Cristina Bazavan - Blogul Cristinei Bazavan

14 years ago

200 de zile pina la JO -Londra

n-as fi stiut ca de astazi mai sunt fix 200 de zile pina la Olimpiada de la Londra, dar cel mai simpatic dintre ambasadorii aflati cu misiuni in Romania, ambasadorul Marii Britanii, Martin Harris, n-ar fi arborat steagul oficial al Olimpiadei la sediul Ambasadei.

Dl Ambasador Harris a facut si o declaratie foarte simpatica pe blogul domniei sale:

This summer we will celebrate the Queen’s Diamond Jubilee. This is not a once in a lifetime occasion. It is not even a once in a century occasion. It will be a momentous celebration of the sixtieth anniversary of the monarch’s accession to the throne – something which has only happened once before in the UK’s history, when Queen Victoria celebrated her Diamond Jubilee in 1897.

The Jubilee itself will be commemorated between 2-5 June, with events across the United Kingdom. The highlight will be a huge pageant on the River Thames, with a flotilla of over a thousand boats, headed by the Queen’s own Royal Barge – recalling great state occasions of the past when the River was the main thoroughfare of London. It promises to be an amazing spectacle, and a fitting celebration of the Queen’s long service to the United Kingdom.

I know that some in Romania are already getting prepared for the Diamond Jubilee, and school children have been perfecting their English by learning about our Kings and Queens, food, life style, habits, achievements of our culture and by scripting letters of congratulation to Her Majesty the Queen. I am looking forward to awarding prizes in a special language contest organized this spring in Bucharest.

After the Jubilee party, London’s stage will be set for the greatest show on earth – the Olympic and Paralympic games. On Monday 9 January we celebrated the marking of 200 days to the Olympics by raising the Olympic flag at the British Embassy in Bucharest. I am looking forward to a great summer of sport, and expect close competition between Romania and the UK in the rowing lake at Eton Dorney, nearby Windsor Castle. I am also delighted that Romania is sending its largest ever team to the Paralympic Games.

Draga Domnule Ambasador,

nu aveti de unde sa stiti, dar Londra este orasul meu preferat dintre toate orasele lumii in care am fost (si m-am plimbat ceva). in vara asta am sa fiu din nou la Londra, pentru ca odata cu Olimpiada va fi si o avalansa de spectacole de teatru, dans. si eu am sa profit de asta.

All the best
cb

***
P.S. daca as fi in locul parintilor cu copii de scoala, i-as cam pune pe copiii mei sa participe la concursul mentionat de domnul ambasador.:)

diverse

14 years ago

o poveste despre credinta

cind am fost la NY am aflat de la un minunat ghid, Allan (despre care am scris aici), o poveste despre credinta.

***
linga turnurile gemene doborite de avioane la 11 septembrie 2001 se afla o mica biserica, St Paul.

cind turnurile s-au prabusit, inexplicabil pentru toata lumea, bisericuta a ramas neclintita. nici macar un geam nu i s-a spart, desi in jur geamurile multor cladiri s-au facut praf.

Biserica St Paul s-a transformat in zilele imediat urmatoare in cartier general pentru ranitii recuperati, pentru acordarea primului ajutor. iar in saptamina urmatoare, pentru ca era un simbol al supravietuirii, mii de oameni au trimis pe adresa bisericii ajutoare, ilustrate de incurajare, mincare etc.

si astazi biserica este functionala, am vizitat-o si pastreaza urmele credintei in speranta de atunci.

la intrare in stinga e un altar cu fotografii ale celor disparuti ca sa fie vazuti de cei care vin din toate colturile lumii. si sa nu fie uitati.

in lateralul acestui altar, pe o hirtie xeroxata dintr-un ziar e un insemn cu un marker negru, care m-a emotionat foarte tare “found in 6th march 2002”. cineva a vrut sa se stie ca o ramasita a acestei persoane a fost gasita si trimisa familiei.

amestecul de lucruri aceasta capela te duc de la lacrimi la zimbete. intr-un alt colt, unde e reconstituit cum aratau paturile de campanie pe care li se acorda primul ajutor ranitilor, e o tigaie si in ea e reteta preferata a voluntarilor care au lucrat zi si noapte in saptaminile dupa atentat.

mi-am cumparat o carticica din capela aceasta cu ilustrate trimise de copii catre pompieri si am gasit acolo o marturisire care-mi place mult.

“am citit toate cartile postale trimise de copiii din toata america, ne-au ajutat enorm, ele si imbratisarile oamenilor care veneau sa ne ajute, ne-au dat o putere pe care n-am mai intilnit-o de atunci.” John, un pompier

***
Allan, ghidul nostru la World Trade Center, a insistat mult ca acestei bisericute, desi era foarte aproape de turnuri, nu i s-a clintit nici macar un cui sau un vitraliu in momentele acelea odioase.

“aveam nevoie de un semn de credinta. 9/11 ne-a socat, dar ne-a si facut mai buni”

si da, e adevarat i-a facut pe new yorkezi mai buni si mai prietenosi. mie pe strada – de doua ori in 5 zile – mi s-a intimplat sa ma vada cineva cu harta in mina, uitindu-ma dupa strazi, si sa-mi zica “unde mergi? hai ca mergem impreuna, ca e in drumul meu”

ultima fotografie a fost facuta imediat dupa atentate si e realizata de Gulnara Somoilova.

filme simpa

14 years ago

David Lynch – The World is as you are

salon.com a publicat un foarte frumos interviu cu David Lynch. trei intrebari mai jos, restul interviului aici

On “Pinky’s Dream,” when Karen O sings, “Are you laughing, or are you crying?,” she’s asking about two very different displays of emotion, which seem related here.

Yeah, there’s a Vedic expression, “The world is as you are.” So two people could hear the same song, and one says, “This is a sad song,” and the other says, “No, that’s really, really happy.” And there’s something about a lot of ‘50s music that had those two things, depending on the [listener] – it kinda held both, would work for both moods.

(…)

Going back to the question in “Pinky’s Dream,” do you sometimes laugh at things that other people would find disturbing?

Oh yeah. But I’m not maybe the only one. In Frank Booth [the nightmarish villain played by Dennis Hopper], in “Blue Velvet,” I saw so much humor, and many times, I would have to cover my face, in his most brutal scenes. I think it had to do with a person that’s so obsessed that the obsession can sometimes, if you look at it at the right angle, be humorous. The person could kill you, but at the same time, there’s some humor swimming in it.

(…)

Is being in a “safe, comfortable” place important for you? I understand you don’t like to sing in front of people.

[laughs] No, I sure don’t! And yeah, it’s super-important. I’m really only ever singing in front of Dean, and he’s not looking at me, and he puts a lot of the stuff [effects] on my voice, so I feel it’s almost like somebody else is singing, and it helps me a lot. If Dean puts certain stuff on the voice, and the music is a certain way, a character can be born.

jurnalism

14 years ago

presa da stiri tabloide. dar tu?

ieri dupa amiaza am fost la antena 3 sa vorbesc despre proiectul Hotpoint Family Portraits, despre interviul cu Steve McCurry, dar si despre de ce se uita oamenii mai mult la nunti si botezuri la tv, decit la stiri serioase.

cind m-am intors acasa, am vazut o parte din reactiile celor care s-au uitat la emisiune. cei mai multi condamnau stirile tabloide de la tv.

***

nu ma mai uit de ceva vreme la tv (am descoperit DIVA international si AXN si imi sunt de ajuns, restul stirilor ma lovesc oricum via internet), de asta nici n-am fost capabila sa spun in emisiune cam cum ar arata jurnalul meu cu stirile zilei respective. nu stiam stirile.

dar cred ca e treaba televiziunilor/revistelor/ziarelor/radiourilor private sa dea ce vor ele… sa faca business-ul pe care si-l doresc.

ce ma deranjeaza e ca tu – cel care comentezi ca televiziunea ar trebui sa educe – nu faci nimik. in epoca internetului si a retelelor sociale, tu, cel suparat pe stirile tabloide, ai putea sa fii furnizor de informatii de calitate pentru prietenii (cititorii) tai. ai putea sa inlocui macar putin presa; ai putea aduce macar un gram de alt gen de informatie in balanta zilei.

***

cite stiri despre oameni frumosi si talentati, oameni care au miscat muntii cu talentul si vointa lor, ai pus pe pagina ta de facebook? ieri. azi.

cite carti/filme/muzici care sa inspire si educe ai recomandat? ieri. azi.

cite povesti frumoase – opusul celor tabloide – le-ai aratat prietenilor tai? ieri. saptamina trecuta.

***

cred ca daca ne-am face o promisiune noua, catre propriile persoane, ca macar de 2 ori pe saptamina vom promova ceva de calitate- educational- inspirational pe canalele pe care noi le avem la dispozitie (facebook, twitter, blog) , avalansa de vesti tabloide ar pali putin.

pentru ca schimbarea – oricare fel ar fi ea, in orice domeniu – daca e sa vina, trebuie sa porneasca cu fiecare dintre noi, nu sa asteptam sa se schimbe altii pentru noi.

***

asa ca, da, sunt de acord presa difuzeaza stiri tabloide, dar tu? tu ce faci?

filme simpa

14 years ago

indoiala

ce faci cind te indoiesti?

daca n-ati vazut filmul asta cu Meryl Streep si Philip Seymour Hoffman, trebuie sa-l vedeti!

cind te uiti la ce pot sa faca oamenii astia cu expresiile chipurilor lor ca sa transmita emotii, iti vine sa crezi ca sunt de pe alta planeta.

P.S. aproape toata distributia acestui film a fost nominalizata la oscar

diverse

14 years ago

cel mai frumos magazin din lume

zilele trecute la NY am fost in cel mai frumos magazin din lume. magazinul care stie sa-ti exploateze dorintele tale de Peter Pan, de joaca si de relaxare, dar care – in acelasi timp – te face sa te simti cel mai important om din lume… FAO Schwarz – cel mai mare magazin de jucarii din lume.

daca esti printre primii care intri in magazin la ora 10 cind se deschide magazinul, ai parte de un ritual special: toti vinzatorii formeaza un culoar de-alungul unui covor roshu si te aplauda. tu intri ca la marile ceremonii, pe covorul roshu, si zeci de oameni te aplauda. e semnul lor de multumire ca le calci pragul.

e un raion in magazin care-ti permite sa -ti faci singur papusa pe care ti-o doresti: e un papushar care te ajuta, dupa ce tu alegi nasul, ochii, parul, hainutele, accesoriile. la sfirsit pleci acasa cu papusa ta, diferita de a oricarui altcuiva.

sunt raioane de jucarii pe trei etaje (sau doua? – nu mai stiu pentru ca era urias magazinul) , cu colturi de lectura unde vin actori care citesc pt copii, cu colturi de magie unde magicieni te invata trucuri…. in general, in orice loc din magazin ai voie sa pui mina pe orice si sa experimentezi cum e sa te joci cu orice jucarie. sunt copii (banuiesc ca si adulti) care stau cite o zi intreaga in magazin…

dar cel mai tare si mai tare mi-a placut oferta lor speciala de Craciun: cind magazinul nu s-a deschis inca, pe la 8 dimineata, poti sa iei micul dejun in raiul jucariilor (alaturi de Mos Craciun), iar soldateii de plumb – acum cu glas uman – sa te invete jocuri si sa-ti faca un tur complet al magazinului.

distractia suprema: un pian urias pe care poti cinta cu picioarele. si soldateii au facut o demonstratie de cintecel, dar si copiii din proiectul Hotpoint Family Portraits au avut concertul lor care sfida orice regula a muzicii, dar era un exemplu de limbaj al bucuriei.

in fata pianului urias, cu 11 familii din toate colturile europei alaturi mi-am dat seama ca limbajul copiiilor e acelasi oriunde ai fi. nu conteaza cum se spune “te rog” in limba in care s-a nascut, copilul de 2-3 ani va spune cu aceeasi tonalitate muzicala si va “scinci” la fel. si intr-un fel unic in lume se va intelege cu un alt copil care traieste intr-o alta tara si are o alta limba. se va intelege, imprieteni si se va juca foarte frumos.

si-am mai avut certitudinea inca o data ca nu conteaza citi ani ai: oricind faci ochii mari in fata lui Mos Craciun si vrei sa-l atingi. oricind te-ai distra cu toate jucariile pe care le descoperi.

cind am plecat de la FAO Schwarz, Liliana – fetita de 3 ani a familiei din Italia – a spus usor in soapta “Ciao Padre Natale” si-a facut cu mina catre Mos Craciun. iar mosul care zimbea si facea cu mina la revedere, i-a raspuns in limba lui “bye bye”.

***

daca aveam nevoie de o demonstratie pentru universalitatea valorilor si limbajului familiei, Indesit via proiectului sau Hotpoint Family Portraits mi-a oferit-o: sigur ca erau familii mai traditionale sau mai moderne, cu mai multi sau mai putini copii (sau fara copii – precum familia din Portugalia), ca erau pensionari (ca familia din Spania) sau activi si la inceputul carierelor (majoritatea familiilor), dar la baza, in esenta sentimentelor lor, toti erau la fel: niste copii mari cu sau fara copii mici.

mi-a placut in cel mai frumos magazin din lume.

munca mea

14 years ago

2011 a murit, traiasca 2012

pentru mine, 2011 a fost unul dintre cei mai buni ani.

m-am plimbat prin toata lumea de la Stockholm (in ianuarie) pina la New York (in decembrie) cu escale la Bologna, Florenta, Londra, Istanbul, Caraibe, Bruxelles, Praga.

am participat la campania de lansare a noilor calculatoare Samsung si a tabletei Samsung – Noua Jucarie, cum am fost onorata sa fiu printre cei 3 care au vorbit despre valorile simpaticului nou Ford Focus; am facut shopping online alaturi de Mastercard, intr-una dintre cele mai simpatice experiente online; am trait presiunea de a fi intr-un juriu care a dat un premiu urias Pepsi Refresh Your World; si pentru ca in viata ajungi mereu de unde ai plecat, am fost unul dintre endorserii noii campanii Nivea (crema preferata a copilariei mele);

am vorbit la conferinte si am tinut seminarii;

am fost la TIFF, la Festivalul de Teatru de la Sibiu si la festivalul Anonimul – am facut triada pe care in ultimii ani nu mi-am permis sa o fac niciodata din cauza de prea multe deadlineuri;

am lansat carti (ale altora, nu ale mele:) ); am vorbit despre spectacole pe care daca le-ati vazut, stiu ca au insemnat ceva pentru voi; am vazut filme si v-am spus daca le-as mai vedea si cu voi; la muzici stau prost, nu ma pricep.

daca ati citit macar o carte recomandata de mine, daca ati vazut macar un film sau un spectacol (de teatru, dans etc), daca ati zimbit macar o data la intilnirea via texte cu unul dintre oamenii care m-a impresionat pe mine inseamna ca suntem ok: v-am dat ceva (oricit de mic) pentru timpul pe care mi l-ati acordat citindu-ma.

***

marile mele victorii din 2011 au legatura cu niste oameni pe care imi doream sa-i intilnesc.

l-am vazut pe Kevin Spacey in Richard al IIIlea, l-am intilnit pe Toma Coconea, i-am intervievat pentru blog pe Julie Taymor, Milla Jovovic, Ziggy Marley si Steve McCurry (pe asta il veti citi in curind); i-am cunoscut pe Razvan si Dani ( stiu ca in contextul numelor precedente ar putea sa va para ciudat, dar eu ma trezesc cu baietii astia de atit de multi ani si sunt “zona mea de confort” – cind plec din tara si am ceva important de facut, ca sa-mi regasesc “familiarul”, ma uit la emisiunile lor pe net); l-am ochit de la mare distanta pe pustiul care avea sa devina X Factor Romania si-am zis “ok, e special, va fi in finala (si despre Andrei Leonte veti citi in curind un profil care sper sa va placa); l-am intilnit pe Florin Serban la doua lectii de actorie care ma bintuie cu perseverenta (lectiile, nu Florin) si despre ele o sa scriu curind.

aaa, si mi-am mai invins o frica; am invatat sa inot.

***

ce e foarte important pentru mine este ca toate acestea le-am facut fara sa am un brand institutional in spate. le-am facut cu munca mea si cu numele meu.

am muncit mai mult? desigur.

ma bucur mai tare? infinit.

***

in ianuarie 2011 imi doream de la blogul meu citeva lucruri, in parte ca blogul meu sa se comporte mai mult ca un produs de publishing ( sa livreze content nou si premium, sa se foloseasca mai mult de visual); aproape mi-a iesit ce mi-am propus.

pentru 2012 imi doresc sa va surprind. sa veniti aici, in oaza mea de liniste si de lucruri simpatice, si sa gasiti lucruri pe care nu le mai gasiti in alta parte. lucruri care sa va faca sa zimbiti si sa va dea o stare de bine.

***

cu plecaciune, va multumesc frumos pentru 2011 si pentru increderea pe care mi-ati dat-o in “se poate”.

foto by Alex Axon

diverse

14 years ago

cum progreseaza oamenii?

sau cum ar trebui sa progreseze? sau care ar putea fi motorul care ne face sa mergem mai departe?

***

transcriu interviul cu Steve McCurry si gindindu-ma la tehnica lui de a convinge oamenii sa -i pozeze (le spune ce calitate extraordinara a descoperit la ei si pe care vrea sa o surprinda, si apoi… “e o informatie pe care vor sa o onoreze acceptind”) m-am gindit la un posibil motor care face oamenii sa progreseze.

un motor care se hraneste cu energia data de incredere si compliment.

cind primim o lauda, un calificativ “esti bun, esti destept” de la cineva in care avem incredere vrem sa nu dezamagim. si ne straduim sa ne asezam in forma flatanta in care am fost pusi.

de cite ori n-ati auzit din partea cuiva la care tineti: “vreau sa reusesc ca sa nu te dezamagesc” ?!

***

din perspectiva asta ma gindesc ca sistemul de invatare (invatamint) ar putea sa-si schimbe putin abordarea pentru cei mici lucrind mai mult la increderea si la ego-ul lor.

peste ani, cind se vor fi asezat in mintea si-n corpul lor, vor descoperi ca motorul corect e propria evaluare; pentru asta insa trebuie sa faca fatza glorios razboaielor din mintea lor.

***

ginduri aiurea, in timp de munca

diverse

14 years ago

best of 2011

De vreo trei ani obisnuiesc sa fac un top al celor mai bune lucruri din anul de care ma despart. Nu stiu cat de interesati sunteti de best of-urile mele, dar vi le impartasesc, cu incapatanarea unei nostalgice careia i-ar fi placut sa aiba varsta si infatisarea unui Highlander.

Locuri cu cafea buna ( da, cafeaua este bautura mea preferata): Reader’s Cafe. Cafe Late este insotit aici de niste biscuiti fantastici, home made. Van Gogh Cafe ( illy, cu gustul sau inconfundabil).

Cel mai bun tort de biscuiti – la Cafepedia.

Cea mai buna prajitura cu branza: aici am doua locuri, Gargantua si French Bakery.

Cei mai buni creveti: la Belle Epoque.

Cel mai gustos mic dejun: la Rue du Pain si la Gargantua

Cele mai bune salate: la Uptown

Cele mai bune cocktailuri: cele pregatite de Ionut Ivanov si de Bogan Costiniu ( care din pacate nu se mai afla printre noi).

Cea mai frumoasa expozitie vazuta in 2011: André Kertész, L’intime plaisir de lire, la MNAC.

Cel mai frumos apus de soare : plaja Gordon din Tel Aviv

Cea mai frumoasa luna ( de pe cer) : la Akko, in septembrie.

Cea mai frumoasa plimbare : la Berlin, in toate locurile vizitate

Cea mai frumoasa dimineata: la Sibiu, in timpul Festivalului de teatru

Cea mai frumoasa seara: la Brasov, in luna mai; si la Uri Buri ( un restaurant divi), la Akko.

Cea mai frumoasa carte: Consolarile filozofiei, a minunatului Alain de Botton

Cel mai frumos album: Romanian Cultural resolution

Cel mai frumos film: Sunt doua, de fapt: Never let me go si PINA.

Cea mai frumoasa zi: de ziua mea:)

Cea mai noua pasiune: Sa citesc despre copiii celebritatilor. Unii dintre ei sunt foarte speciali, dar faima parintilor le umbreste personalitatile.

Pe foarte curand si sper sa impartasesc cu voi intamplari frumoase.

* Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

diverse

14 years ago

Vlad Ivanov in Esquire

dupa mai bine de 8 luni, azi am cumparat prima revista romaneasca. pentru Vlad Ivanov. Esquire.

ma bucur foarte foarte mult ca cel mai important brand de reviste pentru barbati din Ro a decis sa faca o coperta cu Vlad Ivanov. pentru ca merita. mult.

aceasta e fotografia mea preferata. nu doar pentru metafora din ea, ci pentru ca arata incredibila mobilitate a expresiilor lui Vlad Ivanov.

e o secventa in text care mi-a amintit cit de mult il iubesc pe Vlad Ivanov:

Odata, dupa o controversa la un curs, Ivanov povesteste ca Sanda Manu a incheiat repetitia spunindu-i ca a suparat-o “definitiv”. N-a putut sa indure gindul asta si seara tirziu a asteptat-o in fata casei sa vina de la teatru si a rugat-o sa-l ierte. “M-a impresionat profund”, spune Sanda Manu, “mai ales ca supararea mea era in vorbe, nu si in fapta. Aveam in fata mea un om cu totul special. Un om bun. (…) “

***
pentru cei care nu au avut norocul sa-l intilneasca macar o data in viata pe Vlad Ivanov, certific: e unul dintre cei mai buni si mai frumosi oameni din lume.

Javier_Bardem_Penelope_Cruz_Jamon_jamon_Bigas_Luna_1991

filme simpa

14 years ago

a story about passion and ham

aseara mi s-a facut dor de un film de Bigas Luna; am ales la intimplare Jamon Jamon , a story about passion and ham 🙂

ma rog, nu e chiar “passion and ham” filmul, dar ar fi frumos sa-l vedeti pentru sexualitatea aparte si pentru pasiunea pe care doar spaniolii stiu sa o puna pe ecran.

altfel, in timp ce ma uitam la film m-am gindit ce ciudata e viata asta: Penelope Cruz si Javier Bardem se iubeau inflacatat in filmul asta, dar au ajuns sa se iubeasca cu patos in viata privata dupa ce, amindoi, au facut super cariere la Hollywood.

diverse

14 years ago

O fotografie de familie, part 5

si-a fost sedinta foto romaneasca cu Steve McCurry pentru proiectul Hotpoint Family Portraits.

pe 31 decembrie, ora 13.30, ora NY, a venit o frumoasa limuzina in fata hotelului Carlton din Manhattan cu care familia Babos a mers la locul in care urma sa-l intilneasca pe Steve McCurry.

destinatia? un loft spectaculos: prin tavanul de sticla se vedea Empire State Building!

la 10 minute de la sosire a venit si Steve McCurry impreuna cu echipa sa ( 4 barbati si o femeie). Cum veneau de la o alta sedinta foto pentru acelasi proiect, primul lucru pe care l-au facut dupa ce si-au carat bagajele a fost sa-si scoata sandwich-urile din geanta si sa manince in fata primei mese pe care au gasit-o.

intre timp Robert a adormit si, cum spaima principala a familiei Babos era ca micutul nu va zimbi, s-a luat decizia ca familia din Romania va face fotografii dupa ce se va trezi copilul; asa ca s-a schimbat planul si au inceput pregatirile cu familia din Polonia (care repeta sedinta foto pentru ca cel mai mic din cei patru copii ai lor plinsese la prima intilnire cu aparatul lui Steve McCurry).

o ora mai tirziu, Laura a intrat la make-up, in timp ce familia din Polonia era pe terasa loft-ului si zimbea frumos la fotografii.
ca la un facut, cind polonezii au terminat si Steve a revenit in loft pentru a aseza aparatele pentru noul cadru, Robert s-a trezit plin de energie si de zimbete.

s-a asezat cadrul: un amestec de magie si concentrare – McCurry s-a plimbat in jur, parind un profesor care inspecteaza dupa fituici, a spus “aici”, unul dintre baieti a adus aparatul, a tras citeva cadre ca sa stabileasca incadrarea dupa care McCurry a inceput cu solicitarile “un fotoliu aici, mutati masa, ferestrele sa fie libere, fara perdele, indepartati oglinda”

dupa alte 20 de min, in care s-au facut probe cu asistentii lui McCurry in loc de dubluri pentru Laura si Andrei, familia Babos a trecut la munca.

s-au asezat la cadru, li s-a explicat ce trebuie sa faca si toata lumea si-a concentrat privirea pe Robert care, dupa citeva minute de stat cuminte, a vrut si altceva. asa ca toti cei patru asistenti ai lui McCurry (plus subsemnata) au inceput sa faca tumbe in spatele camerei foto cu toate jucariile din dotarea familiei Babos. dar Robert nu voia sa stea atit de mult timp intr-un singur loc (dormise, avea energie).
Andrei a venit cu ideea salvatoare de a se juca de-a calutul prin loft, adica il tinea in brate si-l alerga in sarituri prin jurul locului unde faceau fotografia si cind Robert ridea mai tare, Andrei il aseza rapid in locul stabilit pentru foto. in urmatoarele fractiuni de secunda parintii se coordonau: miini, zimbete, barbie etc, iar McCurry declansa in viteza.

Cred ca Andrei a facut cel putin 10 ture cu Robert prin loft, dar ambitia lui de a avea o fotografie frumoasa l-a facut pe McCurry sa exclame “smart boy”.

la sfirsitul sedintei foto, Laura i-a facut un cadou lui McCurry, un album cu fotografii din cele mai importante momente ale familiei ei, iar Steve a fost atit de impresionat de gest, incit i-a intrebat ” nu vreti sa facem toti trei o fotografie?”

cu o seara inainte McCurry imi povestise ca nu ii place sa apara in fotografii, asa ca intrebarea lui catre familia Babos (si fotografia care a urmat) a fost un minunat cadou pentru ei, in semn de apreciere pentru efortul pe care l-au depus in timpul sedintei foto.

acea fotografia e darul pentru ei si nu va fi facuta publica, insa fotografia pe care McCurry le-a facut-o in sedinta foto va fi publica in mai putin de o luna si va fi parte dintr-o frumoasa campanie in care se vorbeste despre valorile familiei.

***

Dupa 6 zile alaturi de familii din toata Europa participante la campania Hotpoint Family Portraits stiu ca limbajul copiiilor e universal indiferent de limba pe care o vorbesc.

Am sa va povestesc miine despre asta, tot atunci si un emotionant interviu cu Steve McCurry.

***
Hotpoint este un brand Indesit Company

carti simpa

14 years ago

Eugenides si un concurs

mi-ar placea sa incepeti anul cultural frumos ( cu o carte buna, un film minunat, un spectacol care sa va impresioneze cu adevarat).

asa ca pentru carte, am o sugestie si un concurs: Jeffrey Eugenides – Intriga Matrimoniala.

am mai scris despre aceasta carte la vremea lansarii ei (am cumparat-o in varianta ebook in ziua lansarii si a fost o lectura absolut minunata; eugenides e unul dintre scriitorii mei preferati), iar acum pentru ca Polirom mi-a trimis si editia romaneasca a cartii m-am gindit sa o scot la concurs.

descrie casatoria intr-un paragraf si cea mai frumoasa descriere primeste cartea lui Eugenides.

concursul se incheie miine, 5 ian, la ora 12.00.

succes

in editia de iarna a The Paris review e un interviu cu Jeffrey Eugenides. aici un fragment frumos

“Like a lot of young writers, when I started out, I had a dim conception of my material. I wrote about people and places that were vastly separated from those I knew. Then, too, if I tried to write about my own self, the -results were far from illuminating, for the simple reason that I didn’t understand myself too well. As soon as I began writing The Virgin Suicides, however, I suddenly realized that I knew a lot, not about my own psychological -dimensions so much but about the town where I grew up. I knew everything about the people who lived on our old street. I remembered their oddities and family histories, the rumors and gossip, and I remembered the weather, the local legends, the racial tensions, the flora and fauna. I stopped being embarrassed about being from a suburb in the Midwest. I treated it like my own Yoknapatawpha County and, for the first time, produced something that interested adult readers.

ides-of-march-ryan-gosling-george-clooney

filme simpa

14 years ago

de vazut

Am vazut The Ides of March, noul film regizat si produs de George Clooney, cu Ryan Glosing in rolul principal.

Filmul este povestea transformarii unui tinar de la un idealist frumos si onest la un om de business politic care calca pe cadavre ca sa-si urmareasca scopul.

Cum 2012 e un an electoral si la noi, e tocmai potrivit sa va uitati la acest film.

Altfel, constat ca imi place din ce in ce mai tare Ryan Gosling (l-am vazut in avion si in prostioara Crazy. Stupid Love si-a fost tare simpatic). ce nu inteleg, in ceea ce-l priveste, e interesul lui in viata privata pentru femeile mult mai mari decit el: a fost iubitul Sandrei Bullock, acum e iubitul Evei Mendez.

diverse

14 years ago

TMI

Pentru niste fiinte care au creat legi menite sa le protejeze viata privata, ultimii ani ne-au demonstrat ca ne comportam cel putin paradoxal. Lasa-ne cu un ecran de computer in fata, da-ne la inceput iluzia anonimatului, ia-ne usurel si in curand vom spune si prietenilor, si cunostintelor, si necunostintelor, tot ce ne trece prin cap. Cu nume si prenume. C-asa-i in FaceBook.

Nu zic ca e rau, am si eu cont de FaceBook si, voila, scriu pe mai mult de un blog, dar…

Toti avem prin listele de prieteni oameni pe care nu i-am recunoaste pe strada si cu care am avea dificultati sa initiem o conversatie offline.

Toti avem dificultati sa pastram o linie de demarcatie intre latura noastra profesionala si cea personala. Ceea ce initial era o binevenita “umanizare” a businessului, poate scapa de sub control cu usurinta ca sa se transforme intr- un comportament jenant la birou, pentru ca ne simtim liberi sa ne aducem acolo toate metehnele si problemele personale.

Cand auzim despre cineva pe care vrem sau trebuie sa-l cunoastem, primul impuls este sa-l cautam pe Google si sa ne formam o pre-impresie inainte de intalnirea propriu zisa. Pre-impresia afecteaza rau prima impresie pentru ca o incarca de… pre-judecati.

Pentru ca n-avem timp si pentru ca avem de cunoscut/intalnit/relationat cu (urasc termenul) tot mai multi oameni, ne bazam pe panseurile in 140 de caractere, pe pozele de profil, pe reteaua de prieteni (din care nu putem decela, de fapt, care sunt cei reali si cei “abstracti” sa le spunem asa). Eventual, doar pe ultimele panseuri, ultimele statusuri, ultimele posturi de blog. Context? Ce e aia? Istorie? Nu mai avem ragaz sa o parcurgem nici inainte, nici dupa intalnirile cu cunoscutii.

Ce nu acordam altora, nu ni se acorda nici noua – ne trezim noi insine pre-judecati de altii si nu intelegem de ce ne e asa de greu cateodata sa legam o relatie in lumea reala sau macar sa avem o conversatie telefonica rezonabila.

Cand ne raportam la noi insine, tindem sa ne auto-convingem ca nimic nu s-a schimbat. Ca lumea virtuala e doar o extensie a lumii reale. Ca prietenii cu care interactionam pe FB “ne inteleg”. Ca noile cunostinte care ne adauga pe lista de favoriti, urmariti etc o fac pentru ca ne iubesc. In timp ce, cand e vorba de altii, suntem tot mai sceptici, nerabdatori, cinici si pre-judecatori.

Sfarsim prin a avea TMI – too much information – despre cei din jur si culmea, asta nu ne ajuta sa-i cunoastem mai bine, ci dimpotriva. Cateodata ne impiedica sa-i cunoastem cu totul.

Printre deciziile pentru noul an am una care tine de administrarea mai buna a relatiilor virtuale si de reprimarea pre-judecatilor si pre-informatiilor. Nu pot sa neg ca lumea 2.0 mi-a adus multe amicitii frumoase si cateva prietenii scumpe, dar vreau ca asa sa fie in continuare si realizez ca e din ce in ce mai greu. Nu vi se pare?

***
Sorana Savu este Senior Partner Premium Communication

diverse

14 years ago

andrei leonte si vama

are sens sa va mai spun cit sunt de bucuroasa ca a cistigat Andrei prima editie de la X factor Romania?!

acum am vzt via youtube interpretarile lui, pentru ca site-ul xfactor nu merge din afara tarii si mi-a placut mult mult combinatia Vama & Leonte.

si generozitatea lui Tudor Chirila care i-a creat un moment special lui Andrei, din piesa lui

I think this is the beginning of a beautiful friendship:)

diverse

14 years ago

Rugaminte Finala X Factor

in seara asta in Romania e finala X factor. cam pe la mijlocul finalei eu ma urc in avion pentru un zbor de 9 ore catre Munich.

desi sunt la NY, e aproape 11 dimineata si e un soare minunat afara, mi-as dori sa pot fi in Bucuresti ca sa merg in studio la finala X Factor.

***

am mai scris ca sunt fan al acestui gen de emisiuni, ca ma fascineaza transformarile emotionale care se petrec cu concurentii si ca, prin extenso, emisiunile de genul asta, iti dau niste frumoase lectii de viata.

dar de prima editie X Factor am fost mai atasata decit de orice alta emisiune de gen; am mers la multe gale, mi-am facut prieteni in echipa de productie si de promovare; am prieteni care lucreaza la acest proiect ( Sanzi sunt tare mindra de tine!), mi-am revazut prieteni vechi ( Gabi tre sa ne vedem mai des in 2012 si vreau sa ma joc cu minunile voastre de fetite), am fost surprinsa de cum sunt in realitate unii dintre oamenii din echipa ( Adi Sina m-a impresionat foarte mult cu intelepciunea lui si cum isi urmeaza drumul, incercind sa-si faca treaba cit poate el de bine, fara sa plece capul la comentarii… si cu diplomatie; cum m-a impresionat Mihai Morar intr-o seara in culise cind l-am vazut foarte foarte emotionat pentru copiii lui -> nu ma asteptam sa se ataseze atit de mult de “gradinita lui”).

sunt multe de povestit despre prima editie X Factor si am sa scriu curind un lung articol cu culisele acestui show (pentru ca desigur, am avut un interes mereu mergind la gale, sa am acces la informatii ca sa scriu o poveste despre primul X factor romanesc)

***
in seara asta e finala. si e frumos ca e pe 1 ianuarie, dupa noaptea anului nou cind fiecare dintre noi ne-am facut promisiuni si ne-am fixat obiective pentru urmatoarele luni.

e frumos ca oricare dintre voi il poate ajuta pe unul dintre cei trei finalisti sa-si implineasca visul: cu un simplu vot. n-am nici cea mai mica indoiala ca toti trei asta si-au dorit in noaptea anului nou:)

asa ca v-as ruga sa incepeti anul cu un vot pentru unul dintre copiii din finala X Factor. oricare va place voua.

***
mi-ar placea sa-l votati pe Andrei, el e preferatul meu si, dupa ce l-am cunoscut, m-am gindit ca daca ar fi fost ca la alegeri cu campanie in tara si lumea l-ar intilni si-ar vorbi doua clipe cu el, Andrei ar cistiga fara probleme: e un exemplu de bun simt, de modestie si-are o charisma aparte. in plus, a avut cea mai spectaculoasa evolutie dintre toti finalistii, transformarea de la intrarea in concurs si pina la finala e ca in povestea cu fluturele despre care scriam pe la mijlocul competitiei

dar votati pentru cine va place voua. e frumos sa incepeti anul cu o fapta buna, sa faceti fericit un copil, cu numai un sms.

si lasati-mi si mie mesaj cu numele cistigatorului, ca sa aflu dimineata cind aterizez la Munich daca (asa cum imi doresc) Andrei e primul X Factor romanesc!

bafta!

personal

14 years ago

De An Nou

cind era ora 12 in romania si practic incepea 2012 pentru noi, eu eram intr-un studio foto si ma uitam la unul dintre cei mai mari fotografi ai lumii (Steve McCurry) cum fotografiaza o familie de romani pentru proiectul HotPoint Family Portraits. era ora 17.00 la NY.

cind a venit miezul noptii aici, in NY, eram linga Statuia Libertatii si ma uitam la focurile de artificii alaturi de citeva sute de oameni din toate colturile lumii.

***
anul asta, mai mult ca niciodata, am simtit ca simbolul Revelionului si al Noului An e doar o conventie. ca e mai important ce credem si simtim noi, indiferent de cit e ora intr-un colt al lumii. si daca e nevoie de o asemenea bariera imaginara a timpului ca sa ne facem promisiuni sub forma “rezolutiilor de an nou” sau ca sa ne “resetam” si sa o luam de la capat, atunci… fie.

dar stiti ca putem face asta in alt orice moment.
e nevoie doar de curaj, perseverenta si dorinta de a face si a-ti fi mai bine.

La multi ani! Sa aveti mai multe “revelioane” intr-un an!

diverse

14 years ago

de anul nou

Anul asta dupa cum am mai spus intr-un post anterior, mi-a adus foarte multi prieteni si foarte multe emotii.

Unul din oamenii care au dat start unei liste scurte de prieteni este Andrei Leonte. Am avut ocazia sa-l intalnesc, ba mai mult sa-l cumosc si sa leg o prietenie foarte sincera si foarte frumoasa cu el.

In fiecare sambata seara am stat cu sufletul la gura fie in public, fie in fata televizorului. Am trait alaturi de el, i-am simtit fiecare emotie in parte, le-am adaugat si pe ale mele, i le-am transmis si iata-l in fata noastra, a unei tari intregi, in marea finala a unui show international.

E un copil cu foarte mult bun simt, e un barbat foarte sensibil, un artist talentat si un om extraordinar. Cred in el cu tot sufletul meu si stiu ca poate sa castige finala XFactor, daca asta s-ar baza doar pe talent si pe prezenta scenica, dar cum lucrurile nu sunt atat de usoare si victoria lui depinde si de sms-urile noastre, va sugerez sa-l votam. Merita tot ce e mai bun.

Din pacate eu nu o sa-l pot vedea in marea finala, dar o sa fiu alturi de el si o sa-i simt fiecare emotie in parte. Deja am lasat vorba in familie si cateva cartele reincarcabile pentru voturile catre Andrei Leonte.

Voi simtiti nevoia de oameni ca Andrei in preajma voastra? Daca da, atunci haideti sa facem ceva ca sa-i aducem mai in fata, sa devina modele ale unei intregi generatii si sa-i sustinem atat cat putem noi!

Va urez un An Nou plin de artificii cazate in suflet!

personal

14 years ago

Damaged people

la NY e putin trecut peste 6 pm, mai avem ceva vreme pina la 2012. tocmai ce s-a incheiat sedinta foto cu Steve McCurry pentru Hotpoint Family Portraits, iar familia Babos a iesit victorioasa: Steve – caruia nu-i place sa apara in fotografii – a facut o fotografie cu ei:)

***
m-am uitat la el cum muncea, mai bine de 4 ore, si mi-a venit in minte ceva ce credeam ca e o replica de film “cum recunosti ‘damaged people’? sunt cei care se arunca inainte, pentru ca stiu ca nu mai au nimic de pierdut”

un mic detaliu din mina lui dreapta, mi-a dat cheia aparentei lui nebunii de a merge in cele mai periculoase locuri si de a nu se opri din munca nici in seara de ajun de an nou, desi are 61 de ani.

cind am venit in hotel, am cautat replica pentru ca stiam din ce film ar fi trebuit sa fie: “Damaged” (in regia lui Louis Malle cu Juliette Binoche si Jeremy Irons). e putin diferita, dar ideea e la fel:

Damaged people are dangerous. They know they can survive.

Mi-a placut Steve McCurry. Mi-a adus aminte de ceva din prima lectie/ intilnire cu Florin Serban, despre acestea insa in zilele viitoare.

acum, party time… aproape de Statuia Libertatii.

Un an bun sa aveti. sa fiti fericiti si sa va faceti amintiri frumoase.

Este jurnalist, a creat blogul S!MPA ca o oaza de liniste si frumos (cultural, pe cit posibil). A fost redactor sef al revistei Tabu, a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM si care a formatat si rebranduit Radio 21 la sfirsitul anilor ‘90 si a fost consultant pentru lansarea Radio Guerrilla. A prezentat primul sezon al emisiunii Ca-n filme (Digi 24 TV). A sustinut un curs de branding personal pentru actori, la TIFF, in cadrul proiectului "10 pentru film", este consultant in branding & promotion pentru artisti, industria media. Pentru aproape 2 ani (2013-2014) a facut parte din echipa de comunicare a trupei VUNK si a participat la comunicarea proiectul Orasul Minunilor, singura campanie de comunicare a unui reprezentant din industria divertismentului premiata la Romanian PR AWARDS. In perioada 2012 -2014 a fost social media coordonator al Festivalului International de teatru de la Sibiu. Intre aprilie 2016 -aprilie 2019, a lucrat pentru Loredana Groza in echipa de comunicare.

Owner urban,ro - prima platforma de goingout care creeaza experiente. Speaker la conferinte nationale pe teme legate de media, industria online, femei.

» Mai multe detalii

Author : Cristina Bazavan