Prima mea intilnire cu calculatorul…
Prima data am vazut un calculator… in filme. Mi se parea o inventie foarte tare si imi calculam timpul si energia pe care le voi consuma pina “cind voi fi mare si voi avea job-ul meu” ca sa-mi cumpar si eu unul.
Am amintiri despre orele de informatica din facultate (am facut Matematica) si despre monstruletul ca o lada frigorifica care era intr-un colt si care emitea niste cartele perforate in baza carora facea …niste lucruri ecranul cu lumina verde.
Ok, nu sunt chiar foarte batrina. Doar ca… desi vi se pare ca avem calculatoare de-o viata, ele sunt parte din noi de ceva mai putin de 20 de ani.
Primul meu computer, AL MEU, l-am cumparat in rate. Avea un ecran cit televizorul alb negru din copilarie si era la fel de greu. Dar era al meu si l-am iubit. Mi-a fost tovaras in vremuri grele cind lucram pentru lansarea Europa FM si cind imi pregateam emisiunile de la radio. Avea si floppy disk (cred ca multi dintre cei care au astazi computere usoare si sofisticate nici macar nu mai stiu cum aratau dischetele din acele vremuri. Eu am pastrate pe ele ceva amintiri dragute din radio. Imi si imaginez cum, peste vreo 5o de ani, nepotii mei vor cauta prin anticariate “device-ul straniu cu care pot fi citite placutzele astea din secolul trecut” si se vor bucura de accesul la o alta lume.)
Dupa o vreme, am constatat ca primul meu computer a trezit si ceva gelozii in familie, pentru ca pisica, suparata ca nu-i mai acordam la fel de mult timp, a facut…shushu pe tastatura.
Am schimbat tastatura, am imprietenit pisica si computerul (nici nu stiti cit alerga sageata mouse-ului pe ecran) si, dupa vreo 3 ani (ca sa reinstalez linistea in familie) l-am donat parintilor mei. Sa le revolutioneze si lor viata.
Tata a fost umilit de nepotul meu, care avea 6 ani pe atunci, pentru ca in timp ce el apasa pe butoane cu mina tremurinda, ala micu’ ii dadea lectii de engleza si ii explica softuri.
Ceva mai tirziu le-am donat si pisica, ca sa nu stric armonia:)
Eu am inlocuit PC-ul cu un laptop negru, Toshiba, pe care-l mai pastrez si astazi (desi nu-l mai folosesc). Sta intr-un rucsac negru, intr-un colt pentru ca si el a insemnat mult in viata mea. M-a insotit prin toata lumea, mi-a salvat viata profesionala de multe ori si… mi-a fost cinematograf de si mai multe ori.
Astazi am … 3 calculatoare sau inlocuitor de calculatoare, de la unul foarte mic pentru calatorie, pina la laptopul mare, sofisticat, pe care-l folosesc pentru toate cele care tin de revista. Mai am si o tableta cu care imi rezolv lucrurile in masina, in trafic.
Uneori mi se pare ca joc in filmul Minority Report si nici nu-mi vine sa cred ca pot spune fara sa exagerez “pe vremea copilariei mele, computerele aratau ca frigiderele”.
*
Care e povestea ta cu “prima intilnire cu computerul”?
Spune-o lumii si poti deveni scriitor pentru ca vei fi publicat intr-un ebook realizat de Toshiba.
Conditii de participare:
– trebuie sa ai un cont activ de Facebook, cu nume real, sa ai mai mult de 18 ani si mai mult de 30 de prieteni pe aceasta retea de socializare
– sa dai “like” paginii Toshiba pe Facebook: www.facebook.com/ToshibaRomania
– sa scrii o poveste despre prima experienta de utilizare a laptopului/computerului care sa aiba maxim 300 de cuvinte
– sa postezi povestea aici pe blogul meu, la comentarii, sau pe wall-ul Toshiba pina pe 30 noiembrie.
Acest concurs se mai afla pe alte 4 bloguri, dar eu stiu ca voi, cititorii mei, sunteti cei mai talentati la scris si spus povesti:)
La sfirsitul concursului, se vor alege (dintre toate povestile propuse pe toate cele 5 bloguri) 25 de povesti spre publicare, iar 3 vor fi premiate: premiul 1 –tableta Folio + alte doua premii: camera video Camileo. Cistigatorii vor fi anuntati pe 15 decembrie.
Succes.
