Sacou Venera Arapu, marimea 38
Pret de pornire: 200 RON/ 100 RON
Donator: Ioana Dumitrescu
Selene
Statueta Bronz Marcel Guguianu
pret de pornire 2000 euro/ 1000 euro
Donator Giulia Nahmany
Giulia prezinta emisiunea Transformarea (TVR1) si a cintat impreuna cu Morandi hitul Beijo La La.
Acesta este cel mai valoros obiect din licitatia noastra. Sculptorul Marcel Guguianu este supranumit un Rodin al Romaniei, are peste 25 de inalte distinctii internationale pentru creatiile sale. O versiune a acestei sculpturi, in marmura, se afla in Colectia de Stat a Romaniei.
*
“Exista sculptori care sculpteaza liniştea. Exista sculptori care sculpteaza spatiul si altii violenta. Marcel Guguianu sculpteaza tandretea.” Ionel Jianu.
Licitatia caritabila Tabu desfasurata in perioada 27 oct – 3 noiembrie a reusit sa stringa 14465 RON din vinzarea a 129 de obiecte.
Banii obtinuti vor merge, asa cum ne-am propus, in contul colegei noastre Ecaterina Bordei, al carei tata trebuie sa faca o operatie al carei cost este de 20.000 de euro.
Va multumim tuturor celor care ati participat la licitatia noastra si speram ca va veti bucura de obiectele achizitionate cu acelasi drag cu care le-au donat cei care ni s-au alaturat cauzei noastre.
Am avut un target de minim 5000 de euro pentru aceasta licitatie si ne-am apropiat simtitor de suma propusa. Vrem insa sa mergem mai departe si sa ne atingem tinta, asa ca pentru inca o saptamina licitam obiectele ramase, cu preturi modificate, dar si alte obiecte noi donate de vedete.
In noua licitatie avem 130 de obiecte, unele “proaspete” donate de Mihaela Radulescu, Dani Otil, Wilmark, dar si donatii de la partenerii nostri deja vechi in aceasta initiativa Oana Cuzino, Adela Popescu, CRBL, George Vintila, Catalin Botezatu.
Regulile licitatiei ramin aceleasi: fiecare participant anunta suma licitata intr-un comentariu in blog, iar obiectul este adjudecat de persoana care a anuntat suma cea mai mare la sfirsitul perioadei de licitare. CITITI NOUL REGULAMENT!
Va asteptam incepind de vineri 6 nov ora 12:00 pina miercuri 11 nov. ora 15:00 sa va achizionati obiecte de designer la preturi de Sale si sa faceti in acelasi timp o fapta buna.
Daca doriti sa faceti donatii independent de licitatie, o puteti face in contul RO 05 INGB 0000 9999 0017 8331 , ING Bucuresti (Ecaterina Bordei)
Va multumim.
ana vrea sa ia lectii de pian si, auzind-o, mi-am adus aminte de The Piano. daca n-ati vazut filmul, pliz do do do do.
super rafinat. super emotionant. cu un erotism si o sensibilitate …mmmmmm:)
am cintecul asta in Ipod si intr-o vreme l-am ascultat pe repeat.
am si cd-ul original cu soundtrack-ul, pe care i-l dau anei care cit am scris eu post-ul asta si-a si gasit profa de pian.
sunt acasa, intre multe perne si batiste, cu laptopul pe genunchi si transcriu un interviu facut acum 2 zile.
ca de niciunde, mi-am dorit f tare sa revad filmarea asta … pina la ultimele secunde.
ceea ce va doresc si voua
si, nu n-am gripa noua. m-am testat 🙂
Este ora 15:00, ceea ce înseamnă că sales-ul caritabil Tabu s-a încheiat! Le mulţumim tuturor celor care au licitat pentru a da o mână de ajutor tatălui colegei noastre.
Fiecare participant la licitaţie care şi-a adjudecat unul sau mai multe obiecte va primi un mail de felicitari, in care vor fi specificate detaliile legate de intrarea in posesie a premiului si modalitatile de plata.
Zilele viitoare vom comunica suma pe care am reusit sa o stringem prin aceasta licitatie.
Multumim inca o data
Nu ţi se întâmplă foarte des în viaţă să stai faţă în faţă cu o Bond Girl, să poţi analiza îndeaproape cât de mult lucrează photoshopul la apariţiile ei în reviste sau cât de spirituală e dincolo de replicile scrise de scenarişti.
Cum Olga Kurylenko, partenera lui Daniel Craig în Quantum of Solance, este vedeta calendarului Campari 2010, am întâlnit-o la începutul lui octombrie, la Milano, într-unul din lobby-urile somptuoasei vile Campari.
Iată ce am aflat în cele 9 minute şi 20 de secunde cât a durat întâlnirea.
„Mama e pictoriţă şi profesoară de desen. Fără să-şi dea seama, mi-a insuflat spiritul de artist. Am văzut-o de mică pictând; la noi în casă veneau oameni care îi pozau pentru portrete, mergeam cu ea când făcea peisaje, pasteluri, îmi arăta cărţi cu portrete, tablouri faimoase. Printre puţinele excursii pe care noi le-am putut face, pentru că eram foarte sărace, au fost cele de la Sankt Petesburg şi Moscova, ca să vizităm muzeele mari.
Vroia să-mi arate ce înseamnă cultura pentru că în oraşul nostru nu existau asemenea evenimente.
Aveam 9 ani când am mers la Sankt Petesburg, eram un copil, dar tot am parcurs fiecare muzeu în parte. Iar la Moscova am fost când aveam 14 ani. Atunci, la prima mea vizită în Moscova, m-a văzut agenta care mi-a propus să devin model, bulversându-mi viaţa. Mama a luat cartea de vizită a femeii care i-a făcut propunerea şi s-a uitat neîncrezătoare. Eram venite din provincie şi, să te abordeze cineva pe stradă într-un oraş atât de mare, a făcut-o să fie foarte circumspectă. Primul lucru pe care l-a spus a fost: «noi nu avem bani de nicio şcoală».
Când femeia a asigurat-o că, dacă ei cred în cineva, investesc în şcolarizare, deci nu trebuie să plăteasca nimic, a fost de acord să mergem să vedem despre ce e vorba. Am revenit peste câteva zile şi mama a vorbit cu fiecare membru al echipei în parte, ca să se convingă că e treabă serioasă.
Primele mele fotografii ca model au fost foarte «ruseşti», aveam părul lung, dincolo de coate şi mi-au făcut două cozi mari şi groase, pe lângă urechi. Mai păstrez fotografiile, le are mama acasă.
De acolo a început aventura, a urmat apoi Parisul unde m-am mutat ca să muncesc ca model şi, mai târziu, cinematografia. Din Ucraina mi-e dor de mama şi de verişori cu care păstrez legătura, dar nu îmi lipsesc ţara şi locurile. Iar prietenii din copilărie, puţinii prieteni apropiaţi pe care i-am avut, sunt toţi emigranţi acum. Una dintre prietenele mele din copilărie locuieşte în Israel şi am revăzut-o când am filmat acolo. Alta locuieşte în Cairo şi o alta e la Londra, unde locuiesc şi eu, aşa că o văd des. E încredibil că întreaga mea gaşcă de fete a emigrat şi am reuşit să păstrăm legătura. Cum trăiesc departe de Ucraina de foarte multă vreme, m-am format post adolescenţă în afara acestei ţări. Aşa că mai mult de jumătate din ceea ce sunt – educaţia emoţională, cum să-mi câştig banii, cum să trăiesc independent, nu cu familia sunt lucruri pe care le-am învăţat în Franţa. Mă simt mai mult franţuzoaică decât rusoaică. Nu mi-e teamă că am să rămân în mintea oamenilor drept «una din fetele Bond». Sunt într-o companie frumoasă şi a fost un rol important pentru mine. De la Quantum of Solance am mai filmat alte 3 pelicule şi publicul mă va vedea şi în alte personaje, cu alte trasformări.”
Olga Kurylenko a avut de interpretat 12 femei diferite, tema calendarului Campari pentru 2010, realizat de fotograful italian Simone Nervi fiind «O femeie. Un oraş. O băutură. Posibilităţi nesfârşite».
206 obiecte in sales caritabil tabu. vedete, prieteni si colegi cu donatii emotionante.
Aici poti gasi lista tuturor obiectelor care sunt scoase la licitatie, fiecare obiect te conduce printr-un link catre pagina lui de descriere.
Licitatia se desfasoara in perioada 27 oct , ora 12.00 – 3 nov, ora 15.00
Regulamentul licitatiei il poti citi aici!
Pentru cei care doresc sa doneze direct in cont, gasiti mai jos datele:
RO 05 INGB 0000 9999 0017 8331 , ING Bucuresti
Ecaterina Bordei
daca doriti unul dintre obiectele din acest sale, va rugam sa faceti un comentariu la postarea respectiva si sa anuntati suma pe care doriti sa o dati pentru obiectul respectiv.
procedura este ca la o licitatie obisnuita. pe durata sale-ului fiecare participant isi anunta suma cu care doreste sa cumpere obiectul, iar la sfirsitul perioadei, obiectul este adjudecat de cel care a dat suma cea mai mare.
licitatia se inchide marti, 3 noiembrie, la ora 15.00
va rugam ca la postarea comentariului sa va mentionati o adresa de mail valida. ea nu va fi facuta public, dar va fi singura modalitate prin care noi vom putea a intra in contact cu voi.
pentru donatii puteti folosi contul
RO 05 INGB 0000 9999 0017 8331, ING Bucuresti
Ecaterina Bordei
aici puteti citi regulamentul licitatiei
va multumim
Marti, 27.10.2009, Tabu organizeaza o sesiune de SALES caritabil al carei scop este strangerea de bani pentru o operatie complicata la care va fi supus tatal unei angajate a revistei (Ecaterina Bordei, Brand Manager).
Sales-ul care are loc pe blogul bazavan.tabu.ro reuneste obiecte ale vedetelor care au aparut in paginile revistei de-a lungul timpului, o desfasurare impresionanta de forte cu peste 50 de vedete care au raspuns solicitarii Tabu.
Reactia personalitatilor este cu atat mai impresionanta cu cat, multi dintre ei nu s-au limitat doar la a dona un obiect drag, ci au vorbit cu colegi sau prieteni ca sa faca si ei donatii. Andreea Berecleanu – care a donat impreuna cu sotul sau, Andrei Zaharescu, un ceas Tissot si o bijuterie unicat – si-a rugat prietenii sa ni se alature si astfel Lucian Mandruta a daruit un aparat de fotografiat, iar un cuplu prieten a donat un samovar, obiect de colectie.
Malvina Cservenschi s-a transformat in ingerul pazitor Tabu in TVR si a adunat de la colegii sai Mihai Constantin, Albertina, Roxana (,,Stii sport’’) si Giulia Nahmany tablouri, rochii de designer si alte obiecte cu valoare emotionala foarte mare.
Printre cele mai spectaculoase donatii sunt cele ale regizorului Radu Afrim (a donat premiul UNITER castigat in 2006, impreuna cu haina creata de George Enache special pentru acea gala) si premiul Cinemaiubit castigat de Andi Vasluianu.
Incepand de marti 27 octombrie puteti gasi in cadrul SALES-ului Caritabil Tabu obiecte donate de Catalin Botezatu, Silvia Serban, Adela Popescu, Nicoleta Luciu, Laura Cosoi, Irina Marinescu, Mihaela Glavan, Adrian Vancica, Gabriela Vranceanu Firea, Ovidiu Buta, Cosmin Bumbut, Cornel Lazia, Adrian Oianu etc
Sales-ul se desfasoara timp de o saptamana. Mai multe detalii pe www.tabu.ro
*
va rog mult sa anuntati pe blogurile voastre acest eveniment caritabil.
Eu n-am amintiri personale cu dl Dinica si, intr-un mod egoist, regret asta. Asa ca zilele astea, plina de ginduri bune pt dinsul, traiesc amintirile prietenilor mei.
Astazi Anca Macoviciuc (aka Mako)
*
ani buni auzisem prieteni la party-uri povestind faze care incepeau cu “o stiti pe aia cu dinica atunci cand…”. se povestea intamplarea, iar lumea radea. preluai faza si ziceai mai departe, pt ca povestile cu dinica salveaza orice conversatie
asa ca in momentul in care a urcat pe covorul rosu la tiff, acu 4 ani cred, cu sotia, l-am salutat emotionata, mi-a raspuns, si-am avut deodata sentimentu’ clar ca in seara aia o sa am si eu momentul meu cu dinica
stiam ca trebuia sa fie dus de oana b. intr-o anumita parte a culiselor la un moment dat in desfasurator si vazusem ca am si eu ceva liber in timpul ala;
cum eram eu fericita in capul meu si eram sigura ca nimic n-are cum sa iasa gresit, m-am dus cu voluntarele mele in culisele de pe stinga ca sa ma asigur ca stiu dupa ce actori/staruri tre sa mearga si sa-i aduca unde trebuie, fix cu 5 min inainte de cum scria pe desfasurator, pe motiv de paranoia. a inceput gala, parea sa mearga totul ca uns.aveam o fata jumate uguroaica, f emotionata, care insa nu prea stia actorii romani si aia avea un singur invitat de urmarit: pe stere gulea. stia ca sta la loja x pe dreapta s-a dus dupa el, era intuneric, a intrat, a vazut un domn cu parul alb si-a intrebat daca e stere gulea. i s-a raspuns ca da… pe holuri i s-a parut ei ceva ciudat, parca era mai altfel decat i l-am descris, pt ca si vorbea si parea f amuzant si o tot intreba de unde-l stie, daca i-a vazut filmele – in calitate de stere gulea.
si ajunge in culise… moment in care eu m-am albit, am scapat toate hartiile: era gheorghe dinica!
l-am salutat frumos, cat am putut sa scot din mine fara sa lesin, l-am rugat sa astepte 1 sec, am luat-o pe tanara tremurinda s-o intreb ce naiba e fost in capul ei de l-a luat pe dinica. el trebuia sa fie peste 10 min in cu totul alta parte a teatrului, in spatele scenei, dupa tot felul de cotloane si eu nu stiam drumul. semiunguroaica zicea ca l-a intrebat daca e stere gulea si de vreo 2 ori i-a zis ca da, dar numai ea stie cum a fost drumul de la loja in culise.
sper ca i-am oferit un pahar de apa domnului dinica. parea incantat ca l-a recunoscut cineva pana la urma si povestea amuzant ca a reusit sa para mai tanar si mai important. a zis ca se plictisea in loja si trebuia sa se dezmorteasca. domnisoara creata era f draguta, cauta un om cu parul alb si nu putea s-o dezamageasca. asa ca, de ce nu?
stere gulea se asezase in alta parte cred, sau, nu mai stiu cum a fost, conteaza doar ca n-a iesit momentul premiului acordat lui asa cum planuisem pe hartie; intre timp oana reusise sa ajunga la dinica si sa rezolve in asa fel incat dumnealui sa ajunga unde trebuia.
imi amintesc doar ca gheorghe dinica era f relaxat si vesel. noi eram varza si el ne tot zicea sa zambim, ca asa e in viata, tre sa razi, sa fii pregatit pt astea.
evident la live si la tv nu s-a vazut nimic suspect, totul a mers ca la desfasurator
dar in echipa noastra a fost cu semilesin la mine si la oana, cu vitamine, lacrimi de nervi si apoi lacrimi de ras, ce sa faci?cel mai important: domnul dinica a fost in superforma, a avut un discurs simpatic, lumea in picioare l-a aplaudat o gramada, si el s-a purtat minunat cu toti cei care l-au abordat.
l-am revazt la o alta editie a tiff si, dupa ce l-am salutat, mi-a zis ceva de genul: ai invatat sa razi sanatos! am ramas putin dezorientata. a trecut mai departe, inconjurat de lume, zambind…
si am inceput sa rad. ce sa fac.
de atunci, cand vine momentul galei tiff, toata lumea isi aminteste faza cu dinica, se asigura ca asa ceva n-are cum sa se mai intample. sa nu ne mai stresam ca o sa fie bine.
iar eu m-am ales, fara sa vreau, cu o bucata de poveste care incepe cu “stiti povestea cu dinica atunci cand a zis ca e stere gulea?”
cum da vara, cind e in concediu de la F5 (unde e Project Manager), Anca Macoviciuc e de gasit la Cluj – Accreditation Coordinator la TIFF. Face parte din echipa TIFF de la a doua editie a festivalului.
*
Daca ai o poveste cu Dl Dinica, poate o scrii aici. Multumesc.
Desi lucrez de vreo 15 ani ca jurnalist, nu m-am obisnuit sa iau de bun/uzual intilnirea cu oamenii MARI pe care-i admir. Stiu ca face parte din job, dar mi-e mai usor sa vorbesc cu ei cind fac interviu decit intr-o conversatie normala, pentru ca intilnirea imi provoaca intotdeauna un amestec de bucurie-rusine- spaima- incintare.
Oricum e greu de descris reactia care apare intr-o asemenea situatie, adrenalina pe care o simti prin vene. Cred ca e una dintre cele mai frumoase laturi ale meseriei asteia.
*
Si pentru ca stiu cit ma bucur de asemenea intilniri, imi place sa le dau ocazia oamenilor care admira pe cineva foarte tare, sa-l vada pe acel cineva de aproape.
Asa s-a intimplat cu Cristi China – chinezul pentru bloggeri – pe blogul caruia am citit ca, dupa vizionarea de la Politist adjectiv, l-a clasat printre actorii lui forever favoriti pe Vlad Ivanov.
Eu sunt o foarte mare fana a lui Vlad Ivanov si, pentru ca am avut norocul sa-l intilnesc, stiu ca e un super om in real life. Asa ca l-am invitat pe Cristi China la vizionarea de la Amintiri din Epoca de Aur, in speranta ca Vlad va veni si le voi face cunostinta.
S-a intimplat asta si sper ca domn Cristi s-a bucurat la fel de tare ca mine de intilnire.
(acum citeva luni, cind am primit un sms in care eram anuntata ca, in citeva minute, o sa ma intilnesc cu Vlad Ivanov, am avut nevoie de 10 minute de plimbare prin Mall ca sa –mi gasesc rasuflarea si sa –mi construiesc un raspuns decent la intrebarile “WTF? Ce ma fac acum? Ce vorbesc cu omul asta?”)
*
Am pus in editorialul meu din JN, o secventa din intilnirea de dupa proiectia de Aminitiri …part2.
Pe holul cinematografului, Vlad Ivanov comenta familiar filmul împreună cu doi dintre tinerii faimoşi în online-ul românesc (Cristian China-Chinezu şi Adrian Ciubotaru) cu care tocmai îi făcusem cunoştinţă. Se râsese mult în sală la o replică în care şoferul încearcă să capteze atenţia unei hangiţe care frământă un cozonac, iar Vlad – provocat de băieţi – a comentat: “Şi cum zice: «E bună drojdia?». Ar fi putut să întrebe orice, dar el întrebă asta”. Băietii au râs din nou, recunoscând perfect intonaţia din film, iar eu am conştientizat că şi Vlad Ivanov, oricât de mare actor ar fi, se uită la un film ca oricare alt spectator, bucurându-se de poveste.
Vlad Ivanov in 30 de secunde, JN, 24 oct
*
aici puteti citi, cum s-a vzt dinspre partea lui cristi aceasta intilnire