu acest post, își deschide porțile raiului pentru cumpărături.

Ne iubim aproapele și îi dăm și un cot în gură atunci când autobuzul oprește în stație și ne împingem să ne urcăm cât mai repede fără să ne treacă prin cap că mai sunt unii care vor să și coboare. Până la urmă în accepțiunea populară raiul e undeva sus, deci trebuie să urci iar drumul spre rai e pavat cu îmbrânceli bune.

Restul de 11% suntem atei. Avem idoli. Mergem la concerte și tocmai pentru că nu suntem credincioși ne bucurăm să ne stingem țigara de capul celui din fața noastră. Cu toate acestea ne călcăm în picioare și acolo din credința (deci tot credință) că dacă ne îmbulzim auzim mai bine.

Suntem un popor credincios. Credem cu tărie în sfânta îmbrânceală.

*
Catalin Anchidin este Special Events Coordonator Parada Film, Corporate Relations Manager NexT FILM FESTIVAL

2069
jurnal2 iulie – oameni pe care i-am intilnit

2 iulie – oameni pe care i-am intilnit

Mihai – (30 ani) tata de fetita de 3 ani pe care o duce la concerte ca sa o obisnuiasca de mica:), posesor de blog, urbankid.ro. stia de noul meu proiect in care scriu despre oamenii pe care-i intilnesc in fiecare zi si mi-a zis:
“o sa vina lumea la tine sa-ti spuna o poveste frumoasa doar ca sa apara pe blog”
“asa, apar o data si dupa aia? daca ei n-au facut nimic important, ii uita lumea. ca fetele care se dezbraca in ziare. se dezbraca azi, se dezbraca miine si, dupa o vreme, vine alta si se dezbraca”, mi-am aparat proiectul.

scriu despre el pentru ca am auzit ca a avut o super prezentare la Social Media for Parents. toate prezentarile sunt aici

l-am intilnit la o lansare a unei aplicatii Orange unde mai erau vreo 10 blogeri, dar despre ei scriu alta data:)
**

Alexandru Andries (50 si putini ani) – la alimentara mica de linga Ion Campineanu. isi cumparase legume si le indesa intr-o geanta neagra pe care o sprijinise de un frigider cu inghetata, aflat in strada. au trecut doua studente care-l fixau atent. le-a spus “buna ziua” iar ele au raspuns si, dupa ce au trecut, au inceput sa chicoteasca.
been there, done that. in toamna am fost in locul fetelor, dar abia astazi m-am prins cit de tare se bucura Andries cind vede reactia asta. si ca raspunde special cu “buna ziua” privirilor, pindind un raspuns.

**

doamna de la Imedio, din pasaj de la Universitate (50 si putini ani) – n-a vrut sa-mi spuna numele, i s-a parut suspect ca am intrebat-o. asta dupa ce ma uitasem lung la niste cutii grele, ca de unelte, verzi, pe care le avea linga raftul din mijlocul chioscului.

“ce tineti in astea?”
“sunt retururile”
“asa? arata ca niste cutii cu munitie. ultima data cind am vazut retururi erau legate cu sfoara.”
“avem reviste care costa un milion, nu le poti returna decit in conditii bune. noi nu suntem chiosc, suntem firma.”

si-a indreptat spatele in timp ce-mi raspundea. purta un tricou polo alb care avea pe umarul sting logo-ul ziarului Ziua.

1828
photo (2)La Londra e deja Olimpiada

La Londra e deja Olimpiada

de o saptamina in Londra au inceput sa apara semnele Olimpice in locuri care mai de care mai simpatice.

daca te-ai astepta sa le gasesti intr-o statie de metrou

(ca aici la Hyde Park Corner)

nu te-ai astepta sa le vezi pe Tower Bridge

fotografii facute aseara de Ana Maria Onisei 🙂

1669
flori de dimineata1 iulie – oameni pe care i-am intilnit astazi

1 iulie – oameni pe care i-am intilnit astazi

de astazi fac mici insemnari despre oamenii pe care-i intilnesc in fiecare zi, asta pentru ca mi-am dat seama cind am raspuns la o intrebare pentru 1000sfaturi.ro ca ar fi trebuit sa fac acest lucru de 15 ani incoace.

Ion (60 si ceva ani) – sofer de taxi, doi baieti mari, nepoti. unul dintre baieti e chelner, a muncit aseara la o nunta. s-a intors beat, a mai baut dimineata acasa si, pe la 11, suna disperat la taica-su sa vina sa-l ia cu masina sa-l duca la strand. “nu-i mai raspund, nu pot sa-l duc asa beat la strand, cine stie ce se intimpla”. ringtone-ul era cu un fel de rap.

*
Maria (20 si putine primaveri) – PR. era cu adrenalina-n vene: de 3 saptamini s-a plimbat cu echipa XFactor la auditii. cu povesti frumoase despre oamenii din echipa , dar si despre concurenti. (am sa ma tot reintilnesc cu ea in perioada show-urilor live Xfactor din toamna)

*

Dan ( 20 si putine primaveri) – semi corporatist care cinta la pian. nu l-am mai vazut de la penultimul show Xfactor 1, prieten bun cu cistigatorul editiei trecute, Andrei Leonte. mi-a zis ceva de un mega concert al unui artist care vine la anul in ro. n-am putut sa scot nimic de la el despre numele celui in cauza. dar a zis ca o sa-mi placa mult.

*
Razvan ( 30 si un pic ani) – om de tv. cu un program infernal despre care am scris aici, dar si cu bucuria de a descoperi lucruri frumoase in Londra – despre care n-am sa scriu pentru ca era o conversatie privata:)

*

Carmen (40? ani) – florareasa. i-am spus ca vreau niste flori colorate si m-a intrebat ce culori am in casa.
“bej, lemn crem, alb, rosu, iar lemn dar maro”
“bine, astea cu mov atunci. movul merge la orice. si florile astea tine mult”

5994
samuel naomivictorii si fapte bune

victorii si fapte bune

la inceputul acestui an, fosta mea colega de la tabu, Andreea Vasile descoperise un subiect pe care voia sa-l urmareasca: doi frati cu deficiente de vedere s-au calificat la Jocurile Paralimpice la inot, in conditiile in care e foarte greu sa inveti sa inoti pentru competitii cind nu ai repere vizuale. mi-a pitchuit subiectul ca sa-mi ceara parerea si sa ma intrebe daca vreau sa fiu editorul povestii ei. am zis da, imediat.

cu citeva zile inainte primisem de la Olympus o cutie cu sticle de plastic, cu lapte Oly, sticle pe ale caror capace erau scrise in Braile informatii nutritionale. ideea de a sti ce contine frigiderul tau cind esti orb mi s-a parut geniala.

am facut usor legatura intre subiecte si am prezentat-o pe Andreea reprezentatilor de PR ai companiei Olympus Dairy Industry. Andreea s-a angajat la Tv (digi 24), n-a mai avut timp de subiectul acesta, insa tot a ramas ceva din el.

***

aflind povestea, Olympus Dairy Industry a decis sa fie sponsorul celor doi copii la Jocurile Paralimpice si a demarat o campanie care se numeste “Hai Romania! Impreuna putem invinge!” prin care, la fiecare sticla de lapte Oly vanduta doneaza 10 bani catre echipa paralimpica de inot, prin Comitetul National Paralimpic.

***

Samuel (17 ani) si Naomi Ciorap (15 ani) s-au apucat de inot in urma cu 3 ani. Naomi nu se putea tine nici la suprafata atunci si ii era teama de apa. Pentru Samuel, lucrurile erau mai simple, dar nici el nu putea spune ca stie sa inoate prea bine.

Acela a fost momentul in care s-au intersectat cu Emeșe Maniu, antrenoarea care le-a schimbat viata. Pentru ca Samuel si Naomi au deficiente de vedere, iar Emeșe s-a dedicat antrenarii copiilor cu deficiente, pentru a atinge performante in inot. Fara sa fie platita, din pura pasiune pentru inot si pentru copii, Emeșe si echipa de copii antrenati de ea au inregistrat rezultate spectaculoase intr-un interval de timp foarte de scurt.

Calificarea lui Samuel si a lui Naomi la Jocurile Paralimpice de la Londra este o performanta unica pentru Romania, care nu a mai avut pana acum niciun reprezentant la proba de inot in aceasta competitie.

În acest an, în clasamentul european, Naomi se află pe locul 5 la individual mixt și pe 6 la 50 m şi 100 m liber, precum şi la 100 m bras.

În topul mondial, Samuel ocupă locul 7 la 100 m bras și locul 9 la 100 m spate, în timp ce la 200 m mixt individual este clasat pe locul 15.

***

Campania “Hai Romania! Impreuna putem invinge!” se deruleaza in perioada 19 iunie – 9 septembrie, prin urmatoarele canale:
– la raft, prin ambalaje special create pentru aceasta campanie
– in social media, prin intermediul paginii oficiale de FB a companiei: Facebook.com/OlympusRomania; aici, va fi urcata o aplicatie prin care toti romanii vor putea trimite incurajari celor doi frati; incurajarile vor fi transmise catre Samuel si Naomi intr-un format pe care il vor putea accesa.

***

iar aici, pe blogul meu, veti gasi un jurnal al pregatirii lui Samuel si Naomi pentru Jocurile Paralimpice. abia astept sa ne povesteasca cum au vazut simtit ei competitia de la Londra. in bazin si in afara lui.

2605
xfactoranduranta celui care are succes prin munca

anduranta celui care are succes prin munca

am fost astazi dimineata la auditiile de la X factor, sezonul 2.

pe la 11.30 era agitatie mare in fata Palatului Copiilor: doua mii de oameni stateau in soare, separati de garduri metalice. chiar linga ei, in fata monumentului Eroilor, doi soldati in uniforma completa pentru onoruri militare, cu jacheta, camasa si pantaloni lungi, ba chiar si ceva pe cap, stateau de planton facind chinul copiilor si insotitorilor lor un rasfat de plaja: macar erau in maieuri si pantaloni scurti.

au inceput sa intre la auditii pe la 12; intre timp Razvan si Dani filmau momente cu publicul, research-erii mai aflau una alta de la concurenti, iar purtatorii de bratara galbena (insotitorii) nu mai stiau cum sa-i rasfete pe purtatorii de bratara rosie (concurentii)

***

Maria, care a facut parte din echipa X factor si la prima editie, mi-a povestit ca in multime era un pusti care fusese si anul trecut.

” de data asta sunt odihnit”, i-a zis Mariei cind s-au revazut. anul trecut dormise o noapte in gara pentru ca venea din provincie si nu a avut unde sa stea pina a intrat la auditii.

“nu ma intereseaza sa cistig, dar vreau sa trec de proba asta. sa ma vada si pe mine cineva de meserie si sa-mi zica daca e am mai progresat sau nu”.

m-a emotionat determinarea lui si mi-a fost mila de toti cei care stateau in soare – si urmau sa mai stea citeva ore pina le venea rindul.

***

am vorbit apoi cu Razvan Simion – jumatatea bruneta de la Neata cu Razvan si Dani 🙂 – si m-a socat inca o data cu programul lui infernal.

in aceasta dimineata filma pentru X Factor, urma sa se suie in masina sa ajunga la Mamaia pentru ca miine dimineata emisiunea lor se desfasoara la mare, apoi se va sui in masina va veni in Bucuresti pentru o filmare, dupa care -> inapoi la mare.

asta dupa ce saptamina care se incheie astazi s-a trezit in fiecare zi la 6 dimineata si a prestat emisiune live, a fost miercuri la Iasi pentru auditii X Factor, in aceeasi zi- cind s-a intors in Bucuresti- a participat la un eveniment caritabil sa stringa bani pt copii, iar a doua zi a fost gazda lansarii unui restaurant. (acestea sunt evenimentele pe care le stiu eu, e posibil sa mai fi avut si altele). plus, desigur, si-a petrecut ceva timp si cu sotia si cei doi copii din dotare.

dupa aceasta scurta conversatie, statul in soare al copiilor care aspira la premiul XFactor mi s-a parut o proba din concurs: anduranta celui care are succes prin munca.
daca mai poti sa-ti faci treaba bine dupa ce ai stat in picioare 4-5 ore, ai stofa de campion. o sa rezisti la programul infernal al celor cu care vrei sa semeni.

***
eu am plecat dupa doua ore de stat la umbra. Razvan si Dani inca mai filmau in soare.

(asta e o fotografie de miercuri, de la Iasi)

2101
TaraluiAndreiLa ce sa te uiti cind alegi tabara pentru copii?

La ce sa te uiti cind alegi tabara pentru copii?

am fost zilele trecute la Petrom sa discutam despre proiectul lor Tara lui Andrei (copiii din comunitatile in care Petrom isi desfasoara activitatea s-au inscris intr-un concurs cu proiecte pe mediu sau educatie si cele mai reusite proiecte au fost premiate cu o super tabara de o saptamina).

proiectul a fost si anul trecut cind ii invidiam pe cei care au mers sa vada ce fac copiii. anul asta ma voi duce si eu si sper sa va spun o poveste emotionanta despre copii care, pina la aceasta deplasare, n-au iesit niciodata din satul lor. si pentru care aventurile din tabara (vor avea super activitati) vor fi ca din filme.

***
cind discutam care e programul pe care-l vor face copiii acolo, am auzit urmatoarea replica
“am stat 2 zile in locul in care e tabara ca sa verificam in pensiune sa fie totul in standardele de siguranta si securitate. ”

si de aici mi s-au aprins beculetele:)

asa am aflat ca un specialist HSSE (divizia Health, Safety, Security & Environment a Petrom) a vizitat toate propunerile de pensiuni posibile pentru locul taberei. acestea au fost triate inainte in functie de amplasare, dotari (nr de camere), proximiatea unui parc de distractie etc etc.

iata ce a fost in raportul de activitate pentru locul unde se va desfasura Tabara din Tara lui Andrei

Aspecte pozitive ale locatiei :

– suprafete mochetate, atat in camere, cat si pe holuri

– in toate cladirile si pe toate nivelele : instalatii de avertizare si stingere in caz de incendiu, si hidranti si stingatoare + planuri de evacuare incluzand numere de urgenta

· Aspecte de imbunatatit – la care se lucreaza in acest moment si care vor fi inspectate la inceputul lunii iulie

– inlaturarea seifurilor din camere

– completarea balustradelor cu protectii la nivelul genunchiului si la nivelul soldului

– fixarea pieselor de mobilier impotriva rasturnarii (oglinzi, dulapuri etc)

– pregatirea unui material de instruire privind pericolele potentiale si situatiile de urgenta ce va fi prezentat tuturor voluntarilor si profesorilor la sosirea in locatie

– blocarea tuturor usilor de la dependinte si incaperi anexe, usilor de la balcoane, ferestrelor (in pozitii care sa nu permita caderea copiilor de la etaj)

– marcarea cu banda rosu/alb a tuturor zonelor in care accesul copiilor este interzis.

***
nu mi-am imaginat ca e atita rigoare in alegerea unui loc pentru tabara, dar… e o buna lectie de invatat.
daca aveti copii, puteti cere in pleaca in tabara raportul de siguranta al locului si puteti verifica aceste aspecte.

***
Aici puteti vedea rezultatele concursului .

as vrea sa adopt un proiect si sa-i ajut si dincolo de tabara. aveti preferati dintre ei?

1415
Obiect pictatFata de portelan – Collaborazioni Peroni

Fata de portelan – Collaborazioni Peroni

daca s-ar scrie o poveste cu titlul “fata de portelan” eroina ar avea fragilitatea si hotarirea Anei Wagner.

dupa cum stiti lucrez impreuna cu Ana la crearea unui obiect special care va fi vedeta unei cine somptuoase sub patronajul Peroni cu invitati care mai de care mai eleganti si mai rafinati. am mai scris despre asta aici si aici.

intilnirile mele cu ea m-au facut sa ma gindesc ca oamenii isi aleg meseriile dupa cum sunt ei: Ana e ca portelanul pe care-l lucreaza: delicata, fragila (in sensul acela al spargerii rapide), dar in acelasi timp hotarita si cu abilitati, “proprietati” ascunse.

stiati ca portelanul lumineaza? ca e translucid si, daca puneti o ceasca de-asupra unui bec, veti obtine o lumina difuza?
Ana m-a invatat asta:)

iata o filmare de la una dintre intilnirile noastre. uitati-va la Ana, locul de poveste in care munceste si magia ei cu portelanuri.:)

P.S. pregatesc o poveste despre Ana Wagner ca sa descoperim impreuna lumea de dincolo de portelan, dar va fi publica dupa ce terminam obiectul din proiectul Collaborazioni Peroni si are loc cina.

1956
sensul_vietii_alan-alda_bo poveste despre umor

o poveste despre umor

Alan Alda (actorul pe care l-ati vazut in MASH, dar si in Aviatorul sau serialul tv The West Wing) a fost cindva invitat la o cina cu Simon Wiesenthal, un evreu devenit celebru pentru ca dupa ce a supravietuit Holocaustului, a inceput sa-i urmareasca pe toti nazistii care mai erau in viata si sa-i aduca in fata tribunalelor.

La masa, Wiesenthal – mare iubitor de bancuri – a inceput sa-i spuna lui Alda o gluma recent descoperita. Iata ce povesteste Alan Alda.

“Ii placea sa-l spuna. Chiar si preliminariile ii faceau ochii sa straluceasca de placere. Spusese cam doua treimi din anecdota cind am observat amindoi ca cineva astepta sa vorbeasca cu el. Wiesenthal s-a intors sa-l salute. Barbatul era scund si plapind, la vreo 70 de ani, cu pielea fetei afectata de intemperii. Zimbea, dar avea un zimbet amar.

– Ma mai tii minte? a intrebat.
Wiesenthal l-a privit o clipa apoi ochii i s-au umplut de lacrimi.
– Da.

Se cunoscusera intr-unul din lagarele de concentrare si nu se vazusera de atunci. Si-au spus doar citeva vorbe. Un schimb de cuvinte surprinzator de scurt, avind in vedere puterea pe care ele o aveau asupra lor. Barbatul si-a spus numele si cite ceva despre ocupatia lui actuala, iar Wiesenthal a dat din cap.
– Voiam doar sa te salut.

Barbatul s-a dus inapoi la masa lui. Wiesenthal s-a intors spre mine. Lacrimile ii siroiau pe obraji, dar n-a vorbit despre intilnirea cu barbatul din lagar. A continuat de unde ramasese si, printre lacrimi, a terminat de spus bancul.
Intimplarea mi se parea ca lamureste nu doar interiorul lui Wiesenthal, ci, intr-un fel, sufletul intregului popor evreu. Indiferent de ce le facea lumea, gaseau printre lacrimi resurse sa rida.

Aproape ca nu exista durere care sa nu fie alinata prin umor.”

***
din cartea Sensul vietii intr-un pahar cu apa – Alan Alda, Humanitas 2012

2387
biz iunie 20121000 de sfaturi si-o fotografie

1000 de sfaturi si-o fotografie

in dimineata aceasta vorbesc putin despre mine.

am fost alergata cu alte treburi si n-am apucat sa va spun ca fetele simpatice care au creat site-ul 1000 de sfaturi m-au intrebat care ar fi sfatul pe care mi l-as da mie, cea din urma cu 15 ani.

am raspuns asa

“scrie ceva cit de mic, intr-un carnetel, ce te-a impresionat la fiecare dintre oamenii pe care-i intilnesti. peste ani va fi cea mai frumoasa comoara pe care o ai.”

asta e sfatul pe care mi l-as da. e si regretul meu cel mai mare ca n-am documentat toate minunatele intilniri pe care le-am avut cu sutele de oameni cunoscuti in acest ani. unii mi-au fost subiecte pentru articole, altii doar m-au ajutat sa scriu articolele dindu-mi informatii, altii imi sunt sau mi-au fost prieteni. iar pe unii i-am intilnit intimplator.

toti au schimbat ceva in mine.

astazi dimineata m-am gindit “niciodata nu e prea tirziu sa faci un lucru care iti place, de ce nu-ti urmezi macar acum sfatul, daca tot ai constientizat greseala?!”, asa ca gata… incep sa notez zilnic detalii despre toti oamenii cu care vorbesc intr-o zi.

***

altfel, tot zilele astea am povestit pentru Biz cit de mult mi-a schimbat viata smartphone-ul: cum il credeam un dusman care imi va minca tot timpul (pentru ca toata lumea va putea ajunge la mine, inclusiv pe mail, oricind) si, de fapt, m-a ajutat sa-mi dezvolt comunitatea online si sa-mi fac mai bine treaba.

in Biz sunt fata in fata cu Domn Sergiu Biris care zici ca e din Matrix:)

2180
skoda citigocum am cistigat o Skoda CitiGo si-am facut-o cadou :)

cum am cistigat o Skoda CitiGo si-am facut-o cadou :)

CitiGO este noua masinuta de oras, foarte girlish as spune eu, de la Skoda.

ca sa demonstreze cit de practica e in trafic, reprezentatii Skoda (impreuna cu Oxygen PR) au pus la cale de o competitie prin Bucurestiul aglomerat. 10 masini, un pilot si un copilot pt fiecare masina, indicii despre destinatii dintr-o aplicatie via Facebook si multa veselie.

Eu am fost copilot, asta inseamna ca l-am incurcat in trafic (care nu parea oricum f “descurcat”, de trafic zic:) ) pe Cosmin Tudoran care a fost pilot.

Ca sa intelegeti exact cum au stat lucrurile, iata o descriere mai detaliata:)

la primul indiciu care era ceva cu “eroii aerului” am ridicat din umeri si-am zis mergem… unde vrei. dupa care m-am conversat cu invitata noastra pe traseu Andreea Stan, care statea in spate. (ocazie cu care am constatat ca masina e f spatioasa desi e in doua usi. aveam loc la picioare toti super bine). dupa ce ne-a venit si indiciul mai exact “pavilion H”, Cosmin a luat-o pe scurtaturi, asa ca am ajuns in super timp.
la prima oprire ne-am prins ca portbagajul e foarte spatios pentru ca ne-am odihnit in el. mai tirziu, in prezentarea celor de la Skoda, s-a dovedit ca nu ne inselasem: are cel mai spatios portbagaj din clasa ei.

pina la al doilea indiciu am stricat telefonul (unde puteam citi aplicatia ) si-am luat-o … inainte. adica spre centru. cit am rezolvat cu resetat si alte rugamintii cu dor de mama, am aflat de la Cosmin cit de emotionata a fost aia mica a lui – Andreea – cind s-a dus la circ fara sa stie ca in spectacol o sa-l vada pe taica-su, care era… personajul rau. “Leul” – personajul lui Cosmin – avea de interactionat cu spectatorii, asa ca aia mica a alergat tot spectacolul prin sala dupa taica-su, ca un fan adevarat.
ca sa ajungem la destinatia nr 2, am dat telefoane la alti concurenti, dar am ajuns iarasi in super timp: piata alba iulia era locul.

destinatia nr 3 am identificat-o usor pentru ca trecusem pe linga ea inainte: piata victoriei; ne-am plimbat pe Soseaua Iancului si am povestit despre unde ar trebui sa fie divertismentul din Ro in acest moment, despre proiectele lui Cosmin (nu va zic, aflati prin toamna, sunt f faine). si pe traseul nr 3 am avut un invitat, Catalin Georgescu care filma (sper ca n-am spus multe prostioare, vom vedea filmuletul in curind)

destinatia nr 4 a fost …. raiul pe pamint. in floreasca. un club cu piscina; era deja la apus, era o muzica minunata. nu era multa lume… o poezie.

***

culmea e ca, desi noi ne-am plimbat fara sa ne fi lovit spiritul de competitie, relaxati, am iesit pe locul 1. ma rog, trebuie sa multumim echipei Piticu Bunescu pentru ca impreuna cu ei formam trupa nr 1, iar ei au avut timpi minunati. n-au gresit nimik, n-au stricat aplicatiile, n-au cascat ochii pe pereti si nici n-au ascultat radio ( trinitas) la maximum pe strada cu geamurile deschise ca sa imparta binele in lume.

asa ca iata-ne pe toti 4 cistigind cite o Skoda Citi Go pentru un week end.

eu stiam ca nu merit premiul pt ca am fost … varzaaaaa, asa ca i l-am dat Andressei care dupa 1 an a avut curaj sa conduca din nou. ea macar a muncit in cursa asta, eu am ris la glumele lui Cosmin, atit.

Cosmin a scos si o zicala: Cine este number 1? Bazavan si Tudoran! 🙂

***

dincolo de toate astea, Skoda CitiGo mi-a parut o masinuta de familie – pentru mama ca sa-si ia copilul de la gradinita sau de la scoala… sau sa mearga la cumparaturi. sau o masinuta pentru un cuplu tinar si vesel. e in trei variante de culori rosu, galben si verde prazuliu. mie aia verde mi-a placut cel mai mult:)

4242
image005top 10 cele mai frumoasee decolteuri

top 10 cele mai frumoasee decolteuri

retailerul britanic DEBENHAMS a realizat un sondaj prin care au fost desemnate femeile cu cele mai frumoase decoltee decolteuri.

atentie! frumoase, nu spectaculoase. adica, femei cu sinii mari care au stiut sa fie elegante in orice situatie, nu ridicindu-i pina-n git:)

iata clasamentul:

1. Marilyn Monroe
2. Holly Willoughby
3. Liz Hurley
4. Kelly Brook
5. Sofia Loren
6. Scarlett Johannson
7. Christina Hendrix
8. Beyonce
9. Kim Kardashian
10. Dita Von Teese

Sharon Webb (DEBENHAMS) a comentat: “Daca esti inzestrata e ok sa te pui in valoare, dar intr-un mod adecvat. Nu-i nicio mirare ca Marilyn a iesit castigatoare intrucat purta sutiene pe masura si niciodata nu se etala, stia cat sa arate din decolteu. Femeilor cu bust generos nu le vine usor sa cumpere articole ce le flateaza. Esential ar fi sa se mizeze pe un decolteu respectabil investind intr-un sutien decent.”

ok, domnilor chiar daca nu va pasa, doamnele cu decolteu generos au si ele suferintele lor, generate de punctul dvs de interes in ceea ce le priveste 🙂

p.S. da, stiu v-ar fi placut sa fie fotografii cu fiecare dintre ele. din invidie nu le-am pus.

3121