Author : Cristina Bazavan

am cea mai frumoasa rochie din lume

era pe wish list-ul de ziua mea… am primit-o in seara asta cu participarea Alinei Ene, de la cea care a gindit-o si creat-o si lucrat-o, Vika Gorenco.

Vika e geniala, ce stie ea sa faca din tricotaje nu poate fi descris, trebuie vazut si simtit, puteti vedea aici

rochia mea este aceasta

multumesc mult mult mult Vika.
multumesc mult mult mult Alina.

later edit: multumesc si Paulei Negrea pentru ca am aflat ca ea a fost cu ideea.

love you for ever.

*

dragilor,
acum invitati-ma la un party la care sa o port, zic.

2921
raducan_221106_438Andreea Raducan m-a mai facut o data sa pling

Andreea Raducan m-a mai facut o data sa pling

Andreea Raducan – minunata gimnasta, campioana si, pentru cei care o cunosc, minunata femeie – si-a lansat astazi cartea Reversul Medaliei.

la 10 ani de la Olimpiada de la Sydney cind i-a fost retrasa medalia de aur, Andreea isi spune povestea. simplu, sincer, emotionant.

*
am plins astazi la lansarea cartii. a fost un moment in care andreea a spus ca dedica aceasta carte tatalui e… “mi-as fi dorit sa fie aici… si mi-as fi dorit… atit”.

in pauzele dintre aceste propozitii vocea a inceput sa-i tremure si i-au dat lacrimile.
dar nu asta m-a emotionat cel mai tare, ci faptul ca doua clipe mai tirziu, cind a revenit la microfon a zis “am facut-o lata, am zis ca nu am emotii si acum am plins” cu zimbetul acela de competitie, pe care-l afisa inaintea intrarii in concurs.

lupta asta cu sine, pentru a fi perfecta, m-a emotionat cel mai tare.

*

toate cartile erau semnate dinainte pentru ca nu care cumva un invitat (era o lansare pentru prieteni) sa plece fara sa fi primit o carte.
si-a ales singura coperta cartii (un gest care o reprezinta, semnul victoriei de la sfirsitul exercitiului de la sol)
a ales data lansarii in asa fel incit sa-i fie aproape toti prietenii.
si-a pregatit singura filmuletul de prezentare.

si arata ca o lady. impecabila. cu o rochie roshie, cu parul strins intr-un coc sofisticat si cu un make-up care o ducea in zona Audrey Hepburn.

aici impreuna cu mama si cu fratele, sorin.

*
n-am apucat inca sa citesc cartea, dar lansarea de astazi am simtit-o ca pe un pas catre vindecare pentru Andreea. sigur ca spune ca a depasit momentul cind i-a fost luata pe nedrept medalia de aur, sigur ca viata ei merge mai departe, dar cartea asta cred ca e o usita deschisa catre sufletul ei cam ca lacrimile de astazi, pe care incerca sa le ascunda sub zimbetul si nervii antrenati in marile competitii sportive.

*
vazindu-le pe toate celelalte sportive prezente la lansare m-am gindit inca o data ce viata grea au; nu doar pentru ca fac super sacrificii ca sa realizeze performante incredibile, ci pentru ca – dupa ce termina – daca nu sunt solide emotional si cu o minte brici- ramin fara NIMIC.
iar pentru unele sportive, in functie de sport, asta se intimpla foarte devreme.

Andreea e o norocoasa. A fost geniala in sport, are o minte brici si in afara birnei sau solului, si mai are o ambitie incredibila.

duminica 12 decembrie, la ora 12, la Diverta de la Mall Vitan e lansarea cartii Reversul Medaliei de Andreea Raducan. mergeti si sustineti-o, are emotii “eu nu sunt scriitoare, am scris foarte simplu”, mi-a spus la telefon inainte de lansare.

1915

Julian Assange vrea atentie. inainte de orice

de ce face dezvaluiri peste dezvaluiri Julian Assange?

uitindu-ma la fotografiile lui din ultimii 3 ani cred cu tarie ca face toate pe care le face pentru ca vrea atentie. isi construieste o platforma de imagine pentru ceva viitor, important. ce e acel ceva viitor e alta discutie, dar hai sa ne uitam un pic la foto.

asa arata in 2007

uitati-va la haine, atitudine, tunsoare.

*
asa arata in 2008

atitudine mai increzatoare, haine mai “puternice”

*
asa arata in 2009

parul din ce in ce mai scurt, hainele mai corporate.

*

cum arata acum?

iata fotografia pe care le-a dat-o celor de la guardian pentru ilustrarea primului interviu dupa dezvaluirile senzationale.

are deja un stilist care se ocupa de parul lui, cu siguranta si unul care se ocupa de haine.

si victoria finala?

coperta Time de saptamina acesta

viata m-a invatat ca un om care face schimbari de imagine cu participarea unui specialist, e foarte constient de impactul imaginii lui la public, de rezultatele pe care doreste sa le obtina…

inainte de orice alt efect al dezvaluirilor lui, Julian Assange vrea atentie. din acelasi motiv nu a acceptat sa-i fie platita cautiunea, e mai spectaculos cu el in inchisoare. stirile de la tv sunt mai atractive.

Conversatii cu Truman Capote

At one time I used to keep notebooks with outlines for stories. But I found doing this somehow deadened the idea in my imagination. If one notion is good enough, if it truly belongs to YOU, then you can’t forget it…it will haunt you till it’s written.

*
I suppose my superstitiousness could be termed a quirk. i have to add up all numbers: there are some people I never telephone because thei number adds up to an unlucky figure. Or I won’t accept a hotel room for the same reason. I will not tolerate the presence of yellow roses… which is sad because they’re my favorite flower. I can’t allow three cigarette butts in the same ashtray. Won’t travel on a plane with two nuns. Won’t begin or end anything on a Friday. It’s endless, the things I can’t and won’t.

*

Before publication, and if provided by persons whose judgement you trust, yes, of corse criticism helps. But after something is published all I want or read or hear is praise. Anything less is a bore, and I’ll give you fifty dollars if you produce a writer who can honestly say he was ever helped by the prissy carpings and condescensions of reviewers. I don’t mean to say that none of the professional critics are worth paying attention to… but few of the good ones review on a regular basis. most of all, I believe in hardening yourself against opinion. (…) And in this connection there is one piece of advice I strongly urge: never demean yourself by talking back to a critic, never. Write those letter to the editor in your head, but don’t put them on paper.

*
People are always asking me if I believe that writing can be taught. My answer is, “No – I don’t think writing can be taught”. But on the other hand, if I were a young writer and convinced of my talent, I could do a lot worse than to attend a really good college workshop – for one reason only. Any writer, and especially the talented witer, needs an audience. The more immediate that audience is, the better for him because it stimulates him in his work; he gets a better view of himself and a running criticism.

Truman Capote in Conversations By Truman Capote, M. Thomas Inge.

2322

sales caritabil 2010 – Nestea

Nestea – Canuta termorezistenta, plita cu racord la computer, Ceaiul Nestea care poate fi servit si fierbinte.

(sunt intr-o cutie f spectaculoasa, dar n-am fotografiat-o eu bine. Mac-ul nu intra in joc:) )

50 ron

2787

internship tabu, sezonul 2 Irina Tacu sapt 5

ce mai face intern-ul Tabu?
munceste…

Săptămâna aceasta mi-a adus primul meu assignment ma-re, unul la care orice intern la o revistă se pomenește visând când intră în redacție: voi scrie ceva pentru numărul Tabu de februarie. Și acum nu mai e vorba de un mic paragraf la secțiunea Semnale, acest „ceva” înseamnă 3-4 pagini, dacă nu mă înșel, și o să aibă și numele meu scris acolo and everything. Va fi o combinație între site și revistă, ceva asemănător articolului din cel mai recent număr Tabu despre întâlnirea dintre Botezatu și câștigătoarea concursului Scrisoare către Moș Crăciun. Se bazează tot pe un concurs marca tabu.ro, care o să înceapă în curând și care, de data aceasta, nu va mai pune la încercare imaginația cititoarelor, ci abilitatea lor de a pune în cuvinte experiențe personale. Coming soon.

Ce am mai făcut: vineri am fost la vizionare de film, în avanpremieră Tabu. Am văzut L’illusioniste, un film de animație drăguț-drăguț, la care mă trezeam râzând fără să-mi dau seama, dar care mi-a lăsat de la început senzația că va avea până la urmă un mesaj trist. Mi-a plăcut faptul că toată expresivitatea s-a concentrat în desenul foarte detaliat și reușit al personajelor și în mișcarea și trecerea de la o scenă la alta – cuvintele, aproape inexistente (replicile constau în câteva mormăieli bilingve), au fost înlocuite de expresivitatea vizuală.

A, și tot în săptămâna aceasta am luat la citit ultimul număr din Tabu. Vă sfătuiesc să faceți același lucru – e dedicat oamenilor care fac fapte bune, iar poveștile din dosar sunt cu adevărat impresionante. Plus că vă alegeți și cu un brăduț cadou de pus în pomul de Crăciun, după cum am spus și în jurnalul anterior. Spor la citit!

Irina Tacu, 6 decembrie 2010

1892
Music-music-1123011_1024_768ce face muzica…

ce face muzica…

de dimineata, in Hard Rock Cafe se montau instrumentele si aparatura pentru un concert de diseara.

multi instrumentisti, chitaristi, suflatori, ba chiar si o vioara…

sunetistii strigau intre ei detalii tehnice. muzicienii aveau altceva de impartit. doar tobosarul era zen, fluiera Bolero-ul lui Ravel in legea lui, din spatele scenei.

agitatie mare si pe scena si prin sala unde barmanii incepusera sa prinda viata dupa cite o cafea mare…

pina cind a inceput sa cinte Cristi… this masquerade… mai intii cu chitara, apoi cu vocea, dupa aceea baietii ceilalti din trupa i-au tinut ritmul.

si s-a facut liniste in cafenea.

pina si bucataresele au iesit din spate, imbracate in halate albe si cu bonete pe cap:), s-au asezat la o masa, si-au aprins cite o tigara si-au intrat in atmosfera.

abia acum am aflat ca era Cristian Cretu , responsabilul pentru Septembrie, luni

1982