noua campanie de promovare a ziarului Vanguardia din spania se numeste Desnuda = adevarul gol golut si este ilustrata cu reclame in care politicieni importanti sunt goi goluti
Advertising Agency: Delta, Quito, Ecuador
Creative Director: Pablo Mayoral
Art Directors / Copywriters: Marcelo Calderón, Oswaldo Terreros
pe minunatul site de design al sanzianei, visuell.ro, am descoperit la categoria SHOP (obiecte pe care le face chiar ea) acest taburet minunat care costa 150 ron. e in mai multe variante de culori.
text de Sorana Savu
Am iPad de un an – argumentul suprem pentru care l-am cumpărat a fost acela că pot să-mi car pe el toate cărțile pe oriunde m-aș duce, fără să trebuiască să plătesc bagaj extra (cum mi s-a întâmplat de câteva ori). Vă scriu despre el pentru că, după un an în care mi-a schimbat puțin câte puțin viața, am tras linie și am constatat că, puțin câte puțin s-a făcut foarte mult. Dar să vă explic ce și cum.
Când m-am mutat acasă, am dedicat un spațiu enorm (credeam eu) bibliotecilor. În doi ani, ele s-au umplut cu cărți și CD-uri. Asta s-a întâmplat anul trecut. De atunci, mi-am mai cumpărat 2 (două) cărți și 2 (două) CD-uri, dintre care unul special ca să iau și autograf de la trupă.
Citeam oricum destul de mult în engleză, dar acum citesc numai în engleză. Practic, singura carte în română pe care am citit-o în ultimele 12 luni e un volum de amintiri ale lui Zoe Cămărășescu, pe care l-am primit.
Ajungeam să citesc 2-3 cărți odată pentru că aveam una acasă, una la birou, una sau mai multe în vacanță. Acum le citesc secvențial, le am pe toate cu mine, oriunde, oricând. Drept pentru care și citesc mult mai mult.
Șocul cel mai mare a fost când am terminat un prim volum dintr-o trilogie, în print, și am constatat cu neplăcere, în miez de noapte, că-mi lipsește volumul al doilea. În traducere n-aveam de unde să-l iau noaptea, așa că am descărcat toată trilogia în două minute de pe amazon.com/kindle. A fost primul moment de wow.
Un alt șoc a fost biografia lui Steve Jobs pe care, pe iPad, am putut să o citesc la câteva minute de la lansarea mondială. E genul de carte despre care îți vine să vorbești cu toată lumea. Așa am descoperit funcția “share” pe FB, pentru citate. Alt wow!
Un al treilea șoc a venit când o colegă m-a rugat să-i împrumut o carte pe care o iubesc mult și pe care o aveam în print. Nu era vina ei, i-am explicat, dar am pierdut în timp atâtea cărți – fix alea la care țineam cel mai tare – încât am fost necooperantă. DAR – am găsit-o urgent pe Kindle store și i-am trimis-o pe mail, cadou. Alt wow, și pentru mine și pentru ea.
Găsesc un autor care-mi place, am acces instant la tot ce a scris. Pentru un copil care a citit în franceză doar volumul al doilea din “Contele de Monte Cristo” pentru că numai pe acela îl avea în bibliotecă, nu știți cât de mult înseamnă asta…
Și apoi mai e muzica – încărcat cu toate cărțile pe care mi le-am dorit în ultimul an și toată muzica pe care mi-am cules-o în ultimii 15, cred că e ușor de ghicit cu ce obiect aș vrea să fiu lăsată pe o insulă pustie. Numai să aibă curent electric și wi-fi gratuit!
***
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication
50 de oameni, o intrebare – > povestea unui oras. un proiect de Galvea Kelly (Irlanda)
mi-nu-nat!
Guvernul a dat o hotarire de urgenta prin care Institutul Cultural Roman trece de la Presedintie la Senat, intelectualii romani protesteaza pe unde pot in fata acestei decizii (conferinta de presa, mult online, ba si ceva street delivery), televiziunile nu arata deloc si tabara pro ICR si nici nu vorbesc despre rezultatele institutului, guvernul tace si face mai departe nedreptati din ura.
ce am invatat din aceste citeva zile de la hotarirea de urgenta a Guvernului?
ca puterea PSD-PNL e orbita de ura, ca e la fel ca Basescu cind il facea las pe Regele Mihai , mintind doar pentru ca voia sa iasa el in fata. (acum un an mi-a fost (din nou) rusine cu presedintele asta cu care ne-am pricopsit).
ca puterea PSD -PNL e la fel ca Roberta Anastase care se uita in ochii tai si minte senin “o nu, n-ati vazut bine. nu erau 82 de oameni erau 200, eu anunt ce numara responsabilul de sedinta” (in zilele alea nesimtirea domniei sale m-a lovit profund in valorile mele de baza)
ca-si pregateste si insceneaza scandaluri dupa cel mai corect tipar comunisto securistic. m-am intrebat de multe ori de ce a aparut acum citiva ani aiuristicul scandal ponei roz, care nu avea baza pentru un scandal dar care a fost umflat cu pompa. nimeni n-a mai spus de atunci incoace la televiziunea care a facut scandalul, ca artistul cu “poneiul roz” a fost contactat de o scenografa si a lucrat la un spectacol care a primit premiul Tony pentru scenografie. in america. dupa juriile lor.
zilele astea am inteles la ce a fost bun acel scandal: celor care au pareri pro ICR li se opun cei care stiu doar despre scandalul poneiul roz, iar lupta ideologica in spatiul public ajunge in citeva clipe la ura. pentru ca asta a fost mesajul transmis prin tv.
ca manipularea e la nivel de securitate a anilor ’80. nicio televiziune n-a chemat echipa ICR sa o intrebe despre rezultate, proiecte etc. tot asa cum marile televiziuni au trecut in viteza peste 13-15 iunie si comemorarea Pietei Universitatii, ca sa nu ne mai aducem aminte de Iliescu si multumirile catre minerii care i-au batut crunt pe cei care pareau ceva mai spalati si mai educati. pentru ca daca ne aducem aminte s-ar putea sa nu-i mai votam peste citeva luni.
ca daca ai pareri politice vehemente esti inlaturat cind se schimba puterea, oricit de profesionist ai fi. asa ca e mai bine sa fii o meduza, sa stai lipita de o planta in culoarea marii si sa nu te faci remarcata cu nimic. ca sa traiesti linistit pastrindu-ti locul de munca. (nu va suna si asta a comunism?)
ca n-o sa iasa nimeni in strada, ca la demisia dlui Arafat, pentru ca nu e o problema de viata si de moarte… desi pe termen lung e o chestiune care ne va afecta profund. iar pe lipsa de reactie a unor oameni mai obisnuiti cu cartile decit cu urletele, se bazeaza si guvernul dlui Ponta care probabil isi spune “lasa ca o sa le treaca repede”. plus ca pe cei care se opun acum nu-i poate cumpara nimeni cu 50 ron si o felie de pizza cum se intimpla asta iarna cu cei care veneau la universitate la 18.30 la timp pentru transmisiile de la tv.
ca societatea civila e sublima, dar lipseste cu desavirsire, iar noi ne-am intors in timp la inceputul anilor 2000, in timpul guvernarii Nastase. cei care acuzau reinstaurarea dictaturii sunt pe punctul de a o pune in practica, cu acordul tacit al societatii civile prea grijulie sa nu fie taxata ca basista daca isi exprima dezacordul macar si pe chestiuni punctuale.
zilele astea am invatat ca nu conteaza deloc ce rezultate ai in meseria ta, in romania – cind se schimba puterea – vine unul caruia i se pare ca l-ai jignit (pentru ca are un orgoliu prea mare ca sa accepte orice critica) si te da la o parte. ca traim in tara “ba pe a ma-tii.” ca suntem mintiti zilnic la televizor. ca traim ca pe vremea lui ceausescu, doar ca avem ceva mai multa mincare si apa calda (si iluzia ca spunem ce vrem; oricum ne-o furam tare dupa aia)
am scris cu o zi inainte de ordonanta de urgenta a guvernului despre cum raportarea oamenilor lui Ponta si Antonescu la ICR va fi criterul cu care-mi vor obtine votul (veneam de la TIFF; erau acolo, la invitatia ICR unii dintre cei mai grei oameni din industria cinematografului independent american). n-aveam niciun indiciu ca pregatesc o asemenea mirsavie, dar era pentru mine un barometru pe care stiu sa-l citesc in caz ca incepeau sa se miste acele lui.
acele s-au miscat si, in ziua in care a aparut ordonanta de urgenta (care urgenta? ce ceva ii deranja atit de tare?), le-am dat mesaje prietenilor mei aflati la burse in strainatate “sa nu va prind ca va mai intoarceti in tara”.
*
dar mi-ar placea foarte tare sa ne unim, sa iesim in strada si sa cerem renuntarea la aceasta ordonanta de urgenta. e vorba de un semnal ca “nu puteti face chiar tot ce vreti voi”, ca ne-am saturat de “ba pe a ma-tii”, ca vrem sa se construiasca nu sa se demoleze ceea ce functioneaza.
***
aici ce spun oameni mari de cultura (din alte tari) despre activitatea ICR .
aici ce spune Le Parisien despre cazul ICR, dupa o relatare AFP, preluata de mai multe jurnale franceze (cum spunea Cristian Crisbasan, “iata noul branding de tara”)
iar aici ce spun regizorii romani de film, cei care ne-au adus bucurii si premii internationale, despre decizia guvernului.
Later Edit: luni de la ora 19.00, in fata ICR este o miscare de protest impotriva deciziei guvernului Ponta. ar fi frumos sa fim cit mai multi acolo. detalii aici http://www.facebook.com/events/426851214012185/427235870640386/?notif_t=plan_mall_activity
text de Noemi Revnic
Cat de mult imi place cand se aduna emailurile ce anunta noi evenimente!
Weekendul bucurestean debuteaza cu “Street Delivery”, unul dintre happeningurile pe care le astept in fiecare an, cu aceeasi placere. Incepand de maine si pana in 17 iunie, prietenii de la Carturesti vor fi tare ocupati cu organizarea. Ca sa vedeti intregul program, intrati inainte pe site-ul oficial, www.streetdelivery.ro. Editia de anul acesta este dedicata arhitecturii, artelor vizuale, activitatilor pentru copii si societatii civile si bineinteles, filmului. Si daca tot am mentionat filmul, pentru cei care nu au ajuns la editia de anul acesta TIFF (incheiata duminica trecuta), din 15 si pana in 21 iunie, la Grand Cinema Digiplex din Baneasa Shopping City avem o retrospectiva cinefila de filme care s-au bucurat de aprecierea publicului si a criticilor: “Competitie”, “Umbre”, “Fara limita” sau “Ce se intampla, Documentarule?” Mai multe detalii veti gasi pe www.tiff.ro si pe www.grandcinemadigiplex.ro.
La MNAC avem o expozitie vernisata chiar ieri (si care poate fi vizitata pana in 4 septembrie), DAILY REPORTS/ Contemporary Israeli Video Art, al carei curator este Carmen Ioviţu. Abia astept sa revad instalatiile si fotografiile artistelor Yael Bartana, Orit Ishay, Hilla Ben Ari, Keren Yeala Golan si Efrat Shvily, foarte apreciate in Israel (lucrarile catorva dintre ele le-am vazut la Muzeul de Arta din Tel Aviv, destul de recent).
“Luna painii” initiata de Mihaela Bilic continua la Carrefour. Lansata in urma cu cateva saptamani, este o initiativa rustico-chic de educare sanatoasa. Da, painea este sanatoasa, evident, consumata in cantitati corecte. De ceva vreme ma fascineaza emisiunile culinare care aduc in prim plan arta si obiceiurile popoarelor si m-am intalnit cu episodul “Paine” deja de foarte multe ori. Painea este buna, mai ales cea calda, cu unt si cu miere de albine.
Si pentru ca este luna copiilor, la MTR avem “Muzeul copilariei”, de astazi si pana in data de 15 iulie. Tema principala: “Lucruri mici pentru nevoi mari”, care se desfasoara in Sala Irina Nicolau.
Iar buna mea prietena Alina Rizea isi extinde in aceasta perioada atelierul de pictura in spatiul atat de iubit de copii de la Muzeul Antipa. Este un fel de Scoala de Vara in care pustii pot fi adusi la 9:00 si luati seara la 18:00, cu masa de pranz inclusa. Mai multe detalii gasiti aici: http://www.antipa.ro/categories/25/pages/102
Un weekend minunat si pe curand!
***
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
cind Sanziana mi-a decorat casa in care m-am mutat, a gasit o solutie f smart sa mai ascunda din multele carti pe care le detin: valize vechi pe care le-a vopsit si cu care a facut o structura ca un castel la marginea patului, sau asezate strategic in casa:)
astazi am descoperit un artist care face casute din valize vechi, artist despre care sunt absolut sigura Sanziana nu avea habar.
artistul se numeste Bo Christian Larsson si puteti vedea mai multe dintre creatiile sale pe acest site
casa mea nu vi-o arat:) dar Sanziana pregateste de luni o maaaaaaaaaaaaare si frumoasa surpriza pentru online.
sunt momente in care Bucurestiul arata precum capitala altei tari.
aseara, de exemplu, la metrou la universitate (acolo unde era niagara acum vreo luna cind ploua tare) era o imagine incredibila.
in mijlocul pasajului, pe pufi colorati, stateau studenti la arte si arhitectura, ascultind prelegerea unei tinere din Cehia despre cum uneori nu e nevoie de spatiu mare ca sa faci lucruri creative.
mi s-a parut ca printre trecatorii care s-au oprit era si domnul Vlad Paunescu, proprietarul Castel Films, dar nu sunt f sigura pentru ca eram pe partea cealalta.
la doar citiva metri distanta de locul cu prelegerea (unde era si un proiector si se aratau schite si filmulete), e amplasat un teren de fotbal parte dintr-o campanie cu campionatul european de fotbal. pe terenul ala , 2 copii se jucau cu o minge imaginara, din lumina.
mai sus, cind sa ies catre Teatrul National, erau promoterii de la o ciocolata care cadoriseau lumea ca sa ii faca seara mai dulce.
pentru citeva clipe, in pasajul de la Universitate, aseara, m-am simtit mai bine (si mai mindra) decit in orice alta capitala europeana.
cind eram studenta as fi facut orice sa merg la manifestarea dlui Boursicot, Noaptea Devoratorilor de Publicitate
am si mers la 4 sau 5 dintre editii si am plecat de fiecare data cu o multime de idei. la unele spoturi am fost revoltata, la altele am fost uimita, unele m-au incintat, altele m-au intrigat, dar de cele mai multe ori am apreciat creativitatea si mi-am spus “eu nu cred ca m-as fi gindit la asta”
noaptea devoratorilor de publicitate e locul in care vezi spot dupa spot ore in sir si concentrezi creativitatea a mii de oameni in citeva ore de vizionari. e un regal de creativitate si, daca va bate gindul sa faceti o meserie creativa, ar trebui sa fiti acolo.
vineri seara. 15 iunie. sala palatului. ora 21.00. 290 de spoturi publicitare reunite sub numele “energie pentru creativi”. iar blogul meu e partener media:) (n-as fi crezut asta nici daca ar fi urlat cineva la mine in studentie)
daca vreti sa fiti acolo, anuntati-ma. am 2 invitatii duble de facut cadou. inscrieti-va cu un comentariu in care sa spuneti cu ce va ocupati ca sa vad cit de creativ e job-ul vostru.
vineri dimineata stabilim cistigatorul.
*
Anul acesta evenimentul Noaptea Devoratorilor de Publicitate este organizat de 4 ACE și MSA Events și va realiza un turneu de excepție în 8 orașe din țară. La București, evenimentul va avea loc pe 15 iunie, la Sala Palatului și se va bucura de prezența inițiatorului Jean Marie Boursicot. Pentru prima dată, evenimentul ajunge într-un road show unitar în diferite puncte din țară – Constanța, Brașov, Galați, Arad, Iași, Timișoara, Cluj, în perioada august-noiembrie.
Biletele sunt disponibile pe ticketfan.ro și biletoo.ro, în rețeaua de magazine Flanco, la Sala Palatului, în magazinul Unirea la parter și în librăria Anthony Frost prețurile fiind, în funcție de categorie, de 40 lei, 60 lei, 70 lei.
*
si un spot din selectiile anilor trecuti:)
ne luptam toata viata cu propriile reactii, unii incearca sa se slefuiasca, altii se iau de buni asa si merg mai departe.
dar slefuirea e una dintre cele mai frumoase parti din viata; sa poti sa lupti cu propriul ego, sa poti sa te motivezi ca sa misti muntii.
cei mai frumosi oameni pe care i-am intilnit in viata mea stiau ca “nimic nu e imposibil”, ca “cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra, nu in afara ei” si munceau in fiecare zi ca sa fie mai buni. desi sunt cei mai buni.
***
daca ati rivnit vreodata la forta oamenilor MARI, daca v-ati intrebat vreodata “oare ei cum reusesc sa razbata mereu?” (si n-ati dat vina imediat pe “relatii/prietenii etc” constienti fiind ca oamenii in cauza chiar muncesc), am un premiu pentru voi:
o invitatie la un workshop cu 3 dintre cei mai importanti traineri din Ro, Adrian Florea, Andy Szekely si Octavian Pantis : “Automotivarea, forta din spatele reusitei”
Spune-mi de ce crezi ca ai nevoie sa participi la acest seminar si poti fi tu cistigatoarea. Miine seara alegem cistigatoarea/cistigatorul.
***
Daca nu sunteti norocosul cistigator, dar credeti ca e important sa faceti in viata lucrurile care va plac , ca e importanta perseverenta si pasiunea cu care faci ceea ce iti place, dar cu toate astea inca mai luptati cu voi ca sa avansati in perseverenta si in forta de a va urma pasiunea, inscrieti-va aici la conferinta.
astazi H&M a anuntat colaborarea cu casa Martin Margiela pentru toamna acestui an.
Margiela este unul dintre cei mai misteriosi designeri; belgian de origine, fost colaborator al lui Jean Paul Gaultier, Martin Margiela nu a acceptat niciodata sa fie fotografiat; toate contactele sale cu presa se fac fie via fax, fie via email.
e recunoscut pentru etichetele cu numere, n-are logo, n-are un scris special pe haina, in schimb are niste croieli f f speciale, cu volume si e un designer care nu e interesat de trend, ci mai degraba sa creeze o haina speciala, atemporala.
fotografia nu ilustreaza noua colectie pt H&M. data de tinut minte 15 noiembrie 2012
o sa fiu lipita de magazine, am deja 2 sacouri Margiela, din colectiile trecute:)
m-am gindit mult zilele astea: cind am sa am certitudinea ca noua putere e buna? cind am sa stiu ca USL nu e PSD-ul dlui Iliescu cu o palarie mai moderna?
USL a cistigat localele si, daca nu si-o ia in cap si joaca hora victoriei vreo 3 luni, va cistiga si parlamentarele, apoi prezidentialele vor fi mai accesibile.
in ultimii doi ani au fost nenumarate momente in care mi-a fost foarte rusine ca ma reprezinta un presedinte ca Dl Basescu. ca atunci cind l-a jignit pe Majestatea Sa, Regele Mihai, sau atunci cind se plimba singurel pe linga lac admirind ratele pentru ca niciun alt presedinte de stat european nu dialoga cu dinsul. sau ca ieri, cind a facut din nou o gafa grobiana dovedind incultura in fata Printului Charles, confundind Jubileul de Diamant cu o aniversare matrimoniala.
(nu va faceti iluzii ca Printul Charles n-a inteles ce spunea presedintele nostru – mariaj e cuvint international, numele tatalui sau era acolo in propozitia pe care n-a mai tradus-o translatorul oficial -, e insa un diplomat educat si rafinat , asa ca nu va comenta niciodata gafa celui care reprezinta Romania)
nu mai vorbesc de gafele incredibile si de nesimtirea/ tupeul subalternilor guvernamentali ai domnului Basescu.
*
imi doresc deci, foarte mult, sa se schimbe puterea. sa ne reprezinte cineva care sa nu ne faca de ris. sa nu parem maimute in slapi la plaja si nici unii care folosesc risul in combinatie cu rigiiala pentru pauzele in care n-au ce zice.
dar o sa stiu ca USL e o alegere buna cind nu vor schimba de dragul schimbarii. cind vor pastra la conducerea institutiilor care au performat pe oamenii pe care ei nu-i plac.
mi-am fixat un target: ICR si Horia Roman Patapievici. cu focus pe ICR NY, chiar si ICR Londra (care face niste lucruri minunate acum la Olimpiada).
oamenii astia au facut pentru imaginea Romaniei cit trei campanii ale Elenei Udrea cu frunze, flori, gradini.
cei de la ICR NY au promovat Romania prin cultura in toate marile ziare americane, dar nu in stilul romanesc “sa va dau o spaga ca sa scrieti ceva”.
au construit prin multa munca conexiuni pe termen lung intre presa culturala americana si oamenii care au avut ceva de spus in cultura romaneasca din ultimii ani: de la artisti plastici pina la muzicieni, de la autori de benzi desenate pina la regizori de teatru sau film.
iar legaturile astea vor continua sa functioneze daca sunt intretinute cu bune rezultate profesionale.
**
astept sa vad cit de nonpolitici vor fi cei din USL in fata rezultatelor adevarate in domeniul pe care eu il inteleg. asa am sa stiu daca noua putere e mai buna. asa isi vor cistiga votul meu pentru prezindentiale. cit va fi contat votul meu.
La TIFF am descoperit (stiu, cam tirziu, dar …) un advertorial amuzant despre Biscuitii Belvita. La o prima citire nu mi se parea chiar foarte amuzant, dar dupa ce m-am asezat la masa (cina, adica) cu doi prieteni, oameni seriosi, fani ai textului respectiv, si-am inlocuit in poveste biscuitii cu floricelele, laptele cu vinul, dimineata cu seara, am creat o compunere de rideau si chelnerii impreuna cu noi. De risul nostru, ei neavind habar ce scriam acolo.
Am pictat 4 pagini (n-am mai scris de mina atit de mult de la examenele la scoala) si, intr-un moment de luciditate, plus o ramasita de bun simt, am decis sa nu facem publica proaspata noastra compunere.
[caption id="attachment_17392" align="alignnone" width="300" caption="manuscris \"de ce sunt importante floricelele\""]
[/caption]
*
astazi am fost invitata la un mic dejun surpriza. la locul intilnirii am descoperit ca invitatia era lansata de reprezentatii companiei care are (si) biscuitii Belvita. surpriza a fost ca ne-am plimbat cu bus-ul cu etaj si, in puncte cheie ale capitalei, am testat biscuitii in combinatii tocmai potrivite pt micul dejun: cafea, lapte, suc de portocale sau fructe.
a fost foarte simpatica ideea, iar micul dejun absolut inedit; soarele nu era inca puternic (ne-am plimbat pe la 9.30 dimineata), am avut muzici simpatice in casti, prieteni cu care ma vad rar alaturi ca sa mai discutam una alta.
dar eu tot timpul m-am simtit ca si cum Doamne Doamne m-a mustrat parinteste pentru distractia de la Cluj.
in urmatoarele dimineti cind voi minca biscuitii primiti cadou, voi avea timp sa mai meditez la asta.
P.S. eu maninc Belvita nu la micul dejun, ci drept gustare intre mese, mai ales cind sunt pe drumuri (masina/tren/avion) pentru ca dintr-un pachetel imi potolesc foamea pe moment. precizez asta ca sa respect adevarul istoric:)
cei mai mult folosesc Photoshop-ul pentru retusarea formelor si ridurilor (solduri mai voluptoase, sini mai apetisanti, coapse mai alungite etc etc etc).
Kelli Connell, o fotografa din America, foloseste photoshop-ul pentru a transmite mesaje despre alienarea vietii cotidiene.
are o serie care se numeste Double Life, in care aceeasi femeie a fost fotografiata in mai multe ipostaze unind cadrele ca si cum ar fi fotografiat secvente obisnuite de viata, cu gemeni.
e o poveste despre alienare, despre singuratati si despre vietile duble pe care le ducem toti.
site-ul lui kelli connell il gasiti aici
un tinar din Cluj, Matei Plesa (22 ani), a inceput un proiect video in care readuce in atentia publica meserii rare sau uitate.
o face pe banii lui, pe timpul lui si – ce e si mai frumos din povestea asta – tot ceea ce face e “autodidact”.
“vrea sa susțin și, eventual, promovez aceste vechi meserii, valori romanești care sunt din ce în ce mai rare si evitate de tineret.”, asta e crezul lui, iar dorinta sa e sa afle cit mai multa lume de proiect.
nu vrea bani, vrea doar ca povestile sa fie sharuite. sa ajunga la cit mai multa lume. si promite ca va avea o serie lunga de meserii rare.
iata povestea unui lutier (fabricant de viori) – Markus Barbarosa. Dl Barbarosa sta in Cluj si e cotat ca unul dintre cei mai importanti lutieri din lume. Matei s-a dus si a vorbit cu dinsul, ca sa documenteze in digital meserii despre care copiii nostri s-ar putea sa afle doar de pe internet.
Hai sa-l ajutam pe Matei sa aiba cit mai multi vizitatori pentru povestile descoperite de el. blogul lui e mateiplesa.com
Am vazut zilele trecute la TIFF, pe un post local de televiziune, Transilvania TV, un reportaj despre satenii care locuiesc in Valea Zalanului, satul in care si-a construit casa Printul Charles.
Era intervievata o batrina de peste 70 de ani care povestea cam asa:
“cind o venit prima data i-am dat dulceata facuta de mine, din cirese din curte. i-o placut si o zis ca-mi trimite de la el miere. si dupa ce o plecat, a venit prin posta un borcan cu miere de acolo de la el, din albine printese. buna miere, dar mai dulce e a noastra”
si cum va intelegeti cu el?, a intrebat reporterul
“aaa, pai vorbim in germana. el vorbeste mai prost asa, dar ne intelegem. e un om simplu, ce zice aia face. si se poarta frumos.”
***
Printul Charles a fost astazi in Bucuresti. Putin mai tirziu va arat imagini de la Garden Party tinut la Ambasada Marii Britanii, celebrarea locala a Jubileului de Diamant, o petrecere privata la care presa nu a avut acces.
a raspuns amuzant cind a fost intrebata despre numele ei celebru: “am fost o tirfa, m-am folosit de el; ii ziceam celei mai bune colege din clasa ca daca ma lasa sa copiez la latina, o iau acasa sa-l cunoasca pe Charlie Chaplin.”
a raspuns calm la multele intrebari despre tatal ei, mult mai multe decit cele despre ea.
dar daca erai obisnuit cu interviurile pe care le-a dat, stiai ca raspunde mereu la fel, cu aceleasi cuvinte. (a facut-o si cu noi, jurnalistii care erau in fata ei, dar si cu Sandra Stoicescu intr-un interviu in exclusivitate – care a continut exact cuvintele spuse noua)
altfel spus, dupa atit de multi ani de “fiica lui Charlie Chaplin” si de intrebari despre el, Geraldine stia ce asteapta lumea de la ea si ne-a livrat constiincioasa, intelegatoare cu nevoile noastre de a fi putin mai aproape de Chaplin, tot ce am vrut noi sa auzim.
Da, isi iubeste tatal. Da, e un bun PR si stie ce sa spuna.
Dar uitati-va o clipa la autograful ei
cit de mic si scurtat/ deformat este numele de familie scris in autograf.
***
pentru cit de simpatica, diplomatica si de eleganta e, dar si pentru talentul ei, ii doresc foarte tare ca lumea sa o intrebe mai mult despre “geraldine” decit despre “chaplin”
*
Geraldine Chaplin a fost invitata speciala a editiei TIFF 2012
mai jos citeva din povestile lui Geraldine Chaplin de astazi de la TIFF. am ascultat-o cu atentie, am privit-o cu si mai mare atentie, si am avut sentimentul ca e una dintre acele actrite care arde ca sa joace. restul – ca a mai spus si va mai spune aceleasi lucruri, in exact aceleasi cuvinte la alte interviuri sau conferinte de presa – e doar un detaliu.
avea atitudinea unei doamne si, pentru ca are doua alunite sub ochi, exact la baza mijlocului fiecarui ochi, pare ca stau lacrimile sa-i curga in orice clipa.
***
Cea mai urita zi din copilaria mea a fost pe la 7 ani cind am iesit cu fratele meu dincolo de curtea casei noastre, singuri.
Topaiam si strigam ” suntem copiii lui Charlie Chaplin. suntem copiii lui Charlie Chaplin”, iar o doamna pe care am intilnit-o pe strada ne-a raspuns aspru “si cine e Chaplin?”. ne-am dus inapoi in casa, am cautat prin lucruri, prin reviste, prin filme si tot ceea ce ne intrebam era “nu e tata cel mai important actor din lume?”
Tata n-a vrut sa ma fac actrita, nici eu nu am vrut ca fiica mea sa fie actrita si asta e meseria pe care o face. Dar tata n-a vrut pentru ca stia care sunt capcanele meseriei si nu voia sa cad in ele, insa din primele momente in care am decis asta, a devenit cel mai mare fan al meu. Il intrebam cum sunt intr-un film sau altul, asteptind de la el sfaturi tehnice, profesioniste, si tot ce zicea era “Tu ai fost cea mai buna din tot filmul”. In ceea ce ma priveste, nu putea sa depaseasca statutul de tata.
In meseria asta trebuie sa unesti intr-un mod delicat faptul ca trebuie sa fii insensibil ca sa faci fata refuzurilor de la castinguri, cu faptul ca trebuie sa ramii sensibil, pentru ca transmiterea emotiei e instrumentul tau de munca. Mergi la 200 de castinguri si daca ai noroc, daca esti foarte norocos, esti acceptat intr-un film.
Ce m-a facut sa continuu in toti acesti ani? Faptul ca-mi iubesc meseria. Cele mai dificile momente sunt cele in care nu lucrezi. Atunci stau si-mi pazesc telefonul. Sigur, imi petrec timpul cu sotul meu, cu fiica mea, citesc, calatoresc, dar literalmente stau linga telefon asteptind sa sune.
de la tata mi-a ramas un sacou festiv pe care l-a cumparat de la tokyo in 1931. l-am purtat cind eram gravida si-mi statea foarte bine, l-am purtat si dupa aceea si imi venea f bine. acum nu-l mai port pentru ca s-a cam scamosat. si mai am o vesta roz pe care n-am prea purtat-o. astea sunt singurele lucruri care mi-au ramas de la el.
am facut balet, apoi film. baletul e ca si cum ai merge la antrenamente de box cind esti maicuta intr-o minastire. e nevoie de foarte multa rigoare si in balet si in film. de foarte multa disciplina. sa fii mereu la semn.
am profitat mereu de numele Chaplin, ma imprieteneam cu cea mai buna fata din clasa si ii spuneam ca daca ma lasa sa copiez la Latina, am sa o invit acasa unde il va cunoaste pe Charlie Chaplin. am fost cam tirfa cu numele meu, am profitat de el, mai profit si acum.
o inscriptie de pe un scaun din Cinema Victoria
*
un cor de copii care cintau in ungureste in Piata Muzeului. siguri singurei, fara spectatori, lumea trecea si isi vedea de treaba – era un tirg in zona.
aveau niste voci de ingeri.
*
in expozitia din muzeul de arta, una dintre machetele dlui Sturmer, replica la scara f mica ( o jumatate de metru) a decorului de la Troilus si Cressida
*
Somesul dupa ploaie
*
Tudor Giurgiu si Melissa Leo
*
Claude Lelouch la Q&A -ul pt fanii clujeni
*
un loc colorat din Casa TIFF, unde sunt scrise majoritatea textelor despre TIFF. nume de cod: camera cu perne.
echipa Noseland care are un film genial despre umanitatea, umorul si ego-ul celor care fac muzica clasica. totul e la misto:)
<iframe width=”420″ height=”315″ src=”http://www.youtube.com/embed/JGoyuEThq4k” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>
text de Noemi Revnic
*
Pentru cei care nu sunt in Paradisul Filmelor de la TIFF, am pregatit cateva expozitii de final de saptamana.
In primal rand, expozitia in aer liber organizata de buna mea prietena Ruxandra Chiurtu, unul dintre cei mai buni marketing manageri pe care i-am cunoscut vreodata, multi premiata de National Geographic (Mama!) Worldwide. Este vorba despre “Vacaresti- Rezervatia naturala urbana” din Parcul Coltea. Imaginile din display-ul outdoor asteapta sa fie admirate pana in data de 26 iunie.
*
MNAC va asteapta cu terasa cea magnifica si cu doua expozitii: subREAL Retrospect, care tine pana in 21 octombrie 2012, al carei curator este Raluca Velisar, iar design-ul expozitiei este semnat Attila Kim. subREAL este primul grup cu deschidere internationala de dupa 1989. Membrii grupului, infiintat in anii ‘90 au facut practic primii pasi in stabilirea unui discurs cu arta occidentala post Revolutie (sau ce a fost in decembrie 1989). Veti asista la o recapitulare a unor proiecte curatoriale ca “Sexul lui Mozart” (1991, Artexpo, Bucuresti) sau “Nomadic” (1994, Bienala de la Sao Paolo).
*
Cea de a doua expozitie este in ton cu alegerile din acest weekend si tine pana duminica, 10 iunie. Kevin « KAL » Kallaugher, Caricatura politica este rezultatul unui parteneriat cu Ambasada SUA la Bucuresti si o sa va amuzati copios cu o suita de caricaturi politice ale lui Kevin « KAL » Kallaugher, un celebru cartoonist al revistei The Economist si al cotidianului The Baltimore Sun.
*
In salile expozitionale ale Muzeului National al Taranului Roman, Muzeului National de Istorie Naturala „Grigore Antipa“ si ale Muzeului National de Geologie al Institutului Geologic este vernisata expozitia “Dobrogea. Intre pamant si mare, amprenta timpului si a omului”, pana in data de 15 iulie. Merita sa mergeti, mai ales ca acest triunghi al muzeelor aflate la distante foarte apropiate devine din ce in ce mai activ si mai interesant in ultima vreme.
*
Sambata 9 iunie, intre orele 11.00-17.00, Wagner Arte si Lush Fresh Handmade Cosmetics va asteapta sa exersati pictura pe portelan si sa luati parte la o dezbatere pe tema gradinilor clasice franceze, in locatia chic Maison de la Porcelaine din str. Dr. Staicovici 19. Aceasta experienta costa 190 de lei, din cate am inteles, dar include si tratatii cu dulceturi, cafele si alte delicatese, plus materialele cu care veti lucra.
*
Daca ajungeti la Readers Cafe, pana in 22 iunie veti admira expozitia artistului Stefan Dinu, “Plante urbane de pe strada mea”, care se asorteaza perfect cu acest loc in care imi place sa-mi beau cafeaua foarte des.
Nu uitati sa votati. Chiar daca va anulati votul, este important sa mergeti la vot. Ganditi-va ca in decembrie 1989 au murit sute de oameni pentru ca acum sa votam liber.
Un iunie incantator va doresc!
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.