Author : Cristina Bazavan

Eu nu sunt cea mai sociabila persoana din lume. Daca as putea sa nu rostesc niciun cuvant intr-o zi as fi foarte fericita. Dar asta nu ma impiedica sa port conversatii super relaxante cu multi oameni si, cum spun prietenii mei, sa aflu viata intreaga a cuiva pe care l-am cunoscut in urma cu cateva minute.

Astazi oamenii martusisesc ca au o tot mai mare anxietate sa vorbeasca cu cineva, si nu doar fata in fata, ci si la telefon. Li se pare mai confortabil sa dea un mesaj, scris sau audio, si sa transmita pe scurt ce e de transmis. Doar ca acest gen de comunicare are efecte negative asupra relatiilor pe care le avem cu ceilalti.

Exista cercetari care au constatat ca utilizarea excesiva a mesajelor text poate fi legata de o sanatate mintala precara, si pot genera anxietate si depresie  crescute.

Psihologii care au analizat fenomenul extrem de prezent in viata noastra astazi au concluzionat ca interactiunea frecventa prin intermediul mediilor sociale ultra scurte are un impact negativ asupra gandirii reflexive si poate compromite judecata morala, iar aceste rezultate ar putea reduce performanta academica si ar putea creste dificultatea de a stabili relatii sociale – ambele fiind aspecte importante ale grupului de varsta care utilizeaza cel mai mult SMS-urile si mediile sociale.

Una dintre problemele cele mai des intalnite in conversatiile prin mesaje scrise este ca ratam o parte importanta din nuantele care ne-ar da indicii pentru o comunicare care sa implice atentie si empatie – tonul vocii dandu-ne multe indicii despre starea si intentia autorului. Cand conversatia este fata in fata, putem observa si gesturile celui cu care dialogam, iar limbajul nonverbal e o conversatie in sine care ne da multe indicii in dialog.

Nu cred ca exista prea multe optiuni si, mai devreme sau mai tarziu, oamenii trebuie sa invete sa interactioneze in persoana. Cum altfel ar putea trece de un interviu de angajare, cu atat mai putin de o prima intalnire, cum si-ar face prieteni, cum ar putea sa see descurce cu empatie si cu efect maxim de acumulare de informatii intr-o excursie, de exemplu.

Desi uneori ii criticam pe tineri, adevarul este ca toata lumea trebuie sa dezvolte abilitati sociale eficiente, atat online, cat si offline, iar aceste abilitati se pot atrofia atunci cand nu mai sunt folosite.

 In plus, pentru adolescentii care incep procesul de socializare direct in online, este posibil ca abilitatile sociale personale sa nu aiba sansa de a se dezvolta pe deplin in prima faza.

Prin meseria mea, am ocazia sa pun intrebari si sa initiez dialoguri care sunt super naturale in contextul unui interviu, dar mai putin normale in situatia unei intalniri obisnuite.

La un interviu intreb fara probleme lucruri personale (de la ce voiai sa te faci cand erai mic pana la care e cea mai mare dezamagire pe care ai trait-o) chiar daca e prima noastra conversatie, ceea ce nu as face niciodata cu un taximetrist, o persoana pe care tocmai am intalnit-o intr-o excursie sau la un restaurant.

Si totusi ajung sa aflu lucruri personale ale celor din fata mea, ei se simt foarte confortabil in prezenta mea si conversatia merge fluid.

Ce fac de fapt este sa ascult si sa fiu atentie la orice detaliu pe care il ofera printre cuvinte vorbitorul din fata mea si sa folosesc o tehnica pe care am invatat-o de la fotograful Steve McCurry – cel care a facut celebra fotografie cu Fata Afgana care a fost coperta National Geographic.

Am facut un interviu cu Steve McCurry acum cativa ani si l-am intrebat cum reuseste sa-i convinga pe oamenii din triburi sau tari departe de civilizatia moderna sa se lase fotografiati cand nici macar nu le stie limba. El mi-a explicat ca, prin gesturi, ii complimenteaza si ii aseaza verbal intr-o rama emotionala pe care, cel mai adesea, ei se simt onorati sa o “umple” si sa o valideze fotografiindu-i.

Asta fac si eu in mare masura ca sa deschid conversatia – observ un detaliu banal – un accent, un accesoriu vestimentar etc si fac un compliment real, onest, care e urmat de o intrebare… si dialogul incepe.

Sunt intotdeauna foarte atenta sa pun intrebari deschise “dar ce credeti despre…” (nu la care se raspunde cu da sau nu), sa pun in paralel ceva, putin, si despre mine in acel context – ce cred eu, ce experienta am eu, pe cine am intalnit cu o poveste similara si ce am descoperit atunci, legat de domeniul respectiv.

Nu transmit prin niciun semnal, vorba sau continuare a dialogului, ca vreau sa barfesc sau sa emit judecati de vreun fel.

Incep discutiile cateodata cu intrebari despre mancare… in taxi intreb cam care e locul unde duce cei mai multi clienti, cel mai des, ca sa manance, si daca stie vreo cantina super populata pentru ca daca are multi clienti inseamna ca mancarea e buna.

Si de aici incepe un dialog amplu, despre ce mancam fiecare, cum facem rost de alimente sanatoase, cum era cand aveam mancare naturala la bunici – daca mai are bunici, unde locuiesc, ce amintiri are.

Conversatia e o chestiune de exercitiu, pe care trebuie, e necesar pentru sanatatea noastra mentala, sa o exersam.

Puteti incepe cu colegii de serviciu, de scoala, in trafic, la alimentara ( doamna de la casa o sa fie mereu foarte flatata daca ii acordati putina atentie, daca ii spuneti multumesc si daca insotiti multumirea de un compliment, apoi de o intrebare – “sunteti de multa vreme astazi la munca?”)

Tineti minte: conversatiile joaca un rol esential in bunastarea noastra. O singura discutie de calitate pe zi, in special fata in fata, poate creste fericirea si reduce nivelul de stres pana la sfarsitul zilei, conform cercetarilor. Nici macar nu trebuie sa cunoasteti persoana respectiva. Intr-un studiu, oamenii au supraestimat cat de ciudate ar fi discutiile profunde si semnificative cu strainii si au constatat ca, in schimb, aceste conversatii i-au inaltat si i-au facut sa se simta mai conectati decat se asteptau. In plus, faptul ca punem intrebari ii face pe oameni sa ne placa mai mult, ceea ce poate fi un avantaj pentru stima de sine.

Dar e foarte important sa ascultam real raspunsul la intrebare si sa nu-l intrerupem pe cel care raspunde. 😊

Sigur, e important sa cititi mai mult ca sa aveti mai multe subiecte de discutie, dar nu e neparat esential, pentru ca sinceritatea si atentia reala fata de interlocutor fac magie.

Faceti-va curaj chiar azi sa abordati pe cineva necunoscut spunandu-i ceva frumos pe care-l observati la el/ea…nu va ganditi ca va va judeca pentru ce ati spus, zambiti si ascultati-l/o apoi cu atentie si … de acolo va incepe magia.

Antrenati-va constient conversatia cu strainii, e esentiala pentru viata si sanatatea mintala.

Sunt dintre cei care au ajuns la o varsta la care imi pun problema ca daca imi investesc banii cu inteligenta as putea sa-i eficientizez, asa ca incerc sa fiu atenta la planificarea resurselor mele.

De felul meu, desi nu par, sunt foarte rusinos-tematoare in relatia cu banca sau cu orice institutie care, dupa mintea mea, inseamna autoritate si sunt foarte recunoscatoare cand cei cu care discut chestiuni pe care nu le stapanesc nu ma fac sa ma simt vinovata ca nu sunt pregatita in domeniu (ma gandesc ca e parte din felul in care am crescut intr-o vreme in care orice autoritate a statului te „punea la colt” prin frica).

Din aceasta cauza, am avut nevoie de mult curaj ca sa invat sa pun intrebari la banca, de exemplu.

Unul dintre programele mele preferate, pentru ca am avut senzatia ca nu ma judeca nimeni indiferent de ce intreb, este programul Raiffeisen Smart Finance Banking 1:1. Intrebarile mele au fost despre economisiri, pensii, asigurari, dar si creditare si mi s-a raspuns intotdeauna detaliat si atent la nevoile mele.

Zilele acestea am fost la o conferinta a bancii – Smart Finance Demo Day – la care erau prezenti unii dintre cei mai importanti  oameni ai bancii: Zdenek Romanek – Presedinte & CEO Raiffeisen Bank Romania, Petrut Milu – Stream Lead, Smart Finance Raiffeisen Bank Romania, Laura Mihaila – Director de Marketing, Comunicare & CX Raiffeisen Bank Romania.

Cu aceasta ocazie am aflat ca, de la lansarea Raiffeisen Smart Finance pana in prezent, peste 1 milion de romani au purtat peste 2,3 milioane de conversatii 1:1 cu expertii bancii, asistati de solutia digitala dezvoltata in-house de catre echipa Raiffeisen Bank din Romania.

Aplicatia a fost gandita de la bun inceput pentru a sustine echipa bancii in interactiunea cu clientii si, la ora actuala, expertii bancii sunt dotati cu 1.400 de tablete Raiffeisen Smart Finance, cu ajutorul carora clientii pot simula configurarea unui plan financiar, in baza informatiilor pe care le furnizeaza, adaptat obiectivelor, nevoilor si dorintelor lor.

”Solutia digitala Raiffeisen Smart Finance are rezultate remarcabile. Colegii nostri, asistati de tableta, au purtat peste 2,3 milioane de conversatii pe teme ce tin de economisire, pensii, asigurari, planuri financiare. Ne continuam sistematic strategia de a ne conecta 1:1 cu clientii punand totodata la lucru cele mai avansate tehnologii din domeniul bancar la ora actuala. Lucram cu solutii inovatoare dezvoltate de echipa Raiffeisen pentru a-i sprijini pe romani in conturarea unor planuri financiare sanatoase pe termen lung si, nu in ultimul rand, pentru a le face viata mai usoara clientilor nostri”, a spus Zdenek Romanek, Presedinte & CEO Raiffeisen Bank Romania.

Am zambit cand am vazut ca pensiile, asigurarile si planul financiar sunt top 3 cele mai accesate servicii in Raiffeisen Smart Finance, dupa cum rezulta din analiza numarului de accesari  in aplicatie (si imi venea sa strig ca personajul din Shrek „Me, Me, Me”, pentru ca si eu am fost dintre cei care au intrebat expertii bancii exact despre aceste lucruri).

La egalitate cu planul financiar se plaseaza ofertele de creditare, in special creditele ipotecare.

Planul financiar este o simulare oferita gratuit de Raiffeisen Bank clientilor, prin intermediul aplicatiei Raiffeisen Smart Finance. Clientii pot avea, astfel, o imagine de ansamblu si isi pot gestiona veniturile si cheltuielile personale, astfel incat sa-si realizeze atat obiectivele pe termen scurt (economisire pentru situatii neprevazute), cat si cele pe termen mediu (economisire pentru evenimente deosebite in familie, calatorii programate sau diverse investitii) sau pe termen lung (pensie).

In conferinta Raiffeisen am mai aflat ca atunci cand vine vorba de viitorul financiar al copiilor, printre cele mai des intalnite obiective pentru care clientii aleg sa economiseasca se numara: studiile copilului, avans pentru achizitionarea unei locuinte, economii pentru a-i cumpara o masina sau pentru a-l ajuta sa-si cultive pasiunile.

Eu nu am copii, dar ma bucur ca oamenii au inceput sa gandeasca financiar strategic pentru nevoile familiei. E semn de evolutie personala pe mai multe niveluri si ca am invatat sa gandim pe termen lung bugetele familei, si ca ne-a crescut nivelul de trai.

Daca luati in calcul sa deveniti client Raiffeisen, e bine sa stiti ca acest serviciu nu presupune niciun cost suplimentar pentru clientii Raiffeisen Bank si vine fara nici o obligatie sau conditionare de cumparare a altor produse bancare.

Va recomand sa testati acest serviciu, va va da un confort al intelegerii finantelor dvs si va rog sa nu uitati ca magicul Card Galben de la Raiffeisen face bine: tu platesti cu cardul, iar banca doneaza bani catre Daruieste Viata, asociatia care a construit un spital pentru copii si care acum a inceput campania pentru a construi un campus medical – o noua cladire langa spital, pentru a muta celelalte specializari din Marie Curie, iar spatiul din vechiul spital Marie Curie sa devina loc de invatat si spatiu de cazare pentru parintii care au copiii bolnaviori la tratament.

Dupa ani de emisiuni la tv, pe mai multe canale, dupa un mariaj incheiat si un copil de 22 de ani, Raluca Badulescu merge la tv (la Protv, la emisiunea La Maruta) si povesteste cu aplomb si cat ma multa energie ca are cont de Only Fans.

Are argumente despre – n-am fost niciodata o sfanta, nu m-am dat niciodata o lebada, eu nu-mi permit sad au sfaturi de viata nimanui si cui nu-I place sa nu se uite, sunt multe vedete de la Hollywood care fac only fans, important e cum te dezbraci, nu ca te dezbraci…

Si-a construit in mintea ei o justificare pentru ceea ce face.

Dar, oricat de asumat ai fi, oricat de relaxat cu opiniile tale (si viata) despre sex, oricat de moderna e lumea astazi si deschisa catre orice fel de activitati, e o mare tristate acolo…

Cand s-a terminat emisiunea de pe Kanal D, colegii ei si-au gasit ceva de facut dupa putinta si dupa cum si-au construit viata. Alex Abagiu era o vedeta si om de afaceri cu recunoastere internationala in make-up, Maurice Munteanu e stilist, nu stiu daca mai colaboreaza cu Elle, dar si-a facut un canal de youtube in care vorbeste despre moda.

Poate ca si Raluca Badulescu ar fi putut sa faca un format de emsiune online in care sa creasca o comunitate, dar ea a ales only fans.

In Romania sunt peste 100.000 de “antreprenori” ai onlyfans, pe o piata in care se joaca milioane de euro. Are Ciprian Ioana un articol in Panorama (aici https://panorama.ro/onlyfans-streaming-abonament-pornografie-business/ ) despre partea neagra a acestei platforme – care e un promoter pentru prostitutie, dar si sursa pentru abuzuri (unele dintre fete fiind violate, abuzate, exploatate pe aceasta platforma, iar fratii Tate care au venit in Romania sa faca companie de onlyfans pentru ca legea e mai permisiva, e doar un exemplu care sa ne ingrijoreze).

La tv Raluca Badulescu e plina de energie si pe directia  “imi traiesc viata cum vreau eu, si daca ma judecati, nu o sa ma intereseze.”

Aparitia ei e, cred, pe jumatate reclama, pe jumatate control damages. Parintii ei mai traiesc, si copilul care are 22 de ani e activ, are prieteni si o viata sociala.

Ma intreb cata tristete e in mintea si sufletul  Ralucai, acasa, cand isi da genele si peruca jos, si nu mai e o “persona” care vorbeste repede si dinamic ca sa para fericita.

Cand se intreaba de ce cei pe care-i considerau prieteni nu o ajuta cu un job, cu un sfat, cu… orice.

Si mai e o intrebare de rostit: se ofera atat de putine sanse profesionale femeilor de peste 50 de ani, incat aleg calea aparent simpla Onlyfans?

Raluca are doua facultati, vorbeste limbi straine, are prieteni (sau avea prieteni) multi influenti. Nu vrea sa munceasca altceva?!, nu ii ofera nimeni un job penrtu pregatirea ei? Eu cred ca in Romania doar daca nu vrei, nu gasesti de munca…

Intamplarea asta, trista pentru mine, cred ca spune mai multe decat ce avem la prima vedere.

Cand te angajezi la o companie, te intreaba oamenii aia ce competente ai. Si nu spui “sunt un om normal”, spui ce stii tu sa faci mai bine care te califica pentru jobul pe care vrei sa-l obtii.

In Romania de astazi, candidatii la presedintie au campanii pentru prosti, in care se lauda ca sunt prosti.

Ok, stim ca mai mult de jumatate de tara e formata din analfabeti functionali, si ca prostii – in general  -sunt frustrati de unul mai destept si mai educat, ca asa sunt prostii, le e frica de ce nu inteleg si nu pot controla.

Dar ceea ce traim acum cu campania electorala care incepe timid in tara e infricosator.

Ciolacu, care nu nimereste acuzativul limbii romane si care a declarat public ca nu citeste pentru ca nu are timp si citi la penstie, ne-a spus la lansarea candidaturii ca e un om normal, dintre oameni.

N-a zis ca a fost mai dintre oameni decat noi toti ca era prieten cu teroristul Omar Hayssam si exista chiar poze cu ei doi la vanatoare.

Dar, intr-o tara majoritar inculta, a gasit normalitatea ca o scuza pentru ca nu stie nicio limba straina, a fost corigent la scoala pana la loc comanda, are studii aproximative si educatie de taraba.

Zilele trecute a mai aprofundat putin si a spus ca si-a luat profesor de engleza pentru ca stie ca are probleme si e nevoie la job-ul asta de engleza (are nevoie si de profesor de romana!) si ca are si meditator la economie.

Pe cuvantul lu’ matale ca dupa doi ani de premier in care ai semnat si aprobat legi economice importante si dupa alti ani de sef al Camerei Deputatilor, acu’ ti-ai luat profesor?! Dar cand erai la scoala, ce-ai facut?!

Dl Ciolacu, nimeni nu v-ar  angaja in nicio companie privata mai mult de portar de noapte.

Domnul ostas al tarii Nicolae Ciuca n-a scapat nici el ocazia sa ne spuna ca si dansul e un om normal, dintre oameni, banali.

Ma rog intre timp am aflat si ca e mincinos (nu e ca si cum colegul sau Ciolacu nu minte, caci si dansul minte zilnic si isi face colegii ipocriti, el fiind profesor in ipocrizie), ca zice ca a fost erou al unei lupte in care a stat la usa la intrare sa nu deranjeze pe nimeni (bravo Recorder pentru ancheta), ca a plagiat pana la loc comanda si ii ascunde  toata lumea lucrarea, ca a dat 4 milioane jumatate de euro pentru o carte care e o compunere de clasa III-a fara un fir narativ, fara un vocabular unitar, ceva vai de capul elevului (elevilor) care au scris-o, pentru care n-ar fi luat mai mult de 6-7 la scoala.

Domnul Ciuca, si dvs tot portar la usa de la intrare ati putea fi linistit, ati si exersat in armata, dar prietenia (si supunerea fata de Adrian Nastase) v-a inaintat in grad.

Consultantii de imagine politici care lucreaza in Romania stiu doua lucruri definitorii pentru aceste alegeri

1. Candidatii n-au amploarea, educatia si pregatirea sa faca fata la nimic international
2. Poporul e prost, necitit, needucat, ajuta sa le dam iluzia ca alegem unul ca ei , dar…”macar drept si viteaz” sa fie.

Sunt foarte curioasa daca Mircea Geoana – care are educatie, are context si cunostinte internationale, care mai si citeste constant, rara avis in Ro si care intelege conceptul de lidership) va gasi calea sa motiveze emotional oamenii sa-l urmeze fara sa vrea sa para mai prost, fara sa mearga pe calea “normalitatii” care le noi nu e asociata cu un stil de viata simplu, ci cu putina carte, din popor.

Sigur si dl Geoana are hibele sale, si asocieri din viata nu foarte fericite, plus ca nu are o masinarie de partid care in sectile de votare va influenta mult tabelele finale (tocmai am avut exemple la alegerile de sector in Bucuresti).

Sunt foarte curioasa cand apare in spatiu public reprosul “esti elitist” pentru oricine va spune ca vrea un presedinte curat, educat, care sa stie sa fata fata contextelor internationale si sa aiba puterea sa fie un lider si sa motiveze multimea din tara sa devina mai buna (in economie, educatie, stil de viata). N-am nicio indoiala ca teza elitei (a omului destept si pregatit) nu va aparea curand drept ceva care strica in evolutie.

Eu nu vreau un presedinte normal, vreau un presedinte exceptional – de destept, de educat, cu lidership de a ma motiva si pe mine sa fac lucruri pentru tara.

In acest moment nu vad pe nimeni dintre candidati capabil sa faca asta, din pacate.

E vremea cand se intorc copiii la scoala si e din nou un focus pe nevoile lor.

Ne reamintim cu totii ca avem in scoli toalete in fundul curtii, ca 10% dintre copii care au varsta pentru scoala nu ajung sa urmeze o scoala pentru ca parintii lor sunt prea saraci, iar multi mai mult de 15% abandoneaza scoala pe drum , pana la8 sau 10 clase, pentru ca parintii sunt mai preocupati ca ei sa munceasca in familie pentru traiul zilnic.

Nu stiu daca v-ati gandit sa ajutati si sa donati/cumparati pentru un ghiozdan pentru un copilas, poate o faceti zilele astea pentru ca niciodata nu e tarziu.

Acum va semnalez o initiativa minunata la care poate contribui orice parinte sau copiii sai, cu o lectie superba de generozitate si empatie: s-a deschis o Banca de jucarii.

Cum e Banca de alimente unde se doneaza alimente neperisabile, asa este Banca de jucarii unde puteti dona jucarii pentru copii.

Apropo de statistici si studii, dezvoltarea copiiilor intre 0 si 6 ani, cu curiozitatea si interesul lor pentru joc, este definitorie pentru felul in care vor creste mai tarziu. Si, da, in tara noastra minunata – in care politicienii se bat cu laude pe lucruri neesentiale – sunt foarte multi copiii care nu au nicio jucarie.

 Asociatia Playouth, in parteneriat cu Lidl Romania, lanseaza „Banca de Jucarii”, o initiativa prin care poti aduce bucurie copiilor din medii defavorizate prin donarea de jocuri, carti si jucarii. Proiectul pilot se desfasoara in perioada 09.09 – 10.11, in 10 magazine Lidl din Bucuresti si ofera o oportunitate comunitatii de a transforma obiecte nefolosite in daruri pretioase pentru copiii mai putin norocosi din mediul rural.

Daca aveti jucarii – IN STARE BUNA – la care copiii dvs pot renunta, va rog eu mult sa le donati intr-un din magazinele Lidl din proiect.

O papusa, un set de constructie sau o masinuta uitata in dulap poate aduce acum bucurie unui alt copil. Donatiile pot include jocuri si jucarii noi sau folosite, dar in stare buna, care vor fi colectate si redistribuite catre copii din familii cu resurse limitate, centre de plasament sau scoli din mediul rural.

Eu nu mai am acasa jucarii deloc, dar am sa cumpar cateva si cateva carticele simpatice pentru copii si le duc la Banca de jucarii.

Intre 9 septembrie si 10 noiembrie 2024, puteti dona simplu si rapid urmand acesti pasi:

1. Alege jocul/jocurile sau jucaria/jucariile pe care vrei sa le donezi – asigura-te ca sunt in stare buna, curate si complete.
2. Viziteaza unul dintre cele 10 magazine Lidl participante din Bucuresti, unde vei gasi cosuri de inox personalizate si special amenajate pentru colectarea donatiilor.
3. Pune jocul sau jucaria in cosul amplasat in zona de dupa casele de marcat. Toate articolele donate vor fi apoi atent dezinfectate si pregatite pentru a fi distribuite catre copiii care au mare nevoie de ele.

Cele 10 magazine Lidl unde se poate dona:

1. Str. Piata Mures, Nr. 18-24, Sector 1, Bucuresti
2. Str. Cap. Av. Alexandru Serbanescu, Nr. 58A, Sector 2, Bucuresti
3. Bd. Lacul Tei, Nr. 69A, Sector 2, Bucuresti
4. Str. Ramnicu Valcea, Nr. 10-12A, Sector 3, Bucuresti
5. Str. Bratarii, Nr. 2, Sector 3, Bucuresti
6. Str. Berceni, Nr. 8, Sector 4, Bucuresti
7. Str. Sergent Nutu Ion, Nr. 8-12, Sector 5, Bucuresti
8. Str. Doina, Nr. 8, Sector 5, Bucuresti
9. Str. Sergent Stefan Crisan, Nr. 31, Sector 6, Bucuresti
10. Str. Emil Racovita, Nr. 51, Voluntari, Ilfov

Va rog eu mult explicatile copiilor dvs ca pot face si ei o bucurie unui alt copil si alegeti ce va darui, apoi mergeti impreuna sa le donati la banca de jucarii.

Asociatia organizatoare, Playouth, invita scolile, gradinitele si alte organizatii sa se implice activ in promovarea acestui proiect in randul elevilor si parintilor, educand copiii in spiritul generozitatii si responsabilitatii fata de comunitate.

In aceste zile avem in avanpremiera exceptionala, parte din Retrospectiva Anonimul, proiectii speciale ale celui mai premiat film romanesc in acest an “3 km pana la capatul lumii”. Si texttul meu de aici este ca sa va conving sa mergeti sa-l vedeti, mai ales in aceste zile cand la Cinema City la fiecare proiectie e cineva din echipa filmului care va raspunde la intrebari.

Filmul e regizat de Emanuel Parvu, cu debutantul Ciprian Chijdea in rolul principal si cu adolescenta Ingrid Micu Berescu in ipostaza prietenei care ar face orice pentru ca baiatul pe care il iubeste sa fie bine.

E un film care a fost in competitia cea mare, oficiala, la Cannes, alaturi de filme regizate de David Cronenberg, Oliver Stone, Yorgos Lanthimos, Paolo Sorrentino, Michel Hazanavicius, Francis Ford Coppola, si care, in urma cu cateva zile, a luat marele premiu la Festivalul de la Sarajevo, si a fost anuntat ca e pe lista pentru Oscarul European al filmului.

Stiu ca va sperie filmele cu premii pentru ca vi se pare ca sunt complicate ca poveste, greu de dus emotional.

Dar e un film despre dragoste. Iubirea pe care o intelegi sau nu, iubirea cu care nu stii ce sa faci cand ceilalti te judeca la orice pas, iubirea pe care multi o aseaza intre niste limite religia sau regulile statului, sau regulile unei comunitati mici in care toata lumea se stie cu toata lumea.

Filmul e de fapt un thriller cu multa actiune si, o sa fiti surprinsi, umor (au ras si francezii la Cannes desi nu aveau backgroundul romanesc sa inteleaga pe deplin glumele unui politist sarac cu duhul. Actorul Vlad Brumaru – pe care l-ati vazut in multe filme de la Hackerville { HBO} la Haita de actiune  – ramane derbedeul meu preferat din cinematografia ultimilor ani).

E o poveste despre parinti si copii, o poveste despre intentiile noastre – care ar putea fi bune dupa mintea si educatia noastra, dar pentru altii ar putea fi catastrofale.

Mi-ar fi placut sa se faca asemenea filme cand eram eu adolescenta ca sa merg cu parintii la film, eu si toata generatia “eu te-am facut, eu te omor” ca justificare pentru orice actiune agresiva a parintilor asupra copiilor care incearca sa mearga pe un drum care nu seamana cu ce le-a fost predat din mos stramosi. Care vor sa iasa din rand pentru ca asa simt.

Sigur ca unii dintre noi, fostii copii ai acestui fenomen al controlului absolut al parintilor asupra mintilor si vietilor noastre, realizat abuziv cu violente si invective, noi am invatat sa nu ducem mai departe abuzul, am invatat sa dam incredere copiilor si sa le dam aripi sa zboare unde vor ei.

Sigur ca e o lumina la capatul tunelului, cu siguranta, doar ca tunelul e lung si e facut in continuare de mii de parinti care n-au depasit nivelul acesta al controlului violent cand copilul se abate de la norme.

Mergeti cu copiii dvs la film ca sa vorbiti despre iubire.

In povestea aceasta emotionanta, absolut fiecare personaj, oricat de grave ar fi consecintele actiunilor lui/ei, are o intentie buna.

O sa fie emotionant si socant pentru ei ca dvs -parintii – sa lasati garda jos si sa povestiti ce a fost bine si ce a fost rau in relatia cu parintii dvs, cu calm, fara judecati si cu intelepciune… Si sa discutati ce ar fi facut fiecare dintre dvs – parinti si copii – intr-o situatie similara.

Si o sa fie frumos sa aveti curajul sa puneti intrebari echipei.. o sa descoperiti multa emotie acolo, dincolo de rolurile de pe ecran. Iata ordinea celor din echipa cu care va intalniti – sambata: Valeriu Andriuță & Vlad Brumaru, duminica: Miruna Berescu & Emanuel Pârvu, luni: Bogdan Dumitrache & Ciprian Chiujdea, marti Ciprian Chiujdea & Ingrid Micu-Berescu, miercuri: Adrian Titieni & Alina Berzunțeanu , joi Silviu Stavila & Dumitru Alexandru.

Duminica la intalnire sunt regizorul si producatoarea filmului, care sunt si scenaristii, si care – in vietile lor de dincolo de munca – sunt fiecare parinte de adolescenta.

Si-as merge sa-l intalnesc pe Ciprian Chiujdea, tanarul care e protagonist, pentru ca e o minune de om – f serios, f disciplinat si foarte curat si organizat in gandire, desi n-a avut deloc o viata simpla inainte de a fi actor care merge – la debut – la Cannes si Sarajevo.

Aveti incredere in mine si mergeti cu copiii adolescenti sau tineri adulti la acest film. La sfarsit iesiti la un pahar de vin sau la o inghetata pe o terasa, la racoare, si discutati cu garda jos binele si raul actiunilor fiecaruia dintre voi. O sa fie cea mai spectaculoasa si neasteptata terapie de familie care poate schimba vieti.

Am vazut filmul si m-am gandit mult unde e “capatul” lumii, iubirii, omeniei pentru mine. Poate faceti si exercitiul asta… are raspunsuri dure dar interesante.

3 km pana la capatul lumii se vede la Cinema City Cotroceni in fiecare seara pana joi, 5 septembrie, inclusiv, de la ora 19.30.

Sa fiti atenti si la imagine, decoruri, detaliile din camera pustiului 😊, la ce spune vantul aspru al Deltei in unele momente si la… momentul meu preferat (la care mi-au dat lacrimile), drumul de la final care devine din ce in ce mai larg, mai luminos, mai deschis.

Filmul produs de Miruna Berescu, prin casa de productie FAMart, ii are in rolurile principale pe Bogdan Dumitrache (Pororoca, Sieranevada, Pozitia Copilului), Laura Vasiliu (4 luni, 3 saptamani si 2 zile), Ciprian Chiujdea (aflat la debut in lungmetraj), Ingrid Micu-Berescu (Aniversarea, Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor) si Valeriu Andriuta (Miracol, Dupa Dealuri). Din distributie mai fac parte actorii: Adrian Titieni (Familiar, Bacalaureat, Tata muta muntii), Richard Bovnoczki (Balaur, Aurora), Alina Berzunteanu (Metronom, Q.E.D.), Vlad Brumaru (Marocco, Hackerville) si Radu Gabriel (5 minute, Meda sau partea nu prea fericita a lucrurilor).

Puteti sa va luati bilete de aici…

Pe scurt. Snoop.ro a aratat ca PNL a cheltuit pt “promovarea cartii” lui Nicolae Ciuca – domn care va candida la prezidentiale – 2 milioane de euro pana in acest moment. Si panourile sunt inchiriate pana la sfarsitul anului, cand se termina campania electorala, iar suma finala va fi undeva la 5 milioane de euro. (articolul e aici)

Cartea nu exista inca, dar dl Ciuca – cat e el de general – nu s-a facut remarcat decat prin plagiat, nu pentru vreo dovada de intelectualitate sau rafinament cultural.

Colegul dansului de alianta, mult mai cocalarul premier al nostru, Marcel Ciolacu – cu scoala aproximativa si o cultura de la coltul strazii, care nu nimereste limba romana corect, de limba engleza nu poate fi vorba in nicio situatie pentru ca pare si mai papuas -, deci domnul Marcel Ciolacu ne-a anuntat acum cateva saptamani ca dansul nu citeste si o sa citeasca la pensie cand are timp. Nu se gandea cineva ca ar fi dansul vreun om de cultura.

Dl  Rares Bogdan, un obraznic care isi scrie discursurile cu florareasa de la Piata Domenii, s-a gandit sa ne spuna ca e util ca politicienii vorbesc acum despre carti pentru ca oricum nu citesc, iar pentru cetatenii romani e util ca e o disputa pe carti ca e semn de cultura. Si a adaugat ca banii din incasarile din cartea dlui Ciuca vor fi donati catre caritate.

La fel de pe scurt:“hai sictir” dragi politicieni care va visati oameni de stat, l-am citat pe Valeriu Nicolae, el isi incheie asa filmele in care arata cat de varza sunteti, cat de inculti si cu scoala comunicata prin minciuni, nicidecum facuta.

Si acum putina matematica.

Nicio carte din Romana nu a avut o campanie de 2 milioane de euro, pentru ca nu ar fi sustenabila, nu s-ar acoperi niciodata costurile din vanzarea ei, iar editurile care publica carti adevarate fac eforturi si ca sa le tipareasca si ca sa traiasca ei pe piata de carte.

Nici acum nu e campanie pt carte; este “sa prostim prostii” si sa aratam ce om important de stat e domn Ciuca… si, banuiesc, ce viziune pentru tara are care e in concordanta cu istoricul si experienta sa de ostean al patriei.

Cu 2 milioane de euro se tiparesc cam 500.000 de carti (de 300 de pagini, necartonate, cu tot cu drepturile de autor pentru scriitori), mai multe decat sunt in tot targul Bookfest.  

(daca va continua campania pentru “aceasta carte” si se vor cheltui 5 milioane de euro, inseamna bani din care s-ar fi publicat in Romania  peste 1,2 milioane de carti care ar fi ajuns la tot atatia oameni si ar fi deschis minti si vieti. Carti adevarate, de autori care stiu sa scrie, care au fost validati pentru scrierile lor si care au influentat cultura si lumea.

Daca voiau sa ajute cumva putin cultura si piata de carte, ar  fi donat banii astia catre marile edituri sau catre bibliotecile orasenesti ca sa-si doteze baza de carti.

Dar asta, in mintea lor, nu avea la fel de mare impact precum chipul lui Ciuca de mare ostas al tarii. Si nici nu puteau deduce din bani de la stat.

Ei, loazele dovedite in scolile pe care le-au urmat, vorbesc despre cultura.

Exista deja zvonuri ca aceasta carte e “inspirata” de cea presedintelui ceh, Petr Pavel, fost general retras din armata. Chiar si imaginea din reclama seamana cu coperta cartii generalului ceh, acum presedinte.

Tot zvonurile interne spun ca dupa ce a citit primul draft scris de consilieri, Ciuca a zis ca e prea mult de la ceh si nu prea are legatura cu viata lui, asa ca trebuie rescrisa. Cartea cehului exista si in ebook, sper sa fie citita in paralel de un vorbitor de ceha care sa se uite si pe capodopera lui Ciuca, cand va fi publica.

Ce vreau sa spun este ca e o nesimtire generala, o sfidare totala a oricarui om care intelege ceva din ce e in lumea asta, sa spui ca tu cheltui 2 milioane de euro (posibil 5 milioane) ca sa promovezi o carte, cheltui din banii statului, si ca incasarile le vei dona la caritate.

Nici naiba nu o sa cumpere cartea… ea va fi cumparata doar ca sa analizeze oamenii daca e plagiat, iar asta inseamna 3-5 carti… restul le veti cumpara tot voi sa le daruiti intre voi, sa mai culegeti niste scame de pe umerii de general al lui Ciuca.

500.000 de volume de literatura sau carti de specialitae contra capodopera unui megaloman care se vrea presedinte si se crede autor.

Cum spuneam, il citez pe domnul Valeriu Nicolae, Hai sictir.

Cartea va aparea la editura RAO care, prin director ei – Ovidiu Enculescu – a organizat de-a lungul anilor evenimente impreuna cu Fundatia Titulescu a domnului Adrian Nastase.

Maine e 10 august, o zi in care voi – PSD cu PNL si prietenii vostri – ati pus politia sa gazeze oamenii pe strazi catre protestau impotriva marsaviei voastre si cum voiati sa va acoperiti prin legi, tovaraseste, furturile.

Hai sictir.

P.S. aceasta este traducerea ( cu AI ca evident nu stiu limba) a prezentarii cartii lui Pavel… ca sa fie si sa o stie lumea inainte de a compunerea dl Ciuca

Interviul crud și sincer al Jolanei Voldánová cu generalul Petr Pavel. Prezentatoarea experimentată nu evită niciun subiect – copilăria, opiniile sociale, apartenența la Partidul Comunist din Cehoslovacia, experiența sa în cadrul NATO și motivele pentru care generalul Petr Pavel a decis să candideze la președinție. “…. poate părea mai naiv sau mai lipsit de speranță, dar vreau doar să încerc să schimb o stare proastă într-o stare bună. Pentru că atunci când oamenii văd ce se întâmplă acum în această țară și în politică, trebuie să fie foarte dezgustați. Dacă un număr mare de oameni sunt ca mine atunci când văd ce fac uneori politicienii, câți dintre ei scapă basma curată, cum ne râd adesea în față pentru ceva pentru care noi ceilalți am fi pedepsiți, atunci, desigur, nu poate inspira prea mult optimism. Dar atunci când lucrurile vor sta altfel și oamenii vor începe să simtă că regulile se aplică tuturor și că există o șansă de a veni cu o idee bună și de a nu fi pedepsit imediat pentru ea, iar atunci când acea idee va primi undă verde, atunci lucrurile vor începe să progreseze puțin. Și atunci cred că starea de spirit proastă pe care o avem astăzi aici, din păcate, s-ar putea schimba încet.”

si iata si text din cartea/compunerea dlui Ciuca

Astazi am luat decizia sa blochez pe pagina de fb urban.ro orice mesaj cu limbaj vulgar sau care e atac la o persoana.

Cand m-am intors sa scriu organizat pentru o noua publicatie, am vrut sa fac o oaza de bine, de liniste si de frumos, un loc in care cititorii sa gaseasca informatii pe care alte spatii media nu le mai promovau – de la balet, muzee, design de obiect si cursuri care sa ne ajute sa invatam ceva in fiecare zi.

Ultima saptamana pe pagina urban.ro a fost un festival al hate-ului cu un limbaj plin de mizerii, totul plecat de la ceremonia de deschidere a JO pe care am analizat-o si am explicat care erau temele din istoria artei la care se facea trimitere.

Colegul Eduard Enache, absolvent de istoria artei, a scris textul (il gasiti aici) Si, pentru a aseza totul intr-o perspectiva istorica ampla si pentru a ne indeparta de aceasta Ceremonie, tot el a scris despre acte artistice care au fost scandaloase la momentul lor si care astazi sunt apreciate de istoricii de arta. (textul e aici).

Obisnuiesc sa pun si pe pagina de FB urban, dar si pe pagina mea de fb articolele de pe urban.ro. Cei mai multi nu stiu ca urban.ro e proiectul meu si nici nu e relevant sa stie (e mai important ca muncesc impreuna cu Eduard si ca ne mai ajuta cand ne e greu Orlando Nicoara).

Valul de ura de saptamana trecuta a atins cote care mi-a amintit de una dintre cele mai grele incercari ale mele fata in fata cu opinia publica (o povestesc mai jos putin).

Saptamana trecuta, ne-au acuzat de sexism, ca-i facem pe oameni prosti pentru ca daca ei nu stiu contextul de  care scriem, sigur vrem sa-i jignim. S-au folosit cuvinte grele si intre comentatorii la aceeasi postare si… ce mi se pare foarte grav, au ajuns sa ma agreseze verbal pe toate canalele mele de social media, in mesaje private oribile, pline de mizerii.

Evident, am blocat pe toata lumea agresiva.

Stiu ca algoritmul de facebook favorizeaza ura si cearta, cu cat sunt mai multe reactii pe negative si pe suparare, cu cat sunt mai multe comentarii, cu atat expune o postare la mai multa lume.

Dar eu nu vreau ca munca noastra sa fie un centru de ura.

Nu ma intereseaza credintele religioase ale oamenilor fiecare crede in ce simte si a fost educat…

Nu ma intereseaza nici ce diplome au ce care ne citesc, atat timp cat ne citesc cu mintea deschisa si se bucura daca descopera ceva din care au de invatat.

Deviza noastra este “fiecare zi in care invatam ceva e o zi buna”. E un lucru in care cred cu toata fiinta mea, e parte din ideea progresului personal si al comunitatii.

Nu vreau ca persoanele care ne citesc sa aiba doar aceleasi pareri cu noi, dar vreau – cand au alte opinii – sa si le exprime politicos, argumentat, elegant.

*

Stiu ca odata cu audienta mare (textul cu simbolurile de la ceremonia de deschidere a facut peste 10k vizualizari, iar Eduard a fost invitat la Europa FM sa discute despre el), stiu ca vine si un public care nu e totalmente interesat de arta, teatru, film, balet, pictura.

Stiu ca sunt unii care ca sa scape de necunoasterea lor, prefera sa-i jigneasca pe cei care stiu lucruri intr-un domeniu.

Nu e nicio rusine sa nu cunosti lucruri, dar nu ajuta pe nimeni daca jignesti si esti agresiv fata in fata cu necunoasterea ta.

De astazi in social media la Urban.ro e urmatorul disclaimer

Va informam ca orice comentariu care nu are un limbaj politicos sau este un atac la o persoana va fi sters de pe aceasta pagina, iar autorul va fi blocat, fara un avertisment suplimentar. Ne dorim ca urban.ro sa fie un spatiu unde descoperiti informatii frumoase, din care sa invatam fiecare lucruri bune.

Si scriu asta aici pentru a incuraja si alte reactii sa aiba atitudini similare, pentru a face putinaa curatenie intr-un mediu care e tot mai nociv.

*

Iata si detalii despre una dintre cele mai traumatizante experiente legate de confruntarea cu opiniile altora care nu erau de acord cu munca mea.

Am lucrat 7 ani la revista Tabu, 4 dintre ei am fost redactor sef; Tabu era o publicatie – dupa cum ii spunea si numele – care voia sa puna pe agenda publica lucruri de care oamenilor le era rusine, frica, despre care nu se vorbeau in societate, dar care ar fi putut ajuta la dezvoltarea unui spirit al acceptarii si tolerantei.

La sfarsitul anilor 2000, am publicat un pictorial in care erau reinterpretate picturi celebre: Geneza, Cina cea de Taina, Pieta.

Reinterpretarea era intr-un context modern (cu haine actuale), dar si cu un mesaj prin cei care erau personaje in fotografii – de genuri si rase diferite, de religii si orientari sexuale diferite.

Pictorialul a fost realizat de Cosmin Bumbutz si (la partea de stil si directie artistica) de Laura Carnici. Toata redactia a muncit pentru a aduce pe platou vedetele care ne puteau ajuta sa transmitem mesajul nostru dincolo de orice cuvant.

Aceasta este imaginea de la Cina cea de taina… apar in cadru: Kristina Dragomir, Ali, Corina, Adela Popescu, Silvia Giurca, Catalin Botezatu, Oana Cuzino, Ana Ularu, Alex Velea, Dragos Bucurenci, Ileana Badiu, Daniel Mihalcea, Laura Cosoi.

Dupa ce revista a fost publicata, pentru ca eu semnam editorialul de deschidere si promovasem pe blog munca colegilor, am fost agresata verbal cu expresii care nu pot fi transcrise… dar care includeau sex, violenta, cruci… toate in numele crestinismului.

Nu era epoca social media in care toti credem ca ii putem atinge pe ceilalti cu orice vorba, atunci puteau ajunge la mine fizic- la redactie-  sau mailul personal. Si au incercat pe aceste cai.

Am depasit momentul. Am mers mai departe cu convingerea ferma ca e important sa expunem in spatiu public lucruri despre toleranta si acceptare.

La mai bine de 20 de ani distanta, experienta de saptamana trecuta mi-a aratat ca multi dintre noi n-au invatat nimic. Din contra, au devenit mai rai si mai agresivi. Si istoria se repeta.

Asa ca, de asta, am sa protejez cu toate mijloacele pe care le am la dispozitie lumea si comunitatea pe care vrem sa o dezvoltam la urban.ro

Sa auzim de bine 😊

Ma gandeam dupa meciurile Romaniei la Campionatul Mondial de Fotbal, cat de utile pentru corpul si mintea noastra, si implicit pentru sanatatea noastra, sunt vestile de bine. Ce atmosfera frumoasa a fost nu doar printre suporteri, cum emotia si starea de bine s-a transmis dincolo de ei si catre cei care nu se uita la fotbal si poate nici n-au vazut meciurile in cauza.

Nici eu nu ma uit la fotbal, dar marturisirile de la radio ale celor care au fost pe stadion si emotiile acelor oameni m-au emotionat foarte tare.

Si m-am gandit ca asta e inca o dovada despre cum te influenteaza oamenii din jurul tau, si daca ai alaturi oameni buni, ei te inspira sa fii si tu bun, emotia lor trece de la  ei catre tine dandu-ti si tie forta, inspiratie si dorinta de mai bine.

Spunem adesea ca fiecare e media aritmetica a celor mai apropiate 5 persoane din jurul sau, iar asta ar trebui sa ne invete cate ceva despre noi.

*

O veste #debine provoaca in corpul nostru reactii chimice care reduc stresul si amelioreaza imunitatea, gandurile bune ne ajuta sa avem o minte mai clara si sa luam decizii mai bune si sa ne concentram mai degraba pe obiectivele pe termen lung, decat pe micile obstacole intalnite pe drumul obiectivelor noastre.

Reversul e ca in momentul in care ne infuriem, folosim cuvinte grele si avem ganduri negative, sistemul limbic preia controlul, iar cortexul prefrontal, care este folosit pentru functionarea si organizarea cognitiva, are energia deturnata de la el. Ca urmare, nu putem gandi la fel de clar.

Gandurile de furie, ura, genereaza in corpul nostru stres, obliga organismul sa-si mute atentia pe alte lucruri decat sistemul imunitar, claritatea ducand la anxietate si accelerarea ritmului cardiac si a respiratiei, primele simptome de panica

E demonstrat stiintific ca in cele mai multe dintre situatii noi ne facem singuri rau cand am putea, facand fapte bune, sa ne facem si noua bine nu doar celor din jur.

Si pentru ca stiu asta, si am testat asta de multe ori, ma intreb adesea: de ce nu facem mai multe fapte bune ca sa ne fie si noua mai bine? Care sunt lucrurile din educatia noastra care ne fac sa ne concentram mai mult pe lucrurile negative, cand ele ne fac biologic rau?! (stiu, e si despre supravietuire, e genetic, dar…)

*

Sunt preocupata de multa vreme de aceste lucruri – mai bine de 20 de ani, am si scris de multe ori despre asta – cand am luat decizia ca, din banii pe care-i castig, sa donez 10% pentru fapte bune. Cel mai adesea donez copiilor bolnaviori, unui centru pentru batrani, dar si unei asociatii care are in grija pisici accidentate.

Nu fac caz de asta, nu e vorba despre fapta mea buna, stiu ca gestul imi face mie bine – poate intr-o forma care tine de ego, imi aduce o bucurie gandul ca am putut ajuta pe cineva si ca ajutorul meu a venit neasteptat pentru beneficiar, ca o mica magie.

Acelasi lucru ma ghideaza cand trimit complimente si felicitari celor care fac proiecte faine, cand ii laud public pentru ceva ce mi-a placut – chiar daca uneori nu il cunosc pe autor. Ma gandesc ca ii aduce o bucurie faptul ca cineva, de niciunde, il/o lauda public pentru munca sa.

Zilele astea mi-am facut online un card Raiffeisen pentru ca imi place ideea de card Galben care face Bine. E un card de debit care a ajuns acasa in cateva zile.

De fiecare data cand voi plati – la POS sau online – cu noul meu card, Raiffeisen va face o donatie pentru Daruieste viata, asociatia care a construit un spital pentru copii si care acum a inceput campania pentru a construi un campus medical, o noua cladire langa spital, pentru a muta celelalte specializari din Marie Curie, iar spatiul din vechiul spital Marie Curie sa devina loc de invatat, spatii de cazare pentru parintii care au copiii bolnaviori la tratament.

Raiffeisen Bank Romania sustine Daruieste Viata cu 1 milion de euro pentru demararea constructiei campusului medical de la Marie Curie astfel incat toti pacientii care se trateaza la acest spital din Bucuresti sa beneficieze de aceleasi conditii de tratament la cele mai bune standarde.  Dar donatiile care vin odata cu platile prin Cardul Galben care Face Bine sunt suplimentar de donatia de  1 milion de euro.

Eu sunt dintre donatorii Daruieste viata, cred ca este una dintre cele mai spectaculoase dovezi ale ultimilor ani despre cum ambitia si vointa unor femei au schimbat vietile multor oameni. Ma emotioneaza mult puterea lor si rezultatele muncii lor si le voi sustine intotdeauna cu tot ce pot.

Si nu aveam cum sa nu raspund si la ideea Raiffeisen care face inca o fapta buna.

Am mai scris de-a lungul anilor despre cei de la Raiffeisen si implicarea lor in festivalul de teatru de la Sibiu si cat de coerent au sustinut teatrul in Romania, mai ales in pandemie cand au creat o oaza de bine pentru cei care erau in lockdown si aveau nevoie de intamplari online care sa le arate, prin arta, ca lumea e frumoasa. Poate ca astazi ne-am luat cu treaba si anii de pandemie par departe, dar eu stiu cat de utile au fost initiativele culturale de atunci, cum ne-au dat momente de bucurie.

Mi se pare ca e un match perfect cu valorile mele acest card care face bine si nu aveam cum sa nu-mi fac unul. Va puteti face si dvs aici

P.S. Viata ne aduce impreuna in moduri cum nici nu imaginam. Acum multi ani, cand lucram in echipa de comunicare de la FITS am propus sa facem o alee a celebritatilor, sa marcam cumva in spatiu public oamenii important care vin in Sibiu pentru ca trecatorii sa-i descopere si peste ani. Dl Constantin Chiriac a imbratisat ideea mea si langa teatrul Thalia e aleea cu stelutele cu numele unor oameni uriasi din teatru, dans. Raiffeisen e unul dintre partenerii care sustin financiar acest demers. Nu le-am spus niciodata asta, dar le multumesc tare pentru inca o “urma” pe vecie in societate.

Am vazut in screeners miniseria pe  care o vedeti de maine la HBO, la care am zambit amar. Imi doream sa o vad pentru Kate Winslet care e presedinta unei tari fictive, intr-un regim autoritar, dictatoriale si credeam ca e un fel de House of cards cu o doamna eleganta.

Dar este mai aproape de umorul negru din Don’t Look Up si, desi ca spectator stii tot timpul ca e o societate fictiva abordata in cheie comica, pentru est europeni care au avut comunismul in casa, n-ai cum sa nu vezi asemanari. Cu o Kate Winslet spectaculoasa, amuzanta si infricosatoare in rolul imperiosului cancelar al unei tari fictive si fara nume din Europa Centrala, serialul este o comedie care nu ignora niciodata dramele reale si globale.

The Regime a fost filmat partial in Austria, in  Schonbrunn, resedinta istorica de vara a Habsburgilor. Sunt multe indicii din viata reala a celor ca noi, care am trait comunismul, chiar daca stim din mini serie ca e o tara din Europa centrala (n-are niciodata nume).

In primul rand pe dictatoarea sefa o cheama Elena si undeva se spune ca e fizician. Ea pare departe de orice fizica, iar noi romanii  stim ca Elena Ceausescu era chimist de renume mondial fara sa stie sa scrie prea bine. (o meteahna a minciunilor despre educatia academica pe care o ducem mai departe si la 30 de ani de la caderea “regimului” din tara noastra.)

Apoi, Elena -Kate Winslet e ipohondra, crede ca in palatul ei e mucegai, are un cetatea care masoara umiditatea in fata ei, oriunde merge prin palat. Mai mult chiar, are bufeuri pentru ca e la menopauza, asa ca opreste nu doar caldura din palat ci din toata tara, iar cetatenii stau iarna cu haine groase pe ei.

Ajunge sa fie in disputa cu Statele Unite si isi doreste prietenia Chinei (aici, avem de la Putin la oricare alt dictator, inclusiv Evita Peron a carei eleganta e cumva copiata de personajul lui Winslet).  Pe masura ce povestea avanseaza si ea devine tot mai dezlantuita, serialul echilibreaza abil comedia si drama, punand in discutie legaturile din lumea reala.

Vladimir Putin ne vine inevitabil in minte, mai ales cand vedem cum Elena isi transforma in puscariasi rivalii sau cum comploteaza sa invadeze o tara vecina, pretinzand ca a fost a ei dintotdeauna. Are discursuri la balcon catre ceea ce ea este convinsa ca este un public adorator, cum a avut Ceausescu dar si Eva Peron. Manipuleaza mass-media, spunand minciuni flagrante si oferind spectacole ostentative, dansand si cantand “Mos Craciun” ca mesaj video de Craciun pentru tara. Bunul gust nu este punctul ei forte.

Dar povestea devine din ce in ce mai intunecata pe masura ce se indreapta spre un final care da de gandit, nu neaparat cel pe care ai putea crede ca il va urma. Tara e atacata de rebeli in prejma Craciunului si ea e nevoita sa fuga prin canale subterane.

In lumea reala, regimurile din URSS si Romania, ambele dictatoriale, au “cazut” de Craciun.

Nu va spun intriga total pentru ca sa nu va stric surpriza si urmariti miniseria, adaug doar ca apare si Hugh Grant intr-un episod, ca muzica e facuta de genialul alexandre Desplait, ca serialul a fost creat de Will Tracy, care a co-scris filmul satiric The Menu si a scris la cateva episoade Succession, si e regizat de Stephen Frears (The Queen) si Jessica Hobbs (The Crown), fiecare cu cate 3 episoade.

Regimul, e o satira absurda, dar cu multe elemente de pe langa noi impachetate in evenimente amuzante, insa cu consecinte grave. Si dincolo de amuzamentul povestii, e o tristete ascunsa cand vezi ca marile regimuri dictatoriale au avut atat de multe in comun si toate au fost niste caricaturi sociale. Poate de asta filmul are un ton care pare ca iti transmite ca cel mai bine este sa razi ca sa nu plangi de ceea ce e in jurul tau.

Miniseria de 6 episoade incepe de maine 4 martie la HBO Max.

Am norocul sa imi pot organiza timpul cum imi doresc, chiar daca am de indeplinit niste deadline-uri.

Cum functionez foarte bine cu to do list, si am carnetele speciale pe care le achizitionez la inceputul anului (pe langa agenda in care imi am programul mare pe multe luni inainte si imi fac intrebarile pentru interviuri),  in ultimii ani am invatat sa-mi pun pe to do list, nu doar chestiunile de job, ci si cele pentru sufletul si echilibrul meu emotional.

Iata  to do listul meu pt echilibru si linistea sufletului meu.

Chestiunile zilnice: exercitiile de kineto (am avut ceva probleme de sanatate si sunt importante exercitiile zilnice), rutina de beauty, cel putin o masa “cruda”, cel  putin o vorba buna catre cineva, o fapta buna, o incurajare pentru cineva cu care n-am mai vorbit sau simt ca are nevoie de sprijin.

• Obligatoriu, daca vad ceva scris bine si frumos, daca vad un interviu bun facut in online trimit un mesaj celui care l-a facut si dau share. Mi se pare ca e important sa spunem catre altii si lucrurile bune pe care le fac, nu doar sa ii criticam pe cei pe care-I prindem in offsaid.
• Nu urmaresc multe lucruri in online pentru ca nu sunt in targetul meu, nu gasesc sensul emisiunilor in care se comenteaza stirile/podcasturile; inteleg trendul, pentru unii e distractie si un acces mai facil la asimilarea, intelegerea unor informatii. Pentru mine sunt 3 ore in care pot citi o carte, daca vreau sa aflu ceva despre omul respectiv pe care-l “explica” altii, il sun direct, altfel pot judeca cu mintea mea orice vad nu trebuie sa vad pe cineva dandu-se cu parerea despre ce a spus X sau Y. (am testat vreo doua emisiuni de astea cu comentarii sa inteleg ce fac tinerii si aveam mai multe referinte si din carti, si din viata, decat ei… deci pt mine e pierdere de vreme.)

Chestiunile saptamanale.

Sa fac ceva care imi place si imi aduce confort.

• In cazul meu inseamna prajituri si flori in week end, o carte buna, o muzica frumoasa, stat la soare pe terasa intr-o carciuma faina sau pe balcon unde bate soarele.

Sa ma bucur de o pauză de ceai sau de cafea cu o carte sau cu un prieten.

• Imi iese nu chiar in fiecare saptamana din considerente de vreme, dar macar cateva mesaje catre prieteni tot trimit 😊

Sa ma opresc din tot ce fac/gandesc.

• E un exercitiu greu si imi ia o jumatate de ora cel putin in week end sa pot sa-mi cobor ritmul interior.

Sa-mi aloc timp sa ma gandesc la imaginea de ansamblu și la lucrurile bune din viata mea. Mi se pare ca ma ia viata in viteza, ca am prea multe deadline-uri si griji pe care cateodata le mut de pe o zipe alta pt ca nu doveddesc toate lucruriel intr-o zi si, daca nu mi-as lua o pauza mentala, sa fac un pas in spate si sa ma bucur de ce mi se intampla, as fi ca un soricel care se invarte intr-o cusca in alergare.

• Sunt o persoana foarte norocoasa, mi s-au intamplat si mi se intampla foarte multe lucruri minunate in viata si tin mult sa nu ma “fure” agitatia vietii si sa nu iau de-a gata lucrurile frumoase. Sa-mi gasesc timp sa le constientizez sa fiu recunoscatoare pentru ele si sa “pay it forward”
• Am mai povestit ca la fiecare incasare de bani dintr-un proiect special fac o donatie fie catre o asociatie care are grija de pisicute (am doua preferate), fie catre o casa de ajutor pentru copiii si batranii dintr-un sat.

In ultima vreme am un nou obicei, ma concentrez dimineata asupra lucrurilor pe care vreau sa le imbunatatesc la mine: la nivel fizic sau intelectual.

• Pentru ca sunt preocupata sa invat in fiecare zi cate ceva. (si la urban.ro am pus un motto pt cititori, “fiecare zi in care invatam ceva e o zi buna”. E un drive care imi da sens sa muncesc, si cred ca si colegului Eduard, faptul ca intr-o lume plina de mizerii avem privilegiul sa punem in spatiu public lucruri din care oamenii sa invete ceva frumos)

Mi-ar placea sa mai fac un curs ceva, sa mai invat formal lucruri, cu lectii si profesori, cu disciplina de rigoare, dar din pacate e un efort fizic si mental pe care nu mi-l permit acum. Am renuntat oricum la multe proiecte, ca sa mai cobor ritmul de munca.

La sfarsitul saptamanii, am mereu momentul de rasfat cu flori, cafea sau ceai in cesti de portelan, cu the newyorker (care momentan nu mai vine, nu stiu de ce, am fct tulumbe la postas sa se rezolve), momentul de spa de acasa care include o baie cu arome, masti de fata si alte rasfasturii de fetite😊 )

Viata m-a invatat ca, in teorie, ne dam seama ca avem nevoie de asemenea momente dar, daca nu le punem pe un to do list si nu verificam periodic daca le-am dus la bun sfarsit, apar alte chestiuni mai importante si trecem peste aceste lucruri esentiale pentru liniste si echilibru.

De asta eu tratez foarte serios aceste aspecte care tin de echilibrul meu mental.

Ceea ce va doresc si dvs.

Fotografia de mai sus e dintr-o campanie de acum cativa ani, cand INNA a facut un cantec in care a vorbit de violenta domestica si a invitat mai multe femei sa faca poze “batute”. atunci eu am vrut sa merg la metrou asa si sa joc “disperarea”, nu m-a ajutat nimeni, nu m-a intrebat nimeni daca am probleme, desi am stat la intrarea de la metrou o juma de ora.

Zilele acestea s-a vorbit mult despre violenta domestica gratie piesei Erika Isac, Macarena.

A facut apoi Micutzu un podcast cu reprezentatii societatii civile, cu o victima a abuzurilor familiala si reprezentatul sindicatului politiei.Domnul politist recunoaste ca abia din 2019 violenta domestica a fost recunoscuta in Romania, oana atunci nu exista pentru autoritatile romane, desi e parte din stilul de viata al multor romani.

Inca o data am constatat ca oamenii nu stiu sa defineasca si sa identifice violenta domestica…asa ca m-am gandit sa trec mai jos toate formele de violenta domestica.

Inainte de asta, aici puteti vedea podcastul lui Micutzu.

Si apoi va rog sa mai cititi o data textul despre emisiunea tv  cu Nea Marin care ii bate pe participanti ca divertisment si forma de convingere sa faca ce vrea el sa faca.

Trist este ca oamenilor li se pare divertisment aceasta bataie. Eu am depus plangere la C.N.A si au ceva restrictii acum, dar producatoare tot nu constientizeaza responsabilitatea expunerii violentei/abuzului ca divertisment.

Violenta in familie se manifesta sub mai multe forme, daca identificati una dintre aceste forme, luati atitudine si plecati din relatie, oricat de greu v-ar fi la inceput. Va las mai jos si numere de telefon unde sa sunati.

• Violenta fizica – vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, trantire, imbrancire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusive mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu effect similar

• Violenta verbala – adresarea unui limbaj jignitor, utilizare de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare

• Violenta psihologica – impunerea vointei sau controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrative asupra obiectelor sau animalelor, amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, gelo zie, contrangeri de orice fel etc.

• Violenta sociala – impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar

• Violenta sexuala – agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal

• Violenta economica – interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar

• Violenta spirituala – subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

0800 500 333 este linia gratuita unde victimele violentei domestice pot suna.

Cateva asociatii care te pot consilia:

https://solwodi.ro/centrul-de-recuperare-pentru-victimele-violentei-in-familie/

Anais https://asociatia-anais.ro/

https://casaioana.org/

sibiu https://asociatia.luthelo.ro

Mi-a adus aminte Edi (colegul cu care fac urban.ro si prietenul cu care impart multe, Eduard Enache) de rugaciunea lui Antoine de Saint Exupery.

Am recitit-o si mi-au dat lacrimile instant, are atat de multe lucruri in care cred si eu…

La sfarsit, pun o poveste foarte personala despre cand am fost la slujba la Vatican.

Doamne,

Fa-ma atent si inventiv, ca in rutina zilelor sa ma pot opri in fata descoperirilor si a experientei care m-au intrigat. Invata-ma sa gestionez corect timpul vietii mele. Ofera-mi un simt al observatiei, pentru a putea diferentia lucrurile importante de cele mai putin importante. 

Iti cer sa-mi dai puterea retinerii si a intelegerii, ca in viata sa nu deviez de la ceea ce este important, dar sa-mi planific rational timpul, sa pot vedea si varful muntelui, si valea si uneori sa pot gasi timp pentru bucuria artei. Ajuta-ma sa inteleg ca visele nu sunt un ajutor. Nici dorul fata de trecut, nici dorintele fata de viitor. Ajuta-ma sa fiu aici si acum si sa percep aceasta clipa ca cea mai importanta.

 Apara-ma de credinta naiva ca totul in viata trebuie sa fie usor. Ofera-mi constientizarea faptului ca toate greutatile, infrangerile, caderile si nemultumirile sunt o parte fireasca a vietii, datorita careia crestem si ne dezvoltam. 

Adu-mi aminte ca inima mereu e in conflict cu ratiunea. Trimite-mi la momentul potrivit pe cineva care va avea curajul sa-mi spuna adevarul, dar sa o faca cu dragoste. Stiu, multe probleme se rezolva fara sa faci nimic, deci invata-ma sa astept.  Stii cat de mult avem nevoie de prietenie. Ajuta-ma sa merit acest dar al sortii. Da-mi o fantezie bogata, ca la momentul potrivit, la timpul potrivit, vorbind sau tacand, sa pot oferi cuiva caldura necesara. 

Fa-ma omul care poate ajunge si pana la cei cazuti. Fereste-ma de frica evitarii lucrurilor importante din viata. Nu-mi da ceea ce vreau, da-mi ceea ce-mi trebuie cu adevarat. Invata-ma arta pasilor mici.”

Antoine de Saint Exupery in cartea biografica a lui Stacy Schiff

*

Cand am fost la Vatican am participat si la o slujba foarte foarte emotionanta si preotul dupa ce ne-a invitat sa dam mana cu vecinii nostri de scaune si am cunoscut oameni din diferite locuri ale lumii (f frumos, f deschis), ne-a invitat sa ne rugam.

Eu nu sunt cea mai religioasa, in sens dogmatic, persoana din lume. Incerc sa fiu corecta, sa nu mint, sa nu fur, sa practic recunostinta si sa am intelegere pentru semenii mei. Uneori imi iese, alteori nu.

Atunci acolo, in fata indemnului sa spun o rugaciune in gand m-am panicat: nu stiam nimic sa spun din biblie.

M-am rugat din suflet pentru intelepciune, binele celor din jurul meu, linistea mintii si alte cateva lucruri.

Nu o sa povestesc aici rugaciunea, desi mi-o amintesc in detaliu, dar cand am iesit din biserica mi-am sunat un prieten – absolvent de  istoria religiilor la Sorbona – si i-am spus ca eu, in mintea mea, m-am facut de ras pentru ca in afara de Tatal Nostru si Inger ingerasul meu nu stiu nicio rugaciune “oficiala” si i-am spus ca mi-am inventat propria rugaciune in care n-am cerut nici sanatate, nici bunuri materiale, nimic standard…

El a ras, mi-a cerut sa-i spun exact ce cuvinte am rostit si, mai tarziu, mi-a trimit pe mail fragmentul din Biblie care semana foarte foarte mult cu rugaciunea mea.

Stiu ca pe multi gandul de a manca la McDonald’s inseamna a ti se intampla ceva rau. eu nu cred asta, sunt constienta ca in tara aceasta – cum am mai scris – pentru un copil necajit – si nu numai, un hamburger de la McDo inseamna un rasfat.

Si il merita din plin, daca doar asta e ce isi poate permite.

Imi place mult programul asta cu carti de la McDo care incurajeaza cititul in randul copiilor prin seria de carti „Little People, Big Dreams™”, care au la baza povestile unor oameni exceptionali: creatori, artisti, oameni de stiinta si lideri, cu realizari incredibile si contributii semnificative in diferite domenii.

Programul Happy Meal™ Readers, prezent in toate restaurantele McDonald’s din Romania, reprezinta angajamentul companiei de a stimula interesul pentru lectura si de a oferi modele inspirationale copiilor.

Cartea vine la Happy Meal care costa 14 lei si pentru un parinte care nu-si permite sa-i cumpere carti copilului lui, dar si-ar dori ca el sa-si depaseasca conditia, sa faca scoala, sa aiba putere si aripi sa zboare pe drumului, pentru un asemenea parinte poate fi o gura de aer.

Plus ca pentru un copil, o carte care vine de la McDonald’s e mai atractiva decat una din librarie, si il poate inspira, ii poate arata o lume la care sa viseze si sa lupte sa o atinga.

Colectia Happy Meal™ Readers continua sa inspire si in 2024, cu titluri captivante precum „Pot fi o legenda a sportului”, povestile lui Pele si Muhammad Ali, „Pot fi un scriitor plin de inspiratie”, povestile Mayei Angelou si ale Jane Austen, „Pot fi astronaut”, povestile lui Neil Armstrong si Sally Ride, „Pot fi un atlet extraordinar”, povestea lui Terry Fox, „Pot fi un alpinist curajos”, povestea lui Tenzing Norgay, „Pot scrie o poveste infricosatoare”, povestea lui Mary Selley. Cartile sunt disponibile in restaurantele McDonald’s® in limita stocului disponibil.

1.2 milioane de carti au fost alese de catre clientii McDonald’s in 2023, iar de la lansarea programului, in 2019, peste 2.7 milioane de carti au fost alese in locul jucariilor, odata cu achizitionarea meniului Happy Meal.

*

Conform sondajelor si statisticilor, in Romania 11 milioane de oameni nu au citit nici macar o carte.

*

Cum ziceam la inceput stiu ca puristii vor sari in sus si vor spune orice au citit ei de rau despre Mc Donald’s. Dar… pentru un parinte care NU ARE BANI si nici stiinta sa aleaga carti, aceasta idee de carti cu Happy Meal e minunata si il poate ajuta pe copilul lui.

Altfel, urmeaza sa scriem pe urban.ro in sectiunea dedicata Olimpiadei cam cati hamburgeri de la McDO se mananca in satul olimpic in timpul Jocurilor Olimpice…

Am fost la Londra, in culisele olimpiadei, am vazut cum aratau restaurantele sportivilor, am aflat cat de multi hamburgeri se mancau zilnic.

Nu este un articol platit 🙂 voi scrie despre carti oricand si oricat cu mare mare drag. pentru ca stiu ca pot schimba minti si vieti.