Author : Cristina Bazavan

Astronomical Clock. Planets and GalaxiesNu exista dovezi stiintifice ca planetele pot influenta personalitatea oamenilor. Nu are ce sa caute horoscopul in jurnalele de stiri. O istorie a horoscopului si cum a ajuns sa prosteasca lumea

Nu exista dovezi stiintifice ca planetele pot influenta personalitatea oamenilor. Nu are ce sa caute horoscopul in jurnalele de stiri. O istorie a horoscopului si cum a ajuns sa prosteasca lumea

Suntem suparati ca avem in jurul nostru multe fake news si va fi o chestiune de luni, maximum ani, pana cand nu vom mai face diferenta intre ce e informatie corecta si ce e fake news.
Dar cand vine vorba de una dintre cele mai mari minciuni pe care le servim de sute de ani, relaxati si curiosi, acceptam zambind pentru ca e inocent. “Ce rau are sa ne faca?” ne spunem toti, neluand in calcul ca ne obisnuim cu minciuna si sarlatania promovand impostorii.
Pentru ca e “divertisment”, horoscopul – una dintre cele mai des intalnite minciuni la nivel global – nu mai pare atat de rea. Dar este o la fel de mare prostie mincinoasa ca numerologia, ghicitul in carti si in cafea.
Vrajitorii de mama omida.

Acum ca s-a schimbat anul si vad la stiri – unde ar trebui sa vedem informatii curate, corecte, ADEVARATE – vad horoscopisti care ne spun ce le trece lor prin minte, imi vine sa-i iau pe toti la alergat. Si pe aia care mint, dar si pe producatorii stirilor care ii accepta in program.
Pur si simplu fac “urticarie” emotionala cand vad ca promovam prostia si neadevarul in context oficial.
Inteleg ca oamenilor le place sa stie viitorul, sa aiba controlul si ca iluzia ca li se spune ceva personalizat le da un anumit confort.
Dar daca am pune mana pe carte, daca am merge la scoala, am avea mai mult confort. Iata pas cu pas ce ar trebui sa stiti din istorie despre aceasta sarlatanie numita horoscop, fapte care s-au intamplat in istorie, nu mascari despre cum s-a plimbat nu stiu ce planeta si ne-am impiedicat noi.

Astrologia este clasificata ca o forma de pseudostiinta, adica o disciplina care nu indeplineste criteriile stricte ale metodei stiintifice. Iata cateva motive pentru care horoscopul nu este o stiinta:

  1. Lipsa dovezilor empirice: Nu exista dovezi solide care sa confirme ca pozitiile astrelor influenteaza personalitatea sau evenimentele din viata oamenilor.
  2. Imposibilitatea testarii riguroase: Previziunile astrologice sunt adesea generale si vagi, ceea ce face dificila verificarea lor prin metode stiintifice.
  3. Absenta unui mecanism cauzal: Nu exista o explicatie clara si fundamentata care sa arate cum ar putea influenta corpurile ceresti viata oamenilor.
  4. Contrazicerea legilor fizicii: Astrologia nu se aliniaza cu intelegerea noastra moderna despre univers, bazata pe fizica, chimie si biologie.

Horoscopul, ca parte a astrologiei, isi are originile in antichitate. Primele forme de astrologie au aparut acum mii de ani, in special in culturile mesopotamiana, egipteana si babiloniana.

Babilonienii (cca. 2000 i.Hr.) sunt considerati primii care au dezvoltat o forma sistematica de astrologie. Observau miscarile planetelor si ale stelelor si le asociau cu evenimente terestre, crezand ca acestea influenteaza destinul oamenilor.
Va dati seama cata stiinta si adevar era acolo?!
In jurul anului 700 i.Hr., babilonienii au impartit ecliptica (calea aparenta a Soarelui pe cer) in 12 sectiuni egale, corespunzand celor 12 semne zodiacale.
Cei care au trait in Egiptul Antic (cca. 1500 i.Hr.) au influentat astrologia prin introducerea conceptului de “decani”, diviziuni ale cerului utilizate pentru a masura timpul. Ideile lor astrologice au fost transmise grecilor, care le-au adaptat si rafinat.
In Grecia Antica (cca. 4-2 i.Hr.) astrologia s-a dezvoltat sub influenta filosofilor greci, precum Platon, Aristotel si Ptolemeu. Tetrabiblos, o lucrare scrisa de Ptolemeu in secolul al II-lea, este considerata un text fundamental pentru astrologia occidentala.
In timpul Renasterii, astrologia a cunoscut o renastere, horoscopul devenind o forma de divertisment popular in secolul al XX-lea, odata cu mpublicarea rubricilor de astrologie in ziare.
Mai aproape de noi, in epoca moderna, in secolul trecut, in timpul miscarilor contraculturale, anii ’60, astrologia a fost adoptata ca parte a unei renasteri spirituale. Generatiile mai tinere cautau alternative la valorile traditionale si raspunsuri spirituale in afara religiei institutionale. Horoscopul si astrologia au fost vazute ca o cale de auto-descoperire.

Sper sa citeasca asta si producatorii de stiri care pun in jurnalele lor capriori si caprioare care ne spun cum va fi anul din punct de vedere zodiacal.

Nu mai incurajati sarlatanii. Anul va fi cum ni-l facem noi: cu munca, lectura, scoala, bun simt.

6182
interstellar on setSunt 10 ani de la Interstellar si-am cautat cum vad acum povestea din film regizorul Christopher Nolan si actorul din rolul principal Matthew McConaughey. Filmul e pe Netflix de cateva zile.

Sunt 10 ani de la Interstellar si-am cautat cum vad acum povestea din film regizorul Christopher Nolan si actorul din rolul principal Matthew McConaughey. Filmul e pe Netflix de cateva zile.

De la 1 ianuarie pe Netflix se afla filmul Interstellar, regizat de Christopher Nolan, un domn genial care face filme cu o rigoare si o etica de viata pe care le invidiez.
Miza unui film, sau a oricarui act artistic, e sa “stea in picioare” si peste 10 -20 de ani. Timpul e hartia de turnesol a valorii unui act artistic.
Interstellar a aniversat, in decembrie 2024, 10 ani de la lansare si m-am uitat din nou la el ieri…. E la fel de emotionant, de antrenant si de puternic.
Cu mintea de acum (sper ca am mai invatat si eu ceva in anii astia, s-o fi lipit de mine si vreo informatie din cartile pe care le-am citit) cred ca e minunant mixul de stiinta, filozofie, emotie si explorare cosmica la care se adauga partea de parenting si de familie, dragoste.
Mi se pare o combinatie frumoasa ca sa atinga atat public feminine cat si masculin, si sunt gata sa fac pariu ca, de fapt, pe Nolan nu l-a interesat marketingul si pozitionarea pentru ambele targeturi feminine/masculine cat l-a interesat complexitatea povestii.
Si mi se pare minunat ca a facut un film care e si pentru cei ca mine care nu iubesc SF-urile (nu pot sa ma uit cu bucurie la povestile Dune, Razboiul Stelelor, Stapanul inelului, le privesc dpar daca trebuie sa scriu ceva despre ele, sau sa intervievez pe cineva din distributie… dar cel mai adesea daca e un job in directia asta pe un asemenea film, il sau mai departe catre cineva care chiar s-ar bucura de experienta).

Daca n-ati vazut filmul (va rog sa o faceti, via Netflix) va spun ca este o poveste despre supravietuirea umanitatii, relatia dintre stiinta si emotie, si natura timpului si a spatiului. Povestea este construita in jurul calatoriilor interstelare pentru a gasi o noua casa pentru omenire, fiind totodata o meditatie asupra legaturilor familiale si a sacrificiului.
Intr-un viitor distopic, Pamantul devine aproape nelocuibil din cauza conditiilor climatice extreme si a lipsei de resurse alimentare. Cooper (Matthew McConaughey), un fost pilot NASA devenit fermier, traieste alaturi de cei doi copii ai sai. Fiica sa, Murph, descopera un model ciudat de praf care pare sa comunice un mesaj. Acest mesaj ii conduce pe Cooper si familia sa la o baza NASA secreta, unde afla despre un plan pentru salvarea umanitatii.
NASA a descoperit o gaura de vierme langa Saturn, care ofera acces la o galaxie indepartata unde mai multe planete potential locuibile au fost descoperite. Cooper este recrutat pentru a conduce o echipa de exploratori (inclusiv Brand, interpretata de Anne Hathaway) prin gaura de vierme pentru a evalua aceste planete.
Nu vreau sa fac spoilere din poveste – care e abordata accesibil, desi are multe trimiteri stiintifice, iar Nolan a lucrat cu un mare astrofizician Kip Thorne care a adus stiinta foarte aproape de naratiunea ceruta in film, si foarte aproape de mintea unui om obisnuit, care n-a petrecut ore in sir cu ecuatii de fizica.
Filmul a folosit simulari stiintifice precise bazate pe cercetarile astrofizicianului Kip Thorne, ceea ce a influentat modul in care gaurile negre sunt reprezentate in cultura populara si in alte productii.
Partea frumoasa e ca Interstellar a starnit un interes major pentru fizica si astrofizica, inspirand multi tineri sa exploreze aceste domenii.

Uitati aici un film scurt in care Nolan povesteste cum ecuatiile lui Kip Thorne care ajutau la ilustrarea gaurilor negre s-au dovedit peste ani validate de stiinta

https://www.youtube.com/watch?v=IBll61kHNRo

Iata ce explica Thorne la momentul lansarii
“Filmul pe care I l-am trimis lui Nolan a fost doar o simpla dovada de concept, menita sa demonstreze unele dintre tehnicile care ar fi trebuit utilizate de echipa de efecte speciale. Cu siguranta nu-mi va aduce niciun Oscar, dar il puteti arata cu placere.(Pentru a da o idee despre scara, am suprapus cateva imagini pe un camp stelar, una fiind o imagine a lui Saturn luata de nava spatiala Cassini, iar cealalta o imagine compozita a unei galaxii. Calatoria prin gaura de vierme arata destul de diferit in filmuletul meu decat in Interstellar.Vizualizarea mea a folosit un tip foarte simplu de gaura de vierme, una cu un „gat” foarte scurt.
Gaura de vierme prezentata in Interstellar are un gat mult mai lung, astfel incat calatoria prin gaura de vierme dureaza mai mult si sunt vizibile efecte optice mai interesante. Cand voi avea ceva mai mult timp liber (adica atunci cand semestrul se va incheia), sper sa extind codul computerizat pe care l-am folosit pentru vizualizarea mea pentru a utiliza acelasi tip de gaura de vierme ca in Interstellar.”

Viata a dovedit ca demonstratiile lui stiintifice sunt foarte corecte si simularile lui sunt foarte aproape de real.
(Mie mi-a placut atat de mult filmul la momentul lansarii incat am si acum salvate pe hard interviuri cu Thorne 😊 )

Pe mine m-a amuzat tare, acum la revizionare, partea de inceput in care Cooper e chemat de directorul scolii pentru ca fiica lui Murph promoveaza idei “false” cum ca oamenii au fost pe luna. Si e o doamna profesoara care are un discurs care pare rupt din ce spun astazi cei cu conspiratiile tampite pe care-i intalnim acum pe net cu “totul a fost trucat si e o minciuna, nu am zburat niciodata in spatiu”.
Am cautat pe net sa vad ce crede astazi McConaughey despre rolul din film, mai ales ca e tatal a 3 copii care deja sunt mari, iar el e un actor foarte implicat in viata comunitatii. E foarte frumos ce spune despre abordarea in parenting a filmului, vedeti mai jos dintr-un interviu de acum 3 saptamani.

https://www.youtube.com/watch?v=fRHDodSOB2A

Va mai las ceva simpatic despre cum s-a scris istoria cu acest film si cum s-au cernut oamenii din jurul ideii pana s-a ajuns la aceasta echipa istorica.
Omul care a inspirat filmul si a urmarit indeaproape fidelitatea sa stiintifica – Kip Thorne, un renumit fizician teoretician de la California Institute of Technology din Pasadena si unul dintre cei mai mari experti mondiali in predictiile astrofizice ale relativitatii generale.
In 2006, Thorne si Lynda Obst, o prietena veche si producatoare de film, au scris un scenariu de opt pagini pentru un film care porneste de la astrofizica gaurilor negre, a gaurilor de vierme si a dilatarii timpului.
Steven Spielberg s-a alaturat curand echipei pentru regie. Jonathan Nolan, care a scris filme precum The Prestige si The Dark Knight Rises impreuna cu fratele sau regizor Christopher, lucra la scenariu. Sase ani mai tarziu, insa, Spielberg a fost nevoit sa renunte, dar a fost inlocuit de Christopher Nolan.

2639
ce mia plct 2024 finalCe mi-a placut in 2024 din RO. Film, podcasturi, sport, marketing, politica, muzica.

Ce mi-a placut in 2024 din RO. Film, podcasturi, sport, marketing, politica, muzica.

Mi-au placut multe lucruri/intamplari din acest an si, desigur multe m-au suparat tare. Pentru mine, zilele din vacanta de iarna in mod traditional sunt pentru bilant si curatire mentala si emotionala. Acum ma concentrez pe un bilant pozitiv al intamplarilor din acest an care mi-au placut mult si mi-au adus multa bucurie.

Pe locul 1 pun bucuria faptului ca prietenii Emanuel Parvu si Miruna Berescu au fost la Cannes cu filmul 3 km pana la capatul lumii, in competitia oficiala, alaturi de Coppola, Cronenberg, Sorentino, Lanthimos.

In Competia mare de anul asta au fost The Apprentice, The Substance si Emilia Perez filme despre care vom auzi si la Oscar, sunt sigura.
Romania a avut de cateva ori regizori in selectia oficiala, competitia mare (sunt mai multe sectiuni in tot festivalul, toate sectiunile sunt onorante sa fii acolo, dar competitia mare e supremul). Pe langa faptul ca m-am bucurat imens de succesul si bucuria lor, mi-a placut (intr-o forma egoista, desigur) ca au avut generozitatea sa povesteasca si ce au invatat din aceasta experienta, lucrurile de culise – cum te pregatesti, cum arata contractele internationale de distributie, ce verifici, ce intrebi. Au fost generosi si au dat mai departe catre tinerii care viseaza si ei o participare la Cannes, sau un distribuitor international.
De obicei nu se povestesc lucrurile acestea, asa ca le mai multumesc inca o data si aici. Puteti cititi marturisirile lui Emanuel Parvu aici si pe cele ale Mirunei Berescu aici

Personal, le mai multumesc si pentru un ajutor din viata personala care n-are legatura cu filmul lor sau cu cinematografia in general, m-au ajutat si sprijinit, la propriu, intr-o situatie personala in care eram incurcat panicata.

*
2024 a fost anul cu fotbalul si cu energia minunata a suporterilor romani care au mers la Euro. Si cu determinarea jucatorilor si ambitia lor.

Nu ma pricep deloc – dar deloc – la fotbal, dar m-am uitat la meciurile romanilor si mi-am pus problema cum naiba sunt asa uniti si determinati suporterii. Si coordonati, organizati.
Imi aduc aminte ca am cautat atunci, am intrebat in stanga si-n dreapta si asa am descoperit-o pe Iulia Niculae – Cuciurean.



Textul asta de mai sus a fost copiat integral in multe locuri – nesemnat desigur 😊, iar Iulia si colegii ei au inceput sa primeasca aprecierile pe care le merita. Multe interviuri, invitatii la podcasturi, la conferinta TEDx…
Cred ca ar trebui sa invatam ca lucrurile nu se intampla pur si simplu, sa ne intrebam cine reuseste sa le faca, si sa le acordam credit public pentru munca si efortul lor.
Nu doar aici in situatia EURO, unde mie imi era clar ca nu se puteau organiza lucruri fara o echipa importanta in spate, ci in general pentru lucrurile bune si frumoase pe care le vedem. Doar asa vom progresa si ne vom dezvolta frumos.

Am vorbit la sfarsitul anului cu Iulia si i-am spus ca a fost marea mea descoperire in 2024 si ma bucur tare ca e un om fain, foarte structurat si organizat, si ca le explica acum tuturor ca un asa val de simpatie al fanilor se construieste cu stiinta, rigoare si perseverenta, dincolo de rezultatele echipei/produsului promovat.
Mai ales intr-un domeniu ca sportul unde fanii trec usor de la iubire la ura.
*
(dupa cum s-a incheiat anul, cu partea electorala, cred ca oamenii de marketing politic ar trebui sa studieze atent ce a facut FRF pe parcursul a cativa ani pana au ajuns ca fanii sa vina de la mii de km distanta la meciuri la care uneori nu au avut bilete, dar au stat macar in Fan Zone sa se bucure alaturi de alti pasionati. E o lectie foarte frumoasa a anului 2024 si sper sa se uite cat mai multi, in detaliu, la ea.)

*
Intr-una din cartile pe care le-am citit anul asta era o fraza care mi-a placut atat de mult ca ma urmareste de atunci.
“Daca nu schimbi nimic la ceea ce azi ti-a provocat nefericire, disconfort, necaz, si maine o sa fii la fel de nefericit, in disconfort sau necajit”

Aceasta fraza, pusa alaturi de alta de la exercitiile fizice “Daca ti-e greu e un semn ca lucrezi peste ce ai facut pana acum, deci maine o sa-ti fie mai bine”, au fost cele doua fraze care mi-au dat multa putere si la care m-am intors de multe ori anul asta.
(ma voi organiza sa pun si cateva dintre cartile pe care le-am citit si mi-au placut mult, intr-o alta postare)
*
Mi-a placut ceremonia de deshidere de la Olimpiada si modul in care au gandit-o punand spectatorii si orasul in evidenta. Mi s-a parut cu totul o opera de arta care ar trebui analizata mai mult si destructurata pas cu pas.
In reactiile si furia post ceremonie era un semn mare al polarizarii societatii care ar fi trebuit sa-i ingrijoreze pe multi.
Am tot citit anul acesta despre nervozitatea si frustrarea multimilor, despre conflicte si rezolvarea lor ( am si povestit aici)
Dar dincolo de cauzele reactiilor virulente la ceremonia de deschidere a Olimpiadei, toata competitia a fost foarte frumoasa si foarte emotionanta. Si cu medalii pentru romani. Personal cred ca orice sportiv calificat la Olimpiada e un mare castigator si campion, chiar daca are sau nu o medalie…
*
Ca sa raman la sport…
Mi-a mai placut mult mult dialogul de la Mind Arhitect cu Horia Tecau despre parcursul lui in trainingul mental. Il gasiti aici.

https://www.youtube.com/watch?v=ajoi7Oug538&t=4126s

Am ascultat inregistrarea asta de cateva ori bune, si acum ma mai interoghez zilnic care sunt pasii pentru o decizie corecta.
Respira, fa un pas inapoi ca sa privesti detasat, analizeaza si actioneaza.
*
Si pentru ca am amintit de podcasturi, m-am bucurat ca anul acesta generatia podcast s-a implicat in politica – cu interviuri cu candidati.
In continuare am o mare dorinta sa le trimit carti despre tehnici de interviu si structura unui interviu, celor care fac podcasturi, dar stiu ca m-ar considera aroganta by default si nu le-ar lua in seama. Cand vor simti ei ca au nevoie sa citeasca pentru a face un pas in plus sau in sus, vor gasi cartile (am pus pe blog cateva acum ceva vreme, voi mai scrie si despre altele, poate se inspira cine simte ca are nevoie). Cred ca atunci cand treci de la o conversatie intre prieteni, despre ce mananca si viziteaza o vedeta, la o discutie cu un politician sau o autoritate esti mai aproape de jurnalism (chiar daca podcasterii neaga asta) si pentru asta iti trebuie structura, tehnica si putine notiuni de la scoala de profil.
Dar implicarea generatiei native digital in viata politica, asa cum stiu si pot ei, mi se pare un mare castig al acestui an.
Sigur ca veti spune ca generatia tik tok l-a adus pe straniul mincinos candidat in fata, dar acolo au fost mai mult decat niste podcasturi, a fost stiinta si marketing targetat. Iar ca sa faci fata unui asemenea asalt, e nevoie sa fii bine educat si mobilat la cap, sa fi citit si tu ceva mai mult decat statusuri in social media sau articole bizare.
Educatia si informatia consistenta sunt marile noastre probleme, nu doar in Ro, ci la nivel global, si va fi interesant de vazut cum va evolua aceasta situatie. Momentan pare ca mergem cu viteza mare direct in zid.
*
Aici in zona politica mi-au placut mult episoadele de la Starea impostorilor ale lui Valeriu Nicolae.
Urmaresc Starea Natiei, imi place ca Dragos Patraru citeste mult (si recomanda carti) si e implicat in viata comunitatii. Ma incrunt la ego-ul lui mare (e evident ca lucreaza la asta, si apreciez mult felul in care s-a transformat in ultimii ani).

*
Si imi place curajul de kamikaze al lui Radu Buzaianu, mai caut opinia lui in situatiile grave cu conflicte, tocmai pt ca se arunca in gol fara centura de siguranta cand crede intr-o chestiune.
*
Mai raman in zona politica cu ceva care imi aduce zambetul pe buze. Geniul matematic al lui Nicusor Dan pus in slujba politicii.
A invatat mecanismele, foloseste matematica si sondajele, simte intentiile electoratului si stie cum sa lucreze cu ele.
Ma bucur ca a castigat alegerile de la Primaria Capitalei, va fi un presedinte foarte bun (anul asta sau la alegeri viitoare) si ar putea fi un super strateg de marketing politic.
Ma bucur ca a inceput sa iasa mai mult in spatiu public si sa comunice cu electoratul, in felul lui exact -structurat-nespectaculos, dar real. Daca am avea mai multi ca el in tara asta, cu curajul lui de a se lupta cu “painea si circul” altora folosindu-se de un discurs riguros, exact care pare plicticos, am avea foarte foarte mult de castigat. Si in educatie, si la nivelul publicului care ar invata ca a fi destept nu e cu panglici pe pereti, ci cu munca, rigoare si exactitate care uneori sunt plictisitoare.
*

La podcasturi preferatele mele raman Vorbitorincii cu Radu Paraschivescu si Catalin Striblea si podcastul lui Cosmin Nedelcu Micutzu.
Eruditia si umorul dl Paraschivescu alaturi de structura jurnalistica si calmul analitic al la Catalin fac magie cu orice invitat. O ora de podcast e, pur si simplu, un rasfat pentru minte. Superbe sunt, sa ascultati va rog.
Apreciez mult modul in care dezvolta Micutzu podcastul, mergand acum catre teme tot mai largi si mai complexe. Cu invitati cu amplitudine, educatie si implicati in viata sociala.
E o frumoasa productie acolo si apreciez mult vizionarismul lui Cosmin. E un domn care citeste mult, e preocupat de ce e in domeniul lui la nivel international (si nu vorbesc doar de stand up) si are si el o capacitate speciala de a destructura si analiza lucrurile despre care citeste.

Micutzu tocmai a postat un dialog cu David Popovici, o bijuterie… e aici.. e din 2025 dar …

https://www.youtube.com/watch?v=PCmUeLfJ6Dg

*

Catre sfarsit de an mi-a placut mult duetul Jacob Collier cu Chris Martin de la Coldplay.
Tanarul Collier – pe care eu il aseman cu Mozart al muzicii moderne si pe care-l urmaresc de vreo doi ani – e din alta lume a intelegerii armoniilor si a face muzica interactiva, cu ascultatorul parte integranta din ea.
Jacob transforma stadioane in coruri armonioase intr-un fel care pare o magie extraordinara.
Mi-ar placea sa concerteze si in Ro, ar fi o experienta minunata pentru toata lumea. Sper sa-l aduca Emagic in anii viitori.

https://www.youtube.com/watch?v=TwC0Db7oerM

Si pentru ca am mentionat Coldplay, mie mi-au placut mult si la Bucuresti, cu tot cu Babasha…
(cand mai vad remarci urate despre Babasha si Coldplay la mai bine de jumatate de an de la intamplare imi vine mereu sa le spun comentatorilor “Get a life. Fa ceva in viata, orice, si depaseste situatia”)

*
Va doresc si im doresc un an nou bun cu multe descoperiri frumoase.

3185
S_McCurryexclusiv  Steve McCurry – Revolutia de la Timisoara, povestile din chipurile oamenilor si … timiditate

exclusiv Steve McCurry – Revolutia de la Timisoara, povestile din chipurile oamenilor si … timiditate

Steve McCurry – despre Revolutia de la Timisoara, povestile din chipurile oamenilor si … timiditate

“Esti casatorita, ai o familie, esti single?”

Asta a fost seria de intrebari pe care le-am auzit de la Steve McCurry, unul dintre cei mai celebri fotografi din lume, la mai putin de 2 minute dupa ce intrasem in sala de conferinte a hotelului Carlton din New York unde urma sa aiba loc un interviu. Eu eram reporterul, el subiectul.

In mod ciudat, nu m-au deranjat intrebarile. Am zimbit; nimic din tonul lui nu parea ostentativ.

Cind intrasem in camera, Steve McCurry vorbea la telefon cu cineva din staful sau arajindu-si o plecare in afara tarii, pe 10 ianuarie. Eram in 30 decembrie (2011), McCurry venea de la o lunga sedinta foto, iar a doua zi urma sa faca trei portrete pentru familii din Europa in cadrul proiectului Hotpoint Family Portraits. Am vrut sa ies, sa revin cind termina conversatia, dar ma invitase sa stau in dreapta lui, la o masa mare de sedinte.

Era imbracat in negru: sacou si camasa, pantaloni si pantofi. Nimic care sa-ti atraga atentia. Si n-avea aparatul de fotografiat cu el.

Cind a terminat de vorbit la telefon a inceput sa ma interogheze: “Locuiesti in Bucuresti? Esti bloggerita? Stii blogul meu?”, apoi – pentru ca ii maturisisem ca nu vazusem ultima postare de pe blogul lui- m-a invitat sa ma uit pe telefon. “E despre batrinete”, o serie de fotografii emotionante cu batrini in diverse ipostaze, in diverse colturi ale lumii. Ii placea o fotografie din Macedonia, cu doi batrini (un el si o ea) care se sprijineau unul pe celalalt ca sa urce pe un drum de munte.

“Ati putea gasi lucruri si oameni la fel de frumosi si in Romania. Trebuie sa veniti”, i-am replicat in timp ce isi plimba degetele pe  ecranul telefonului ca sa vad si restul de fotografii…

Atunci au venit intrebarile: “Esti casatorita, ai o familie, esti single? Ce-ar spune prietenul tau daca ai pleca intr-o excursie cu mine? S-ar simti amenintat?”… si-a inceput sa rida…

***

Steve McCurry (61 de ani) este unul dintre cei mai celebri fotojurnalisti, detinator al celor mai importante premii pentru fotografie cu marturiile sale din principalele zone de conflict ale lumii. Fata afgana, fotografia care a fost coperta revistei National  Geographic e una dintre cele mai cunoscute fotografii din lume, poate si pentru ca la 20 de ani distanta, McCurry s-a intors in Afganistan ca sa o caute, nestiindu-i numele, bazindu-se doar pe fotografie si pe ochii ei verzi, iar experienta a fost transformata intr-un documentar. De fapt, portretele sunt “brandul lui” pentru ca reuseste sa surprinda pe chipuri expresii care spun cit o nuvela sau un film.

Cind intilniti pentru prima data o persoana pe care urmeaza sa o fotografiati, la ce va uitati?

Sunt oameni care au fete foarte puternice, au emotii pe fata, chipuri care spun povesti. Unora le intuiesti caracterul din chip. Sunt fascinat de ce poate sa-ti spuna un chip. Pentru ca fiecare dintre noi are mai multe “chipuri”…Unii sunt foarte banali, altii sunt f frumosi, dar dincolo de asta intilnesti citeodata pe un chip ceva arhietipal, ceva care e foarte puternic…

Si cum ii convingeti? Ma gindesc ca sunt timizi…  Sunt oameni obisnuiti si-i convingeti sa se uite in camera, iar rezultatul e o imagine naturala…

Nuuu… Poti sa faci oamenii sa se relaxeze. Cred ca noi toti vrem sa fim placuti, vrem ca oamenii sa ne placa si daca te apropii de cineva si ii spui “cred ca esti extraordinar, iesit din comun si as vrea foarte mult sa fac un portret de-al tau pentru ca pari a fi o persoana minunata.”, cei mai multi dintre oameni se opresc pe strada… Cei mai multi sunt de acord tocmai pentru ca i-ai pus in pozitia asta, le-ai dat acest status…

Pentru ca au ego…

Da, dar si pentru ca vor sa coopereze, vor sa-ti fie de ajutor si, mai ales, vor sa nu dezamageasca. Daca cineva le spune ” esti atit de frumoasa”, nu vor spune ca nu vor sa le faci o fotografie, chiar daca nu sunt de acord cu ce spui. E o informatie pe care vor sa o onoreze acceptind sa faca fotografia.

Uneori ei nu stiu cine sunteti, nu stiu munca dvs.

Nu conteaza cine sunt. Sunt pur si simplu o alta persoana asemeni lor. Trebuie sa le cistigi increderea si uneori pot fi convingator, apoi vazindu-mi incintarea pot si ei deveni incintati. Vor sa participe, vor sa fie parte din aceasta experienta… pentru ca “omul asta poarta o camera, pare ca e un barbat serios, are maniere… hai sa-l ajut.”  Trebuie insa sa stii sa alegi momentul potrivit. expresia potrivita. Cind vorbim, expresiile noastre se schimba si-i poti conduce.

Daca tie, acum, ti-as vorbi despre ceva serios, expresia ta va deveni serioasa, daca ma port intr-o directie amuzanta – o gluma – e posibil sa zimbesti. Chiar si daca o sa o faci din politete. Poti sa-i ajuti pe oameni sa imbrace forma pe care o doresti. Apoi trebuie sa ai ceva experienta ca sa intelegi repede expresiile corpului, momentul in care le ceri ceva, cum sa relationezi cu un anume gen de om, lumina, background-ul… Si cum administrezi toate lucrurile astea in citeva momente…

Dar uneori ei nu stiu engleza; sunt indieni saraci sau tarani din Paraguai sau copii ai strazii din Cambogia.

Nu conteaza, pentru ca daca eu rid sau daca am un comportament care e jovial, o sa zimbesti…

Deci sunteti ca un actor?

N-as spune asta… Uite, noi abia ne-am intilnit. Pe bune, literalmente chiar abia ne-am intilnit. (ride) As putea alege sa-ti povestesc orice – de la amuzant pina la trist – si sa obtin ce vreau de la tine – ca expresie a chipului. Nu e despre a fi actor, ci despre a imparti cu oamenii niste experiente, a relationa cu ei, a te conecta pe o anumita directie…

***

Dupa ce a terminat colegiul, Steve McCurry s-a inscris la universitate sectia cinematografie si imagine, a obtinut insa o diploma magna cum laude in teatrologie in 1974. A lucrat 2 ani pentru un ziar, dar si-a dat demisia si-a devenit fotograf freelancer. Cariera sa a luat amploare cind a traversat ilegal granita in Afganistan inainte de invazia rusilor si a surprins vietile talibanilor in cele mai intime ipostaze, aflindu-se de multe ori in fata mortii “cu naivitate”, dupa cum marturisea mai tirziu. Fotografiile sale au ajuns pe copertele Paris Match, in New York Times etc, iar de atunci a mai fost de citeva ori fata in fata cu moartea.

Daca ar fi sa alegeti o fotografie ca sa va descrieti viata, care ar fi aceea?

Viata e asa de complicata, e greu de descris intr-o fraza, intr-o idee… (se gindeste citeva secunde lungi, privindu-si pantofii) Poate fotografia copilului mic care alearga pe o alee dintre doua ziduri, iar pe ziduri sunt urme de miini de copil… Poate asta e o imagine care sa ma reprezinte. (nota mea, fotografia e coperta cartii Steve McCurry: The Unguarded Moment )

De fiecare data cind se pronunta numele dvs apare imediat si mentionarea “autorul fotografiei fata afgana”, dar sunt sigura ca sunt multe alte fotografii facute de dvs care va plac cel putin la fel de mult.

Sigur, fotografiile din India cu furtunile de nisip (nota mea: una dintre fotografii din aceasta serie o puteti gasi aici ), sau cea cu mama si fiul uitindu-se prin fereastra unei masini, tot din India. Femeia batrina de la trecerea de pietoni din Yugoslavia…Sunt multe alte fotografii care sunt cel putin la fel de bune, dar oamenii decid ce le place si nu poti controla gustul lor.

Cred ca ati facut milioane de fotografii in cei mai bine de 30 de ani de cariera.  V-ati gindit vreodata ca ati putea sa va pierdeti arhiva?

Traim cu o multime de frici; sa ne pierdem vietile, sa ne pierdem prietenii… Nu poti sa traiesti in frica tot timpul, faci tot ceea ce tine de tine si lasi viata sa-si urmeze cursul. Eu le arhivez si fac tot ce depinde de mine sa fie in siguranta, restul… cum va fi sa fie…

Vorbind despre viata, v-a fost vreodata frica ca o sa va pierdeti viata?

De multe ori.

Si de ce continuati?

Asta e o intrebare la care nu stiu sa raspund… E un mister, e valabil pentru fotografii de razboi si pentru jurnalisti… Cred ca vrem sa fim martori la istorie, vrem sa vedem evenimente care n-au fost inca inventariate. Vrem sa fim in locurile in care se scrie istoria pentru ca , de fapt, traim o viata banala si plictisitoare… Vrei sa vezi schimbarea, tranzitia, vrei sa vezi ce fac altii in situatii in care tu nu ai cum sa fii.

Un exemplu bun e tranzitia romaneasca, Timisoara si Revolutia – acelea au fost momente care au schimbat viata multor oameni. Mie nu mi s-a intimplat asta.

Ce faceati la acel moment?

Eram la Belgrad, am venit cu masina si am stat in Timisoara doar 2 zile. Erau momente istorice. M-a impins curiozitatea si posibilitatea de a documenta in felul meu un moment istoric, o schimbare profunda in istoria Romaniei. Mi-ar placea sa mai vin in Romania. As vrea sa fi fost acolo acum 20 de ani mai mult decit cele 2 zile de la Timisoara, sa fiu in mai multe locuri, sa surprind mai mult din ce s-a intimplat.

***

Cind nu este in cine stie ce colt al lumii ca sa fotografieze razboaie sau fatza umana a celor mai dificile- controversate momente, Steve McCurry tine seminarii de fotografii la New York sau in India, tara care l-a invatat sa se uite la viata. Dupa calculele sale sumare, in 2011 a stat mai putin de 4 luni la New York, acolo unde are resedinta.

V-ati gindit vreodata sa va opriti? Sa nu mai faceti meseria asta?

Nu, niciodata. Nici macar o secunda.

V-ati luat vreodata o vacanta fara aparatul de fotografiat cu dvs?

Nuuu. Am intotdeauna aparatul cu mine, chiar daca nu fotografiez mereu, dar nu se stie…

Dar daca ar trebui sa alegeti  un loc in care sa mergeti fara aparat de fotografiat, doar pentru relaxare, unde ati merge?

Italia, poate… Fara camera? (ofteaza)… Japonia. Sunt locuri unde imi place sa merg, nu am nevoie de camera si de job ca sa le vizitez, imi place Japonia… Dar stii ca e mai mult decit ipotetic ca as pleca undeva fara aparatul de fotografiat.

Stiu… Acum munciti pina in ultima zi a anului.

Da, dar asta nu e ceva neobisnuit pentru mine. Uneori nu poti controla lucrurile, se intimpla cind se pot intimpla. Dar e ok, nu ma deranjeaza ca muncesc in ultima zi a anului.

Cite zile de vacanta ati avut anul acesta?

Nu fac asemenea evaluari, nu asa clasific zilele. Daca ma bucur de viata si de ceea ce fac, e minunat – cu sau fara vacanta. Nu ma gindesc la vacante, ma gindesc la ceva interesant, viu – care sa ma tina activ, ceva care sa ma faca fericit si sa-mi dea o energie pozitiva. Asta e mai important pentru mine decit vacanta.  E vorba ca te incarci cu o multime de bucurii, si de pace, ca te implinesti, in timp ce-ti faci munca, arta, fotografiile, scrisul. De asta perseverezi, pentru ca iti aduce un fel de placere si de pace, de liniste interioara. Pentru mine asta e mult mai important decit sa stau pe o plaja si sa ma bronzez, sau… ce fac oamenii pe plaja.

Dar tot cred ca e nevoie de relaxare…

O, sigur; dar relaxarea poate veni in diferite forme. oamenii sunt diferiti si unii se relaxeaza pe munti, la plaja, intr-o tara cu vin…

Si dvs?

Ma duc la un film…

Ati intilnit foarte multi oameni. Mai exista cineva la a carui intilnire sa fiti stingher, sa va emotioneze faptul ca-l aveti in fata?

Da, dar nu pot sa ma gindesc la multi oameni, poate Meryl Streep sau Sean Connery… Nu ma gindesc atit de mult la a intilni personalitati…

Nu e neaparat despre personalitati, sunt curioasa daca sunteti vreodata timid in fata unei persoane pe care o intilniti…

Sigur, citeodata ma intimideaza unele gesturi, unii oamenii. Sunt o persoana foarte timida in viata privata, dar pot sa acopar timiditatea in multe feluri si sa ma imping sa-mi depasesc fricile si limitele…

Aveti fotografii acasa facute de dvs, pe pereti?

Nu, deloc, niciun fel de fotografie.

Dar stati sa vi se faca fotografii?

Mmmm, nu.

De ce?

Nu m-am gindit, nu stiu. (pauza lunga)  Uneori mai stau sa mi se faca o fotografie, dar nu e ceva uzual, fac asta rar, extrem de rar.

Ok, m-am convins, sunteti o persoana timida.

Da, ti-am spus: sunt timid.

***

Ne-am despartit in holul hotelului; el urma sa mearga pe jos catre casa, statea la citeva strazi distanta, iar eu am urcat in camera mea gindindu-ma la zimbetul incurcat si imbujorarea cu care rostise ” ti-am spus: sunt timid”. Abia mai tirziu mi-am dat seama ca seria aceea de intrebari despre viata mea de la inceputul conversatiei era unul din trucurile lui: era o forma de a ma complimenta (era interesat de viata mea), dar si de a-si aseza teritoriul, de a prelua cumva controlul. Si ca de fapt, intrebarile acelea vorbeau indirect tot despre timiditatea sa. Poate ca de asta nici nu ma deranjasera.

A doua zi la sedinta foto pentru portretul familiei din Romania in cadrul proiectului HotPoint Family Portraits am realizat ca Steve McCurry este din categoria aceea de oameni care vrea “sa lase urme”, sa ramina ceva important dupa el in viata – fie ca e documentarea lui asupra unui eveniment istoric, fie ca e o fotografie care va sta la loc de cinste in vitrina unei familii dintr-un colt de lume.

Si am vazut ca, in ciuda timiditatii lui, in fata unui gest frumos asemeni cadoului facut de familia Babos din Cluj (un album cu fotografiile lor de familie) il poti auzi spunind “Nu vreti sa facem o fotografie impreuna, cu totii?”

In citeva zile va fi public portretul pe care Steve McCurry l-a facut familiei Babos din Cluj, iar atunci am sa va povestesc despre implicarea sa in proiectul Hotpoint Family Portraits.

***

(fotografia este un autoportret Steve McCurry realizat pentru proiectul Kodakchrome – a fost fotograful care a utilizat ultima rola de film produsa de Kodak, acesta este frame 32. mai multe fotografii realizate de Steve McCurry puteti gasi pe blogul sau)

o versiune in engleza a acestui interviu puteti gasi aici

steve mccurry interviuInterviu Steve McCurry:”Cand a fost revolutia, am venit cu masina si am stat in Timisoara doar 2 zile. Erau momente istorice. M-a impins curiozitatea si posibilitatea de a documenta in felul meu un moment istoric, o schimbare profunda in istoria Romaniei.”

Interviu Steve McCurry:”Cand a fost revolutia, am venit cu masina si am stat in Timisoara doar 2 zile. Erau momente istorice. M-a impins curiozitatea si posibilitatea de a documenta in felul meu un moment istoric, o schimbare profunda in istoria Romaniei.”

Acest interviu a fost realizat in 30 decembrie 2011 in New York. Cu cateva luni inainte primisem o fotografie facuta de Steve McCurry care acum e inramata si e pe perete in living 😊

https://bazavan.ro/2011/07/am-o-fotografie-de-la-steve-mccurry/

*
Esti casatorita, ai o familie, esti single?
Asta a fost seria de intrebari pe care le-am auzit de la Steve McCurry, unul dintre cei mai celebri fotografi din lume, la mai putin de 2 minute dupa ce intrasem in sala de conferinte a hotelului Carlton din New York unde urma sa aiba loc un interviu. Eu eram reporterul, el subiectul.
In mod ciudat, nu m-au deranjat intrebarile. Am zimbit; nimic din tonul lui nu parea ostentativ.
Cind intrasem in camera, Steve McCurry vorbea la telefon cu cineva din staful sau arajindu-si o plecare in afara tarii, pe 10 ianuarie. Eram in 30 decembrie (2011), McCurry venea de la o lunga sedinta foto, iar a doua zi urma sa faca trei portrete pentru familii din Europa in cadrul proiectului Hotpoint Family Portraits. Am vrut sa ies, sa revin cind termina conversatia, dar ma invitase sa stau in dreapta lui, la o masa mare de sedinte.
Era imbracat in negru: sacou si camasa, pantaloni si pantofi. Nimic care sa-ti atraga atentia. Si n-avea aparatul de fotografiat cu el.
Cind a terminat de vorbit la telefon a inceput sa ma interogheze: “Locuiesti in Bucuresti? Esti bloggerita, jurnalista? Stii blogul meu?”, apoi – pentru ca ii maturisisem ca nu vazusem ultima postare de pe blogul lui- m-a invitat sa ma uit pe telefon. “E despre batrinete”, o serie de fotografii emotionante cu batrini in diverse ipostaze, in diverse colturi ale lumii. Ii placea o fotografie din Macedonia, cu doi batrini (un el si o ea) care se sprijineau unul pe celalalt ca sa urce pe un drum de munte.

Ati putea gasi lucruri si oameni la fel de frumosi si in Romania. Trebuie sa veniti”, i-am replicat in timp ce isi plimba degetele pe ecranul telefonului ca sa vad si restul de fotografii…


Steve McCurry (61 de ani, la momentul interviului – acum 74 de ani ) este unul dintre cei mai celebri fotojurnalisti, detinator al celor mai importante premii pentru fotografie cu marturiile sale din principalele zone de conflict ale lumii. Fata afgana, fotografia care a fost coperta revistei National Geographic e una dintre cele mai cunoscute fotografii din lume, poate si pentru ca la 20 de ani distanta, McCurry s-a intors in Afganistan ca sa o caute, nestiindu-i numele, bazindu-se doar pe fotografie si pe ochii ei verzi, iar experienta a fost transformata intr-un documentar. De fapt, portretele sunt “brandul lui” pentru ca reuseste sa surprinda pe chipuri expresii care spun cit o nuvela sau un film.

Cind intilniti pentru prima data o persoana pe care urmeaza sa o fotografiati, la ce va uitati?
Sunt oameni care au fete foarte puternice, au emotii pe fata, chipuri care spun povesti. Unora le intuiesti caracterul din chip. Sunt fascinat de ce poate sa-ti spuna un chip. Pentru ca fiecare dintre noi are mai multe “chipuri”…Unii sunt foarte banali, altii sunt f frumosi, dar dincolo de asta intilnesti citeodata pe un chip ceva arhietipal, ceva care e foarte puternic…
Si cum ii convingeti? Ma gindesc ca sunt timizi… Sunt oameni obisnuiti si-i convingeti sa se uite in camera, iar rezultatul e o imagine naturala…

Nuuu… Poti sa faci oamenii sa se relaxeze. Cred ca noi toti vrem sa fim placuti, vrem ca oamenii sa ne placa si daca te apropii de cineva si ii spui “cred ca esti extraordinar, iesit din comun si as vrea foarte mult sa fac un portret de-al tau pentru ca pari a fi o persoana minunata.”, cei mai multi dintre oameni se opresc pe strada… Cei mai multi sunt de acord tocmai pentru ca i-ai pus in pozitia asta, le-ai dat acest status…
Pentru ca au ego…
Da, dar si pentru ca vor sa coopereze, vor sa-ti fie de ajutor si, mai ales, vor sa nu dezamageasca. Daca cineva le spune ” esti atit de frumoasa”, nu vor spune ca nu vor sa le faci o fotografie, chiar daca nu sunt de acord cu ce spui. E o informatie pe care vor sa o onoreze acceptind sa faca fotografia.
Uneori ei nu stiu cine sunteti, nu stiu munca dvs.
Nu conteaza cine sunt. Sunt pur si simplu o alta persoana asemeni lor. Trebuie sa le cistigi increderea si uneori pot fi convingator, apoi vazindu-mi incintarea pot si ei deveni incintati. Vor sa participe, vor sa fie parte din aceasta experienta… pentru ca “omul asta poarta o camera, pare ca e un barbat serios, are maniere… hai sa-l ajut.” Trebuie insa sa stii sa alegi momentul potrivit. expresia potrivita. Cind vorbim, expresiile noastre se schimba si-i poti conduce.
Daca tie, acum, ti-as vorbi despre ceva serios, expresia ta va deveni serioasa, daca ma port intr-o directie amuzanta – o gluma – e posibil sa zimbesti. Chiar si daca o sa o faci din politete. Poti sa-i ajuti pe oameni sa imbrace forma pe care o doresti. Apoi trebuie sa ai ceva experienta ca sa intelegi repede expresiile corpului, momentul in care le ceri ceva, cum sa relationezi cu un anume gen de om, lumina, background-ul… Si cum administrezi toate lucrurile astea in citeva momente…
Dar uneori ei nu stiu engleza; sunt indieni saraci sau tarani din Paraguai sau copii ai strazii din Cambogia.

Nu conteaza, pentru ca daca eu rid sau daca am un comportament care e jovial, o sa zimbesti…
Deci sunteti ca un actor?
N-as spune asta… Uite, noi abia ne-am intilnit. Pe bune, literalmente chiar abia ne-am intilnit. (ride) As putea alege sa-ti povestesc orice – de la amuzant pina la trist – si sa obtin ce vreau de la tine – ca expresie a chipului. Nu e despre a fi actor, ci despre a imparti cu oamenii niste experiente, a relationa cu ei, a te conecta pe o anumita directie…


Dupa ce a terminat colegiul, Steve McCurry s-a inscris la universitate sectia cinematografie si imagine, a obtinut insa o diploma magna cum laude in teatrologie in 1974. A lucrat 2 ani pentru un ziar, dar si-a dat demisia si-a devenit fotograf freelancer. Cariera sa a luat amploare cind a traversat ilegal granita in Afganistan inainte de invazia rusilor si a surprins vietile talibanilor in cele mai intime ipostaze, aflindu-se de multe ori in fata mortii “cu naivitate”, dupa cum marturisea mai tirziu. Fotografiile sale au ajuns pe copertele Paris Match, in New York Times etc, iar de atunci a mai fost de citeva ori fata in fata cu moartea.
Daca ar fi sa alegeti o fotografie ca sa va descrieti viata, care ar fi aceea?

Viata e asa de complicata, e greu de descris intr-o fraza, intr-o idee… (se gindeste citeva secunde lungi, privindu-si pantofii) Poate fotografia copilului mic care alearga pe o alee dintre doua ziduri, iar pe ziduri sunt urme de miini de copil… Poate asta e o imagine care sa ma reprezinte. (nota mea, fotografia e coperta cartii Steve McCurry: The Unguarded Moment )

De fiecare data cind se pronunta numele dvs apare imediat si mentionarea “autorul fotografiei fata afgana”, dar sunt sigura ca sunt multe alte fotografii facute de dvs care va plac cel putin la fel de mult.
Sigur, fotografiile din India cu furtunile de nisip, sau cea cu mama si fiul uitindu-se prin fereastra unei masini, tot din India. Femeia batrina de la trecerea de pietoni din Yugoslavia…Sunt multe alte fotografii care sunt cel putin la fel de bune, dar oamenii decid ce le place si nu poti controla gustul lor.
Cred ca ati facut milioane de fotografii in cei mai bine de 30 de ani de cariera. V-ati gindit vreodata ca ati putea sa va pierdeti arhiva?
Traim cu o multime de frici; sa ne pierdem vietile, sa ne pierdem prietenii… Nu poti sa traiesti in frica tot timpul, faci tot ceea ce tine de tine si lasi viata sa-si urmeze cursul. Eu le arhivez si fac tot ce depinde de mine sa fie in siguranta, restul… cum va fi sa fie…

Steve McCurry 2024 s


Vorbind despre viata, v-a fost vreodata frica ca o sa va pierdeti viata?

De multe ori.
Si de ce continuati?
Asta e o intrebare la care nu stiu sa raspund… E un mister, e valabil pentru fotografii de razboi si pentru jurnalisti… Cred ca vrem sa fim martori la istorie, vrem sa vedem evenimente care n-au fost inca inventariate. Vrem sa fim in locurile in care se scrie istoria pentru ca , de fapt, traim o viata banala si plictisitoare… Vrei sa vezi schimbarea, tranzitia, vrei sa vezi ce fac altii in situatii in care tu nu ai cum sa fii.
Un exemplu bun e tranzitia romaneasca, Timisoara si Revolutia – acelea au fost momente care au schimbat viata multor oameni. Mie nu mi s-a intimplat asta.
Ce faceati la acel moment?
Eram la Belgrad, am venit cu masina si am stat in Timisoara doar 2 zile. Erau momente istorice. M-a impins curiozitatea si posibilitatea de a documenta in felul meu un moment istoric, o schimbare profunda in istoria Romaniei. Mi-ar placea sa mai vin in Romania. As vrea sa fi fost acolo acum 20 de ani mai mult decit cele 2 zile de la Timisoara, sa fiu in mai multe locuri, sa surprind mai mult din ce s-a intimplat.


Cind nu este in cine stie ce colt al lumii ca sa fotografieze razboaie sau fatza umana a celor mai dificile- controversate momente, Steve McCurry tine seminarii de fotografii la New York sau in India, tara care l-a invatat sa se uite la viata. Dupa calculele sale sumare, in 2011 a stat mai putin de 4 luni la New York, acolo unde are resedinta.
V-ati gindit vreodata sa va opriti? Sa nu mai faceti meseria asta?

Nu, niciodata. Nici macar o secunda.
V-ati luat vreodata o vacanta fara aparatul de fotografiat cu dvs?
Nuuu. Am intotdeauna aparatul cu mine, chiar daca nu fotografiez mereu, dar nu se stie…
Dar daca ar trebui sa alegeti un loc in care sa mergeti fara aparat de fotografiat, doar pentru relaxare, unde ati merge?
Italia, poate… Fara camera? (ofteaza)… Japonia. Sunt locuri unde imi place sa merg, nu am nevoie de camera si de job ca sa le vizitez, imi place Japonia… Dar stii ca e mai mult decit ipotetic ca as pleca undeva fara aparatul de fotografiat.
Stiu… Acum munciti pina in ultima zi a anului.
Da, dar asta nu e ceva neobisnuit pentru mine. Uneori nu poti controla lucrurile, se intimpla cind se pot intimpla. Dar e ok, nu ma deranjeaza ca muncesc in ultima zi a anului.
Cite zile de vacanta ati avut anul acesta?
Nu fac asemenea evaluari, nu asa clasific zilele. Daca ma bucur de viata si de ceea ce fac, e minunat – cu sau fara vacanta. Nu ma gindesc la vacante, ma gindesc la ceva interesant, viu – care sa ma tina activ, ceva care sa ma faca fericit si sa-mi dea o energie pozitiva. Asta e mai important pentru mine decit vacanta. E vorba ca te incarci cu o multime de bucurii, si de pace, ca te implinesti, in timp ce-ti faci munca, arta, fotografiile, scrisul. De asta perseverezi, pentru ca iti aduce un fel de placere si de pace, de liniste interioara. Pentru mine asta e mult mai important decit sa stau pe o plaja si sa ma bronzez, sau… ce fac oamenii pe plaja.
Dar tot cred ca e nevoie de relaxare…

O, sigur; dar relaxarea poate veni in diferite forme. oamenii sunt diferiti si unii se relaxeaza pe munti, la plaja, intr-o tara cu vin…
Si dvs?
Ma duc la un film…
Ati intilnit foarte multi oameni. Mai exista cineva la a carui intilnire sa fiti stingher, sa va emotioneze faptul ca-l aveti in fata?
Da, dar nu pot sa ma gindesc la multi oameni, poate Meryl Streep sau Sean Connery… Nu ma gindesc atit de mult la a intilni personalitati…
Nu e neaparat despre personalitati, sunt curioasa daca sunteti vreodata timid in fata unei persoane pe care o intilniti…
Sigur, citeodata ma intimideaza unele gesturi, unii oamenii. Sunt o persoana foarte timida in viata privata, dar pot sa acopar timiditatea in multe feluri si sa ma imping sa-mi depasesc fricile si limitele…
Aveti fotografii acasa facute de dvs, pe pereti?
Nu, deloc, niciun fel de fotografie.
Dar stati sa vi se faca fotografii?
Mmmm, nu.
De ce?
Nu m-am gindit, nu stiu. (pauza lunga) Uneori mai stau sa mi se faca o fotografie, dar nu e ceva uzual, fac asta rar, extrem de rar.
Ok, m-am convins, sunteti o persoana timida.
Da, ti-am spus: sunt timid.


Ne-am despartit in holul hotelului; el urma sa mearga pe jos catre casa, statea la citeva strazi distanta, iar eu am urcat in camera mea gindindu-ma la zimbetul incurcat si imbujorarea cu care rostise ” ti-am spus: sunt timid”. Abia mai tirziu mi-am dat seama ca seria aceea de intrebari despre viata mea de la inceputul conversatiei era unul din trucurile lui: era o forma de a isi marca teritoriul, de a prelua cumva controlul. Si ca, de fapt, intrebarile acelea vorbeau indirect tot despre timiditatea sa. Poate ca de asta nici nu ma deranjasera.
A doua zi la sedinta foto pentru portretul familiei din Romania in cadrul proiectului HotPoint Family Portraits am realizat ca Steve McCurry este din categoria aceea de oameni care vrea “sa lase urme”, sa ramina ceva important dupa el in viata – fie ca e documentarea lui asupra unui eveniment istoric, fie ca e o fotografie care va sta la loc de cinste in vitrina unei familii dintr-un colt de lume.
Si am vazut ca, in ciuda timiditatii lui, in fata unui gest frumos asemeni cadoului facut de familia Babos din Cluj (un album cu fotografiile lor de familie) il poti auzi spunind “Nu vreti sa facem o fotografie impreuna, cu totii?”

1945
curaj vs frica bazavan ebookAjutati-ma sa fac un ebook care sa inspire multa lume. Ce ati fi vrut sa faceti anul acesta si nu ati avut curaj? Cum participati…

Ajutati-ma sa fac un ebook care sa inspire multa lume. Ce ati fi vrut sa faceti anul acesta si nu ati avut curaj? Cum participati…

Aceasta idee e inspirata de anul meu care a fost destul de dificil emotional. Mi-am petrecut mai mult timp la telefon cu psihologul (e o doamna psiholog) decat cu oricare alt prieten. Am explorat mult lucrurile de care imi e frica si am vrut sa inteleg care sunt temerile, experientele din viata mea care imi pun bariere in energia lucrurilor pe care le gandesc/doresc.
Mi-am dat seama ca acum 10-15 ani aveam mult mai mult curaj (tupeu, daca vreti) sa fac lucruri noi. Si, desi am citit mult in anii astia, si am avut si ceva succes profesional, mi se pare ca mi s-au “rotunjit colturile” si la nivel personal si la nivel profesional. Si mi-am amintit de unul dintre sefii mei francezi de la debutul Europa FM care imi spunea la fiecare vizita in tara BE BRAVE!

Pentru mine in cateva zile vine vacanta de iarna si de sfarsit de an in care eu imi iau minimum o saptamana in care fac o analiza a emotiilor personale, a lucrurilor care m-au frustrat si nu le-am depasit inca, a chestiunilor pe care le-am invatat… Apoi incerc sa incep anul nou pe “curat emotional”, cu energie si gandire pozitiva, cu cat mai mult curaj si cu disciplina sa fac ceea ce mi-am propus.

Plecand de la aceasta premiza m-am gandit sa va intreb ceva personal (la care insa pastram anonimatul pentru ca nu trebuie sa va spuneti numele complet), dar care poate inspira pe multa lume.
Vreau sa fac un ebook cu care sa incepem toti anul nou in care cat mai multi oameni sa raspunda la intrebarea

“ce as fi facut in anul acesta daca as fi avut mai mult curaj, daca nu mi-ar fi fost teama ca ma judeca lumea, daca nu mi-as fi pus singur/a piedici mentale?”

Daca raspundeti in comentarii, cu numele cu care vreti sa apareti in ebook e perfect, pentru ca nu le voi face publice la aceasta postare… le voi aduna pe toate… E nevoie de un nume si varsta, ca sa avem o imagine cat de cat a experientei de viata si a contextului fiecaruia. Daca nu vreti sa lasati povestea dvs in comentarii, o puteti face pe adresa cristina.bazavan la gmail.com

Cred ca atunci cand vom parcurge fiecare dintre noi ebook-ul in debutul lui 2025 vom prinde ceva aripi si ne va fi mai bine.

Scrieti-mi pana pe 5 ianuarie, si in prima saptamana cand ne intoarcem la lucru primiti un ebook care sunt sigura ca va fi si motivational si inspirational.

Pana atunci cateva considerente pe tema curajului, luate din carti destepte….
Curajul apare ca raspuns la situatii care provoaca frica, incertitudine sau dificultate, fiind o capacitate de a actiona in ciuda riscurilor percepute sau a disconfortului. Este o trasatura complexa, care poate sa apara in diferite forme si contexte.
Curajul nu inseamna absenta fricii, ci depasirea acesteia. De exemplu, in fata unui pericol sau a unei provocari majore, curajul se manifesta prin decizia de a merge mai departe in ciuda sentimentului de teama, a prejudecatilor sau a ceea ce numim “gura lumii”
Deseori, curajul apare dintr-un scop sau o dorinta mai mare decat frica insasi. De exemplu, cineva isi poate gasi curajul sa ajute o persoana aflata in pericol, fiind motivat de empatie sau de un sentiment de responsabilitate.
Oamenii care isi dezvolta increderea in sine si abilitati practice tind sa manifeste mai usor curaj. Practicarea unor situatii dificile in medii controlate poate contribui la aparitia curajului in momente reale.
Curajul este, in esenta, o combinatie intre emotie, vointa si actiune, care se dezvolta in timp si poate varia in intensitate si forma, de la acte eroice evidente pana la curajul subtil de a spune adevarul sau de a incerca ceva nou.

Va astept povestile in comentarii sau pe mail – despre ce ati fi facut anul asta daca ati fi avut mai mult curaj – si va doresc o vacanta minunata si un An Nou cu multe vise implinite.

2251
paper sheet collection with fake news message. High quality beautiful photo conceptDomnul Calin Georgescu NU A SCRIS PREFATA cartii lui Robert F Kennedy.

Domnul Calin Georgescu NU A SCRIS PREFATA cartii lui Robert F Kennedy.

Stiu ca zilele acestea suntem mai preocupati de alte minciuni ale domnul Calin Georgescu care de cand a aparut in spatiul public o tine intr-o minciuna (de la CV, intalniri cu legionari si mercenari, promisiuni electorale elucubrante si daunatoare evolutiei europene a Romaniei), dar eu vreau sa va arat cum minte despre “prefata cartii lui Robert F Kennedy” pe care se lauda ca a scris-o.

Domnul Georgescu, aspirant la presedintia Romaniei, se lauda de cateva saptamani de cand a inceput sa se plimbe pe la televiziunile care ii ridica osanale ca… “am scris prefata cartii lui Robert F Kenedy Jr; am tinut strans legatura cu el”.

Sa lamurim cateva lucruri pentru cine nu stie cum e cu cartile si traducerile lor.

Cartea The Real Anthony Fauci de Robert F Kenney, editia originala in engleza aparuta in 2021 in Statele Unite, NU ARE PREFATA.
Are o nota a publisherului, pe numele sau Tony Lyons (“The president and publisher of Skyhorse Publishing”) si o postfata scrisa de Luci Tomlinson, care nu este o personalitate publica bine cunoscuta, ea este asociata cu echipa editoriala a cartii, contribuind la analiza sau contextualizarea continutului acesteia. Iata un print screen al cuprinsului cartii precum si coperta originala

Prefata cu care se lauda domnul Georgescu, nu e prefata ci Cuvant inainte – adica un fel de justificare locala de ce apare cartea la noi (cartea are si prefata – scrisa de altcineva – la editia din Romania aparuta la editura Prestige in 2022). Si pentru orice editor de carte e cunoscut faptul ca nu e necesar acordul autorului nici pentru cuvant inainte si nici pentru prefata traducerilor.
De asemenea, conform surselor mele, aceasta carte in mod specific a fost propusa editurii chiar de domn Georgescu, care s-a si oferit sa scrie scrie “Cuvant inainte”.
In timpul campaniei sale electorale a avut chiar reclame cu dansul si cartea lui Kennedy cu care, practic, NU ARE NICIO LEGATURA la nivelul conceptului editorial al autorului si a echipei sale, ci s-a autolipit de editia din Romania pentru propria publicitate si o inselatoare validare.
*

Si eu am scris la cateva carti prefata si asta s-a facut la propunerea editurilor. Intr-un caz a fost vorba despre cartea Orange is the new black care e aparuta la editura Publica, iar asocierea mea cu aceasta carte s-a facut via doua activitati din viata mea profesionala – am facut mai multe materiale jurnalistice din penintenciarul targsor, pe vremea cand eram redactor sef al revistei Tabu si, separate, scriu despre filme de foarte multi ani, iar cartea a fost transformata intr-un serial multi premiat.
Un alt exemplu, am scris prefata pentru traducerea cartii Arta Interviului, de Lawrence Grobel. Cred ca m-am calificat pentru job-ul acesta pentru ca fac anual cateva zeci de interviuri nationale si internationale si pentru ca citisem cartea in original (ca sa ma perfectionez in meseria mea) si am recomandat-o pentru traducere in ro, ca sa avem cat mai multe carti de specialitate in zona mass media/jurnalism. (de altfel, am scris aici de multe alte carti despre scriere si jurnalism pe care le-am citit in original si le-am recomandat altor jurnalisti spre lectura)

https://bazavan.ro/2023/01/prefata-carte-portocaliul-este-noul-negru/

https://bazavan.ro/2016/11/grobel-2/

*

Revenind la laudele dlui Georgescu doresc sa spun ca e o minciuna… domnul se lauda dar uita sa spuna ca singura lui legatura cu cartea e, de fapt, un cuvant inainte pe care chiar el l-a solicitat.

(aceasta este o reclama inselatoare a domnului Georgescu pentru a se lipi de imaginea dlui Kennedy)

La editia romana, exista o nota introductiva care apartine traducatoarei Mariana Oanta, iar prefata este scrisa de Vera Sharav care este o figura controversata, in special datorita criticilor ei vehemente la adresa masurilor sanitare adoptate in timpul pandemiei de COVID-19, cum ar fi lockdown-urile si vaccinarea obligatorie. (a comparat politicile actuale de sanatate publica cu practicile totalitare, ceea ce a generat dezbateri intense in randul publicului)

Nota mea. Nu am gasit nicio alta carte tradusa de doamna Mariana Oanta in Romania, la nicio editura.

Care este diferenta intre “Cuvant inainte” si “Prefata”

Prefata este adesea scrisa cu accent pe motivatii si procesul de scriere (uneori este scrisa chiar de autor pentru explicatii suplimentare), Cuvantul inainte este scris de altcineva, cu accent pe introducerea cartii si a autorului, pe contextul aparitiei cartii. Ambele pot fi omise fara a afecta in mod direct continutul propriu-zis al cartii.

*
Si pentru ca tot scriu despre carti, in acest context greu al ultimelor zile vreau sa va recomand doua titluri de citit. Cred ca putem depasi aceste situatii grele doar impreuna, ca natiune unita, intelegand ce ne-a diferentiat in disputa si ne-a impartit in doua tabere care se lupta in idei. Solutia nu e niciodata in disputa, ci in eduacatie si informarea corecta, in intelegerea cat mai buna a contextului si adevarului. In respectarea drepturilor fiecaruia, in libertate (inclusive de exprimare).

Version 1.0.0

Economistul politic William Davies se bazeaza pe o istorie de patru sute de ani a ideilor pentru a ne reorienta intelegerea lumii contemporane. El sustine ca tendintele globale, care au aparut cu decenii si chiar secole in urma, au redus o lume a logicii si a faptelor la una condusa de emotii – in special de frica si anxietate. Acest lucru a dus la aparitia unei ere a „starilor nervoase”, atat in corpurile noastre individuale, cat si in corpul nostru politic.
Urmarind cu elocventa istoria contabilitatii, statisticii, stiintei si anatomiei umane de la Iluminism pana in prezent, Davies arata cum am inventat expertiza in secolul al XVII-lea pentru a calma disputele violente – despre Dumnezeu si natura realitatii – care au devastat Europa. Prin separarea adevarului de emotie, faptele stiintifice, testabile, au deschis o cale de iesire din razboiul constant si au stabilit o baza pentru consens, care a devenit fundamentul politicii, afacerilor si democratiei moderne. Bazandu-se pe cercetari in domeniul psihologiei si al economiei, Davies dezvaluie modul in care sentimentele generalizate de frica, vulnerabilitate, durere fizica si psihologica si inegalitatea crescanda au remodelat politica noastra, rasturnand aceste idealuri vechi de secole privind modul in care intelegem lumea si organizam societatea.
Cartea Nervous States: Democracy and the Decline of Reason de William Davies nu a fost tradusa la noi o gasiti pe amazon.com, aici

Amanda Ripley este o jurnalista premiata care, in aceasta carte, investigheaza modul in care oamenii buni sunt capturati de conflicte puternice – si cum se elibereaza.
Cartea a fost tradusa la noi sub titlul Conflictul distructiv si o gasiti la editura Publica, aici e online.
Atunci cand suntem nedumeriti de nebunia „celeilalte parti” – in politica noastra, la serviciu sau acasa – este pentru ca nu vedem cum conflictul in sine a preluat controlul.
Acest gen de conflict este mana invizibila a timpului nostru si este diferit de frictiunea utila a conflictului sanatos ( un conflict bun si este o forta necesara care ne impinge sa fim oameni mai buni)

Conflictul distructiv este ceea ce se intampla atunci cand discordia se transforma intr-o disputa de genul „bine versus rau”, de tipul „noi” si „ei”. In aceasta stare, creierul se comporta diferit, Ne simtim din ce in ce mai siguri de propria noastra superioritate, iar tot ceea ce facem pentru a incerca sa punem capat conflictului, de obicei il inrautateste. In cele din urma, putem incepe sa imitam comportamentul adversarilor nostri, afectand ceea ce ne este cel mai drag.

3245
carti de facut cadou 2024Carti de facut cadou part I-a. 16 carti pe care v-ar placea sa le cititi si pe care le gasiti la Gaudeamus

Carti de facut cadou part I-a. 16 carti pe care v-ar placea sa le cititi si pe care le gasiti la Gaudeamus

Continui seria anuala de carti si ciocolata. Eu asa citesc mereu, cu ceva de rasfat dulce alaturi. De data aceasta m-au ajutat prietenii de la Leonidas si Milka care mi-au trimis multa ciocolata. (am daruit-o mai departe )

1, Maria Ressa Cum sa infrunti un dictator. O gasiti la editura XYZ Books. E o carte care va va da putere sa sustineti ce e drept, Maria Ressa e castigatoarea premiului Nobel pentru Pace.

  1. Anthony Ervin si Constantine Markides Dragonul de apa, a aparut la Editura Pilot Books. Anthony a devenit campion olimpic la 19 ani, a renuntat apoi, si-a vandut medalia si… dupa ani a revenit [articipand ca olimpiada ca unul dintre cei mai varstnici sportivi. Azi e la Gaudeamus Anthony, va fi acolo si David Popovici. Cred ca v fi o intalnire mgica.
  2. Al Pacino Sonny Boy. A aparut inc olectia Orion de la Editura Nemira. Biografia lui Pacino, unul dintre cei mai introverti si timizi actori, de data asta cu perspectiva lui asupra vietii pe care a trait-o.
  3. Lisa Marie Presley si fiica ei Ridley Keough . DE aici spre marele necunoscut. Tot la Nemira o gasiti. E o carte cu care mergeti la sigur pentru un cadou surpriza pentru mamele voastre care, la 18-20 de ani, se distrau pe muzica lui Elvis.
  4. Povestea vietii mele. Capitole tarzii. Regina Maria. O carte pe care o gasiti la editura Corint. E o carne necesara in aceste zile, e exemplul perfect al unei femei care schimab lumea si istoria. Regia Maria contribuit findamental la recunoasterea internationala a Romaniei mari.
  5. Naomi Oscaka calatoria pentru a-si gasi forta si vocea proprie. Despre cum marii sportivi lupta zilnic pentur performatele lor si despre cum bataliile din mintea noastra sunt mult mai grele decat cele de pe terenul de sport. A aparut la editura Pilot Books.
  6. Jean Baptise Andrea mereu cu gandul la ea. O gasiti la Editura Trei. E o superba poveste de dragoste intr-o Italie minunata. Perfecta de citit in vacanta pentru ca nu e doar o excursie emotionala, ci si o mica lectie de istorie a Italiei
  7. Marc Levi – Noa . o poveste moderna despre amenintarile digitale si dictatori. Va suna cunoscut? De data asta sunt 9 hackeri care lupta impotriva unui dictator. E o perfecta carte de vacanta.
  8. Diana Popescu – Viata are abonament pe toate liniile. Povesti aflate/auzite in mijloacele de transport din Bucuresti, scrise cu umor, asezate intr-un puzzle care da o imagine a societatii. Foarte frumoasa si, caateodata, emotionanta.
  9. Pema Chodron – Cand totul se prabuseste in jurul tau. Am ai recomandat cartea aceasta, e pentru mine cartea perfecta pentru sfarsitul de an cand iti faci curat in suflet si in minte sa poti incepe cu bine noul an.

Pentru ca e ultima zi de Gaudeamus, mai am cateva carti de recomandat pe care inca nu le am , sunt pe lista de cumparaturi, dar le las aici pentru ca s-ar putea sa va inspire si sa le achizitionati la un pret cu reducere de la targ.

Eu vreau ca in vacanta de iarna sa ma refugiez si linistesc printre carti. A fost un an atat de greu si profesional, si emotional, si personal, si nici contextul politic nu ne-a ajutat sa fim linistiti…

2382
delia parvu femeiDelia si regizorul Emanuel Parvu despre femeile lider si feminism. Plus 12 romance exceptionale, lideri mondiali care au influentat profund lumea

Delia si regizorul Emanuel Parvu despre femeile lider si feminism. Plus 12 romance exceptionale, lideri mondiali care au influentat profund lumea

Textul acesta e inspirat de doua persoane din domenii foarte diferite care nu cred ca se cunosc intre ele, desi fiecare stie de celalalt (poate le fac cunostinta pentru ca e frumos ca au/avem lucruri in comun).

Mai intai a fost domn Parvu, cum ii spun eu. Emanuel Parvu, regizor, actor, scenarist, profesor universtar, autor de carti si studii despre arta actorului.
Are acum in cinematografe filmul “3km pana la capatul lumii”, care reprezinta Romania la Oscar. (echipa pleaca in SUA zilele viitoare pentru ca au screeninguri cu membri ai Academiei Americane de film si intalniri cu marile publicatii de film din lume).
Am vorbit miercuri cu el la telefon si mi-a spus asa. “Mama a avut contributii importante la legea dreptului de autor din tara noastra si e unul dintre cei mai importanti specialisti din Europa pe aceasta tema. Miruna (n.mea. partenera sa de viata) e producator de film si director de festival si face lucruri cu impact international. Femeile sunt mai bune organizatoare si manageri decat barbatii, asa e in natura firii: noi am fost dupa vanat, voi ati fost multi-tasking avand grija de multe lucruri, inclusiv copiii, ca sa supravietuim ca specie.”
Era evident in contextul declaratiilor candidatului straniu la prezidentiale care ne-a spus tuturor ca femeile nu au treaba cu nimic de conducere, n-au voie nici la cezariana, nici sa faca avort, ele trebuie sa stea acasa iar barbatul sa le aduca, cateodata, flori si gata.
Apoi joi a fost Delia.
O stiti dupa aparitiile on the edge si dupa muzica cu versuri puternice si mega atitudine. Pentru atitudinea ei feminista, pentru parerile puternice cand cineva se amesteca in viata ei privata (cum a fost momentul in care a spus ca nu isi doreste sa faca copii) . Ea a pus pe Instagram un film pentru care am iubit-o.
Spune in el ca, in ultimele zile, s-a simtit ca in filmul “Povestea Slujitoarei pentru ca acolo ne indreptam” si ca ii este frica. Spune ca femeile au dreptul sa voteze, sa conduca si sa-si spuna parerile.
Aici e filmul.

Pentru cine n-a vazut Povestea Slujitoarei sau n-a citit cartile lui Margaret Atwood (aici un interviu pe care l-am facut cu domnia sa) iata pe scurt despre serial: intr-un viitor distopic, o femeie este obligata sa traiasca drept o concubina, aparat reproducator extern, pentru un sef a carui sotie nu poate avea copii, totul intr-o dictatură teocratica fundamentalista.

Si plecand de la aceste doua momente, dar si de la contextul acesta complicat in care traim, in care ne e frica de directia in care am putea merge, in care pare ca se sterg in cateva zile multi ani de drepturi castigate pentru recunoasterea inteligentei femeilor si a abilitatilor lor de leadership si manageriale, m-am gandit sa va arat cateva romance foarte spectaculoase.

Romania are o istorie impresionanta de contributii ale femeilor in diverse domenii, inclusiv stiinta, tehnologie si arta. Iata cateva femei din Romania care, de–a lungul anilor, au adus inovatii sau contributii notabile pe plan global:

Ana Aslan (1897–1988). A activat in medicina, gerontologie. A fost pioniera in gerontologie si a dezvoltat Gerovital H3, un produs considerat unul dintre primele medicamente anti-imbatranire. Descoperirile sale au atras atentia internationala, iar metoda sa a fost utilizata de personalitati precum Charles de Gaulle si Salvador Dalí. Cercetarile ei au deschis calea pentru o noua intelegere a imbatranirii si a preventiei imbatranirii premature.

Elisa Leonida Zamfirescu (1887–1973) a fost prima femeie inginer din lume sau printre primele (in functie de surse). A contribuit la proiecte industriale si ingineresti semnificative in Europa, inclusiv in industria petroliera si minerit.
Elisa Leonida Zamfirescu a fost o inginera si inventatoare remarcabila din Romania, una dintre primele femei ingineri din lume care a spart barierele de gen in inginerie, demonstrand ca femeile pot excela in acest domeniu.
A lucrat la Institutul Geologic al Romaniei, unde s-a implicat in analiza si identificarea resurselor naturale din tara, mi ales in timpul primului razboi Mondial, cand a create munitie pentru armata si a gasit solutii pentru utilizarea inteligenta a resurselor naturle ale tarii noastre.
Munca ei a avut o influenta majora asupra dezvoltarii economice si industriale a Romaniei in perioada interbelica si a fost recunoscuta postum pentru contributiile sale stiintifice.
Sofia Ionescu-Ogrezeanu (1920–2008) a fost una dintre primele femei neurochirurg din lume. A realizat numeroase operatii inovatoare, contribuind la dezvoltarea neurochirurgiei moderne. Munca sa a avut un impact global, ajutand la dezvoltarea tehnicilor si a tratamentelor neurochirurgicale care sunt folosite si astazi.

Stefania Maracineanu (1882–1944) A fost unul dintre pionierii cercetarii radioactivitatii artificiale. Cercetarile sale au fost folosite mai tarziu de Marie Curie si alti fizicieni. A pus bazele unor descoperiri care au influentat dezvoltarea fizicii nucleare.

Smaranda Braescu (1897–1948) a fost prima femeie parasutist din Romania si campioana mondiala la parasutism (1932). A stabilit recorduri mondiale care au ramas neegalate ani de zile.

Cecilia Cutescu-Storck (1879–1969) este prima femeie din Europa care a fost profesor universitar in domeniul artelor decorative. Lucrarile ei au influentat stilurile artistice din perioada interbelica. A promovat la nivel mondial un stil modernist si a sustinut educatia artistica pentru femei.
Iar femeile exceptionale care sunt implicate in proiecte globale avem si astazi, in aceste momente. Iata femei din romania care chiar in aceste momente au contributii care au lasat o amprenta semnificativa pe plan international.

Astazi Romania are mai multe femei manageri care ocupa pozitii importante la nivel global, in diverse industrii. Printre cele mai notabile nume se numara:

Maria Metz – CEO al NTT DATA Romania, parte a grupului global NTT DATA, care opereaza in domeniul IT si consultanta,

Carmen Sebe – CEO al platformei SeedBlink, specializata in investitii pentru startup-uri tech la nivel European,

Elisabeta Moraru – Country Director Google Romania, implicata in dezvoltarea ecosistemului digital din tara,

Roxana Tisaianu – Director general al FrieslandCampina Romania, contribuind la piata FMCG cu un management inovativ,

Irina Pencea – General Manager al eMAG Romania, fiind responsabila si pentru operatiunile din Bulgaria si Ungaria ale acestui retailer major online,

Monalisa Ungureanu – CEO al Agrii Romania, companie care activeaza in sectorul agriculturii inteligente.

Aceste femei au un impact semnificativ asupra economiei si contribuie la consolidarea imaginii Romaniei pe plan international. Totodata, initiative precum Women in Tech Romania sprijina cresterea participarii femeilor in domenii STEM si manageriale, evidentiind potentialul de leadership al femeilor din tara.

2383
Camera 360Efectele utilizarii tiktok-ului. de la afectarea concentrarii si a memoriei pana la intelegerea superficiala a informatiilor

Efectele utilizarii tiktok-ului. de la afectarea concentrarii si a memoriei pana la intelegerea superficiala a informatiilor

Astazi vorbim mult despre TikTok punand etichete pe utilizatori pentru ca suntem nemultumiti de voturile unor dintre ei.
Imi pare rau de rezultatul votului, mi se pare grav pentru tara noastra, dar… nu cred ca e bine sa-i certam si jignim pe cei care au votat in favoarea unui domn straniu spre nebun.

A fost optiunea lor, cum noi am votat altceva…
Am incredere ca ne vom uni cu totii si duminica asta vom vota pentru un parlament cu deschidere spre Europa si intelegerea tehnologiei, in pas cu vremurile si cu dezvoltarea stiintei, cu intelegere si respectare a drepturilor omului…
Iar pe 8 decembrie vom scrie istorie la pozitiv, vom fi toti la vot pentru binele nostru.
Eu folosesc acest prilej pentru a va arata cateva lucruri despre efectele asupra creierului provocate de TikTok.

Personal nu sunt sustinatoare a informatiei importanta care e prezentata in filmulete de cateva secunde, pentru ca e superficiala si, daca nu are context, poate arata doar o latura a adevarului sau poate sa nu-l arate deloc.
Stiu ca informatia scurta poate afecta concentrarea si memoria in contextul avalansei de informatii si, pentru ca am putina expunere in online, prefer sa ma opun valului, uneori impotriva traficului, cu convingerea ca pe termen lung fac un bine.
Nu sunt fana a tiktok-ului, nu-l promovez pe urban.ro cu nimic din ce e pe acea platforma, cum nu-i promovez nici protagonistii. Si fac asta din totdeauna, pentru ca am inteles cum afecteaza mental aceasta platforma..
Iata cateva exemple

  1. Fragmentarea atentiei si memoriei
    • Durata scurta a clipurilor video: TikTok este cunoscut pentru continutul sau rapid, cu videoclipuri de cateva secunde pana la un minut. Acest format scurt poate reduce capacitatea de concentrare, deoarece utilizatorii se obisnuiesc cu stimuli rapizi si schimbatori.
    • Suprasaturarea cu informatii: Vizionarea continua a unui flux de continut diferit poate coplesi memoria de lucru, afectand abilitatea de a procesa si stoca informatii relevante pe termen lung.
  2. Memoria pe termen scurt vs. pe termen lung
    • Memoria pe termen scurt: TikTok poate stimula memoria pe termen scurt, deoarece utilizatorii sunt nevoiti sa se concentreze rapid pe continut. Insa aceasta memorie este adesea superficiala si trecatoare.
    • Memoria pe termen lung: Deoarece continutul de pe TikTok este consumat rapid si rareori revizuit, informatiile nu sunt transferate in memoria pe termen lung. Acest lucru poate duce la dificultati in retinerea informatiilor importante.


  1. Efectele asupra memoriei emotionale
    • Continut emotional puternic: Videoclipurile care provoaca emotii intense (amuzament, tristete, indignare) sunt mai usor de retinut. Acest lucru poate influenta memoria emotionala, dar poate duce si la o distorsiune a amintirilor.
    • Dependenta de dopamina: Consumul frecvent de continut captivant poate face ca utilizatorii sa caute stimuli similari in mod constant, reducand motivatia pentru activitati mai complexe sau care necesita efort mental.
  2. Impactul asupra memoriei episodice
    • Focalizarea pe continut virtual: Utilizarea excesiva a TikTok-ului poate duce la o scadere a atentiei acordate experientelor reale, afectand capacitatea de a forma amintiri legate de evenimentele din viata reala.
    • Eroziunea perceptiei timpului: Consumul compulsiv de continut poate face ca utilizatorii sa piarda notiunea timpului, ceea ce poate afecta modul in care isi amintesc evenimentele dintr-o zi.
  3. Efecte potential pozitive
    • Invatarea prin repetitie: Videoclipurile educative sau informative, daca sunt revizuite frecvent, pot consolida memoria pe termen lung. De exemplu, dansurile sau melodiile repetate devin usor memorabile.
    • Creativitatea si asocierea: Utilizarea TikTok-ului pentru a crea continut propriu poate imbunatati anumite tipuri de memorie, cum ar fi memoria procedurala (pentru pasii unui dans sau tehnici de editare video).
    TikTok-ul in sine nu „distruge” memoria, dar utilizarea excesiva sau fara un scop clar poate contribui la formarea unor obiceiuri care afecteaza procesul de invatare si retinere a informatiilor.

Filmele scurte de pe TikTok (si alte platforme similare) au mai multe efecte la nivel informational, avand un impact asupra modului in care percepem, procesam si utilizam informatiile. Aceste efecte secundare sunt legate de natura continutului si de obiceiurile de consum asociate acestuia.

  1. Suprasolicitarea atentiei si dificultati de concentrare
    • Consum rapid de informatii: Clipurile scurte ofera informatii intr-un ritm accelerat, ceea ce poate antrena creierul sa aiba asteptari similare si in alte contexte. Acest lucru poate duce la dificultati in concentrarea asupra sarcinilor care necesita atentie prelungita.
    • Atentie fragmentata: Vizionarea continua a videoclipurilor scurte poate dezvolta un obicei de a „sari” intre subiecte, fara a procesa complet informatia. Creierul devine mai obisnuit cu schimbarile rapide de context decat cu gandirea profunda.
  2. Supraincarcarea informationala
    • Flux continuu de stimuli: Vizionarea unui numar mare de videoclipuri scurte intr-o perioada scurta poate coplesi creierul, facand dificila selectarea si retinerea informatiilor importante.
    • Reducerea capacitatii de filtrare: Din cauza cantitatii mari de continut, utilizatorii pot avea dificultati in a distinge intre informatii utile si cele irelevante sau false.
  3. Impact asupra memoriei
    • Memoria superficiala: Filmele scurte favorizeaza retentia pe termen scurt, dar rareori contribuie la memorarea pe termen lung. Informatiile sunt adesea uitate rapid dupa consum.
    • Lipsa contextului: Continutul condensat omite detalii importante, ceea ce poate duce la intelegerea incompleta sau gresita a informatiilor.
  4. Distorsionarea prioritatilor informationale
    • Algoritmi care favorizeaza senzationalul: Algoritmii TikTok prioritizeaza continutul captivant si emotional, ceea ce poate distorsiona perceptia despre ceea ce este cu adevarat important.
    • Tendinta de a simplifica excesiv: Subiectele complexe sunt adesea reduse la explicatii sumare, ceea ce poate duce la intelegerea gresita a acestora.
  5. Promovarea continutului de calitate scazuta sau eronat
    • Raspandirea dezinformarii: Din cauza vitezei de consum, utilizatorii pot lua de bun continutul fara sa-l verifice, ceea ce faciliteaza raspandirea informatiilor false sau incomplete.
    • Biasul confirmarii: Algoritmii pot expune utilizatorii doar la continut care le sustine opiniile, limitand accesul la perspective diverse si informatii obiective.
  6. Reducerea curiozitatii intelectuale
    • Obisnuinta cu raspunsuri rapide: Filmele scurte reduc rabdarea pentru explorarea detaliilor sau pentru intelegerea profunda a unui subiect.
    • Limitarea motivatiei pentru invatare: Utilizarea excesiva a TikTok-ului poate reduce dorinta de a investi timp in activitati care necesita efort intelectual sustinut, cum ar fi cititul sau cercetarea.
  7. Cresterea dependentei de consumul pasiv
    • Consumul pasiv vs. activ: Filmele scurte incurajeaza consumul pasiv de informatii, in detrimentul gandirii critice si al procesarii active.
    • Scaderea abilitatilor de analiza: Lipsa timpului pentru reflectie asupra unui subiect poate afecta capacitatea de a intelege implicatiile complexe sau de a face legaturi intre informatii.

Filmele scurte, desi distractive si captivante, pot afecta modul in care interactionam cu informatiile. Prin utilizarea constienta a platformelor digitale, putem minimiza efectele negative si maximiza beneficiile educationale sau creative.

Am mai scris pe aceasta tema

https://bazavan.ro/2024/11/sanatate-mintala-texte-de-forma-lunga-si-scris-de-mana/

2400
gabi cotabitaAs I know… Gabriel Cotabita “Eu încerc să preiau cu bună știință soarta care mi s-a prescris pentru următoarea fază, și cred că voi reuși să fac față.”

As I know… Gabriel Cotabita “Eu încerc să preiau cu bună știință soarta care mi s-a prescris pentru următoarea fază, și cred că voi reuși să fac față.”

M-am uitat in telefon cand am vorbit ultima data cu Gabi Cotabita.
In ianuarie 2021. Fusese la radio la Europa FM prin telefon, il auzisem de acasa de pe canapea la cafea, i-am dat mesaj si apoi l-am sunat sa povestim nimicuri.
Ieri m-au anuntat prietenii ca a plecat departe, intr-o lume paralela. Sper sa aiba un drum lin.
Am sa las mai jos o marturisire a lui despre vremea in care a fost in coma si s-a aflat pe granita dintre lumi.
*

Il stiu pe Gabi din anii 2000, de cand lucram pentru Europa FM si parte din munca mea de promovare era administrarea din punct de vedere al imaginii al unui show care se intampla in Mangalia, Callatis. Era o productie mre, iar Europa FM avea o seara a sa, cu artistii alesi de Zaff, cu echipa de la sales care se ocupa de administrative (cazari, mese) si cu mine care administram partea de comunicare.
Gabi era producatorul muzical al show-ului pentru toate serile, inclusiv a noastra si era si prezentatorul intregii serii de concerte care se intindeau pe durata unei saptamani.
De la prima editie eu am vrut ca Zaff (George Zafiu) sa fie prezentator, regizorii si realizatorii acelei seri incercau sa-mi spuna ca Gabi e mai potrivit pentru ca Zaff nu are inca experienta. Eu nu si nu, pusesem in contractul dintre statia radio si organizatori aceasta conditie.
Gabi a vazut nebunia mea, a iesit cu mine si cu Zaff la o cafea, ca sa-I explice lucruri tehnice si l-a sprijinit pas cu pas cu tot ce trebuia sa stie… a stat cu el langa scena la prima editie si la toate dupa aceea. Si cred ca acolo s-a creat o prietenie frumoasa intre ei.
A fost ca un frate mai mare care ne proteja pe noi doi, tineri si neinfricati care ne aruncam cu capul in foc, si a facut tot ce se poate ca show-urile sa iasa bine.
*
Ne-am tot revazut peste ani pentru ca lumile noastre se intersectau. Era un cinefil rafinat si un mare consumator de filme. Imi aduc aminte ca ne intalneam la Festivalul Anonimul in Delta, venea in gasca cu Catalin Catoiu Teava, Mihai Bendeac si Emanuel Parvu.
Multe discutii minunate am avut in foisor, dimineata la cafea, la festivalul acela…
*

Gabi avea o cultura generala impresionanta, citea mult, vedea multe filme, asculta multa muzica si ii placea sa fie echilibru in jurul lui si sa nu se certe lumea pentru nimicuri.
Daca pastrez ceva din intalnirile cu el e starea de bine, de echilibru, de liniste… si discutiile foarte rafinate pe multe subiecte culturale.
N-am vorbit mult in toti anii acestia, dar de fiecare data cand ne-am sunat unul pe altul, dupa un update al statusurilor din viata noastra, am vorbit intotdeauna si de vreun film pe care-l descoperise unul dintre noi.
A fost un om minunat si bun, si intelept. Ii sunt recunoascatoare pentru foarte multe lucruri.
Si pentru ca m-a invatat sa iubesc Mangalia si mi-a aratat cele mai faine locuri din acel oras.
*
In 2015 Zaff m-a rugat sa ma intorc putin la EFM (desi aveam alte proiecte) ca sa-l ajut cu ceva in ceea ce voia sa dezvolte acolo.
Si la una dintre emisiunile lui a facut un interviu prin telefon cu Gabi, dupa ce a iesit din coma. Stiu ca am trimis atunci catre toata presa ce spusese Gabi…
Va las aici vorbele lui.

Se pare că momentul prin care am trecut m-a făcut să ajung la un alt nivel spiritual. Crede-mă, poate ți se pare că e exagerat, dar după ce treci printr-o perioadă în care te întâlnești cu diverse entități, începi să înțelegi că viața are cu totul alte niveluri. Se pare că v-am auzit. Nu m-am dus către lumina albă, de altfel nici nu mi s-a arătat. Si o să spun sincer, este pentru prima dată când mărturisesc asta, eu consider că ceea ce mi s-a întâmplat e un semnal de ”vezi că mai ai ceva de făcut”, adică un fel de reset și ”hai, ia-o de la capăt”. Pentru că, în mod normal, așa cum am aflat ulterior, nimeni nu se mai aștepta să mai fiu aici. Eu încerc să preiau cu bună știință soarta care mi s-a prescris în acest moment, pentru următoarea fază, și cred că voi reuși să fac față.
*
Ceea ce înseamnă material mi-a devenit total insensibil. Nu mai are niciun fel de importanță. Și asta probabil că ați auzit-o de foarte multe ori, dar crede-mă că nici nu poți să-ți imaginezi cum dintr-o dată dispare orice importanță materială. Și lucrul pe care l-am simțit la un moment dat a fost că, dacă am venit aici, am ceva de spus, iar acum încep să mă simt obligat. Poate că până acum totul a fost o încercare personală de a fi mai bun, acum am simțit că trebuie să fac cumva să dau un mesaj pentru alți oameni. Deocamdată încă aștept să mi se curețe, să mi se așeze gândurile

2600
Santa Claus and Little Boy. Christmas SceneCum se construieste magia lui Mos Craciun si pentru cei care nu au posibilitatea. Banca de Jucarii se extinde pana pe 31 decembrie, donati jucarii care sa ajunga la copilasii defavorizati

Cum se construieste magia lui Mos Craciun si pentru cei care nu au posibilitatea. Banca de Jucarii se extinde pana pe 31 decembrie, donati jucarii care sa ajunga la copilasii defavorizati

Am mai scris despre proiectul asta prin care se fac multe bucurii pentru copii, dar care poate fi si unul motivational si, cum e in plina desfasurare chiar si in preajma Craciunului, le poate aduce copiilor cu o siatuatie materiala buna o lectie de bunatate, ambalata in magie. Cum poti fi ajutor de Mos Craciun.

Campania Banca de Jucarii, un proiect dedicat colectarii de jucarii pentru copiii din medii defavorizate, lansat de Asociatia PlaYouth in parteneriat cu Lidl Romania, se prelungeste pana pe 31 decembrie 2024, in cele 10 magazine Lidl participante. Astfel, parintii pot dona in continuare jocuri, cǎrti sau jucǎrii pentru cat mai multi copii mai putin norocosi din mediul rural, mai ales in perioada sarbatorilor de iarna.

Daca as avea copii de scoala generala, i-as pune sa faca ordine in jucarii si sa sorteze cateva pe care ar vrea sa le dea spiridusilor lui Mos Craciun ca ele sa ajunga la alti copilasi. Si i-as invata despre ce inseamna a darui, a avea si grija de ceilalti, a te bucura de bucuria celorlalti, toate sub mantia lui Mos Craciun.

Pe langa cele 10 magazine Lidl din Bucuresti, donatiile pot fi aduse si la Ludoteca Family Hub by PlaYouth (Stefan Greceanu nr.7, sector 2, Bucuresti). Aceste locatii vor ramane puncte de colectare, pentru ca darurile – jucarii, jocuri si carti – sa ajunga in continuare la copiii din satele defavorizate.

Magazinele Lidl unde pot fi facute donatiile:

  1. Str. Piata Mures, Nr. 18-24, Sector 1, Bucurest
  2. Str. Cap. Av. Alexandru Serbanescu, Nr. 58A, Sector 2, Bucuresti
  3. Bd. Lacul Tei, Nr. 69A, Sector 2, Bucuresti
  4. Str. Ramnicu Valcea, Nr. 10-12A, Sector 3, Bucuresti
  5. Str. Bratarii, Nr. 2, Sector 3, Bucuresti
  6. Str. Berceni, Nr. 8, Sector 4, Bucuresti
  7. Str. Sergent Nutu Ion, Nr. 8-12, Sector 5, Bucuresti
  8. Str. Doina, Nr. 8, Sector 5, Bucuresti
  9. Str. Sergent Stefan Crisan, Nr. 31, Sector 6, Bucuresti
  10. Str. Emil Racovita, Nr. 51, Voluntari, Ilfov

Am scris prima data de proiect in septembrie si e bine sa stiti ca pana in prezent, in cadrul campaniei au fost colectate aproximativ 10.000 jucarii/jocuri/carti dintre care circa 4.000 au fost deja distribuite in 24 de sate.

Sigur aveti multe jucarii pe care copiii dvs nu le mai au printre preferate, plus ca Mos Craciun pentru ei va reimprospata gradina de jucarii si papusi, iar a da mai departe ce nu iti mai place e si o lectie anti risipa, o lectie pentru o viata cumpatata.
Puteti dona jocuri, cǎrti si jucarii noi sau folosite, dar in stare buna. Acestea vor fi colectate si distribuite in sate, centre de plasament sau scoli din mediul rural. Urmand acesti pasi, poti contribui la bucuria unui alt copil:

  1. Alege jocul/jocurile sau jucaria/jucariile pe care vrei sa le donezi – asigura-te ca sunt in stare buna, curate si complete.
  2. Viziteaza unul dintre cele 10 magazine Lidl participante din Bucuresti sau Ludoteca Family Hub, unde vei gasi cosuri personalizate pentru colectarea donatiilor.
  3. Pune jocul sau jucaria in cosul amplasat in zona de dupa casele de marcat sau in locatia Family Hub. Toate articolele donate vor fi atent dezinfectate si pregatite pentru a fi distribuite copiilor care au mare nevoie de ele.

Va rog va rog va rog, e important sa fim atenti si generosi si buni.
Cand am scris prima data despre acest proiect, am spus ca nu mai am jucarii in casa (daca se intampla sa mai primesc cate o jucarie in vreo campanie, o dau fie vecinilor, fie copiilor unor prieteni, sau chiar domnului curier care are un baietel).
Dar am cumparat jucarii cateva si le-am trimis la unul din magazine, sa fie lasate in locurile amenajate, pentru ca asa fac mereu: daca scriu de un proiect de fapte bune care imi place mult, fac si fapta buna pe care o promovez.

Mi-ar placea sa mai donati si sa-i invatati pe cei mici cum se construieste magia din fapte mici si bune.

2931
sotiile candidatilor 2Cine sunt viitoarele posibile prime doamne ale Romaniei si ce profesii au. Oamenii cu care ne insotim in viata spun multe despre personalitatea noastra.

Cine sunt viitoarele posibile prime doamne ale Romaniei si ce profesii au. Oamenii cu care ne insotim in viata spun multe despre personalitatea noastra.

Mai sunt 13 zile pana la primul tur de alegeri intr-un an in care avem de facut alegeri dificile si pentru contextul in care votam (razboi, negocieri internationale teritoriale si comerciale, extremism), dar si pentru ca ne sunt scosi in fata prostii clasei.

E un an in care daca esti cel mai prost e clar ca nu esti o amentiare pentru nimeni deci te promovam intru votare, iar domn Ciolacu si domn Ciuca sunt prostii si agramatii clasei.
Nu-i scoate nimeni in dezbateri serioase pentru ca nu fac fata… amandoi invata acum, la peste 50 de ani, sa vorbeasca corect romaneste, nu vorbesc infraze lungi coerente si nu se pot exprima in nicio limba straina. Niciunul dintre ei nu intelege geopolitica, sunt mici smenari de coltul strazii la nivelul deciziilor pe care le-au luat in functiile lor publice (pentru care nu au avut oricum pregatire cand au fost numiti). Pentru campania electorala strategii lor i-au plimbat prin carciumi sau i-au facut autori de carte, vai de capul ei de carte, ca tot despre mancaruri a scris (cele din copilarie).
Si i-au pozitionat drept “om normal” de la coltul strazii, pentru ca nu au cu ce sa se laude la nivel academic si nici la nivelul aptitudinilor necesare pentru job-ul de presedinte. N-a vorbit niciunul de vreo strategie politica, de vreun plan, de ce isi doreste si cum implemeneaza un program pentru dezvoltarea relatiilor externe ale tarii.

Oricat de greu ne-ar fi sa acceptam (pentru ca avem motive sa-I contestam pe fiecare), singurii oameni care ar putea face fata international la orice dezbatere/ discutie si negociere sunt: Mircea Geoana, Cristian Diaconescu, Kelemen Hunor si Ana Birchall. Am sa scriu intr-o postare separata de ce cred ca nu vor fi votati de multi oameni in tara noastra si ce “defecte” suntem promptati le gasim pentru ca astia doi de mai sus sa para lebede eligible pe lac cand ei sunt niste impostori ipocriti si mincinosi.

Acum vreau sa ma uit la candidatii cu care defileaza televiziunile din perspectiva sotiilor/ sotilor lor pentru ca oamenii cu care te insotesti si iti faci viata spun multe despre tine.
Noi nu am incurajat institutia Primei Doamne, suntem mult prea misogini – ca natie – pentru asa ceva, insa sotia presedintelui -ca e sau nu parte dintr-o “institutie”/ imagine oficiala – in vizite internationale se va supune rigorilor standard. (misoginia poporului nostru va face ca doamnele Lasconi si Birchall sa nu fie votate, desi amandoua sunt destepte si cinstite, n-au furat).

Iata, conform unora dintre cei mai mai consultanti politici ai lumii cum ar trebui sa fie sotia/sotul presedintelui unei tari.

O First Lady trebuie sa fie o comunicatoroare excelenta, capabila sa transmita mesaje clar și convingator. Fie ca se adreseaza mulțimilor, presei sau întalnește persoane în contexte private, trebuie sa aiba abilitatea de a empatiza și de a inspira încredere. Trebuie sa stie sa poate dialog , fie si informal, intr-o limba straina.
Un nivel ridicat de empatie este crucial, mai ales în momente dificile sau atunci cand întalnește persoane care trec prin perioade de suferința. Inteligența emoționala o ajuta sa fie sensibila la nevoile celor din jur și sa abordeze cu diplomație situații complexe.
Deși rolul nu este unul oficial în termeni de putere politica, First Lady are o influența semnificativa. Abilitațile de leadership îi permit sa inițieze campanii sociale, sa promoveze valori importante și sa inspire cetațenii, implicandu-se în proiecte de impact.
Este important sa aiba o buna înțelegere a culturii, istoriei și politicii naționale și internaționale pentru a reprezenta țara cu respect și profesionalism în toate interacțiunile, inclusiv în vizitele externe.
Fiind un simbol național, imaginea personala și abilitațile de prezentare conteaza. Apariția în public trebuie sa inspire profesionalism și respect, iar stilul sau personal poate transmite multe despre cultura și valorile națiunii.
Adesea, First Lady promoveaza cauze sociale, precum educația, sanatatea sau egalitatea de șanse. Abilitațile de advocacy sunt importante pentru a atrage atenția asupra acestor teme și pentru a convinge opinia publica și autoritațile de importanța lor.
Aceste aptitudini ajuta First Lady sa influențeze pozitiv societatea și sa fie un adevarat ambasador al valorilor naționale și ale instituției prezidențiale.

Personal nu cred ca avem prea multe doamne/domni care sa poata sa faca fata unui asemenea standard la nivel international. Candidatii nostri de “frunte” nu bifeaza ei singurei aceste calitati si aptitudini, si nu par sa fie niste barbati puternici (si relaxati la minte) care sa accepte drept sotie o femeie mai puternica si mai desteapta decat ei. Deci sotii sotiile sunt dupa chipul si asemanarea lor.
Sa le trecem in revista, in ordinea in care specialistii politici ii claseaza pe sotii domniilor lor in clasamentul preferatilor.

Doamna Roxana Ciolacu, patroana unui magazin alimentar in Buzau si a unei covrigarii.

Presa a mentionat ca domnul Ciolacu a divortat de sotia si mama baiatului sau, dar dansul a negat acest lucru. A spus insa ca au facut un partaj inainte de campania electorala. Asta ca sa scape de acuzatiile ca doamna a “cumparat” un apartament in centrul capitalei al carei pret depaseste cu mult veniturile sale.
Marcel Ciolacu a fost recent subiectul unor speculații legate de o relație cu Sorina Docuz, fosta soție a primarului Robert Negoița. Informațiile au circulat intens în presa, iar Ciolacu a confirmat ca o cunoaște pe Sorina de mulți ani și a exprimat nemulțumirea fața de transformarea acestei speculații într-un subiect politic.

Doamna Mihaela Geoana este de profesie architect si are un Master of Business Administration la Universitatea din Quebec.

Este implicata activ în diverse proiecte sociale și educaționale din Romania, prin intermediul Fundației „Renasterea”, pe care a co-fondat-o, și care este dedicata prevenirii și combaterii cancerului la femei.
Personal cred ca este singura dintre sotiile candidatilor care ar putea reprezenta Romania cu eleganta si discretie la nivelul oricarei prime doamne din alte tari.
Dincolo de asta, stiu femei care au fost ajutate real de Fundatia Renasterea in lupta lor cu cancerul si stiu pe cineva care a oprit-o pe strada pe doamna Geoana, cerandu-i ajutor legat de boala sa iar dansa a pus-o in legatura cu medicii fundatiei imediat. Pentru asta are tot respectul meu (persoana la care ma refer ca a solicitat ajutorul nu e o persoana publica, e o femeie absolut obisnuita).

Domnul Lasconi, Catalin Voloseniuc se numeste de fapt, este avocat la USR, angajat dupa ce sotia domniei sale a devenit primar in Campulung.

Presa a aratat ca pana la angajarea la USR n-a avut foarte multe procese si nici n-a castigat multe dintre procesele pe care le-a avut. E o bila neagra care sta deasupra capului doamnei Lasconi – in categoria pile si nepotism, dar in comparatie cu afacerile rudelor candidatilor psd si pnl e ca la o plimbare la iarba verde.

Doamna Ilinca Munteanu, sotia lui George Simion, are 24 de ani, este din Slobozia, a terminat Dreptul (dar nu se stie la ce universitate) si s-a casatorit cu liderul AUR copiind nunta legionarului Zelea Codreanu, intr-o manifestare megalomana cu 10.000 de invitati.

Cum sotul sau ar face orice ca sa mai apara in public, in speranta ca ii mai creste notorietaatea, sotia a anuntat ca scris o carte autobiografica… E anuntata la Editura Meteor (adica si-a platit singura aparitia) si nu se stie cand va aparea pe piata, deocamdata a fost doar anuntul cat sa mai scrie lumea de ea si sotul candidat.

Cristina Ciuca, sotia generalului Nicolae Ciuca, a fost profesoara de limba romana si este pensionara.

Nu si-a dorit o viata publica si, chiar si in timpul in care sotul ei era premier, nu a participat la evenimentele sociale impuse de statut.

Cat priveste partenerii de viata ai celor despre care eu cred ca ar putea face fata mai mult decat onorabil functiei de presedinte (dar ii ignora si sondajele si mass media) avem urmatoarele profesii.

Doamna Mariana Diaconescu, sotia lui Cristian Diaconescu, este avocat.

A fost director la EximBank, o numire politica (pe linie de nepotism) intr-un guvern PSD si dupa ce banca a fost implicata in fraude de milioane de euro, a fost numita vicepresedine Asirom, acum e pensionara.

Éva Kelemen lucreaza la UDMR unde sotul sau este presedinte.

Kelemen Hunor spune ca sotia lucre la partid cu mult inainte de a fi el implicat in politica si ca acolo s-au cunoscut. Au doi copii si doamna Kelemen sta departe de aparitiile publice si viata sociala.

Sotul Anei Birchall este Martyn Birchall, un bancher de origine britanica.

Cei doi s-au cunoscut in perioada in care Ana Birchall studia in Statele Unite si formeaza o familie de mai mulți ani, avand impreuna un baiat care este acum student.
(cum spuneam, desi Ana Birchall e foarte educata si are o poveste demna de o carte – desi ea nu si-a scris memoriile precum cotracandidatii care au mai putin de spus: vine dintr-un sat, parintii au facut super eforturi sa o dea la scoala, a fost super buna la scoala si a invatat cu burse in Drept si la Yale si la Harvard – nu va avea multe sanse in alegerile prezidentiale pentru ca romanii nu sunt pregatiti sa accepte femei la conducere, cu atat mai mult super destepte… noua ne place cand, misogini, radem de femei cum era Viorica Dancila)
In Ro Anei Birchall i-au inscenat multe mizerii, pe care le-a dovedit in instanta ca sunt falsuri. O mizerie in care era implicat si domnul Geoana care n-a avut, din pacate, niciodata eleganta sa admita ca era o minciuna.

Ma rog, acestea sunt micile mele observatii pentru ca noi, ca popor, nu suntem foarte respectuosi cu femeile, mai ales cand au super scoala. De asta ii admir pe Moldoveni ca au avut intelepciunea sa o voteze pe Maia Sandu.

Revenind la primele doamne si sotii candidatelor la presedintie, cred ca ei sunt un reper pentru nivelul si calitatea candidatilor, dar si pentru cum am putea fi reprezentati international.
Nu am scris acest articol ca sa va spun cu cine sa votati, ci doar ca sa va ofer o alta perspectiva de analiza a candidatilor care au crescut cu totii in aceasta lume corupta si sunt mai mult sau mai putin murdari, niciunii impecabili.
Dar cred ca ar trebui sa ne uitam cu atentie si sa alegem dintre candidatii educati.

Va rog foarte mult sa nu faceti comentarii referitor la aspectul fizic al celor prezentati

3351
telefon cartiSanatate mintala, texte de forma lunga si scris de mana. Pentru sanatatea dvs cititi si scrieti de mana 10 minute in fiecare zi.

Sanatate mintala, texte de forma lunga si scris de mana. Pentru sanatatea dvs cititi si scrieti de mana 10 minute in fiecare zi.

Saptamana aceasta am publicat pe urban.ro un interviu de forma lunga cu Dan Byron, solistul si liderul trupei Byron, despre sanatatea mintala, sindromul impostorului si aniversarea de 18 ani ai trupei.
E un text lung care se citeste in 10 minute, nu e chiar o stire de parcurs pe repede inainte, cum se practica acum in majoritatea publicatiilor.
Interviul cu Dan il gasiti aici (apropos, Dan are si un club de lectura si allege carti foarte cool)

Si spuneam atunci, cand am postat in social media interviul, ca ma simt privilegiata si pentru ca am putut purta o conversatie cu garda jos cu Dan, despre vulnerabilitatile lui ca artist, despre ce-l motiveaza sa mearga mai departe in meserie, dar sunt privilegiata si pentru ca pot sa public texte de forma lunga care, dincolo de informatii, fac bine mentalului. Ii ajuta pe cititori in sanatatea lor mintala.

Tot mai multi oameni recuosc ca au anxietati majore, ca au disfunctii ale creierului, o putere mai mica de concentrare, iar cazurile de Alzheimer sunt in crestere de la an la an, si debuteaza de la varste tot mai mici.
Asta pentru ca astazi, ne folosim de tehnologie pentru orice lucru care ar putea reduce efortul nostru mintal, iar creierul -care e un muschi care se antreneaza – isi pierde tot mai mult din functii.

Cred ca alaturi de suplimentele si adaptogenele care reduc stresul si cresc puterea de concentare, ne-ar ajuta si o rutina a scrisului de mana (macar cateva randuri pe zi) si a cititului textelor de forma lunga – de la articole lungi pana la carti.

Eu am un obicei ca parte din rutina de week end: citesc o carte si cateva articole din revista The NEw Yorker, in print (am abonament la revista). Ma ajuta sa ma linistesc, sa cobor ritmul interior agitat din timpul saptamanii si ma mai ajuta sa nu uit nicioclipa cum se face/ scrie jurnalismul serios (ca sa nu ma las influentata de mizeriile de la noi si, obisnuindu-ma pentru ca le vad zilnic, sa incep sa cred ca e normalitatea. Nu e; e mizerie.)

Si am sa va arat cateva beneficii ale cititului si scrisului. E o terapie (poate deveni un hobby) care ne costa foarte putin si ne ajuta pe termen lung.

S-ar putea sa va multumiti la 60-70 de ani pentru ca v-ati tinut mintea antrenata si nu ati lasat sa fiti “consumati” de tehnologie cu toate scurtaturile ei de la calculator, la waze pana interviurile podcast -unde doar asculti, nu mai citesti, si faci orice altceva in acelasi timp obosindu-si mintea sau pana la consumatorul de timp – social media.

Pentru cei mai multi, cititul este o recompensa in sine. Totusi, studiile arata ca cititul cartilor ofera beneficii care variaza de la o viata mai lunga la succes profesional.

Un studiu realizat de Universitatea Sussex a demonstrat ca sase minute de citit in liniste pot reduce nivelul de stres cu 68%. De fapt, cititul functioneaza mai eficient si mai rapid decat alte metode, cum ar fi ascultarea muzicii, mersul pe jos sau o ceasca relaxanta de ceai.

Cititul atrage mintea asupra cuvintelor, distragand cititorul de la ganduri anxioase. De asemenea, cititul suspenda realitatea, oferindu-ne o evadare intr-o alta lume si o stare alterata a constiintei, care relaxeaza muschii si inima. Efectul relaxant nu este determinat de genul cartii, atata timp cat cititorul se poate pierde in poveste.

Cititul are un efect surprinzator de prelungire a vietii. Un studiu din 2016 publicat in Social Science & Medicine a demonstrat ca cititul zilnic timp de 30 de minute a extins durata de viata a participantilor cu aproximativ doi ani. In cazurile de depresie, citirea cartilor poate fi o cale catre recuperare. Organizatia britanica Reading Well ofera o selectie de titluri si liste de carti recomandate de experti pentru a promova sanatatea si starea de bine.

Studiile arata ca persoanele in varsta care citesc carti sau se angajeaza in jocuri mentale provocatoare au un risc de doua ori si jumatate mai mic de a dezvolta Alzheimer.
Riscul de dementa este, de asemenea, redus. Indiferent cand incepi sa citesti, rata declinului cognitiv este mai lenta, astfel ca niciodata nu este prea tarziu sa iei o carte in mana.

Creierul nu distinge intre citirea unei experiente si trairea ei – aceleasi regiuni sunt activate. Fictiunea literara creeaza o simulare a realitatii, permitandu-ne sa experimentam emotiile si gandurile personajelor, ajutandu-ne sa intelegem perspectivele diferite de ale noastre.

Cititul poate deveni o activitate sociala prin alaturarea la un grup de lectura.
Beneficiile unui grup de lectura constau in transformarea unei activitati solitare intr-un ritual social, permitand impartasirea aceleasi pasiuni. Lectura si discutarea cartilor ajuta la obtinerea unei intelegeri mai profunde a povestii si la dezbaterea diferitelor perspective.

Pe de alta parte scrierea de mana pentru cateva minute pe zi – cu pixul si hartia sau chiar cu un stilou pe o tableta – ramane cea mai eficienta metoda de invatare si de antrenare a mintii.
Un studiu recent publicat in Frontiers in Psychology a monitorizat activitatea cerebrala a elevilor care isi luau notitele si a descoperit ca aceia care scriau de mana aveau niveluri mai ridicate de activitate electrica in mai multe zone cerebrale interconectate, responsabile pentru miscare, vedere, procesare senzoriala si memorie. Rezultatele acestui studiu contribuie la un corp de dovezi din ce in ce mai amplu, care ii determina pe multi experti sa sublinieze importanta invatarii scrisului de mana si desenului pentru copii.

Noua cercetare, realizata de Audrey van der Meer si Ruud van der Weel de la Universitatea Norvegiana de Stiinta si Tehnologie (NTNU), se bazeaza pe un studiu fundamental din 2014. Acest studiu sugereaza ca persoanele care iau notite la calculator tasteaza fara a procesa informatia, spune van der Meer, profesor de neuropsihologie la NTNU. „Este foarte tentant sa tastezi tot ce spune profesorul,” afirma ea. „Informatia intra pe la urechi si iese prin degete, dar nu o procesezi.”
In schimb, cand iei notite de mana, este adesea imposibil sa scrii totul, astfel ca elevii trebuie sa fie atenti si sa proceseze activ informatiile – sa le prioritizeze, sa le consolideze si sa le relationeze cu lucrurile pe care le-au invatat anterior. Aceasta actiune constienta de construire pe baza cunostintelor existente poate facilita implicarea si intelegerea noilor concepte.

Are Scientific American un artcol amplu despre cum functioneaza creierul atunci cand scriem de mana, poate va faceti putin timp sa-l cititi. E aici.

2628
rochii galbene red carpetIn toamna asta Galbenul e Noul Negru… Si vine si cu cadouri speciale :)

In toamna asta Galbenul e Noul Negru… Si vine si cu cadouri speciale :)

In toamna asta Galbenul e noul negru!
Si desi pe covorul rosu la multe ceremonii recente au fost vedete imbracate in superbe rochii galbene, ba chiar la Saptamana Modei de la Bucuresti am avut designer care au propus galbenul in colectiile lor, cand spunem “Galbenul e noul negru” nu are legatura cu tendintele din moda.

N-are legatura nici cu faptul ca e o culoare care, e demonstrat stiintific, ajuta la concentrare, stimuleaza curajul si e culoarea curiozitatii, flexibilitatii, progresului, amuzamentului si comunicarii.
Desi cand am sa va explic acum toate aceste atribute vor fi activate, iar ca bonus veti zambi.
Galben e noul negru! Pentru ca Raiffeisen Bank are super oferta de Black Friday, atat pentru persoane fizice, cat si pentru antreprenori… Iar ofertele incep de la 1 noiembrie.
Si ce poate sa ne aduca mai multa buna dispozitie decat ofertele speciale pe care ti le ofera banca ta, personalizate pe nevoile tale?

Clientii pot beneficia de un credit de nevoi personale cu dobanda incepand de la 6,25%, iar pentru creditele imobiliare, de o dobanda de la 4,9% fixa in primii 3 ani.
La deschiderea unui card de credit, clientii primesc un bonus de 300 lei sau puncte la primii 1.000 de lei cheltuiti la comercianti cu noul card, in timp ce pentru economii, banca ofera o dobanda de 5,50% pe an, la depozite in lei pe patru luni. In plus, pana la sfarsitul lunii noiembrie, clientii care isi deschid un cont curent beneficiaza de un cashback garantat de pana la 300 lei.
Iar daca esti antreprenor si ai un IMM prin Yellow Friday ai reduceri de 50% la toate costurile de utilizare aferente soluțiilor ePos, RaiPos și eComm.

Inca o precizare de sarbatoare galbena si vesela, de Yellow Friday, daca iti faci Visa Premium ai taxa 0 in primul an la emiterea cardului plus beneficii cum ar fi acces gratuit în saloanele Business Lounge din aeroporturile principale ale țării, dar și retrageri gratuite de la ATM oriunde în lume.

Intra pe raiffeisenbank.ro pentru reducerile de Yellow Friday adaptate nevoilor tale.
Si te rog eu nu uita, dincolo de orice studiu care arata beneficiile culorii galbene, poarta mereu in minte ca un card galben de la Raiffeisen inseamna si o fapta buna, pentru ca fiecare plata cu acest card aduce donatii pentru asociatia Daruieste Viata si noul complex medical pe care il construiesc. Iar orice fapta buna inseama si lumina si bucurie in viata ta.

2274
Using AI chatbot on tablet, digital interface with futuristic backgroundAnomaliile utilizarii inteligentei artificiale. Chat Bot care indeamna la sinucidere sau vorbeste cu vocea unei persoane decedate

Anomaliile utilizarii inteligentei artificiale. Chat Bot care indeamna la sinucidere sau vorbeste cu vocea unei persoane decedate

Pentru generatiile digitale care traiesc, iubesc si isi duc viata doar online lucrurile par ca devin tot mai stranii si scapate de sub un control al sanatatii, bunei vietuiri si, cand vorbim de corporatii, al eticii. Si al umanitatii.
Acum cativa ani un barbat si-a luat viata dupa ce a inceput o relatie toxica cu un chatbot de inteligenta artificiala, a sustinut sotia sa.
Barbatul belgian, in varsta de 30 de ani, era cercetator in domeniul sanatatii si tata a doi copii si a murit dupa ce facuse o criza nervoasa care a culminat cu faptul ca inteligenta artificiala l-a incurajat sa se sinucida.
Cazul a fost clasificat atunci drept prima sinucidere legata de inteligenta artificiala si a generat reactii inclusiv la nivel ministerial in Belgia.

Saptamana asta o americanca a inaintat un proces impotriva Character.ai, care produce un chatbot personalizabil pentru jocuri de rol, invocand neglijenta, moartea si practici comerciale inselatoare. Fiul ei, Sewell Setzer III, in varsta de 14 ani, s-a sinucis in februarie, iar in lunile premergatoare mortii sale, a folosit chatbotul zi si noapte. Femeia sustine ca chatbotul AI l-a determinat pe fiul sau sa se sinucida.
Copilul dialoga cu chatbot-ul in personaje de film, iar mama are print screen-uri in care calculatorul ii sugereaza copilului sinuciderea.

In aceeasi linie, la fel de trista si ingrijoratoare, presa americana a prezentat zilele trecute cazul unei femei careia i-a murit sotul si, pentru ca isi dorea prezenta lui in casa, a incarcat intr-un chatbot zeci de mesaje audio pe care le-a pastrat cu vocea sotului, iar chatbot-ul a inceput sa poarte conversatii cu ea cu vocea decedatului.

Seamana cu un episod din serialul Black Mirror , dar e realitatea apropiata.

(episodul e in sezonul 2, se numeste Be right back si poate va faceti timp sa-l vedeti)

Nu stiu daca va mai amintiti dar acum ceva vreme a fost o stire despre cum, la aniversarea de 40 de ani a lui Kim Kardashian, sotul ei de atunci, Kanye West, i-a facut cadou o holograma a tatalui sau decedat, Robert Kardashian. Tatal a aparut virtual la petrecerea duduii.
Eu am zero respect pentru oricare Kardashian si cred ca sunt o otrava a societatii toate femeile din familie, ca sunt un exemplu foarte rau. In intamplarea aceasta cu holograma tatalui decedat duduia a fost doar un canal de promovare pentru un nou serviciu care, chipurile, alina persoanele care au pierdut pe cineva drag.

La inceput au fost hologramele cu artisti decedati care apareau in timpul unor spectacole in duet cu alti artisti in viata, apoi au fost holograme de institutie care transmiteau mesaje in aeroport, in banca etc. De aici n-a mai fost decat un pas pentru exploatarea emotiilor oamenilor sub pretextul alinarii unei suferinte.
Din pacate nu exista legislatie pe aceasta tema si e doar o chestiune de luni pana vom ajunge la lucruri si mai grave.
Exista deja studii care arata ca e grav pentru sanatatea noastra mintala faptul ca putem “invia” virtual o persoana decedata si ceea ce pare o alinare e, de fapt, un obstacol in procesul de doliu si o alienare emotionala.
Si daca mixam situatiile pe care le-am prezentat mai sus cu chatbot-uri care indeamna la sinucidere si chatbot-uri care au identitatea cuiva drag disparut intelegem ca suntem intr-un trend periculos, departe de orice etica de viata.
Invierea celor decedati sub forma unor avataruri are potentialul de a cauza mai mult rau decat bine, perpetuand chiar mai multa confuzie, stres, depresie, paranoia si, in unele cazuri, psihoza.
Dezvoltarile recente in inteligenta artificiala au dus la crearea ChatGPT si a altor chatbot-uri, care permit utilizatorilor sa poarte conversatii sofisticate, asemanatoare celor umane. Folosind tehnologia „deep fake”, software-ul AI poate crea o reprezentare virtuala interactiva a unei persoane decedate, utilizand continutul digital al acesteia, cum ar fi fotografii, e-mailuri si videoclipuri.
„Fantomele” generate de AI ar putea dauna sanatatii mintale, interferand cu procesul natural al doliului.
Va rog mult sa cititi pe aceasta tema si sa va supravegheati copiii cu atentie. La referintele acestui studiu, in partea de jos a paginii, gasiti mai multe articole pe tema, aici

https://link.springer.com/article/10.1007/s10676-024-09744-y

Si daca vi se pare o alinare o asemenea tehnologie intrebati-va cat de etic, de corect, este ca un chatbot sa vorbeasca in numele unui decedat, emitand idei si cuvinte pe care respectivul nu le-a rostit/emis cat era in viata.

2515
A dancer with wild, soaring hair strikes a powerful pose as dramatic flames burst behind, creating an exhilarating atmosphere of passion and intensity, showcasing both artistry and fire.Despre Sanatatea Mintala a Artistilor. Desi super solicitati in conditii de presiune pentru un show live, in Romania nu au training psihologic

Despre Sanatatea Mintala a Artistilor. Desi super solicitati in conditii de presiune pentru un show live, in Romania nu au training psihologic

Am facut zilele trecute un interviu cu violonistul Alexandru Tomescu, unul dintre cei mai importanti muzicieni din tara noastra, iar discutia noastra a mers si intr-o directie care ma preocupa: sanatatea mintala si antrenamentul concentrarii penttru artisti.
Alexandru e o persoana foarte disciplinata si foarte atenta la multe aspecte legate de sanatatea muzicienilor si, am aflat in interviu, ca face masterclass-uri in care, pe langa partea de tehnica muzicala, isi pregateste elevii cu ajutorul unor specialist invitati in yoga, psihologie, marketing. Cititi interviul aici.

Discutia cu Alexandru m-a facut sa ma gandesc la nuantele meseriei de artist, muzician, dansator, actor, cantaret care implica o judecata publica constanta, dar si nevoia unui antrenament pentru a face fata presiunii si concentrarii unui live.
E un subiect care nu l-am vazut abordat la noi si, am descoperit, ca nici facultatile de actorie din RO, de exemplu, nu-l abordeaza, desi meseria e foarte solicitanta la nivel mental dar si psihologic si tanarul actor e supus unui stretching emotional si mental atipic pentru cineva de varsta sa.
Asa am ajuns sa caut sa citesc ce se intampla afara si va las mai jos cateva lucruri descoperite poate sunt de ajutor pentru tinerii artisti.
Sper ca scolile de actorie, Conservatorul, casele de discuri, teatrele de stat (sau private), orchestrele de la Filarmonica sau Opera sa ia in calcul aceste aspecte si sa se preocupe si de un training mental al artistilor.

*

E important pentru un artist sa stie sa gestioneze cantitatea masiva de repertoriu, stresul programului de spectacole sau echilibrul dintre viata profesionala si cea personala, munca sub presiune si valul de adrenalina adus de o reprezentatie live in fata unei multimi (oricare ar fi domeniul artistic)
Genul de pregatire mentala necesara pentru aceste specializari seamana cu pregatirea mentala a sportivior de mare performanta care lucreaza cu psihologi sportivi si consultanti in performanta mentala, iar pregatirea abilitatilor fizice este completata si imbunatatita de pregatirea abilitatilor mentale, permitand sportivilor sa devina echipati mental pentru a obtine performante optime.

Sper ca in Romania sa se faca o specializare la psihologie -sau printre multii psihologi pe care scolile de profil ii produce sa existe un interes si pentru o asemenea specializare atat de utila.
Am citit ce preda trainerul psiholog de la Julliard si pentru muzica si pentru cei care studiaaza actoria. Iata cateva exemple de abilitati mentale care pot fi predate, exersate si invatate
(nu sunt psiholog, ceea ce e mai jos e doar un rezumat al catorva dintre directiile pe care le-am descoperit in articolele unor performance psychologist-i pe care le-am citit in aceste zile. Scopul meu e doar sa va arat niste nuante ale sanatatii mintale care trebuie luate in calcul pentru o viata mai buna)
1.Identificati ce puteti si ce nu puteti schimba
Formarea abilitatilor mentale incepe adesea prin a ajuta o persoana sa invete cum sa identifice lucrurile pe care le poate si pe care nu le poate schimba si prin a-i preda abilitati care ii pot ajuta sa isi gestioneze reactiile la situatii in timp real. Acest lucru ar putea implica invatarea tehnicilor de refocalizare in timpul unui concert/spectacol evaluarea dupa o auditie mai putin optima sau planificarea dupa un blocaj neasteptat in cariera.
2.Gestionarea dialogului interior
Autoevaluarea sanatoasa este o abilitate care trebuie invatata si este esentiala. Cat de des ne spunem lucruri injositoare pe care nu le-am spune niciodata unui elev? Prin invatarea unui proces clinic de autoevaluare si prin remodelarea dialogului nostru intern, erorile pot fi corectate fara a afecta stima de sine sau fara a stirbi motivatia si increderea.

  1. Verificati-va motivatia
    Poate fi dificil sa ramai motivat ca muzician/ actor, atat in plina activitate, cat si in pauza. Daca invatati sa recunoasteti unde va aflati pe scara motivationala, puteti gasi mai bine modalitati tangibile de a va imbunatati motivatia si de a va concentra mai efficient in timpul repetitiilor, de exemplu.
  2. Faceti inventarul factorilor dvs. de stres
    Facand liste detaliate ale factorilor de stres si analizand fiecare element unul cate unul, problemele pot fi abordate individual, reducand adesea stresul general.
  3. Pregatiti-va pentru stresul de spectacol in timp ce va aflati in sala de repetitii
    Pregatirea pentru un concert/ spectacol sau o auditie nu are acelasi nivel de stres ca performanta live in sine, dar exista modalitati eficiente de a exersa acest lucru, universitatile mari de arta, dar si sportivii, lucreaza cu persoane care ii ajuta in a experimenta stresul de performanta in conditii controlate, astfel incat stresul de performanta sa para mai usor de gestionat.

Daca sunteti performeri de orice fel – muzicieni, dansatori, actori, cantareti luati in calcul aceste aspecte ale muncii dvs pe care probabil ca le simtiti dar nu le verbalizati inca.
E important ca munca dvs de performanta in arta sa fie insotita de pregatirea unui psiholog si, pana scolile din tara noastra vor fi preocupate de aceste aspecte, incercati ca fiecare dintre dvs sa intelegeti mai in detaliu ce se intampla cu mintea si corpul dvs fata in fata cu stresul unei prestatii live.

Aici gasiti blogul psihologului trainer de la Julliard.

2740
nartea moderareWebstock 2021. Adi Nartea: “Ce m-a ajutat pe mine, si pot sa ma dau exemplu, au fost momentele grele in viata”

Webstock 2021. Adi Nartea: “Ce m-a ajutat pe mine, si pot sa ma dau exemplu, au fost momentele grele in viata”

 Aceasta este transcrierea interviului cu Adi Nartea de la editia Webstock 2021.

A fost un interviu live cu public, de 40 de minute si ii multumesc pentru relaxarea de a vorbi despre lucruri de care altii se feresc, de la cum exploatezi frumusetea cu care te-ai nascut pana la ce inveti din a fi la un pas de moarte.

Adi Nartea e un foarte bun exemplu despre succesul care vine dupa multa munca facuta cu mult bun simt.

In acelasi panel de interviuri, inaintea acestui interviu a fost o discutie cu Carla’s Dreams a carei transcriere e aici.

*

 

Sa stii ca am scris doua randuri despre cum sa te prezint. Am scris esti cunoscut publicului ca Vlad – James Bond de Romania, ca esti considerat un super erou in imaginea publica din perspectiva rolului din serial, ca foarte multe femei sunt fanele tale (desi e si insurat si cu doi copii acasa, asta e ghinionul nostru) si ca barbatii de invidiaza. (Adi Nartea rade)

Dar dincolo de asta esti un sportiv foarte organizat, un om care care are o rigoare a vietii si un instinct foarte bun pentru supravietuire si vede cu totul altfel frumusetea decat o vedem noi… Si despre asta vreau sa vorbim. Il avem pe Adi Nartea alaturi de noi.

Salutare, multumesc mult de invitatie. Sa stii ca e o misiune grea sa fii super erou si nu vreau sa mi-o atribui. In momentul in care ma imbrac in Vlad – poate, si in momentul in care sunt cu fetitele –  poate, dar in rest nu vreau sa-mi atribui misiunea asta pentru ca sunt multe fapte bune de facut pe care nu ai cum sa le faci niciodata.

Hai sa o luam cu pasi usori. Oamenii te stiu acum din Vlad si cred ca o parte importanta din rolul pe care-l ai este nu doar pentru ca erai un actor bun, ci si pentru ca ai fost model si stii sa porti un costum, ceea ce nu poate orice barbat; sa duca un costum scump care sa arate autentic ca esti bogat, pentru ca asta este rolul, si pentru ca faci foarte mult sport. Si daca ne uitam in industria noastra de cinema, sunt foarte putini barbati –actori care acorda o atentie foarte mare sportului. Tu faci sport, de cand erai mic, ce te -a invatat pe tine sportul?

adi nartea webtock 2021

In Romania cred ca sunt mai putini actori care fac sport, in restul lumii e altfel… In primul rand, alegerea de a face sport nu a fost a mea, a fost a mamei. In clasa a V-a, cand am trecut in gimnaziu, problema era ca eu si cu sora mea, Cristina, sa nu stam in acelasi timp acasa daca parintii sunt la serviciu. Si-atunci mama stia ca la scoala 15 in Brasov programul incepe de la ora 1, era dupa amiaza, si trebuia sa ne separe. Si a spus “sa-l dau eu pe Adita la liceul cu program sportiv”, care avea si gimanaziu in program de dimineata.

Asa am facut practic meditatii sa intru si mergeam din clasa V-a la 7 jumatate la scoala si la ora 13 ajungeam acasa cand sora-mea deja pleca la scoala. Asta a fost prima miscare. In liceul cu program sportiv am fost cooptat in echipa de handbal pentru ca aveam fizicul necesar unui interstanga, am facut 3 ani de handbal. Admiterea la liceu a fost cu o schimbare de profil, in sensul ca a trebuit sa ma mut la volei, pentru ca lectia de handbal se desfiintase. Am facut din nou meditatii, acum la volei.

Cum sunt meditatiile la volei? In ce constau?

Te duci, alergi, sari, incerci sa dai cu mingea (rade)… Nu, sunt niste aptitudini pe care un profesor/ antrenor de volei trebuie sa le urmareasca la tine: inaltime, coordonare, spirit de echipa.

Dupa aceea am fost cooptat si in echipa de volei si uite asa am intrat si la liceu, tot cu program sportiv. De cand am inceput sa joc handbal am inceput practic o disciplina; dar nu e ca eu am vrut sa fac asta, s-au intamplat lucrurile in viata mea care m-au adus aici… Si asta poate sa fie the story of my life, intr-un fel…

Tu natural, esti un barbat frumos (Adi Nartea se stramba usor, in gluma). Ma iertati nu este meritul tau, este meritul parintilor tai.

Da, Corect.

Ai facut si sport, deci ai avut si datele fizice pentru a fi si mai bine structurat si ai ajuns sa fii model… Noi din afara ne gandim ce frumoasa e meseria de model (Nartea rade), jumatate din barbatii din sala asta te invidiaza, fetele spun “mama, ce misto e”. Dupa cum stii am lucrat mult ani la o revista de femei si stiu partea din interior a modelingului si mi se pare ca unul dintre cele mai grele lucruri in aceasta meserie e sa ai mentalul puternic.

Ajungi model la 19 ani, 18 ani sau chiar mai tanar, si trebuie sa faci fata unui NU la casting. Pentru ca tu toata viata esti validat pana la momentul acela pentru ca esti frumos, stii ca esti frumos (n-are cum sa nu iti dai seama ca esti mai frumos decat altii, aveai niste avantaje, iti zambea lumea cand erai mic, primeai bomboane; oricarui copil mai dragalas i se mai intampla niste chestii, e mai ciufulit in par). Si la 19 ani, tu incepi prin meserie sa primesti NU pentru ceva ce toata viata ai stiut ca e atu-ul tau… Cum faci fata?

Aici e chestiunea. Eu nu am stiut ca ma defineste asta. Intr-adevar doamnele din biserica de la tara, cand mergeam si ziceam Tatal Nostru in biserica, ziceau “doamne, ce frumos e”, dar niciodata nu mi-am asumat-o si nu am crezut in asta.

Si cred ca asta a fost norocul meu, faptul ca nu am mizat niciodata pana la un anumit punct, pe treaba asta.

Adica eu am crescut in Brasov cu o disciplina de sportiv, inclusiv in facultate, si niciodata nu m-am gandit ca eu voi ajunge pe podium si voi putea prezenta pentru faimosi designeri, nationali si internationali, sau ca eu voi ajunge vreodata sa joc in Vlad.

Cand eram la liceu/ facultate ma gandeam: ce o sa fac eu? Incepusem sa lucrez ca promoter, ca team lider, incepusem sa vad o viata in industria asta dar pe publicitate si ma gandeam ca o sa ma duc job-uri de la 9 la 6 seara si dupa aceea o sa fac un antrenament.  O sa stau in Brasov sau o sa-mi gasesc “o cale”. Nicioata nu m-am gandit ca podiumul ar putea fi pentru mine…

S-a intamplat in 2000 cand la o prezentare in Brasov a fost nevoie de baieti, eu eram prin preajma pentru ca eram prietenul unei fete care era pe podium; si am zis “why not”. Cam asta a fost strategia mea: ”why not”  pentru ca in momentul in care mi s-a zis te imbraci asa, mergi asa – m-am ridicat, m-am plimbat pana in capatul scenei si inapoi, am coborat.  Am zis “despre asta e vorba?!”

Si de atunci, multi ani de zile, ca erau prezentari de moda, ca erau reclame, ca erau castinguri la care ma duceam si primeam acele Nu-uri, pentru mine deviza era “easy money”. Adica eu ma duc si fac un ciubuc pe langa ceea ce as vrea sa fac lucrul principal. Asta a fost practic mind set-ul meu care m-a ajutat sa imbratisez sau sa ignor acele Nu-uri.

Un exemplu extrem, eram pe placa in Postavaru si ma suna Silvia de la agentia MRA, “Adi, avem o reclama, rolul principal te descrie pe tine si regizorul vrea sa te vada pe tine”/ Ok, cum facem?/ “Pai tre sa vii azi”.

Era dimineata 9 jumatate si mi-a spus ca pana la 5 sa ajung in Bucuresti.

M-am urcat pe placa, din Postavaru cred ca niciodata nu am coborat atat de repede pana jos in Poiana, am luat rapid autobuzul, am ajuns acasa, m-am schimbat, m-am dus la microbuz si am ajuns la Bucuresti. M-am prezentat la proba, m-am impachetat inapoi si m-am dus acasa. A doua zi am fost la scoala. Au trecut doua zile si ma suna – de obicei, dupa castingurile astea nu te suna nimeni daca nu-l iei, pentru ca sunt multi care participa – dar stiind ca eu am venit de la Brasov, m-a sunat sa-mi spuna “Adi, nu te-a ales pe tine”. Si eu am fost: Ok, bun. Asta e. Ce am de facut astazi…

Atitudinea aceasta am avut-o pentru ca niciodata nu mi-am pus sperantele in asa ceva, in meserria asta… Asta a fost secretul meu…

Dar astazi tinerii care cauta o validare in social media, sigur folosesc filtre, iar pe vremea noastra (si acum nu vreau sa spun ca suntem in varsta – Nartea rade – dar la momentul la care faci referire nici nu aparuse instagramul)…

Era Mirc si Yahoo messenger (rade)

Dar tinerii de astazi folosesc aceste artificii ca sa para mai frumosi, sa fie mai “placubili” in spatiu public. Din perspectiva omului care a monetizat frumusetea – pentru ca la capatul liniei, tu ai obtinut niste bani din frumusetea nefiltrata – ce i-ai sfatui pe tinerii de astazi care cauta acelasi lucru?

Nu cauta unde trebuie… Ei – nu doar ei, ca si noi avem o valenta – nu trebuie sa ne luam confirmarile din ceea ce incercam sa proiectam. Pentru ca pe vremea yahoo messenger-ului cu totii am avut “idile” virtuale si stateam si ma gandeam ce inseamna o conversatie cu o persoana care se afla la nu stiu cate sute de km departare, via yahoo msg, unde tot ce poti sa exprimi acolo sunt niste emoticoane. Pe atunci nu erau audio messages.

Ok, 70% din comunicarea noastra este non-verbal, nu este pusa sub niste licente de vorbire, acei 70% pe o conversatie virtuala nu exista. Sunt supliniti de niste emoticoane… care sunt, nu stiu, 50 la numar din care folosesc poate 8, zic si eu asa. Si atunci tot ce folosesti de la persoana cu care vorbesti este efectiv in proportie de 90% proiectia ta pe acea persoana. Iar in momentul in care te vei intalni cu ea in realitate, exista o mare posibilitate sa nu o recunosti, sa nu iti placa si exista o foarte mica posibilitate sa-ti placa si sa o iei de nevasta…

Exact asta se intampla cu toate cele din social media. Exista atat de multe unelte, filtre, tot felul de metode de editare a videoului, incat ceea ce facem noi este ca proiectam o imagine la care multi rezoneaza. Eu daca vad pe cineva pe TicTok si vad ce face – s-ar putea sa-mi placa un video si altul, nu – dar cand vad ceva care imi place, e persoana pe care am proiectat-o in mintea mea. Nu exista in realitate. Si cel care a creat video-ul are 200.000 de oameni care au placut o proiecte, iar la sfarsitul zilei, in anumite momente in viata, isi va da seama ca ceea ce reprezinta in ochii tuturor nu este ceea ce este inauntru.

Si-atunci de asta spun ca ceea ce cauti, nu trebuie sa fie in confirmarea celorlalti, ci trebuie sa fie in confirmarea din tine.

Dar la 17 ani sau la 20, inca nu ai aceste unelte sa cauti in tine si cauti calea cea mai scurta validarea externa. Cred ca si tie ti-au zis parintii “ce o sa zica gura lumii”.

Gura lumii care e dusa in social media prin like-uri si alte validari. Ce le-ai recomanda tinerilor ca sa isi optimizeze suferinta viitoare. Cum spunea Carlas putin mai devreme, nu exista sa le poti interzice sa faca orice in online, fiecare trebuie sa mearga pe drumul lui, dar sa-si optimizeze comportamentul ca sa le fie bine pe mai tarziu…

Aici e greu sa dau un sfat pentru ca ce m-a ajutat pe mine, si pot sa ma dau exemplu, au fost momentele grele in viata.

Adica in momentul in care eu am inceput sa imi asum aceasta “meserie de a fi frumos”, am inceput sa proiectez lucruri care nu fac parte din mine.

Inca din adolescenta am facut asta. Si ce m-a ajutat sa ma intorc la mine si Ia a deveni autentic au fost momentele grele, cum am si marturisit acum 3 ani de zile, au fost momente medicale, sa le zic generic. Asta a fost un wake up call in care, efectiv,  – in engleza se spune turn left –  m-am oprit si am stat cu mine “de ce am ajuns aici? Pentru ca exista o gramada de motive de ce am ajuns aici, hai sa vedem ce este de facut”.

Bineinteles cu terapie, cu lucruri pe care le putem face cu totii, in afara a avea momente din astea critice, ne putem da seama ca acea validare in primul si in primul rand trebuie sa fie in tine. Adica sa ma duc sa ma uit in oglinda si sa pot sa spun “te iubesc Adi, multumesc Adi” si dupa aceea pot sa pun cate filtre vreau eu pe Instagram.

Pentru ca atunci voi sti ca sunt asumat. Asta e felul in care vad eu veridicitatea si ma ajuta sa pot sa continui in aceasta era.

O sa ma duc putin in partea de medical, dar foarte de suprafata pentru ca nu doresc sa intram in detaliile tehnice, desi stiu ca tu nu ai absolut nicio problema sa vorbesti…

Da…

Ai povestit o multime de lucruri din incercarile prin care ai trecut. Am sa rezum doar ca ai avut o tumoare sub creier si ca ai fost operat de doua ori, chiar intre castingurile pentru Vlad.

Toti in viata ne vom intalni cu evenimente radicale – sigur, nu doresc nimanui sa i se intample incercarile prin care ai trecut tu – dar si noi vom avea incercari pe care trebuie sa le depasim… incercarea ta a fost extrema.

Cum ai manageruit pe dinauntru sa poti sa mergi mai departe, pentru ca intre cele doua operatii ai dat un casting si, dupa a doua operatie, ai mai dat un casting pentru “sa fiu frumosul James Bond de Romania”. De unde ai gasit resursele sa mergi mai departe?

Eu cred ca a fost inconstinenta. Am refuzat, sau cel putin o parte mare din mine a refuzat, sa se duca in dramatismul situatiei si in posibilitatile negative. Probabil dintr-un optimism inconstient, dar asta pe mine m-a facut sa nu ma ingrop. Si mi-am transformat tot ce am avut de facut intr-o misiune, si asta practic mi-a dat drive-ul.

Daca stateam sa analizez prea mult – exact sfatul pe care-l dau prietenilor mei atunci cand se despart: sa te tii ocupat. Sa-ti gestionezi lucrurile in asa fel incat durerea aia din spate, sa o constietizezi ca este acolo, dar sa-i dai cat mai putin timp sa te copleseasca.

Sunt momente in care trebuie sa o lasi sa te copleseasca, dar sunt momente in care trebuie sa devii efectiv util, si nu pentru ceilalti, pentru tine in primul rand, chiar daca nu o faci in mod constient, iti impui.

Iesi din casa, sa nu ramai practic tu cu gandurile tale, ci sa faci lucruri intr-un mod activ pentru ca intr-un mod pasiv acasa, sau pe canapea, nu se rezolva mare lucru in situatiile astea de criza.

Cum ti-am si marturisit intr-o conversatie la telefon, am fost foarte uimita ca tu ai facut aceasta marturisire despre probleme medicale; ti-am povestit despre un istoric al meu medical, dar eu nu as povesti in spatiul public nimic care tine de viata mea. Diferenta intre mine si tine este ca, daca eu povestesc astazi ceva, pe mine nu ma baga multa lume in seama pentru ca merg linistita pe strada; daca tu povestesti, esti in toate ziarele a doua zi si toata lumea diseaca dupa reperele lor de intelegere si propria experienta. Care nu are cum sa semene cu experienta ta. Deci te lasi judecat in pielea goala…  De ce ai vrut sa povestesti?

De ce ai vrea o fotografie cand ai medalia nr 1 pusa pe gat. De asta. In momentul in care eu simt ca am castigat si simt ca am avut puterea sa trec peste intamplare, mi-era ciuda sa iau medalia aia si sa o pun in vitrina. Nici macar in vitrina ca despre asta e vorba, sa o pun acasa, undeva, fara sa o vada cineva. Mi-era ciuda sa nu arat lumii ca “bai, uite, I’m a winner”. Si sunt multi care ar putea sa vada asta si sa spuna “daca el a putut, eu de ce nu as putea”. Asta a fost drive-ul meu nr 1, daca vrei intr-un mod ciudat de a ma lauda.

Mi-era ciuda ca aceasta experinta care, mie, practic, mi-a schimbat viata, sa o las sa treaca neobservata, stiuta doar de mine, de apropiatii mei…

Si-am zis eu trebuie sa fac lucrul asta, trebuie sa spun ca sunt out in the wild si a fost o chestie, sunt om ca toata lumea, nu sunt acel super erou, si poate sunt multi care vor rezona si vor vedea ca intr-adevar sunt si alte valente ale unei experiente grele.

adi nartea bazavan webstock 2021 -1

Asta imi aminteste de ceva ce ai tot spus in interviuri “nu-ti plange de mila ca nu ajuta la nimic”. Interviuri care sunt si dinainte de a avea acesta problema, adica tu aveai deja acest mental. Poti sa dezvolti putin mai mult despre ce intelegi prin “nu-ti plange de mila ca nu ajuta la nimic”.

Pentru ca fiecare dintre noi, cand ne e greu, mai simtim nevoia de alint… Si cred ca si tie ti s-a intamplat sa vrei sa vina cineva sa te mangaie pe crestet, la propriu sau la figurat, si sa-ti spuna: ”o sa fie bine”

Da, corect. Cred ca asta vine chiar din educatie, sa nu iti plangi de mila ca nu ajuta. Pentru ca asa este. Plansul din mila mi se pare o victimizare. Si victimizarea mi se pare o unealta pe care nu ar trebui sa o folosim, pentru ca nu esti corect fata de ceilalti. Din punctul meu de vedere, cele mai grele momente ale mele sunt atunci cand eu nu mai pot sa fac nimc si cineva ma ajuta. Alea pentru mine sunt cele mai cumplite momente. In momentul in care nu mai pot eu sa fac nimic.

Si-atunci stai si te gandesti ca acest plans de mila este, din punctul meu de vedere, o tradare a faptului ca tu nu mai poti sa faci nimic cu tine.

Stiu ca am niste arme in debara, nu le folosesc, mai bine stau si ma plang. E ca si cum as avea 200.000 euro in banca si as ofta “bai, asa mi-as dori sa-mi iau o masina”. Atitudinea asta, asa percep eu cand zici ca iti plangi de mila.

Citind declaratia ta m-am gandit ca abordarea este “de ce sa consum energa plangandu-mi de mila, cand pot sa o consum facand ceva care muta intr-o directie constructiva”.

Asta e un derivat, asa este. Pentru ca eu stiu ca am banii aia in banca, dar de ce sa nu-i folosesc, care ar fi principiul. De ce sa nu-i sparg pe toti daca asta vreau sa fac. De ce stau si sa ma lamentez si sa-mi plang de mila cand stiu ca am resurse…

De ce sa nu te duci pana la capat cand stii exact ce vrei. Inseamna ca nu stii ce vrei si plansul de mila nu este despre situatia in sine, ci despre ce cauti tu sa faci, nu stiu.

Am sa mut discutia intr-o zona putin mai pe veselie. Povesteai mai devreme ca la 10-12 ani te-au dat la sport ca sa nu te mai ciondanesti cu sora ta si n-ai visat niciodata sa fii erou in Vlad, prima versiune de James Bond de Romania, insist pe asta mai ales ca vine si noul James Bond acum. (Nartea rade).

Te incurca faptul ca esti atat de cunoscut astazi? Ca nu cred ca mai poti sa mergi pe strada fara sa te stie lumea…

Ma incurca si nu ma incurca. Norocul meu este ca pot avea masca, ochelari, sapca, si de multe ori lumea nu ma recunoaste daca ma imbrac mai sport si atunci nu ma incurca. Si pot sa rezonez cu Carlas…

Si uneori, intr-adevar, ma incurca pentru ca sunt lucruri pe care as vrea sa le fac si nu pot pentru ca, na, voi fi ingreunat de faptul ca lumea o sa ma opreasca pe strada, sau lumea o sa ma judece.

Dar simti o responsabilitate in plus pentru lucrurile pe care le faci in spatiul public?

Categoric… Norocul meu este ca ai mei m-au crescut bine si-atunci, by default, indiferent daca as fi fost sau nu o persoana publica, ma comportam normal, politicos. Si asta e noroc. Pentru ca daca nu as fi avut o educatie buna, lucrurile ar fi putut deriva intr-un fel sau altul.

Si faptul ca lumea se uita aspirational la mine e o responsabilitate foarte mare si atunci revin la faptul ca, daca eu sunt autentic cu mine si nu trebuie sa proiectez o alta imagine cu mine, atunci intr-adevar n-am foarte mari probleme cu aceasta responsabilitate.

Ma gandeam daca simti si o responsabilitate de a face fapte bune, de a transmite mesaje sociale. Sigur, inclusiv marturisirea ta despre operatie a fost manifestarea unei responsabilitati publice, stiind ca o sa-i motivezi pe altii.

Da, asa a fost. Fapte bune am facut dar la anumite nivele. Acum sunt brand ambasador Hope & Homes for Children, primesc tot felul de solicitari pe care nu le pot onora pe toate pentru ca fiecare trebuie verificata, nu pot sa fac o postare sau ceva care sa nu fie real; lucrurile trebuie echilibrate foarte bine.

De asta cumva apelez la ONG-uri care sa ma ajute in momenul in care devin intermediar; dar fapte bune am facut si cand nu eram cunoscut, fapte bune fac si acum. Poate nu suficient de multe, dar e vorba de un echilibru pe care trebuie sa-l ai cumva.

Daca vorbesti de echilibru, si ne indepartam de zona de care vorbim a faptelor pentru altii, ce iti da tie echilibru… Si cu aceasta perspectiva a vietii a unui om care a trecut prin situatii atat de la extreme, intre viata si moarte.

La nivel foarte profund, faptul ca eu sunt AICI si ACUM.

In momentul in care se intampla ceva, fac un pas in spate, respir si zic “Ok, hai sa vedem. Bun, am toate mainile? le am, doua. Picioare am, da; respir, e totul in regula, da… Hai sa o luam de aici.” Asta imi da echilibru. Faptul ca eu reusesc sa ma intorc la mine si sa-mi zic “esti tu cu tine, hai sa vedem ce e de facut”

Urmatoarele prioritati sunt copiii, sotia, familia, job-ul si dupa aceea, daca mai am timp, un antrenament de sqash sau ceva… (rade)

Asta ma ajuta sa te intreb cum arata o zi a ta de filmari si una de nefilmari…

Vreau sa fac doar o mentiune la ideea de dinainte: sa nu creada lumea ca este vorba de egoism, ca eu vreau mai intai sa fiu bine cu mine si dupa aia sa fiu bine cu copiii mei.

Cu copiii tai nu esti bine decat daca esti tu bine cu tine. Fiicele mele vor invata de la mine, iar daca eu nu sunt bine cu mine si am tot feul de lucruri pe care nu le rezolv, ignorandu-ma pe mine de dragul lor, ele asa vor invata si vor face mai departe.

Si atunci vreau sa fiu bine cu mine chiar daca asta implica si sacrificiul suprem pentru copiii mei; dar mi-l asum. E vorba ca pentru a fi mai puternic trebuie sa fii tu ok cu tine in orice situatie.

Si sa revenim la zilele obisnuite… ce vrei mai degraba sa afli: disciplina mea…

adi nartea bazavan webstock 2021

Da. Si pentru cineva care n-a fost pe set vreodata nu stie cat de solicitant este. E un consum emotional si intelectual foarte mare, dar si unul fizic, nu e o operatie pe creier, dar este ceva care te consuma foarte mult… Si a doua zi, sper ca nu e cazul zilei de astazi, sa te duci la alergat…

(Nartea: de aici ma duc la un antrenament)

Iata… deci ce te motiveaza? Eu, dupa o zi ca asta, as vrea sa dorm sau sa am vacanta o saptamana… De unde gasesti resursele pentru asta?

Pentru ca nu simt ca am nevoie de resurse pentru asta, efectiv. Sunt lucruri pe care le fac cu o extraordinar de mare placere si-atunci nu simt ca sunt obosit. In momentul in care afirmi ca esti obosit sa mai faci asta, inseamna ca nu iti place foarte mult lucrul pe care trebuie sa-l faci.

Spre exemplu, ieri am avut intr-adevar patru secvente consecutive foarte grele din punct de vedere emotional, in care Vlad trece prin niste lucruri destul de complicate la capatul razbunarii, sa zic asa. Si-antuci, dupa ce m-am consumat, stateam in masina – pentru ca inainte sa te sun am avut un moment cu mine: Ok, bun, este ora 9. Copiii trebuie pusi la culcare undeva la 9 jumatate, as putea sa o las pe Alina sa le culce pe fete sau sa ma duc acasa si sa ma mai bucur putin de Mara, de fata cea mare pe care de obicei o culc eu in ultima vreme.

Fac aproape o ora pana acasa, gandul meu era sa o prind pe Mara, desigur depindea si de ce voia si ea. M-am pus pe drum, te-am sunat pe tine, am ajuns acasa, am stat cu Mara putin peste program, ne-am culcat la 10 si n-am simtit oboseala decat dupa ce a adormit Mara. Am pus capul pe perna si am adormit instant. Mi-am dat seama cand am pus capul pe perna, cat de grea a fost toata ziua. Pentru ca niciodata nu m-am gandit “ bai, sunt obosit as vrea sa se culce Mara, sa stau si eu linistit cu mine, stii…”

Sau astazi, dupa interviul asta, o sa am o fereastra de doua ore in care as putea sa stau sa nu fac absolut nimic, dar nu imi face placere treaba asta. Imi face placere sa ma duc la un antrenament fizic, unde nu ma consum foarte mult mental, dar ma consum fizic pentru ca nu am mai facut antrenament de cateva zile.

Si atunci daca imi place nu voi fi niciodata obosit. Cred ca e o chestiune de perceptie inversa.

Pentru ca ne apropiem de final, as vrea sa te intreb, ceva ce l-am intrebat si pe Carlas si l-a incurcat, dar asta pentru ca era vorba de modestia lui, si sper sa nu te duci si tu in zona asta de modestie…

O sa fiu sincer, asta pot sa garantez..

Daca ar fi sa-ti multumesti tie, pentru ceva personal sau profesional, pentru ceea ce esti tu astazi, aici, Adi Nartea, pentru ce ti-ai fi recunoscator?

Pentru ca sunt aici. Si pentru ca SUNT. Ma uit la mine si imi spun multumesc mie, nu-mi spun pentru ce. Ca sunt situatii in care, bai da am avut ambitie, nu m-am batut, sau da- am cedat; lucruri de genul asta, pot sa spun: Adi iti multumesc ca ai fost ambitios, iti multumesc ca ai fost inconstient peste anumite etape ale vietii pe care le-ai trecut, pentru ca asta te-a ajutat, iti multumesc ca iti asumi lucrurile pe care le faci si pe care le proiectezi, iti multumesc ca incerci sa fii un parinte bun si un sot bun; si iti multumesc ca se dovedeste ca pare ca esti talent.

Si cam atat. Si, Doamne ajuta pentru inainte. Doamnele ajuta, ca sunt trei acasa. (rade)

Eu iti multumesc pentru relaxarea de a vorbi despre lucruri atat de importante de viata si de moarte, dar si despre unele care par frivole, cum ar fi frumusetea…

Nu e un noroc sa te nasti frumos, am vrut sa te corectez. Sa stii ca daca te nasti frumos este cu doua taisuri foarte ascutite; pentru ca lumea nu se asteapta de la tine sa mai fii altceva in afara de frumos. Si-atunci e o chestie superficiala care nu te ajuta, pentru ca nimeni nu se asteapta sa fii si talentat in ceva.

Multumesc mult pentru dialog.

octombrie 2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4364
bazavan parisCand banca mea are grija de confortul stilului meu de viata. Visa Signature de la Raiffeisen, un card nou care ofera servicii personalizate clientilor de private banking

Cand banca mea are grija de confortul stilului meu de viata. Visa Signature de la Raiffeisen, un card nou care ofera servicii personalizate clientilor de private banking

Am mai scris ca sunt dintre persoanele care are nevoie  ca in relatia cu banca mea sa ma simt confortabil ca nu sunt expert financiar, sa gasesc pe cineva de incredere care sa-mi raspunda la intrebarile mele de om care n-a studiat contabilitate sau chestiuni financiare, iar programul Banking 1:1 de la Raiffeisen mi-a creat mult confort.

Acum Raiffeisen Bank in colaborare cu Visa  trece la un nivel superior in asigurarea confortului stilului de viata al clientilor sai cu cardul Visa Signature, o lansare in premiera in Europa Centrala si de Est, un card care extinde beneficiile exclusiviste pentru clientii de private banking  din Romania.

E genul de card  care aduce cu el un serviciu de concierge 24/7 si o preocupare atenta pentru confortul si respectarea lifestyle-ului clientului premium.

Si daca vreti, e genul de card/serviciu care te face sa te simti apreciat, rasfatat, cu o grija atenta pentru nevoile tale, oferindu-ti avantaje semnificative si o experienta imbunatatita.

Visa Signature de la Raiffeisen ofera servicii personalizate de concierge, acces la colectia Visa Luxury Hotel, oferte speciale prin Visa Merchant Offers Centre, precum si servicii de asistenta la nivel international disponibile permanent (24/7 Global Customer Assistance Services – GCAS).

Noul card Visa Signature completeaza universul Visa Premium, alaturandu-se cardurilor Infinite, Platinum si Gold. Conceput pentru a raspunde exigentelor unei categorii de clienti cu venituri ridicate care cauta servicii personalizate si experiente exclusiviste, Visa Signature extinde oferta de beneficii asociate stilului de viata al acestor detinatori de carduri cu produse si servicii care ofera mai mult confort in viata de zi cu zi, precum asigurare completa de calatorie, acces extins in saloanele lounge din aeroporturile nationale si internationale, servicii de asistenta globala pentru situatii de urgenta.

Beneficiile locale ale cardurilor premium vizeaza in special serviciile de transport, de asistenta rutiera sau de asistenta la domiciliu: reduceri la cursele BlackCab, transportul copiilor in conditii de siguranta, sofer privat pentru transportul cu masina personala sau transfer la aeroport. De asemenea, detinatorii de carduri Visa Premium beneficiaza de reduceri la restaurante, clinici stomatologice, saloane de infrumusetare si sali de fitness. In plus, acestia au acces gratuit in lounge-urile aeroporturilor din Bucuresti, Cluj si Timisoara si Viena si reduceri la pachetele de mobilitate rutiera, care includ masina la schimb si tractare in caz de accident sau defectiune tehnica.

De asemenea, utilizatorii au acces la Air Refund, un serviciu de asistenta care faciliteaza recuperarea simpla si rapida a banilor pentru zboruri amanate sau anulate, oferind compensatii de pana la 600 de euro in functie de distanta si durata intarzierii, fara comision pentru cazurile nesolutionate.

Cardurile au fost lansate in urma cu doar cateva zile si e important sa stiti ca le obtineti astfel: Visa Signature Debit este disponibil gratuit in pachetul de cont curent Private Banking, iar Visa Credit Signature este inclus gratuit in pachetul de cont curent Private Banking & disponibil la pret standard pentru orice tip de client.

As mai semnala ceva foarte frumos, foarte pe gustul meu (pentru ca stiu ca e important ca fiecare actiune a noastra sa aiba in grija si protectia mediului): noul card  este realizat 99% din plastic reciclat.

Cred ca e un semn de respect si apreciere cand o banca e preocupata sa asigure confortul clientilor si ofera servicii premium care ating nu doar economiiile, ci si stilul de viata.

2507
Augsburg, Swabia, Bavaria, Germany - October 12, 2024: Woman films other people with her cell phone. Symbol for the righDictatura anonimului cu telefon. Astazi, un anonim cu putina educatie media poate avea mai multa putere decat o personalitate publica cu multa scoala. Ce este etic sa filmezi in spatiul public

Dictatura anonimului cu telefon. Astazi, un anonim cu putina educatie media poate avea mai multa putere decat o personalitate publica cu multa scoala. Ce este etic sa filmezi in spatiul public

Am asteptat sa treaca emotiile pro/contra legate de filmarea cu Razvan Exarhu care parcase ilegal pentru ca era in apropierea unui  cos de gunoi care recicla si voia sa arunce o cutie mare cu chestiuni de reciclat, pentru ca vreau sa cititi pe indelete si sa va luati putin timp sa reflectati.

*

M-am gandit de multe ori daca noi nu am cultivat ura impotriva celor care sunt personalitati publice. ( e si un episod din sezonul 2 Black Mirror despre asta, un serial genial pe care poate il vedeti)

Mi se intampla ca oameni sa comenteze pe fb spunandu-mi sa-i mai las in pace cu postarile mele elitiste despre carti sau filme, sau muzica de opera. Nu mai mai supar ca la inceput, dar asta arata o frustrare care exista in spatiul public fata de cei care sunt mai educati… ii numim “peiorativ” elitisti, in loc sa-i apreciem si sa ne mobilizam sa punem mana pe carte/muzici/ filme etc.

Avem organic o reactie de respingere pentru cei cu “glorie” in online – pe grade diferite de la nu vreau sa mai aud niciodata despre X pana la ura si cuvinte grele folosite in dreptul comentariilor acolo unde stim ca poate citi. Poate ca nu si-au castigat notorietatea cum ne-ar placea noua, deci nu o recunoastem, poate ca nu ne place viata lui/ei…

Asta se intampla de cand e lumea si Pamantul, intotdeauna a fost “grua lumii”care a judecat …

Ce ne dau astazi internetul si telefoanele smart e accesul la a pune in spatiu public orice despre oricine. Si asta de multe ori e foarte intruziv. In alte cazuri e jurnalism civic, dar linia e ina si bunul simt si etica ar trebui sa fie granitele.

Il vezi la masa pe X – celebritate – si il filmezi pe ascuns de la distanta pentru ca e posibil ca asta sa-ti aduca tie ceva trafic in online, deci putina celebritate pentru tine.

Si prea putini se gandesc la ce e etic sau nu, ce e de bun simt sau nu…

*In cazul specific al lui Razvan Exarhu, sunt sigura ca stie ca a gresit. Are si o explicatie, sunt sigura, era la fix 2 pasi de unde a vrut sa puna in cutia de reciclare obiectele lui, deci daca ar fi fost o problema cu  o alta masina rezolva imediat, era acolo… toata operatiunea a durat sub 5 minute.

Domnul care a filmat, pentru ca l-a recunoscut pe Razvan, a facut jurnalism cetatenesc: uitati cum gresesc si cei care ar trebui sa ne fie modele.’Pana aici toate bune si frumoase, nu era nimic ilegal ca l-a filmat in spatiu public.

Problema apare cand dai date personale in filmare, in acest caz e vorba de numarul de la masina pe care l-a filmat  intentionat, ostentativ.

Daca l-ar fi filmat doar pe el langa masina parcata gresit, sau ar fiblurat numarul masinii, era absolut ok. Semnala ce si-a dorit sa semnaleze. Se simtea dansul judecatorul suprem al zilei, isi facea audienta, semnala si o greseala, dar nu incalca nicio lege sau regula de bun simt.

*

Legislatia europeana a creat sistemul GDPR de protectie a datelor personale si acum, ca un exemplu pentru ca a fost o chestiune cu notorietate, ar fi trebuit amendati amandoi protagonistii: Razvan pentru cum a parcat (fie si pt mai putin de 5 minute), domnul care a filmat pentru ca i-a dezvaluit date personale.

*

Stiu ca eu, din coltul meu de internet, nu am sa pot schimba legea, dar va rog sa va ganditi sa nu puneti in spatiu public datele personale – nici ale voastre, nici ale altora: adresa de acasa, datele din buletin, numarul de telefon, numarul masinii, adresa de mail. Sa lasam proprietarii acestor date sa-si administreze singuri informatiile in spatiu public dupa cum isi doresc.

*

Altfel Razvan Exarhu pe care am bucuria sa-l cunosc, e un domn super educat, super citit, (intra usor la elita, desi el ar ironiza asta), ma uimeste cu asocierile lui spontane – culturale – amuzante din Morning Glory.

Si voi avea mereu in minte un sfat personal (nu-l scriu aici) pe care mi l-a dat pe vremea cand se lucra inca la formatul Radio Guerrilla (a fost ideea lui aceasta statie radio) si el a lansat-o.

*

Sa ne auzim cu bine si sa avem respect pentru datele personale ale fiecaruia.

2664