actorii au marele avantaj ca ramin pe pelicula si ne putem aduce aminte de ei, zimbind
e egoism desigur, ca ne aducem aminte, cel mai adesea, cind nu mai sunt
sa zimbim deci
Patrick Swayze dansind cu sotia sa, in loc de remember
o sa citim/ auzim multe patetisme zilele astea pe tema Patrick Swayze. Prefer sa va reamintesc ceva are vorbeste mai mult decit orice cuvinte.
Bicicleta – a Mercedes love affair (in constructie)
Timp de 5 zile testez o bicicleta Mercedes Benz Trekking 2009. Iata Jurnalul intilnirii noastre.
Ziua 1.
Vineri – prima intilnire. N-a fost dragoste la prima vedere. Am inceput cu nabadai.
Nu mai mersesem de citiva ani buni cu bicicleta si-mi era frica, dar mi-am propus sa ma duc acasa cu/pe bicicleta. So, am facut-o.
De la o virsta (cam ca a mea) e nevoie de ceva timp de tatonare pentru o noua iubire. Asa ca am mers o vreme la pas cu bicicleta pe care am decis ca o va chema Mertzy. ( e un nume neutru, poa sa fie si domn si doamna, dupa necesitati)
*
Cel mai bine imi statea la trecerea de pietoni, cind asteptam sa se faca verde: asa frumos mi se vedeau bratele arcuite pe ghidon, o minunatie. Si descoperisem si o pozitie in care imi era pusa talia in evidenta 🙂
*
Cind mi-am facut curaj sa stringem rindurile si sa devenim mai apropiate, am mers 200 de metri pina m-a depasit un pusti de max 12 ani, cu o greutate aproape de doua ori cit a mea. Mi-a adresat un rinjet arogant si ceva sunete dubioase, asa ca am rostit suparata, dintre multele frine si butoane din dotare: “fii cuminte, buflei ingimfat”.
Din spate, tot pe bicicleta, a aparut si mama copilului, iar eu am coborit usurel de pe minunata Mertzy, murind de rusine.
Am ajuns acasa, mai cu bicicleta, mai pe linga bicicleta, in 40 de minute. La un moment dat am fost privita f admirativ de un domn care biciclea cu casca, manusi si pantaloni adecvati. I-am soptit discret “nu e bicicleta mea”.
Ziua 2.
Din pricina programelor diferite, ne-am revazut abia seara. N-a apucat insa sa ni se faca dor, pe mine oricum ma dureau picioarele.
Am facut o noua plimbare in noapte si am avut timp de un bilant:
– in 20 de min m-am hotarit cu ce sa ma imbrac (am schimbat nenumarate tricouri si vreo 3 perechi de jeans, trebuia sa nu-mi fie nici cald, nici frig. si mai erau un teanc de alte conditii de indeplinit :D)
– in alte 10 am schimbat tenesi ca sa aleg unii care sa-mi fie mai comozi decit comozi,
– 5 minute am desfacut la bicicleta securizata cu mega lantz si…
– dupa 20 de minute de plimbare eram fleasca si obosita moarta.
Ziua 3, duminica
O plimbare matinala pe bdul Dacia. Mirosea a fum si-a toamna.
Deja iubirea noastra a capatat alte valente, puteam sa cascam ochii in peisaj si, da, tineam cararea dreapta. Aveam amindoua acelasi drum.
Am descoperit insa ca am niste muschi pe care nu i-am folosit de mult: unii pe la ceafa, altii pe brate si, desigur, la picioare. Vai, muschii de la picioare.
Seara Mertzy ca o vedeta ce este, a fost star la Bikewalk nr 6. Cu George care a si inteles ce stie ea sa faca, pentru ca eu doar o exploatez. Pe unde a umblat cu suratele biciclete si ce faimoasa si admirata a fost Mertzy, aflati de la George de pe blog. ( de unde am si furat o poza pentru ca n-am descarcat inca fotografiile mele)
Ziua 4
Azi nu ne-am plimbat. Mertzy sta cuminte la locul ei, ancorata atit de serios incit sper sa nu i se trezeasca nici cel mai mic gind de fuga de la mine. Cei care mi-au adus-o la teste dateau azi anunt ca sunt in cautarea unui asigurator de biciclete Mercedes. Nu mi-a sunat bine.
*
Mai am doua zile de teste, revin cu alte aventuri desigur
de ce tin cu Serena Williams in scandalul de la US Open
1. n-a fost greseala de picior
au aratat-o reluarile. A fost greseala arbitrului.
2. cind esti pe cale sa pierzi meciul, cind totul se joaca pe lama de cutit si ti se ia un punct, nu din greseala ta, nu din maiestria adversarului, ci pentru ca asa vede un arbitru, te apuca furia.
3. sigur ca e vulcanica, sigur ca e temperamentala, sigur ca are tupeu. dar aceste caracteristici au adus-o unde este. desi nu e sah, si-n tenis te lupti mult cu mintea ta si cu nervii adversarului.
4. de ce ne amuzam cind descriem nazdravaniile pe care el facea Nastase pe teren cind se contra cu arbitrii, iar acum ne ofensam la niste cuvinte care arata un temperament vulcanic? sau va mai amintiti de McEnroe? marii sportivi au vulcani pe dinauntru. uneori explodeaza.
5. sigur ca putea sa ceara sa se verifice mingea, sigur ca prin scandalul acesta i-a minimalizat victoria lui Clijsters, dar a rabufnit, la fel cum face si pe teren, in forta.
nu zic ca e minunat ce a facut, ca a urlat la o arbitra, dar nu e deloc minunat sa inceapa lumea sa dea cu pietre in ea.
ce va cinta diseara susan boyle la america’s got talent
Susan Boyle e special guest star la finala America’s Got Talent, in aceasta seara.
acesta e cintecul pe care-l va cinta in show.
Wild Horses, primul extras pe single de pe albumului care se va lansa pe 23 nov, I Dreamed A Dream. (despre album se zice ca a batut deja recordurile de pre sale pe amazon)
cum am intrat in Palatul Sutu si ce am facut acolo
M-a rugat Cristi Sutu sa scriu un post pt blogul lui cit e in vacanta. N-am apucat sa ma bucur de invitatie ca, desigur, m-am speriat/ rusinat. “ce sa scriu eu acolo?”
Au avut grija prietenii sa ma incurajeze “ai grija ca e citit de politicieni si oameni seriosi, sa nu faci mascari, sa nu povestesti prostii”; asa ca, numai cind ma gindeam ca va veni deadline-ul si va trebui sa scriu ceva, ma apuca panica instant.
(stiu, din scris traiesc si n-ar trebui sa reactionez asa. dar daca scriu ceva aici, pe blogul meu, si nu va place, n-am nicio problema. e casa mea si primesc oamenii in ea asa cum vreau eu. articolele din revista or ziar au regimul lor special, am antrenament si pentru incasat pumni si pt laudele pentru ele. dar cind merg in vizita, tre sa scriu la prieteni, totul devine mult mai complicat)
am trecut cu gindul peste 5 sau 6 posibilitati de subiecte. la un moment dat ma gindeam sa pun niste nuduri faimoase cu barbati, sa se bucure si partea feminina a cititorilor, pentru ca de politici se bucura barbatii care citesc blogul lui Cristi.
in cele din urma am ramas cu trei subiecte pe care le-am postat pe twitter intru sondarea opiniei publice. “tre sa scriu p sutu.ro alegeti: fotografi faimosi p care i-am intilnit, ceva f intim cu dl Rebengiuc or c cauta regizorul lui Monk in bucu?”
eu as fi vrut Monk, Cristi – din vacanta – mi-a spus ca-i suride subiectul cu fotografii faimosi. Ce a ales publicul cititi la o vizita in Palatul Sutu
premiile festivalului de la venetia 2009
* comunicatul oficial*
The 66th Venice International Film Festival ran 2nd to 12th September 2009.
The International Juries awarded the following prizes:
Venezia 66
– Golden Lion for best film: Lebanon by Samuel MAOZ (Israel, France, Germany)
– Silver Lion for best director: Shirin NESHAT for the film Zanan Bedone Mardan (Women Without Men) (Germany, Austria, France)
– Special Jury Prize: Soul Kitchen by Fatih AKIN (Germany)
– Coppa Volpi for Best Actor: Colin FIRTH in the film A Single Man by Tom FORD (USA)
– Coppa Volpi for Best Actress: Ksenia RAPPOPORT in the film La doppia ora by Giuseppe CAPOTONDI (Italy)
– “Marcello Mastroianni” Award for Best New Young Actor or Actress: Jasmine TRINCAin the film Il grande sogno by Michele PLACIDO (Italy)
– “Osella” for Best Technical Contribution: Sylvie OLIVÉ for the film Mr. Nobody by Jaco VAN DORMAEL (France)
– “Osella” for Best Screenplay: Todd SOLONDZ for the film Life during Wartime by Todd SOLONDZ (USA)
Orizzonti
– Orizzonti Prize to Engkwentro by Pepe Diokno (Philippines)
– Orizzonti Prize for Best documentary to 1428 by DU Haibin (China)
– Special Mention to Aadmi ki aurat aur anya kahaniya (The Man’s Woman and Other Stories) by Amit Dutta (India)
– Orizzonti Prize for Best documentary to 1428 by DU Haibin (China)
– Special Mention to Aadmi ki aurat aur anya kahaniya (The Man’s Woman and Other Stories) by Amit Dutta (India)
Controcampo Italiano
Controcampo Italiano Prize to: Cosmonauta by Susanna NICCHIARELLI (Italy)
Kodak will offer to the awarded director 40,000 euros in negative film stock – 35 or 16mm, chosen by the winner – to shoot a new feature film.
– Special Mention: Negli occhi by Daniele ANZELLOTTI and Francesco DEL GROSSO (Italy)
– Special Mention: Negli occhi by Daniele ANZELLOTTI and Francesco DEL GROSSO (Italy)
Corto Cortissimo (Prizes awarded on 10th September 2009)
– Corto Cortissimo Lion for Best Short Film to Eersgeborene (First Born) by Etienne Kallos (South Africa, USA)
– Venice Nomination to the European Film Awards 2009 to Sinner by Meni Philip (Israel)
– Special Mention to Felicità by Salomé Aleksi (Georgia)
– Venice Nomination to the European Film Awards 2009 to Sinner by Meni Philip (Israel)
– Special Mention to Felicità by Salomé Aleksi (Georgia)
“Luigi De Laurentiis” Award for a Debut Film
– Lion of the Future – “Luigi De Laurentiis” Venice Award for a Debut Film to Engkwentro by Pepe DIOKNO (Philippines) – ORIZZONTI
as well as a prize of 100,000 USD, donated by Filmauro, to be divided equally between director and producer
as well as a prize of 100,000 USD, donated by Filmauro, to be divided equally between director and producer
Persol 3-D Award for the Best 3-D Stereoscopic Film of the Year (Prize awarded on 11th September 2009)
– Persol 3-D Award: The Hole by Joe Dante (USA)
5 filme romanesti in finala la filminute
5 filme romanesti in short listul de 25 de la filmminute.
s-au vizionat peste 2000 de filme si 5 finaliste sunt ale romanilor.
critica internationala zice ca e inca un semn ca cinematografia noastra e minunata si ca e uns pirit aparte in romania.
filmele romanesti din finala sunt:
HOW DO YOU DO, de Gabriel Achim
HEATWAVE, de Mirel Bran ( corespondent Le Monde din Bucureşti) ( cu Nicoleta Lefter, Marius Manole si Mihai Smarandache)
GELU VS. ALEX de Bogdan Dumitrescu
RAPTURE de John Riley ( aici nu stiu de ce e cotat roman, desi il are pe Hostina in distributie)
votam si noi sa cistige un roman?
Amintiri din epoca de aur – in doua parti
cu o miscare f f desteapta, Cristian Mungiu si echipa sa lanseaza Amintiri din epoca de aur in doua serii.
prima parte a filmului, Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarasi, frumoasa e viata!, va putea fi vazuta incepand din 25 septembrie in Bucuresti, Iasi, Cluj, Constanta, Timisoara, Bacau si Pitesti iar partea a doua, Dragoste in timpul liber, va rula din 23 octombrie.
*
la Cannes am simtit interesul publicului si al criticilor pentru numele lui Mungiu si, ajunsa acasa, am tinut sa semnalez altruismul lui Cristian Mungiu: dupa super premiul lui, stiind ca toata critica internationala va fi cu ochii pe ceea ce va semna, a ales sa mearga la Cannes cu o creatie colectiva. criticii s-au uitat astfel la colegii lui de generatie, regizori si actori. un gest pe care foarte putini artisti (din orice domeniu) ar fi avut relaxarea sa l faca.
tocmai pentru ca sunt rare gesturile astea, ma intorc de cite ori am ocazia la el.
*
filmul meu preferat meu din serie e cel cu Vlad Ivanov, despre care am scris cind m-am intors de la tifff
*
tabu va face o proiectie speciala a “Amintirilor din epoca de aur” si, daca veti fi pe aproape de site-ul nostru, veti afla detalii. pina atunci va puteti juca pe site-ul filmului la sectiunea blog, raspunzind la intrebarea
tu ce-ti aduci aminte din epoca de aur?. cind scrieti aveti in minte ca o sa va citeasca (si) Mungiu si ceilalti regizori:)
*
altfel, cu singura femeie care semneaza regia in aceasta serie de scurte povestiri, Ioana Uricariu, va intilniti in tabu de octombrie.
n vdm la film
janet jackson in harper’s bazaar
harper’s-ul de la ei, nu de la noi
Janet Jackson despre frenezia media de la moartea lui Michael Jackson
“It will drive you crazy. People can have rhinoceros skin, but there’s a point when something’s going to hurt you. Not everyone is stone, stone. I haven’t watched the news in weeks. I had to ask my chef, ‘How’s Obama doing?’ I haven’t read a newspaper. On top of that, [we’ve lost] a family member.”
atelier de miscare corporala
atelier de mişcare corporală-Performing The Body, coordonat de coregraful Florin Fieroiu.
7 – 10 oct la Teatrul Ion Creanga
Atelierul este structurat pe 3 etape :
1) exerciţii de stimulare a creativităţii limbajului corporal
2) exerciţii de subordonare a acţiunilor unor reguli care nu sunt cunoscute dinainte
3) exerciţii de disociere a actului teatral în 3 roluri şi spaţii distincte: Generatorul, Dramaturgul şi Performerul:
Atelierul se adreasă tuturor actorilor interesaţi de a-şi redescoperi expresivitatea şi de a învăţa noi tehnici de comunicare non-verbală
Înscrierile se fac Secretariatul teatrului, Bd. Gheorghe Magheru nr 27, etaj 1,sector 1, Bucureşti , între orele 10 şi 15, pe baza unei cereri, până la data de 30 septembrie sau prin email : adriana.barbu@teatrulioncreanga.ro
pe cine mai iubesc zilele astea
ieri l-am iubit f tare pe vlad mixich pentru proiectul lui “a venit urita”. oameni de toate felurile povestesc in toate felurile despre depresie. f fin jurnalistic si, ceea ce e cu adevarat spectaculos, gindit special multimedia. e o speranta deci ca se vor face si la noi lucru de exceptie on line.
a venit urita
stiu ca vlad s-a “chinuit” emotional cu proiectul acesta, dar a meritat fiecare secunda de chin.
*
azi l-am iubit pe dobro.
voi il stiti drept macho-ul de la radio. eu il stiu drept omul care ma ajuta de cite ori dau telefon, chiar daca se trezeste din somn pentru asta.
si-l mai stiu drept cel care s-a emotionat la niste filme la care si eu am plins. si-l mai stiu… (ma rog, sa raminem aici:) )
ieri l-am trezit din somn si l-am rugat sa-l ajute pe iulian si pe prietenii lui de la pasi catre viata, a zis da pe loc, iar astazi i-a ajutat, ba chiar i-a si incurajat in proiectul lor.
i-am trimis un sms cu “love u”:)
citeva foto by radu afrim
radu afrim a fost la gala tinarului actor unde a fotografiat lebede:)
glumesc.
au cistigat in gala actritele care i-au placut si lui, agnes benedek si eliza tuturman. cronica lui delicioasa e pe facebook
altfel, s-a intors la braila unde mai are putin si are premiera cu o piesa – titlu provizoriu sufletul.puncte de vedere. e in plan sa fie premiera pe 29 sept, iar cu doua zile inainte, la piatra neamtz, e o alta premiera by afrim, herr paul.
pentru ca nu ne-am conversat de ceva vreme, am compensat in seara asta, in felul nostru, cu un schimb de fotografii: el a dat, eu am primit cu drag.
iata -o pe andreea gavriliu intr-o ipostaza care-mi aminteste de fata cu cercel de perla a lui j. vermeer
si o fotografie care-mi place mie f f tare
altfel, in octombrie monteaza la odeon, so it will be fun for us.
*
toate fotografiile by radu afrim
daca vreti sa stiti ce mai lucreaza/monteaza/ fotografiaza vizitati-i site-ul
iar am plins: Pasarea de foc la TNB
Peste 100 copiii, intre 10 si 22 de ani, unii cu mult sub un metru inaltime. Imbracati in camasi si pantaloni gri, de pinza, ca niste pijamale.
Danseaza in Pasarea de foc, pe muzica lui Igor Stravinski, pe scena mare a Teatrului National, in ambianta unor lumini ametitoare. S-au antrenat 6 saptamini pt asta, desi pina atunci n-au mai dansat decit la discoteca. Unii nici acolo pentru ca sunt prea mici pentru asa ceva.
Uneori au miscari stingace, alteori ies din ritm. Uneori au gesturi ca la gimnastica, alteori trag cu ochiul catre public sa va vada ce e dincolo de intuneric.
Dar in toate situatiile, copiii astia isi pun sufletul pe scena in spectacolul care probabil ca le va schimba viata.
*
Le va schimba viata nu pentru ca vor obtine super slujbe, nu pentru ca se vor face dansatori/balerini peste noapte, ci pentru ca au invatat ca se poate. Ca daca lupti cu tine, daca –ti invingi limitele si ii respecti pe cei din echipa ta, inveti sa te ridici si, usor usor, ajungi sa zbori.
Cred ca cel mai important lucru pentru cei 100 de copii care au dansat aseara pe scena Teatrului National a fost increderea pe care au dobindit-o. Aripile care au fost atasate la sufletele lor.
*
Asa imbratati, toti in gri, nu aveai cum sa stii care dintre copii sunt de la liceul Caragiale iar parintii i-au dotat cu telefoane mobile de mici, sau care sunt fratii care traiesc in centre de plasament diferite si s-au reunit pentru spectacolul acesta. Nici macar pe cei cu deficiente de auz nu-i puteai distinge din multime.
Au fost atit de multi incit au construit cu trupurile lor tot felul de forme, dind sens povestii. Si au fost atit de dornici sa iasa bine, incit si-au rostogit trupurile ca in rolurile de pe scena, chiar si cind ajunsesera de mult in culise si publicul nu-i mai vedea.
*
Marian Farcas, a fost simbolul spectacolului si poate cel mai mic dintre dansatori. Aici il vedeti in culise, intr-o alta demonstratie a talentului lui
Si cele trei surori ale lui, Elena, Cristian si Maria, au dansat in acest spectacol.
*
In sala 1000 de persoane. Doar citeva sute au fost prietenii si rudele celor de pe scena, restul – actori (Monica Ghiuta si Adrian Paduraru au fost printre ei), oameni a caror cultura te intimideaza ( Dl Balaceanu Stolnici si sotia sa au aplaudat cu eleganta), coregrafi faimosi ( Vava Stefanescu), tineri cu si de atitudine ( Amalia Enache, Dragos Bucurenci, Iulian Tanase, Razvan Penescu).
Au fost urale pret de 10 minute. Aplauze repetate si 6 intoarceri la rampa. Iar cei 100 de copii au ramas pe scena, asezati in dispozitivul de salut, plecindu-se tremurind in faza publicului.
*
Amalia Enache mi-a spus ca, la final, unul dintre baieti plingea in hohote. Nu l-am vazut, aveam deja ochii in lacrimi. Sper insa ca plingea de emotie si nu pentru ca isi imagina ca gresise ceva in spectacol.
Au fost minunati.
*
Pasarea de foc e primul proiect de dans comunitar din Romania. A fost realizat la initiativa doamnei ambasador, Monique Gurber, cu sprijinul doamnei Alexandra Arnautu de la If Magic.
Coregrafii proiectului
Britanicul Royston Maldoom a initiat si coordonat numeroase proiecte de dans in intreaga lume in ultimii 30 de ani, dar numele lui este legat in special de conceptul de dans comunitar.
Coregraful Josef Eder a infiintat un teatru in Germania, a fost premiat pentru spectacolele sale, a jucat in filme si in seriale, iar din 2005 a inceput colaborarea cu Maldoom la proiectele comunitare.
Columbianca Martha Hincapié Charry, cel de-al treilea coregraf al proiectului, si-a prezentat spectacolele in festivaluri europene, a predat dans in tara natala, iar din 2008 s-a implicat in proiecte comunitare.
Irina Roncea, coregraful roman al proiectului, a facut parte din primul grup independent de dans contemporan din Romania, a studiat in SUA, a dansat in tara si in Franta si a participat la un masterclass al lui Maldoom.
Light Design
Pete Ayres a realizat luminile pentru spectacole dintre cele mai variate pe multe dintre marile scene ale lumii, de la Royal Albert Hall, The Place Theatre (Londra) pina la amfiteatre africane, depouri sau castele croate.
experienta intima: Leonard Cohen, Bucuresti, 2009
Arta e ce faci dumneata din senzatiile care te misca. Arta ramane in om.
Sergiu Celibidache
*
Un baietel blond, de 2-3 ani, fuge printre scaune si prinde viteza catre prima zona mai luminata de pe stadion. Un patrat pe pista de atletism, atins de un spot de lumina. Mama alearga si-l prinde cind el incepe sa danseze in spotul de lumina. Pe scena se cinta In my secret life.
Pe iarba, linga scaune, un domn leagana usor un carucior albastru. Un bebelus doarme linistit acolo. Nico, de linga mine, exclama “cred ca e singurul concert la care poti veni linistit si cu copiii”. Ascultam Waiting for the Miracle.
O doamna foarte in virsta, imbracata complet in alb, cu o atitudine care aminteste de Olga Tudorache, merge sprijinindu-se in baston pina in fatza scenei. Acolo se cinta: Halelluiah.
Senzatia clara, palpabila, ca notele muzicale sunt atit de bine asezate la locul lor incit vorbesc si ele ca niste versuri. Din nou gindul la vorbele lui Celibiache despre transcenderea emotiilor si despre faptul ca inregistrarea pierde o dimensiune a sunetului. Tower of Song
Smiley o invita pe Laura Cosoi la dans. Ea, imbracata cu o salopeta neagra cu spatele gol, face doua piruiete in timp ce se pregatesc sa iasa de pe gazon. Pleaca inaintea bis-ului, ca sa evite aglomeratia. Pe scena se cinta Take this Waltz.
Gindul pe care l-am avut si la concertul trecut ca va veni o vreme, probabil curind, cind ni se va spune ca a murit si fiecare isi va aduce aminte ceva legat de senzatiile pe care le-a experimentat direct in stomac, frontal, fara sa se poata apara. Cum mi s-a intimplat mie la concertul trecut cind ma dusesem sa nu-mi placa (“e pentru fetele suferinde, ce sa caut eu aici?!”) pina m-a lovit un cintec, nici macar nu stiu care e, si-am inceput sa pling fara voia mea.
Webb Sisters cinta If it Be Your Will si eu imi zic “daca asa am gindit si anul trecut si n-am auzit vestea trista, poate il vedem si la anul”
Si luna. Plina. Rotunda si din ce in ce mai aproape de scena. Pina la Halleluiah a fost in spatele nostru. A urcat ce-a urcat si de acolo, in timp ce se auzeau rind pe rind I’m Your Man / Take This Waltz / So Long Marianne / First We Take Manhattan / Famous Blue Raincoat / If it Be Your Will / Hey, That’s No Way to Say Goodbye / Closing Time / I Tried to Leave You , ne-a luat-o inainte. Era in fatza noastra.
Luna, in toata rotunjimea ei, fatza in fatza cu Cohen.
super foto de la concert la cristian radu pe blog. el a fost fotograful oficial al concertului
*
Cu toate ca mi-am promis ca n-o sa mai fac, la concertul asta am plins de doua ori. In ambele situatii lacrimile au avut legatura directa cu gesturile de pe scena, nu cu muzica sau versurile. Desi au fost conduse de ele.
Pasarea de foc, 5 sept, TNB, ora 20.00
miine seara am sa fiu acolo.
de dragul copiilor astora care traiesc cele mai mari emotii din viata lor.
se transforma intr-o pasare.
Pasarea de foc, 5 sept, TNB, ora 20.00. intrarea libera.
10 lucruri de stiut cind vrei job la o revista
e criza si foarte multa lume cauta de lucru. astazi am primit 7 propuneri de colaborari. numai una a respectat mai mult de jumatate din regulile de mai jos.
e motivul pentru care am scris 10 lucruri de stiut cind vrei job la o revista
*
1. Nu trimite acelasi mail la mai multe publicatii simultan.
Oricit de mare ar fi dorinta ta de a scrie la o revista, scrie cite un mail fiecareia in parte. Nu e nicio placere sa vedem ca ti se pare ca esti potrivit(a) si pentru Tabu si pentru Top Gear si pentru FHM. Noi credem ca scriitorii nostri sunt diferiti, pentru ca publicul e diferit. Chiar daca ne inselam, intretine-ne iluzia si fii politicos(a). Un mail pt fiecare revista.
2. Scrie ceva coerent in corpul mailului dupa schema: despre tine, despre mine, despre noi 2.
Adica arata-ne cine esti si ce ai facut, daca ne-ai convins ne vom uita si pe CV. Da-ne un semn ca stii cui ai scris, ce revista/publicatie e cea la care ai aplicat si arata-ne de ce crezi ca te potrivesti cu ceea ce facem noi. Tine minte, noi credem ca tot ceea ce facem noi e unic, special, diferit de orice ar face concurenta.
3. Descrie-te concis si intr-un mod unic.
Noi gindim asa: te cunosti de cind te-ai nascut; ai petrecut cel mai mult timp cu tine.Daca nu te poti prezenta pe tine intr-un mod atractiv in cit mai putine semne, cum o sa poti sa descrii cititorilor nostri un subiect cu care vei petrece doar citeva ore?
4. Nu ne oferi drept subiect Jurnalul/blogul tau, in serializare, pe cit mai multe numere de revista.
Jurnalismul de opinie e o sectiune speciala care ocupa putin spatiu in orice revista. Daca opiniile/ blogul tau ar fi fost de succes, am fi aflat deja de tine si te-am fi solicitat noi. Aminteste-ti ca tu ne-ai cautat si ca probabil concurezi pe jurnalismul de opinie cu niste jurnalisti pe care deja i-am contactat noi, pe care ii publicam.
5. Propune-ne un subiect – unic, special, nou – care sa se potriveasca cu revista.
Fii cit mai specific(a), da un caz particular si spune-ne de ce crezi ca s-ar potrivi pentru noi. Si mai ales in ce sectiune a revistei. Nu te da pe tine exemplu, e foarte greu jurnalismul la persoana I si o sa ne incruntam daca vrei sa scrii despre tine. Ti-am explicat la punctul 4 de ce. Citeste cum se face un pitch pentru un subiect pe site-urile de specialitate si invata de acolo sa ne prezinti subiectul, concis, simplu, cu unghiul din care vrei sa abordezi lucrurile, ca sa ne convingi ca stii despre ce vrei sa scrii.
6. Nu ne trimite un subiect dinainte scris.
E mai greu sa luam de la capat munca pe un subiect ca sa-l facem specific publicatiei noastre, daca tu l-ai scris deja si ai o idée exacta despre cum e varianta lui finala. Propune subiectul in 3 paragrafe si, daca e de interes pentru revista, vei discuta cu un editor inainte de a trece la reporting/scris.
7. Nu te gindi ca revista o sa-ti fure subiectul.
Asta e o scuza valabila pentru lenesii care nu vor sa aplice profesionist. Daca aplici la un job pentru o publicatie mare, aceasta o sa-ti respecte munca si n-o sa-ti fure subiectul.
8. Nu renunta daca ai primit un refuz.
E foarte posibil ca subiectul sa fi fost bun, dar sa nu se potriveasca cu ceea ce e in planul editorial al publicatiei la momentul respectiv. Nu te descuraja, freelance-ul e ca la castingul pentru actori: poti sa fii minunat, dar sa nu te potrivesti pentru rolul respectiv, pentru ce are regizorul in cap.
9. Asteapta-te sa rescrii ceea ce ai scris.
Niciun text nu e perfect din prima. Scrii, esti editat, scrii, rescrii, esti editat etc.
10. Respecta-ti deadline-ul si fii cit mai organizat.
Daca am colaborat bine cu tine, o sa vrem sa mai lucram si la o data viitoare. Si s-ar putea sa-ti propunem noi subiecte, cind tu nu ai.
Dar nu uita, revino cu subiecte cit mai des. Cu incredere.
Jolie, Clooney si Jacobs cu Martin Schoeller la Paris
Martin Schoeller e unul dintre putinii fotografi recrutati de New Yorker dupa moartea lui Avedon.
acum expune pentru prima data la paris. de ieri si pina pe 31 oct la Galeria A, rue Leonce Reynard
*
Martin a devenit celebru pentru fotografiile sale care par ca pentru recunoastere judiciara, ca “la politie”.
tehnica lui speciala face ca privirea sa mearga mai intii la ochi, apoi la gura, iar portretele nu urmaresc sa flateze pe nimeni, in schimb imaginile sunt extrem de intime.
cind fotografiaza portrete de celebritati, rezultatul e un paradox intre umanitatea din imagine si transformarile(photoshopul) cu care esti obisnuit cind e vorba de vedete.
Marc Jacobs
Angelina Jolie
George Clooney
tot el e si autorul fotografiilor copertei mix & match de la esquire
*
in timp ce scriam asta, mi-am adus aminte de proiectul lui Cristian Radu Ireadfaces
cel mai simpatic necrolog – pt Chanel
prin definitie, un necrolog vorbeste despre lucruri triste; pleaca de la moartea cuiva. rareori gasesti un necrolog vesel, desi citeodata mai e o urma de speranta in mesajul din text.
iata insa cel mai simpatic necrolog pe care l-ati putea citi; are gingasie, umor, o doza de celebritate, anecdotica si, desigur, e scris f bine.
este despre cel mai batrin ciine din lume, Chanel, care a murit vineri la venerabila virsta de 21 de ani, echivalentul in anii nostri fiind 147ani.
Chanel, as stylish as her legendary namesake, wore tinted goggles for her cataracts in her later years and favored sweaters because she was sensitive to the cold, owners Denice and Karl Shaughnessy said Monday.
The playful dachshund was only 6 weeks old when Denice Shaughnessy, then serving with the U.S. Army, adopted her from a shelter in Newport News, Va.
Along with her owner, Chanel spent nine years on assignment in Germany, where she became adept at stealing sticks of butter from kitchen countertops and hiding them in sofa cushions in the living room, Shaughnessy said. She also liked chocolate, usually considered toxic to dogs, Shaughnessy said.
“She once ate an entire bag of Reese’s peanut butter cups, and, you see, she lived to be 21, so go figure,” Shaughnessy added.
Karl Shaughnessy nominated Chanel for the title of world’s oldest dog after noticing the Guinness World Records book had no record.
intregul necrolog scris de VIRGINIA BYRNE, Associated Press Writer, il puteti gasi aici
*
mai scriu inca o data si aici, muncesc pe gratis un an daca cineva vrea sa faca un portal cu necrologuri (undeva, in spatiul virtual, vor trebui sa se stocheze, cindva, si decedatii impreuna cu povestile lor, altfel cum am mai stii ca au murit oamenii pe care nu i-am vzt de multa vreme)