Author : Cristina Bazavan

Ziua Mondiala a Epilepsiei este marcata, in fiecare an, in cea de-a doua zi de luni din februarie. In 2024, aceasta zi este marcata pe 12 februarie. Epilepsia afecteaza 50 de milioane de pacienti la nivel international. In Romania, numarul cazurilor este estimat la 500.000, o treime dintre acestea fiind rezistente la tratamentele medicamentoase.

In Romania, ca multe afectiuni neurologie epilepsia este un subiect tabu si duce la marginalizarea bolnavilor.

Epilepsia este termenul general de clasificare al unui grup de afectiuni neurologice caracterizate printr-o tulburare a retelelor neuronale, iar o criza poate fi considerata un proces cu caracteristici spatio-temporale care se refera la structurile anatomice implicate si sincronizarea descarcarii electrice. Semiologia crizei este determinata de interactiunea dintre descarcarea electrica si retele cerebrale atat fiziologice, cat si patologice. Cauzele de aparitie a epilepsiei sunt diverse, printre cele mai importante numarandu-se:

• Cauze genetice (afectiunea este fie mostenita din familie, fie apare ca urmare a unei mutatii spontane)
• Cauze structurale (tumori, malformatie de dezvoltare corticala, atrofie hipocamp)
• Cauze autoimune
• Cauze metabolice
• Cauze infectioase

„Este important de mentionat ca orice persoana se poate confrunta cu o criza epileptica, atunci cand nivelul de excitabilitate al unei zone din creier depaseste un anumit prag in anumite conditii. In acest sens, o singura criza epileptica nu presupune stabilirea diagnosticului de epilepsie,” afirma dr. Sandra Munteanu, medic specialist neurologie cu supra-specializare in epilepsie.

In ultimii zeci de ani, mai mult de 20 de terapii medicamentoase antiepileptice au fost aprobate.

Printre beneficiile acestor noi terapii se numara reducerea efectelor adverse asupra functiei hepatice si capacitatea acestora de a actiona fie asupra modului in care substantele se deplaseaza in interiorul si spre exteriorul celulei, fie prin stimularea si inhibarea modului in care neuronii transfera informatii prin intermediul neurotransmitatorilor.

Un tratament necesita analiza mai multor factori: forma de epilepsie, in primul rand diferentierea epilepsie focala/ generalizata, spectrul efectelor medicamentului, efectele adverse si comorbiditatile pacientului. Decizia terapeutica se bazeaza pe interactiunea dintre medic si pacientul informat. Tratamentul antiepileptic poate fi redus si intrerupt in functie de caz dupa o anumita perioada in care pacientul nu a mai prezentat crize, insa exista predictori ai recurentei crizelor dupa intreruperea unui tratament: tulburari de dezvoltare, istoric de crize febrile, durata mai lunga a epilepsiei inaintea unei interventii chirurgicale, IRM cerebral care nu arata o leziune, numar mai mare de medicamente antiepileptice administrate la momentul interventiei, unele malformatii precum displazia corticala si reducerea medicatiei la un moment nepotrivit.

Noul compus care inregistreaza rate de reducere a crizelor epileptice mai mari decat oricare alt medicament din ultimi 30 de ani

„Din punct de vedere medicamentos, poate cel mai important avans a fost reprezentat de aprobarea de catre FDA, in 2019, a compusului numit cenobamat, pentru tratamentul la adulti a crizelor cu debut focal. Incepand cu luna mai a anului 2020, acest compus a fost pus la vanzare, inregistrand o eficacitate remarcabila ca terapie aditionala, ratele acestuia de reducere a crizelor fiind mai mari decat cele inregistrate de oricare alt medicament antiepileptic din ultimii 30 de ani. Acest lucru sustine utilizarea ca add-on medication la pacientii cu epilepsie rezistenta la tratament”, adauga specialista Clinicii Neuroaxis din Bucuresti.

De asemenea, in contextul sindromului Dravet va fi disponibila Fenfluramina, un tratament reutilizat ce ar putea reduce frecventa crizelor dar si calitatea vietii acestor pacienti.

Totodata, dr. Sandra Munteanu afirma ca, in momentul in care un pacient nu obtine un control al crizelor prin doua medicamente antiepileptice in doze corespunzatoare, trebuie indrumat spre „Subprogramul de diagnostic si tratament al epilepsiei rezistente la tratamentul medicamentos” al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, in vederea evaluarii prechirurgicale, in cazuri atent selectionate, cu electozi intracranieni in vederea delimitarii zonei epileptogene sau explorarii prechirurgicale anterior stabilirii indicatiei de neuromodulare prin stimulare vagala. Este important de precizat ca farmacorezistenta este un criteriu obligatoriu insa nu suficient pentru indicatia de stimulare vagala. Evaluarea prechirurgicala si colaborarea in echipa medic neurolog-neurochirurg sunt aspecte esentiale.

Principalele simptome care apar in crizele epileptice

Crizele epileptice se pot manifesta printr-o serie ampla de forme, cateva exemple fiind:

• Blocare tranzitorie a comportamentului sau limbajului
• Tresariri la nivelul unui grup muscular, Senzatii de amorteala/furnicaturi
• Senzatia neobisnuita ca totul este familiar
• Iluzii vizuale, auditive, gustative
• Palpitatii
• Automatisme oroalimentare sau manuale
• Comportament hipermotor

In afara de recunoasterea acestor elemente, este importanta secventa lor pe parcursul unei crize, acest lucru conducand la o caracterizare a retelei epileptogene.

In credinta populara s-au raspandit, de-a lungul timpului, mai multe mituri cu privire la epilepsie, acestea generand fie o gestionare nepotrivita a crizelor, fie stigmatizarea pacientilor diagnosticati cu aceasta afectiune.

Din cauza acestor concepte gresite, pacientii aleg, deseori, sa-si ascunda conditia in fata apropiatilor si colegilor de munca.

Pentru a combate aceste mituri cu privire la epilepsie si la alte afectiuni neurologice, Clinica Neuroaxis a realizat un experiment social filmat cu camera ascunsa, pentru a analiza nivelul de pregatire al populatiei privind ajutorarea pacientilor cu afectiuni neurologice.

In ceea ce priveste principalele mituri cu privire la epilepsie, printre acestea se numara crezul conform caruia toate persoanele cu epilepsie au convulsii. In realitate, exista mai multe tipuri de crize epileptice, unele dintre acestea neimplicand miscari involuntare asociate. In afara de crizele tonico-clonice bilaterale (crize care implica pierderea starii de constienta), alte tipuri de crize epileptice genereaza un blocaj comportamental sau alterarea contactului cu mediul inconjurator.

Un alt mit care exista cu privire la pacientii diagnosticati cu epilepsie este ca acestia nu pot duce o viata normala. Aceasta stigmatizare ii determina pe pacienti, de multe ori, sa-si impuna o stare de autoizolare, renuntand la locurile de munca si la relatiile sociale. In realitate, chiar daca, uneori, pot exista restrictii cu privire la anumite ocupatii sau activitati fizice pentru persoanele cu epilepsie, multi pacienti pot duce vieti normale, fara sa fie nevoie sa evite locurile de munca solicitante, din punct de vedere fizic si psihic.

Nu in ultimul rand, o alta credinta falsa, dar larg raspandita, este ca luminile intermitente sau anumite modele de lumini declanseaza crize tuturor pacientilor diagnosticati cu epilepsie. In realitate, crizele fotosensibile pot sa apara doar la o mica parte din formele de epilepsie, majoritatea pacientilor nefiind influentati de stimulii vizuali.

Imbunatatirea calitatii vietii pentru pacientii diagnosticati cu epilepsie

• Comunicarea deschisa cu persoanele din jurul nostru ne pot ajuta la clarificarea preconceptiilor cu privire la epilepsie si la asigurarea unor relatii sociale si profesionale optime
• Terapia psihologica ne poate ajuta sa gasim cele mai potrivite unelte pentru a face fata provocarilor legate de preconceptiile existente la nivelul societatii
• Un stil de viata echilibrat poate ajuta la controlul crizelor. Pentru a gasi cele mai potrivite optiuni terapeutice si a monitoriza evolutia bolii, este necesara colaborarea cu un neurolog specializat in epilepsie.

Acum biografiile, cartile despre sanatate si wellness. Aici sunt cartile in limba engleza, din kindle, unele deja traduse la noi. Prima carte (cartile despre tehnici de scriere, jurnalism, marketing este aici)

Ca un mic context, citesc in functie de nevoile mele pentru un articol sau ca sa inteleg ceva suplimentar legat de o situatie in care m-am lovit (cum a fost contextul Bernstein, cand am vrut sa inteleg dincolo de ce era in film), ma mai inspira in lecturi ce descopar in The New Yorker, ce imi recomanda cativa prieteni mult mai destepti decat mine (uneori nici nu imi recomanda, citeaza o carte in vreo discutie si eu o notez ca sa citesc si eu) si sunt cativa oameni din online in a caror parere ma incred, cum e Cristina Balan careia ii mai multumesc si aici si pentru cartile pe care mi le trimite, dar si pentru ca pune in spatiu public lecturile ei.

Cand vorbim de lecturile in limba romana, despre care voi scrie saptamana viitoare, citesc ce imi trimit editurile. Apreciez foarte mult ca reprezentatii marilor edituri din Romania au aceasta abilitate de a trimite cartile si pe nevoile de interes ale celor care scriu despre ele; sigur ca trimit si cartile in promovare, dar fara sa spun eu ce mi-as dori sa citesc de la ei, primesc acele carti care sunt relevante pentru nevoile/placerile mele. Si nu sunt singurul om caruia i se trimit aparitiile editoriale din partea editurilor, iar asta inseamna o atentie reala la cei  carora le trimit. ( primesc in fiecare saptamana 4-5 carti, din pacate nu le citesc pe toate, mai daruiesc dintre ele pentru ca nu vreau sa ma darame in casa) si… peste toate imi mai cumpar si eu carti in limba romana pe care nu mi le-au trimis editurile, dar sunt curioasa sa le citesc.

Citesc multe biografii de multi ani pentru ca invat lucruri din ele, pentru ca unele ma motiveaza sa fiu mai buna (in viata si eu cu mine), iar altele imi dau context pentru lucruri pe care le scriu, sau pentru interviuri.

Am scris deja despre cele doua carti despre Leonard  Bernstein pe care le-am citit dupa ce am vazut film lui Bradley Cooper. Nu mi-a placut filmul, nu-mi place Cooper (copiaza prea mult forma de la altii ca sa-si faca el un drum prin viata, in toata munca lui nu doar in filmul asta), dar mi se pare un lucru minunat ca s-a vorbit si se va mai vorbi despre Leonard Bernstein in aceste zile.

Am citit deci o carte scrisa de Jamie, fiica lui cea mare, si o alta cu scrisorile sale catre prieteni, compozitori sau sotie. E o perspectiva mai corecta a vietii lui.

Life of the wives -Five Literary Marriage – Carmela Ciuraru

Am mai scris si despre aceasta carte la vremea la care o citeam, dar si in contextul filmului cu Bernstein. Am vazut aparitia ei in The New Yorker, numele autoarei m-a facut sa cred ca ar putea fi vorba de o romanca (nu este romanca) si am citit cartea gandindu-ma ca va fi un subiect bun daca ajung sa fac un interviu cu ea.

Cartea e simpatica si cred ca pentru vremurile de astazi, e genul de informatie cu care un profesor le-ar capta atentia elevilor.

Bono Surrender – am citit biografia la momentul lansarii in engleza. Intre timp e deja tradusa si la noi. E o istorie a trupei prin 40 de piese U2; o trupa care are super super marketing in spate, dincolo de talent.

Am mai scris si despre biografia lui Elon Musk la momentul la care o citeam. A fost cartea cea mai mediatizata la inceputul anului trecut, Walter Isaacson – autorul- fiind un mare jurnalist, fostul director editorial CNN, un domn care are o intelegere foarte profunda a nevoilor publicului in ceea ce priveste interesul de a afla detalii din viata altor oameni. E surprinzatoare viata lui Musk, si cumva traumatizanta.

Blowing the Bloody Doors Off: And Other Lessons in Life – Michael Caine

Am ajuns sa citesc biografia lui Michael Caine dupa ce un prieten mi-a aratat un fragment dintr-un interviu/masterclass din 2002 in care explica o parte din filosofia sa de viata: “use the difficulty”

Cartea e superba, Caine e nu doar un mare actor, ci si un caracter foarte frumos.

Scoops e o carte scrisa de o fosta producatoare BBC. Am ajuns la ea dupa o stire cum ca partea din aceasta carte care se refera la culisele interviului cu printul Andrew va fi ecranizata.

E simpatica, ofera culisele unor interviuri celebre, de la negocierile pentru interviu, pana la cum au ajuns la anumite persoane a caror identitate era ascunsa (cum e fiica sefului lagarului de la Auschwitz; si povestea ei a fost transformata in film, se numeste The zone of interest si e printre nominalizarile la Oscar din acest an)

Unscripted e o carte despre care s-a spus ca e inspiratie pentru filmul Succession. Se ocupa de viata si activitatea familiei Redstone, cei care detin studiourile Paramount dar si televiziunea CBS si multe alte business-uri online. Scenaristul de la Succession a spus la sfarsitul serialului ca inspiratia lui a fost familia Murdoch care are reteaua Fox, dar ca si familia Redstone i-a oferit cateva subiecte din serial.

Acum vin cartile despre sanatate mintala, sanatate fizic, motivare si nutritie.

Le-am citit pentru nevoile si framantarile personale, de la a intelege ce pot face mai bine cu mintea si viata mea, de la cum sa-mi stapanesc si sa-mi inving mai bine fricile (dupa pandemie, m-am luptat cu multe angoase) pana la a lua decizii alimentare mai bune, mai structurate. Nu visez sa traiesc pana la 100 de ani 🙂 dar ma intereseaza calitatea vietii mele si cum o pot imbunatatii, la nivelul sanatatii dar si spiritual.

Sunt super gurmanda, super pofticioasa la mancare, dar am multe intolerante – aparute pe stress si un stil de viata anapoda, iar de multi ani fac curatenie prin ce mananc si ce traiesc. Am invatat ca poti face mancare foarte gustoasa si intre niste limite alimentare. (cartea cu Blue Zones e cu retetele din locurile unde sunt cei mai multi locuitori care au atins 100 de ani, nu e cartea care a stat la baza documentarului Netflix. eu cautam inspiratie pentru ce sa mai mananc:) )

Pentru aceste carti las doar copertele, poate va inspira titlurile si alegeti sa le cititi. Nu scriu mai multe despre ele si de ce am ales sa le citesc pe ele din toata masa de carti pe tema pentru ca nu vreau sa am nici cea mai mica atitudine de guru al internetului in nutritie sau stil de viata. Ma enerveaza teribil sarlatanii si sarlatancele din domeniu, daca nu esti MEDIC CU DIPLOMA IN NUTRITIE nu ai ce sa cauti sa spui ce sa manance alti oameni sau ce suplimente sa ia.

NU E TREABA TA DE FATA FRUMOASA SAU BAIAT CU MUSCHI SA RECOMANZI SUPLIMENTE ALIMENTARE. ar trebui pur si simplu sa li se blocheze conturile pentru cate o luna, cum ii apuca pe nimeni in drum sa recomande suplimente si medicamente (sunt suparata pe asta, dupa cum vedeti, pentru ca e multa incultura oricum, de ce sa speculam nepriceperea oamenilor ca sa le facem rau la sanatate pe termen lung?! )

Cred ca e un trend in mare dezvoltare care vorbeste despre longevitate si despre cum ne restructuram viata, am scris despre cati bani sunt in joc pentru acest trend acum cateva luni. Si pentru ca sunt peste 5 miliarde dolari investiti global doar anul asta in acest trend, e logic sa apara si muuulti sarlatani care sa ia si ei cateva imbucaturi din toata placinta.

• Ultima carte din seria de coperte e cea a poetului Rainer Maria Rilke, o brosurica cu 10 scrisori, o altfel de lectie despre mentorship si generozitate. Am primit-o de la un prieten dupa o ampla discutie despre ce lasam in urma in viata noastra. 🙂

N-am avut timp pana acum sa scriu despre cartile anului 2023. In vacanta de sarbatori nu am vrut sa muncesc prea mult, iar apoi am avut o saptamana blogul cazut pentru ca a fost hackuit de cei care erau suparati pe mine ca am explicat ca distributia unui film e doar la decizia regizorului si a producatorilor, nu e solicitata si parerea publicului.

Evident, era legat de filmul Tati part time si oamenii cred astazi ca daca nu esti de acord cu ei, e mai util sa te darame la propriu decat fie sa combata intr-o polemica eleganta, fie sa mearga mai departe. Toate actiunile distructive sunt desigur sub vocala umbrela a “libertatii de exprimare”.

Dar nu ma va impiedica nimic sa spun ce stiu, ce am citit si ce cred pe orice subiect care ma intereseaza, intr-o formula politicoasa😊

Sa ne intoarcem la cartile anului 2023.

Cand am scos din kindle copertele cartilor citite in 2023 mi-am dat seama ca in ultima vreme am citit mai mult carti “tehnice” decat literatura, mai mult decat in anii precedenti si asta ma intristeaza putin si e o directie pe care vreau sa o indrept in acest an.

Cartile pe care le-am citit (in acest articol sunt cartile in limba engleza netraduse la noi, pentru ca totusi am citit si ceva literatura in limba romana) au fost alese in functie de interesul meu profesional in momentele respectice; au legatura cu interviurile pe care le-am facut anul trecut, cu proiectele la care am lucrat sau cu interesul meu de dezvoltare mentala si in privinta sanatatii.

Rad adesea cu colegul Eduard ca pe urban.ro o parte din articolele despre sanatate sunt “din viata si activitatea”, adica ce mai citesc pentru mine, ce verific cu medicii prieteni din ce am citit si tot asa.

Dar sa le luam pe rand si pe categorii.

Desi coperta de aici contine toate cartile la care voi face referire, am sa le impart in doua articole pentru ca altfel e foarte multa informatie si va fi si mai greu de citit. Incep cu cele mai putin populare 😊

Din categoria de carti care au legatura cu tehnici de scris sau jurnalismul.

Artful journalism  – Walt Harrington

Despre detaliile care fac valoros un profil jurnalistic (scrierea longform care nu se mai practica astazi pentru ca necesita mult timp si pentru documentare si pentru scriere), despre cand scrierea la persoana I e jurnalism si cand nu (astazi noi intalnim, mai ales in Romania, compuneri libere la persoana I din “categoria cum mi-am petrecut vacanta de vara” pe post de jurnalism, dar experienta noastra directa e jurnalism doar intr-un context al scrierii mult mai sofisticat care implica multa documentare, altfel e doar o prezentare subiectiva a unui adevar partial din viata sociala.

Oamenii se supara pe mine cand le spun ca ceea ce au scris e o compunere libera cu mult ego desi ei isi spun jurnalisti, si sper sa citeasca mai multe ca sa inteleaga nuantele muncii lor, cum sper ca si scolile de jurnalism sa faca diferentele intre cele doua tipuri de scriere si sa le dea studentilor multe exercitii – de la eseu personal la jurnalism la persoana I.

Neil Postman’s Vision – Understanding Media, Culture and Education

Postman a fost un domn foarte destept care a trait la mijlocul secolului trecut si care a scris despre media, computere si tehnologie plus influenta acestora in cultura urbana. Avea o gandire foarte vizionara si structurata si a anticipat multe dintre situatiile acestor ani, cand avem tehnologia la purtator si influenta ei asupra mentalului uman.

Stephen Marche – On writing and failure

Stephen Marche e un domn care a scris pentru Esquire, The New Yorker. E o carte despre ciornele din spatele unui text, despre incercari si rescrieri. Am descoperit-o via actorul Jeremy Strong (fratele cel mare din Succession), un domn f f inteligent si cu lecturi foarte faine.

Gay Talese – Baterbly & Me.

Talese e creatorul a ceea ce se cheama New Journalism, a scris longform pentru The New Yorker, Esquire si Vanity Fair. E unul dintre cei mai mare jurnalisti si eseisti ai acestor vremuri, e un maestru al observatiei si al cuvintelor, pe care eu il aseman cu Leonard Cohen, poate si pentru ca au acelasi look si au depasit 90 de ani.

Cartea e o analiza si rememorare a oamenilor obisnuiti “no name” pe care i-a portretizat in articolele sale. A aparut in septembrie si a fost o adevarata nebunie cu ea, pentru ca era f f asteptata.

David Foster Wallace – Brief Interviews with Hideous Men

Un mare scriitor si jurnalist american, am mai scris de el in contexte si mai relaxate, si mai complicate. E cel care a facut un interviu de 15 min cu Roger Federer si tenismenul a zis ca au fost cele mai stupide si stranii intrebari, iar cand a vazut materialul rezultat a zis ca e cel mai frumos si onest lucru scris despre el vreodata, cel mai bun profil despre el din tot ce s-a scris. Profilul e in cartea Teoria corzilor tradusa si la noi la Pilot Books, carte cu care v-am “terorizat” acum doi ani 😊 .

Cartea pe care am citit-o anul trecut e cu profile de oamenii care ies din normele obisnuitului, oamenii care nu seamana cu restul lumii, fara a fi insa faimosi.

The World According to Didion

Si aceasta a fost o carte foarte asteptata in acest an, Joan Didion e una dintre cele mai influente jurnaliste si scriitoare ale Americii, a incetat din viata anul trecut, are trei carti traduse in Romania, una chiar la sfarsitul anului trecut (las fragmente din ele mai jos, poate va conving sa-i cumparati cartile e o scriitoare minunata. am acest privilegiu, ca pe siteul pe care-l am alaturi de Eduard Enache, editurile din Romania sa-mi ofere fragmente din carti spre publicare. le mai multumesc inca o data)

Fragment Anul gandirii magice, Fragment Nopti albastre, Fragment Uite cum sta treaba

Cartea e o reasezare cronologica a vietii ei, a contextului in care a scris, cum si-a urmat convingerile si regulile de viata inclusiv in articole. Pentru cate un eseu care aparea in Vogue sau Vanity Fair scria si rescria 3 luni.

Daca nu i-ati citit cartile (caci cei care au citit-o stiu deja), e un documentar despre viata ei pe Netflix.

Fierce Ambition – the life and legend of war correspondent Maggie Higgins

Despre prima femeie corespondent de razboi, Maggie Higgins. A aparut la sfarsitul anului trecut cu doar cateva zile inainte de mizeria din media din Romania cand Cristina Cileacu, aflata in zona de conflict din Israel, a fost luata la misto pe internet si la televiziunile de proasta calitate, spunandu-se ca exagereaza pericolul. Ciutacu a provocat o mizerie de viral scotand din context un moment dintr-o transmisie live a Cristinei Cileacu.

Mi s-a parut trist si cumva foarte relevant despre unde suntem noi ca media (online si tv) cand aproape simultan in SUA aparea aceasta carte si la noi se intamplau situatii asemanatoare descrise in carte, doar ca in carte se intamplau cu 100 de ani in urma.

Carti despre Marketing si comunicare

Belonging to the brand – despre formarea, puterea, influenta si influentarea comunitatilor in noul context (social) media

Influencer Marketing – tot despre noii actori in spatiul media care sunt unelte de marketing

How Music Works – nu e chiar o carte de business-ul din muzica, e mai degraba despre creativitate, despre cum functioneaza creierul in contact cu muzica, dar si despre spectacolul care poate fi construit prin muzica

On Branding – David Aaker un domn care intelege foarte bine noile reguli ale brandigului in care amprenta digitala a fiecaruia face cat un CV.

Normal gets nowhere – Kelly Cutrone e o doamna care le imbraca pe duduile vedete actuale ale Americii, genul famous for being famous. Departe de ceea ce inseamna stil pentru mine, mai degraba “cum sa le dezbracam ca sa ajunga in cat mai multe fotografii”. Am vrut sa vad putin din mecanismele pe care le foloseste. Dupa ce am citit cartea, am vazut si un episod din documentarul ei, cred ca e o escroaca smechera, fara gust dar foarte bine adaptata la vremurile de azi

Vaclav Smil – Invention and Inovation, A Brief History of Hype and Failure.

O carte care arata cum au schimbat lumea oamenii care aveau incredere in ideile lor, cate ratari implica un succes. E o carte frumoasa, desi tehnica, indirect si despre locul nostru in lume. Mic si nememorabil, oricat de mari au fost descoperile noastre. Ajuta din cand in cand sa ne reamintim asta pentru felul in care abordam disputele cu ceilalti.

Maine scriu despre biografii, cartile despre sanatate mentala si alimentatie pe care le-am citit, in engleza, pe kindle, in 2023.

Cand comentati ce cauta Eva Maruta intr-un film si spuneti ca e nepotism, e doar o dovada ca nu aveti o intelegere a modului in care functioneaza industria de cinema. E  bine ca va scoate filmul asta la cinema (Tati part-time), invatati ceva.

Sigur ca in epoca retelelor sociale avem toti puterea sa ne etalam parerile, dar ele sunt o masura a capacitatilor noastre intelectuale si nu o evaluare a celorlalti.

Textul acesta nu e pentru publicul care e un obisnuit al paginilor mele, pentru ca stiu ca oamenii care ma citesc constant au o cultura cinematografica, au cultura in general. E un text pentru cei care au devenit critici de film odata cu Teambuilding si isi rafineaza acum expresiile publice spre cat mai multa prostie si nesimtire, odata cu filmul Tati part time.

*

Sunt extrem de rele si de toxice comentariile din online despre cum a luat Eva Maruta locul unui copil talentat intr-un film, odata cu filmul Tati Part-time care are succes in cinematografe.

Partea buna e ca filmul are succes la publicul larg, care nu merge des la cinematograf (dovada comentariile), e un pas mic in a-i educa pe acesti oameni si a le deschide gustul spre filme. O alta parte buna e ca, indiferent ca va place sau nu familia ei, copilul asta – Eva Maruta – e talentat. Si joaca in film cu charisma, pasiune, dezinvoltura si candoare.

 Nu va place de ea, de familia ei, de oricine nu va place dvs, e fix treaba dvs, sunt gusturile si judecata dvs dupa propriile repere si educatie.  Nu va obliga nimeni sa va duceti la film. Dar participarea copilului intr-un film privat nu va priveste.

Nu va priveste nici participarea ei intr-un film care ar putea fi finantat de CNC (Consiliul National al Cinematografiei, care in urma unor concursuri bi-anuale acorda finantari pentru filme romanesti).

Nimeni extern productiei (adica regizor, producator) nu poate avea un cuvant de spus asupra actorilor dintr-un film – fie ca ei au 10 sau 100 de ani. E creatia regizorului, filmul lui, viziunea lui asupra unei povesti si face ce crede el ca e mai bine. Poate ca rezultatul artistic nu e pe gustul dvs, asta e o alta discutie, dar cine e in filmul acela nu e treaba dvs.

De ce nu protestati ca e Leonardo DiCaprio in filmele lui Scorsese?! Daca faceti un efort, gasiti o adresa de mail unde sa va plangeti. Sau, mai aproape de casa, de ce nu protestati la ProTv ca e distribuit oricare actor care nu va place din Clanul? Sau la Antena 1 vreo actrita din serialele Lia si Camera 609? Sigur e cineva care nu va place…

Am vazut zilele astea comentarii tampite din categoria “a luat Eva Maruta locul unui copil talentat si cati copii talentati avem in tara asta”.

Am intrebat-o pe una dintre doamnele cu un asemenea comentariu daca a vazut filmele din seria Strajerii, facute de Liviu Marghidan, cu copii, pentru copii. Sau daca a vazut Comoara lui Corneliu Porumboiu, film premiat la Cannes, unde in rolul principal e Nicodim Toma, care joaca superb (e copilul lui Toma Cuzin – Firicel din Las Fierbinti, care joaca si el in film. Slava Domnului, nu l-a certat nimeni, ca nu au fost expertii de facebook la cinematograf)

Cristi Puiu, unul dintre cei mai mari regizori pe care ii are tara asta, a avut-o in filmul Sierranevada pe micuta Zoe, fiica lui. Si ea a mers la Cannes.

Regizorul Florin Serban face filme in care sunt actori neprofesionisti, e parte din felul lui de a face cinema; de ce nu-i scrieti lungi epistole ca ia din posibilitatea actorilor de a juca intr-un film?!

In vremurile astea, cand ni se pare ca toti avem dreptul la o parere despre munca altora, creatia lor, viziunea lor, ne facem profund de ras si ne aratam incapacitatea de intelegere si incultura la fiecare pas.

E o prostie ideea de nepotism in arta… pe timpul, sufletul si banii unui creator – regizor, in cazul unui film – ca spectatori avem un singur drept: sa cumparam sau nu bilet.. E viziunea si munca lui pe cine pune in film, prieteni, neamuri, vecini.

E treaba lui, e filmul lui. Noua poate sa ne placa sau nu. Atat.

Dar multi astazi sunt mici dictatori, asemeni familiei ceasescu de acum 40 de ani, si ei extrem de inculti, rai si prosti,  si cer interzicerea unor oameni din filme pt ca nu le plac lor. Si arunca cu invective oribile in spatiul public, nu pentru ca stiu, ci pentru ca li se pare ca pot. Dar o asemenea expunere cu comentarii rele si aiurea sunt doar masura prostiei si lipsei educatiei lor.

In cazul filmului Tati part time, regizoare si scenarista este Letitia Rosculet, iar co-scenarist este Matei Dima, care e si producator. Faptul ca filmul are aproape 200.000 de spectatori deja arata ca deciziile lor au fost bune.

*

 Iar copilul asta, Eva Maruta, are o energie speciala si cred ca actorul care i-a fost coleg pe platouri – Alex Bogdan- a trebuit sa fie mereu cu garda sus ca sa-i faca fata.

E un copil crescut intr-o familie de profesionisti in divertisment; de foarte mica si-a vazut mama pregatindu-se pentru concerte cu meticulozitate, a fost pe platourile de filmare de la Romanii au talent sau de la La Maruta si a vazut in timp real rigoarea care implica munca parintilor ei in echipe cu multi oameni.

Performantele Andrei si ale lui Catalin in domeniile lor – care se intind pe zeci de ani – nu inseamna doar talent (voce, respectiv intervievator inteligent) ci si sacrificii – de timp, de efort, de munca. Iar copiii lor au vazut si simtit asta in fiecare zi de cand s-au nascut.

M-am uitat zilele astea la multe filmari “in civilie” cu asta mica. Eva e un copil cu o personalitate puternica si cu dorinta de a capta atentia, si la varsta asta – cat inca nu are constiinta faptului ca va fi judecata de multime (sper sa nu-i fi aratat parintii ei mizeriile din online) – la varsta asta joaca orice rol cu candoare si fara frici, senzatii pe care le va pierde pe drum pentru ca vor da oamenii cu cuvinte si judecati in ea.

Se vede ca-i place ce face, rolul din Tati part-time e perfect pentru personalitatea ei si, din cate stiu, a fost extrem de serioasa si de profesionista pe platouri.

*

Cand nu reusesti in dreptul tau, in orice domeniu, ti-e usor sa spui ca altii au succes nu pe munca lor ci gratie unei forte externe.

Sigur ca Stefan Banica jr si Mihai Constantin au ajuns in Liceenii pt ca aveau paritii in domeniu, dar daca nu ar fi avut talent, n-ar fi muncit serios n-ar fi avut succes atunci, in filmul acela cand erau iubiti de o tara intreaga.  Si nici n-ar fi rezistat in domeniul acesta peste 30 de ani.

Probabil ca Florin Piersic Jr a dat la actorie pentru ca simtise gustul acestei meserii de la tatal si mama lui, ambii actori. Dar nu ar fi castigat un premiu UNITER, nu ar fi facut meseria asta la nivel international, nu ar fi facut regie, nu ar fi publicat carti, daca nu avea talent si nu muncea sustinut.

La fel cu Oana Pellea, fiica lui Amza Pellea, care in studentie a fost tinta ironiilor colegilor ei, dar asta a facut-o sa fie mai puternica, sa-si urmeze credinta si pasiunea. Si sa joace in filmul lui Alfonso Cuaron, Children of men, alaturi de Clive Owen, Julianne Moore si Michael Caine.

Si e lunga lista copiilor din familii de artisti care au facut performante in domenii artistice, copii confirmati de proba timpului si deveniti artisti foarte mari.

Nepotismul si in arta, oricare forma de arta, tine un an, un proiect… dar nu trece bariera timpului pentru ca e nevoie de talent, multa munca si pasiune ca sa rezisti.

Nu dati vina pe altii pentru insuccesele copiilor vostri, folositi-va timpul si resursele ca sa-i incurajati sa-si urmeze visurile. Da, poate ca ai vostri vor razbate mai greu, dar daca ii ajutati si ii sprijiniti le va fi mai bine.

*

Si daca tot ati ajuns pana aici cu lectura acestui text (va multumesc pentru asta) iata si o poveste din categoria viata bate filmul. Actrita Jane Fonda, fiica actorului Henry Fonda, a fost ani de zile tinta ironiilor in categoria nepotism.

Era pasionata de aerobic, a lansat primul program de aerobic pentru acasa din lume, in anii 80, a fost casatorita cu magnatul Ted Turner, milita pentru ecologie si impotriva razboiului din Vietnam etc. Tatal ei, un actor foarte mare si foarte apreciat, nu a castigat un Oscar pana la 70 de ani. Rolul pentru care a luat Oscar e din filmul… pentru care Jane a cumparat drepturile de ecranizare si a gasit finantare ca sa poata fi facut.

On Golden Pond se numeste filmul e facut in 1981 pe cand Henry Fonda avea 76 de ani si cu un an inainte ca acesta sa moara.

Jane Fonda are acum 86 de ani si doua premii Oscar, doua premii BAFTA, 6 Globuri de aur, un premiu Emmy, premiul Palme D’or onorific si multe altele

In directia aceasta preocuparile mele din ultima vreme (cand am avut timp liber desigur) a fost sa citesc despre efectele reality tv-urilor de toate felurile asupra mentalului spectatorilor. Am sa revin zilele viitoare la ce am descoperit, mai ales ca ma socheaza cat de patimasi sunt oamenii  in comentariile din social media despre emisiuni ca America Express, Vocea Romaniei sau Survivor. (am mai scris despre asta legat de Romanii au talent, aici)

Acum vreau insa sa va povestesc pe scurt de un caz  tragic surprinzator pentru ca protagonist nu a fost cineva needucat si care nu intelegea mecanismele mass media, social media.

Fostul director de distributie internationala de la Disney si-a dat demisia din job ca sa se faca influencer. A scris carti, a intrat intr-o competitie nesanatoasa pentru audiente cu sotia sa (care scria despre parenting si care l-a parasit). A sfarsit prin a fi alcoolic si consumator de droguri de mare risc si a fost gasit mort la inceputul acestui an, la 5 ani de la demisia de la Disney.

Zilele trecute a fost facuta publica investigatia politiei despre moaartea sa, iar Wall Street Journal a analizat intreaga situatie. Puteti citi aici reportajul analiza.

Potrivit unui raportului Wall Street Journal, Dave Hollis, care a condus distributia globala la Disney timp de 17 ani, a decis in 2018 sa paraseasca locul de munca dupa ce sotia sa Rachel a devenit celebra pentru o fotografie in bikini in care se vad vergeturile de la nastere care a devenit virala global.

Lansarea lui Rachel catre faima din social media a determinat-o pe aceasta sa porneasca o afacere de self education care incuraja femeile sa isi accepte imperfectiunile, afacere din care a inceput sa castige bani mai multi decat sotul corporatist. Parte din povestile pe care le-a expus in online in noua ei afacere au fost informatii despre viata de familie, inclusiv descrieri ale vietii sexuale sub asteptari a cuplului si sentimentele ei cu privire la faptul ca este noul intretinator al familiei.

Dave, care era jenat de continutul sincer al sotiei sale, i-a urmat totusi exemplul. Spunandu-i unui prieten ca era neimplinit de slujba sa de la Disney si ca dorea sa isi asume un risc, a demisionat pentru a incepe sa expuna in social media propriile experiente cotidiene – inclusiv luptele cu alcoolul si relatia cu cei patru copii ai lor.

Ancheta Wall Street Journal spune ca cei doi au intrat intr-o rivalitate in culise pentru influenta si numarul de urmaritori din retelele de socializare, ceea ce le-a divizat casnicia si, in cele din urma, a pus capat acesteia in 2021. Cu popularitatea lui Rachel in scadere ca urmare a unui continut din ce in ce mai deschis si mai discutabil, Dave s-a trezit si el prabusindu-se sub presiunea audientei.

Intr-un Instagram Live dupa anuntul divortului cuplului, Dave le-a cerut urmaritorilor sai sa cumpere cel de-al doilea ghid de bricolaj, “Built Through Courage”, care suferea din cauza vanzarilor slabe.

De asemenea, si-a socat adeptii cu un incident care a devenit cunoscut sub numele de “Pancakegate” – spunandu-i fiicei sale de 4 ani, in aceeasi transmisiune in direct, ca nu-i putea face clatite pentru ca vorbea cu “prietenii nostri de pe internet”. Cand copilul a insistat, el i-a spus sa “isi faca o viata”/  “get a life”.

In declin cu notorietatea online, Dave a intrat la dezintoxicare pentru abuz de alcool inainte de a reapare in 2022 cu o noua aventura: Culturismul.  A intrat intr-o noua relatie cu influencerul de fitness de pe Instagram, Heidi Powell, care isi facuse un nume in emisiunea Extreme Weight Loss de pe ABC, si a continuat cu o serie de postari de auto-imbunatatire. Cu toate acestea, prietenii si vecinii au remarcat ca, in secret, a continuat sa se lupte cu alcoolismul, precum si cu o obsesie pentru comentariile negative pe retelele sociale.

In februarie 2023, Dave – care inca publica continut in mod regulat pentru jumatate de milion de urmaritori – a fost de acord sa mearga la Alcoolicii Anonimi in urma unui blackout.

Cand nu a reusit sa se prezinte la o intalnire AA, un prieten de familie l-a verificat si l-a gasit mort in pat. O autopsie a constatat ca moartea sa a fost accidentala si ca avea in organism niveluri toxice de cocaina, etanol si fentanil.

Ancheta Wall Street Journal mentioneaza la sfarsit un detaliu socant si emotionant din raportul politiei: cand a fost descoperit mort, telefonul sau – pe care il verifica in mod constant – era cu fata in jos pe pieptul sau.

E probabil cel mai celebru caz tranzitie de la un job serios si influent la o notorietate vremelnica, de necontrolat, bazata pe noile mecanisme de comunicare. E surprinzator ca un om care stia toate mecanismele a intrat in acest joc al ego-ului si al notorietatii, al formei fara fond, si al banilor castigati din mici tunuri online. Si-a schimbat “meseria din online” de doua ori ca sa fie pe valul dorintei publicului s al trendurilor si sa poata monetiza, dar nu avea pentru niciuna o certificare. Au fost 5 ani de la sef global distributie Disney la influencer care si-a pierdut puterea si audienta si a murit din cauza drogurilor.

Nu poate fi o generalizare, nu e un exemplu care da media esecurilor din online, dar arata o tendinta ingrijoratoare din care fiecare invata ce poate.

Bula mea de internet – facebook/Instagram pentru ca doar asta am drept canale social media –  a fost in extaz in fata documentarului despre viata lui David Beckham.

Nu ma pricep deloc la fotbal, dar am citit ceva carti despre branding personal (una chiar despre marketingul lui Beckham) si n-am putut fi la fel de entuziasta.

Am apreciat insa controlul informatiei, puterea data de selectia favorabila a informatiilor si felul in care e facut documentarul. Am asteptat sa treaca entuziasmul din online ca sa povestesc cateva lucruri care sa va dea o alta perspectiva si, daca se poate, sa ne ajute sa invatam ceva nou.

Cel mai usor de inteles cand e vorba despre manipularea discreta dar eficienta din documentar e momentul in care vorbeste despre “zvonurile” legate de o aventura in Spania.

Pentru ca a fost o productie pe care a controlat-o integral si-a permis sa nu evite subiectul care la vremea respectiva a fost un super mare scandal. Evident vorbeste pe langa subiect, nu spune nicio clipa nici numele doamnei in cauza, nici ca era asistenta lui personala. Victoria, care il dubleaza in marturisiri, nu mentioneaza nici ea aceste detalii si muta totul pe presa din Spania care nu o placea deloc.

Fara a face referire directa la relatia respectiva si fara a-si recunoaste vina – sau chiar orice altceva cat de cat nepotrivit – Beckham spune ca povestile au fost “oribile” si l-au lasat “sa se simta rau in fiecare zi”. E absolut evident ca e un text repetat si pregatit de o echipa de PR, eventual si niste avocati, cu totul asezat pe emotional si suferinta lui, nu pe vreo vina😊.

In realitate, doamna in cauza se numeste Rebecca Loos, are acum 47 de ani si a ripostat imediat dupa ce a aparut documentarul, revenind la detaliile de atunci.

Dar nu relatia lui e subiectul textului meu, acel moment din documentar e doar un exemplu perfect despre cat de controlata a fost toata informatia din acest documentar.

David Beckham a pornit in fotbal ca fiul londonez al unui instalator de gaze, un baiat timid dar muncitor pe care tatal l-a antrenat de mic pentru fotbal, dezvoltandu-i aptitudinile, dar si ambitia si determinarea,

Asta ati vazut in documentarul Netflix, dar partea din spatele productiei este ascunsa in cateva cifre si in informatia ca documentarul este produs si platit de compania lui Beckham ca parte din bussinesul urias pe care-l reprezinta brandul lui: Beckham, sotia sa, Victoria, si cei patru copii ai lor, au o avere estimata la 470 de milioane de lire sterline, ceea ce face ca familia sa fie cu peste 130 de milioane de lire mai bogata decat regina.

Noi pastram astazi amintirea emotionanta cand, la inmormantarea Reginei Elisabeta, a stat 14 ore la coada cu britanici din toate colturile tarii pentru a-i aduce un ultim omagiu, iar agentiile de presa – ajutate de compania lui de PR – au povestit ca a cumparat gogosi pentru toata lumea si a refuzat sa mearga pe calea VIP si sa scurteze coada.

Insa in comportamentul din tinerete al lui Beckham, cu disputele cu antrenorii cand nu voia sa faca antrenamente sau sa ia decizii in teren decat in felul in care credea el ca e cel mai bine, ignorand parerile celorlalti, puteti intelege putin mai mult din caracterul lui decat varianta soft prietenos emotionanta prezentata.

Da, e un mare campion, un mare talent, dar si un super business man obsedat de control si care a inteles din primele zile de jucator profesionist de fotbal ca are nevoie de o agentie care sa-i controleze imaginea si sa exploateze orice miscare face pentru a-i spori faima.

*

La primele zile de munca in echipa Manchester United, in 1994, l-a angajat pe Alan Edwards, unul dintre marii oameni de PR din Anglia. Edwards avea printre clienti pe Spice Girls, Stones, Blondie, Michael Jackson, Prince, P Diddy si a lucrat o vreme consultant pentru Margaret Thatcher si, apoi, Tony Blair.

Prin urmare Beckham a tintit sus de la inceput.

Edwards a povestit in interviurile de peste ani cat de determinat era Beckham sa-si faca un brand si sa aiba o notorietate cat mai mare, lucruri la care nu se gandeau atunci sportivii, reperele lui fiind mereu din zona showbiz-ului.

Una dintre primele sedinte foto pe care le-a facut a fost pentru Sunday Times si David i-a cerut expres lui Edwards sa-i gasesca o solutie sa aiba “un look ca al lui Elvis”. In plus a cerut sa fie “antrenat” pentru cum sa pozeze si a platit fotografi si stilisti care sa-l invete sa stea la poze, lucrand cu ei exact ca la un antrenament de fotbal.

Si de atunci incolo, cei mai mari fotografi din lume au contribuit la crearea acestei imagini. De la Annie Leibovitz la Peter Lindbergh, de la Inez si Vinoodh la Steven Klein, toti au facut cronica schimbarilor sale de look in imagini care i-au amplificat notorietatea si influenta.

Vorbim de o perioada in care nu existau retelele de socializare si informatia putea fi controlata doar prin imagini pentru ca ziarele si revistele isi doreau mereu fotografii bune. (si astazi controlul e tot prin imagini, foto sau video, pe retelele sociale)

Prin intermediul lui Edwards, fotbalistul a fost protagonistul expozitiei   David Beckham: The Man pentru care chiar sportivul a comandat 50 de lucrari noi cu el de la nume precum Jeff Koons, Tracey Emin si Damien Hirst. Expozitia a facut la vremea respectiva un turneu in 6 tari.

Prin 2004-2005 era deja vedeta in reclamele Adidas cand a fost fotografiat de Radka Leitmeritz (cu care am vorbit acum 2 ani, cand a fost in Romania sa fotografieze tenismenele noastre si sa-si expuna lucrarile la Cluj). Interviul cu Radka despre munca ei printre sportivi e mai jos; aveti insa si amintirile ei despre acea sendinta foto la care Beckham a venit cu 20 de bodyguarzi.

https://www.urban.ro/interviu-radka-leitmeritz/

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Artist/photographer/director/author/tennis junkie (@radkaleitmeritz)

Edwards a explicat ca strategia lor a fost sa nu fie interesati sa primeasca bani pe sedinte foto, uneori chiar le-au platit, ci sa ajunga la un public cat mai diferit de fanii fotbalului.

Un astfel de public a fost piata gay. In calitate de “cel mai mare metrosexual din Marea Britanie” – potrivit lui Mark Simpson, jurnalistul care a inventat termenul – Beckham avea un farmec natural si a profitat de acest lucru in fotografiile sale. Intr-un exemplu celebru, si-a uns pieptul cu ulei si si-a vopsit unghiile pentru un portofoliu GQ din 2002 al lui David LaChapelle. In egala masura, s-a pozitionat ca fiind extrem de prietenos cu femeile, fiind primul barbat care a aparut pe coperta revistelor Marie Claire si Elle.

O alta parte din strategia de comunicare a brandului Beckham a fost sa faca cat mai putine declaratii.

Stia ca nu poate controla forma in care vor fi editate declaratiile in ziare sau reviste, asa ca nu vorbea mult. A si recunoscut in biografia sa din 2000, Beckham: My World, “Am invatat sa nu spun prea multe in interviuri”.

Astazi, cand caile prin care se transmite informatia catre public s-au schimbat semnificativ, Beckham a cumparat o intreaga companie de PR, care se ocupa si de reality tv-uri si a creat multe formate tv de succes.

Authentic Brands Group (ABG), o companie globala care detine, dezvolta si ofera servicii de divertisment, a incheiat un parteneriat strategic cu David Beckham pentru a fi co-proprietar si a gestiona marca globala a lui Beckham care este sustinuta de parteneri strategici cheie, printre care Adidas, Tudor, Maserati, EA Sports, Sands si Diageo.

El si echipa sa de management colaboreaza cu ABG pentru a dezvolta brandul David Beckham prin sponsorizari strategice, modele de afaceri inovatoare, parteneriate digitale si media convingatoare si noi produse de consum.

ABG a devenit, de asemenea, cel mai mare actionar al Studio 99, un studio integrat de creatie si productie cofondat de Beckham in 2019. Compania are o serie de seriale documentare in dezvoltare si productie pentru platforme globale, inclusiv Netflix si Disney+, pe langa o activitate comerciala care genereaza continut si campanii creative de marketing pentru o serie de clienti de marca la nivel global.

Printre noile proiecte realizate prin noua agentie este si documentarul de pe Netflix.

Asa ca, da, e un documentar frumos si emotionant, chiar motivational, dar este doar versiunea pe care Beckham vrea sa o arate lumii ca un mare controller al informatiei si business man exceptional care a fost de la inceput. Iar strategia lui de comunicare e subiect la scolile de marketing si de business.

In octombrie compania Disney a implinit 100 de ani si m-am gandit ca astazi nu ar mai putea fi construit un asemenea brand care e in mintile oamenilor din lumea intreaga.

Am mai povestit ca sunt fascinata de geniul lui Walt Disney si ca am citit doua biografii despre el.

Am avut privilegiul nu doar sa vizitez parcurile Disney ca turist, dar si ca journalist (multumesc frumos inca o data Air France) si sa am acest la unii dintre cei mai straluciti imagineers (creierele din spatele magiciilor mecanice si vizuale din parcurile de distractie, cei care transforma iluzia de pe ecranele cinematografelor in magie pe care o traiesti live).

L-am intervievat chiar si pe unul dintre ilustratorii lui Mickey  Mouse, acest soricel care fascineaza de 100 de ani copiii din lumea intreaga. Cititi interviul aici

E fascinant cum copiii din oricare generatie, oricat de mult ar fi avansat tehnologia, daca vad o papusica cu Mickey Mouse o adopta imediat ca pe un membru al familiei.

Stiu deci despre Disney – studiourile, industria din spatele numelui – mai mult decat un spectator care se bucura de ce mai recenta versiune de la Mica Sirena, de exemplu.

Bine, nici nu ma uit foarte mult la desene animate…

Dar ma gandeam zilele astea, cand Disney + Romania mi-a trimis un cadou aniversar ca – astazi luat de la zero – ar fi foarte greu sa mai existe ceva similar cu Disney.

Astazi, niciun vizionar n-ar mai putea fi atat de drastic, autoritar si dictatorial cu angajatii sai – pentru ca da, Walt Disney nu lasa nimic sa fie altfel decat stia el ca e cel mai aproape de perfectiune.

Niciunul dintre desenele animate – de la Alba ca zapada – primul lung metraj animat pentru care s-au cheltuit milioane de dolari (1,5 mai exact) dar care a castigat 8 milioane de dolari in anul lansarii – 1937, fiind cel mai mare success de casa din acele vremuri.

Walt Disney a fost atat de indarjit cu filmul asta in ciuda oricarui refuz, incat era la un pas de faliment in timp ce echipa lui muncea la productia sa. Criticii l-au facut varza la lansare, dar spectatorii s-au inghesuit la cinematografe.

Dar munca la animatia asta, care a produs intre timp peste un miliard incasari, s-a facut intr-un mod dictatorial, viziunea lui Walt Disney a fost respectata la virgula, el n-a fost chiar cel mai gentil cu angajatii si i-a push-uit sa munceasca mult, sa livreze versiuni peste versiuni de ilustratii pana au ajuns la ceva cat  mai apropiat din ce isi imagina Walt.

Astazi ar fi acuzat de comportament nepotrivit la locul de munca, angajatii ar pleca pentru ca sunt supra solicitati, si Alba ca Zapada este deja din ce in ce mai politically correct – nu mai are pitici, ca sa nu ii jigneasca pe cei care sufera de nanism, e inconjurata de creaturi magice.

Lumea s-a schimbat imens in acest 100 de ani de cand Walt Disney a pus bazele companiei de filme. Sigur ca tehnologia ne-a ajutat sa facem multe lucruri spectaculoase si ii ajuta si pe cei din cinematografie sa creeze proiecte incredibile la nivelul efectelor speciale.

Doar ca filmele sunt montate din ce in ce mai strans/cu secvente tot mai mici pentru ca atentia oamenilor a scazut si trebuie sa-I captezi, povestile sunt din ce in ce mai simple pentru ca spectatorii au creierii obositi – de la munca, de la avalansa de informatii care vine peste ei pe multe cai.

E parte din evolutie. Si, cu tristete spun, nu va mai fi un vizionar nebun ca Walt Disney. (Elon Musk are doza lui de nebunie si notorietate, dar nu e deloc orientat catre familie si copii cu produsele lui, pentru ca … nu e la fel de empatic – sa cititi cartea lui Walter Isaacson despre Musk, o sa va ingroziti si de cum a fost crescut si de cat de insensibil este el in raport cu cei din jur).

Ce poate schimba lumea – in bine sau in rau – e unicitatea caracterului, inteligentiei si vointei oamenilor. Dar cum ne crestem copiii sa se incadreze in norme, sa nu iasa din rand, sa fie politically correct, evolutia in directii care sa dainuie sute de ani e aproape imposibila.

Cititi carti despre Walt Disney si aveti grija sa cultivati in copiii vostri curajul unicitatii, sa nu fie ca restul lumii, oricat de multe riscuri implica asta.

Sa aiba etica si scoala, sa fie informati, dar sa aiba curajul sa nu stea in rand cu toata lumea, sa nu se conformeze normelor. Pentru ca doar asa, vor aparea niste mici Disney indiferent de domeniu.

P.S. sigur ca premiile nu sunt un criteriu unic al valorii, dar  e frumos sa stiti ca dl Walt Disney a primit – el pe persoana fizica – 32 de premii Oscar pentru munca sa.

De cateva saptamani am introdus in masa mea de mic dejun fulgii de nuca de cocos, in loc de musli sau tarate de ceva… si ma simt f bine, cu multa energie.

Sunt dintre cei care au intoleranta complicata la gluten si fac tot ce tine de mine ca glutenul sa nu ajunga in corpul meu (sigur ca, tangential, se mai intampla mai ales cand mananc la restaurant, dar daca sunt atenta cantitatea de gluten e foarte mica), asa face ca micul dejun sa fie diferit ca structura fata de cei mai multi.

In plus, pentru ca ma trezesc la 5 (asta e felul meu, nu fac un effort special, plus ca ma ajuta la programul de lucru), pana pe la 12, daca sunt atenta si urmaresc ce e bine,  fara sa fiu dominate de deadline-uri😊, mananc cam de doua ori. Nu cantitati mari, dar cu multe vitamin care sa-mi dea energie.

Am ajuns la fulgii de cocos via… untul de arahide. As manca unt de arahide cu orice si il mananc in combinatie cu fructe, cu muraturi😊, iar acum in combinatie cu fulgi de nuca de cocos. Mi se  pare un mic dejun de ora 6 dimineata, cand nu faci multa galagie in casa, e f bun la gust si, am descoperit, iti da foarte multa energie.

Dupa cateva mic dejunuri cu fulgi de nuca de cocos, care par ca bomboanele 😊, mi-am dat seama ca am energie, sunt in good mood si stomacul meu se simte foarte bine. Asa ca am cautat ce beneficii au fulgii de cocos…

ATENTIE!NU ESTE O RECOMANDARE DE LA UN NUTRITIONIST. CRED CA E O MASA FOARTE CALORICA, NU LUATI ASTA CA O RECOMANDARE, CI DOAR CA O EXPERIENTA PERSONALA.

Cum am 45 de kg, preocuparea mea e sa mananc macar 1500 de calorii zilnic, dar – cu rusine spun – sunt zile care mananc mult mai putin, de asta fulgii de nuca de cocos in combinatii cu unt de arahide sau salata de fructe e ceva ce mie imi face bine.

Ce am descoperit despre fulgii de nuca de cocos.

Fulgii de nuca de cocos aduc un aport energetic de 660 kcal/2763 KJ per 100 g, fiind o sursa excelenta de energie. O portie zilnica de 10-20 g (aprox. 1-2 linguri) de fulgi este insa suficienta, pentru ca ne ofera 66-132 de calorii.

Fulgii sunt bogati in trigliceride cu lant mediu care sunt convertite rapid in energie, nefavorizand formarea depozitelor de grasime in organism si au un continut ridicat de fibre, antioxidanti si minerale, astfel ca merita sa ii incluzi in alimentatia ta.

 In plus au multi antioxidanti (acid ferulic, galic, p-cumaric, vitamina E etc.) care ajuta la prevenirea stresului oxidativ si a deteriorarilor celulare. Furnizeaza un nivel crescut de energie si imbunatatesc anduranta. Confera satietate si previn supraalimentarea. Aduc beneficii pentru sistemul digestiv si controlul glicemiei, datorita continutului ridicat de fibre.

Sunt o sursa de minerale-  mangan, cupru, seleniu si fier.

Toate acestea fac ca introducerea fulgilor de cocos in alimentatie sa prevenim unele afectiuni cronice precum cancerul, diabetul, bolile cardiovasculare, Alzheimer-ul samd.

     Si pentru noi care petrecem ore in fata calculatorului, iar sportul e mai rarut, e bine de stiut ca imbunatatesc sanatatea sistemului conjunctiv – mentinerea unor tesuturi conjunctive puternice are o importanta deosebita in special pentru sanatatea pielii, a ligamentelor, oaselor si tendoanelor. Fiind bogati intr-o serie de minerale si aminoacizi usor de absorbit si procesat de organism, fulgii de cocos previn deficienta de minerale si ajuta la reducerea riscului de aparitie a unor boli grave cum ar fi artrita si osteoporoza.

Aceasta nu e o recomandare, testati ce e bine pentru voi, consumati cu moderatie si daca aveti probleme speciale consultati medicul inainte de a introsuce in alimentatie orice aliment nou 😊

De vineri intra pe ecrane Libertate, filmul lui Tudor Giurgiu despre un incident absurd, aberant, dar extrem de reprezentativ pentru decembrie 1989.

Pentru cine n-a trait in vremea aceea, filmul Libertate e ca un film de actiune, “sta in picioare” in orice tara, poate fi vazut si cu amuzament (sunt personaje care se comporta absurd si exagerat pentru mentalitatea celor care au acum 30 de ani), si cu groaza (e cu raniti si morti din motive aberante), si cu uimire ca lumea poate gandi astfel si ca unii dintre cei mai buni prieteni ajung peste noapte dusmani de moarte.

E povestea unui grup de militieni care ajung sa fie considerati teroristi in decembrie 1989. Unii sunt impuscati mortal, altii ajung impreuna cu alti cetateni cu potential de terorist intr-un bazin de inot. Si stau acolo aproape doua luni. Fara sa existe vreo dovada ca au facut vreun rau, fara sa-si puna cineva problema sa le respecte vreun drept. Dupa cateva zile in bazin, familiile incep sa le trimit pachete cu mancare ca la puscariasi.

Cand privesti povestea care are ritmul unui film de actiune de suspense si stii ca e o intamplare reala, te intrebi la fiecare pas: cum naiba ii facusera pe oameni sa gandeasca si sa se poarte asa?!

Daca erai destul de maricel pe vremea aia, macar la gimnaziu si ai avut un gand si o opinie cat puteai tu avea, ti-e rusine profund.

Pentru ca imparteai si lumea in alb si negru, credeai si tu ca sunt teroristi…

Pentru ca te-ai bucurat ca l-au omorat pe Ceausescu, iti spuneau tie la tv ca gata, acum o sa fie bine.. si in mintea ta era ca ai tai, familia, au scapat de tot ce era mai rau.. uite ca sunt vii, pe ei nu i-a prins niciun terorist…

Si, mai presus de toate, nu aveai nuantele si profunzimea gandirii sa intelegi ca erau in conflict prieteni care devenisera dusmani peste noapte.

Libertate e filmul unei generatii careia ii e rusine si de ce a gandit atunci, dar si de ce au facut parintii ei. E filmul care, ca intr-o secventa metafora cu personajul principal – militianul interpretat de Alex Calangiu – se spala pe maini intr-un ritual plin de forta si semnificatii in fata unei chiuvete si a unei oglizi mizerabile, incearca sa faca putina curatenie morala in vremurile acestea pline de coruptie si jeg de toate felurile.

Militianul care tocmai iesise de la un interogatoriu cu “puterea noua” detinatoare de portocale (aspiratiile poporului de Sarbatori), putere care arogant superior anunta ca isi doreste sa nu i se mai spuna “tovarase” ci “domnule”.

Filmul unei generatii care isi linge ranile in sala de cinematograf pentru ca nicio autoritate nu a luat in serios dorinta oamenilor curati de a fi fost inlaturata mizeria care a fost atunci, pe fata, cu discutii asezate, din care fiecare sa invete ce e de invatat…

Avem nevoie de filmul asta. Nu o sa rezolve niciunul din marile mistere ale Revolutiei, dar o sa aseze pe masa in familie discutii despre ce a fost atunci- pentru copiii de azi, pentru copiii de atunci si pentru parintii din toate vremurile. Daca autoritatile nu ne ajuta sa ne curatam ranile, o face un film care ne aseaza cadrul sa incepem noi, in mic, in interiorul propriei case vindecarea.

Liebertate e de vineri, 6 octobrie, in cinematografe.  

Am facut un interviu cu Tudor Giurgiu, regizorul filmului Libertate, in care el povesteste mai multe despre film, munca din spatele lui (120 de actori in distributie), dar si experientele incredibile si profund emotionante din intalnirile cu spectatorii… il gasiti aici.

P.S. imi place mult inca o metafora din film: bazinul plin cu apa, curata, pregatit pentru un antrenament de inot, de la inceput si la sfarsitul filmului… Un mai bine care a tot intarziat, dar la care speram in continuare…

Una dintre cele mai ciudate si mai tulburatoare informatii de care m-am lovit in aceasta saptamana este despre nemurire.

A facut BBC 4 un podcast despre studiile legate de incetinirea procesului de imbatranire si descoperirea unor tehnologii care sa creasca speranta de viata pana la 120-150 de ani.

Intr-unul din cele 10 episoade apare  Bryan Johnson, un antreprenor american (cu companii care creeaza aparatura care studiaza creierul uman), domn care are 46 de ani si vrea sa faca ca trupul sau sa ajunga la performantele si aspectul de la 18 ani.

Pana de curand, Bryan Johnson platea sute de mii de dolari pentru a infuza in fiecare luna un litru de plasma tinereasca a fiului sau adolescent, Talmage, in propriul flux sanguin imbatranit. “Niciodata nu am acordat mai multa atentie la ceea ce mananca… pentru ca asta intra in corpul meu”, spune antreprenorul american de tehnologie in varsta de 46 de ani in noul podcast The Immortals.

De asemenea, el si-a pompat propria plasma in corpul tatalui sau, in varsta de 70 de ani, pentru a contribui la imbunatatirea sanatatii sale fizice si cognitive in declin: “A fost unul dintre cele mai semnificative momente din intreaga lui viata. Si a fost la fel si pentru mine”. Johnson continua sa plateasca 2 milioane de dolari pe an pentru ca o echipa de cercetare sa investigheze modul in care putem trai mai mult – si cu siguranta nu este singurul bogatas din Silicon Valley dedicat cautarii vietii vesnice.

E un trend pe care il simtim tot mai aproape de noi, de la documentarele de pe Netflix pana la conferinte si declaratii ale unor personalitati. Sigur ca de cand e lumea si pamantul au fost proceduri in care oameni cu foarte multi bani au cautat sanatate si un aspect tineresc.

Dar sa-ti folosesti fiul pentru ego-ul tau, pentru vanitatea ta mi se pare grotesc. Mintea mea nu e obisnuita cu asa ceva si nici nu inteleg zbaterea pentru tineretea vesnica.

E normal sa avem un confort si o calitate a vietii, dar de aici pana la obsesia pentru a fi ca la 18 ani mi se pare o cale foarte lunga si periculoasa cand ai foarte multi bani.

Inteleg insa mindsetul acestor bogatasi din tehnologie, gandirea out of the box si enegia credintei ca nimic nu e imposibil i-a dus acolo unde sunt astazi cu conturi de miliarde de dolari.

Dar directia aceasta a tineretii vesnice care anunta un trend care depaseste cu mult cosmeticele, suplimentele nutritive si operatiile estetice, mi se pare f f periculoasa si depinde de fiecare dintre noi cum ne aparam de sarlatani.

In 2019, Bank of America a prognozat ca scena startup-urilor al  caror business se ocupa cu longevitatea va fi o industrie de 600 de miliarde de dolari pana in 2025. Numai in 2022, startup-urile de longevitate au strans 7 miliarde USD, din care 3 miliarde au venit de la fondatorul Amazon, Jeff Bezos.

Pentru progresele in reprogramarea celulara si 180 de milioane USD de la Sam Altman pentru cercetari in parte in domeniul plasmei tinere, care nu includ miliardele care sunt varsate in startup-urile de inteligenta artificiala.

 Deocamdata, AI nu a progresat suficient de mult ca sa fie exploatata in acest sens dar e o chestiune de cativa ani pana cand tehnogia avanseaza.

Legile informaticii o prezic si lucruri care odata pareau ridicole, cum ar fi un computer pe care sa-l tii in buzunar acum 20 de ani, vor fi ceva obisnuit, cu industrii si infrastructuri intregi in jurul lor.

Netflix a lansat zilele trecute Blues Zones, un documentar despre locurile unde oamenii traiesc peste 100 de ani – ce fac, ce mananca, ce stil de viata au.
Prima carte a lui Dan Buettner despre zonele albastre a aparut in 2008, iar cea cu retete (prin care l-am descoperit si eu, pentru ca erau mancaruri pe baza de plante si cautam noi retete sa mai diversific meniul, eu avand ceva probleme de sanatate 😊 ) a aparut in 2019… dar el este acum intens pushu-it in social media, unde sunt tot felul de nutritionisti care astazi au aflat de carti de la alti colegi/conferinte internationale si tineretea vesnica incepe sa para o chestiune care tine de noi, stil de viata si alimentatie.

Nu e asa, desigur.

(a scris colegul Eduard pe urban.ro despre lectiile din cartile lui Buettner, citi aiticolul aici)

La banii care se vor invarti in urmatorii ani la nivel mondial in aceasta directie, vom vedea si la noi o multime de conferinte cu specialisti mai mari sau mai mici, cu sarlatani pe fatza sau mai ascunsi care o sa ne vanda o viata mai lunga si mai sanatoasa, eventual un revers in varsta.

De noi depinde cum ne pazim. Sigur, mancarea sanatoasa e buna absolut oricand, dar asta e nivelul 1 pentru incetinirea proceselor de imbatranire, apoi sunt medicamentele si interventiile chirurgicale, apoi – cum spune un domn in podcast – cuplarea la anumite aparate cu inteligenta artificiala care sa intretina functiile corpului si ale mintii.

Eu vreau doar sa va las podcastul sa-l ascultati, il gasiti aici si sa cititi mai multe despre domnul care ia sangele fiului adolescent sa si-l infuzeze pentru a intineri , aici e un profil din GQ despre el

(stiu si in Romania un domn care se lauda ca functiile corpulu sau sunt cu 15 ani mai tinere decat varsta din bulletin, vine tot din zona tehnologiei)

Dvs faceti ce stiti mai bine cu aceste informatii si cu cele care vor navali peste noi in lunile si anii care vin… vom avea specialisti in intinerire la tot pasul… de vanitatea si intelepciunea noastra depinde cat ii luam in seama.

P.S. Podcastul BBC abordeaza si problema eticii, dar si cea a schimbarilor sociale pentru care nu e nimeni inca pregatit (o viata mai lunga inseamna o presiune mai mare pe sistemul de pensii, inseamna pensionari mai tarzii si o multime de alte schimbari pentru care inca niciun stat nu e pregatit)

Kaufland a facut una dintre cele mai simpatice si mai emotionante campanii de recrutare pentru persoanele cu deficient de auz: un dans pe tik tok in care, in miscarile dansatorilor, se “vorbeste” in limbajul semnelor despre cum te poti angaja daca ai deficient de auz.

In primul rand, salut din inima faptul ca Kaufland angajeaza persoane cu deficiente de auz, si in general persoane cu dizabilitati. Am vazut si intr-un Lidl, la o casa, si imi venea sa ma duc la seful magazinului sa-l imbratisez.

Campania a fost lansata din dorinta de a sublinia nevoia persoanelor cu dizabilitati de a fi tratate ca oricare alt candidat/angajat, fara sa se loveasca de prejudecati. #KauflandDanceTalk este campania de recrutare care vorbeste pe limba lor.

https://www.tiktok.com/embed/v2/7265671543856975136?lang=ro-RO&referrer=https%3A%2F%2Fwww.iqads.ro%2Farticol%2F65080%2Fkaufland-alaturi-de-v8-a-lansat-singurul-challenge-de-dans-care-ascunde-un-anunt  Am ajuns la camanie via coregraful care a lucrat la proiect si a gandit dansul impreuna cu interpretii in limbajul semnelor, Arcadie Rusu ( a carui activitate o urmaresc pentru ca imi place ce face si cat munceste sa educe lumea in ceea ce inseamna dansul). Interpretii care au lucrat la proiect sunt Lavinia Chitu, Bogdan Anicescu, Elisabeta Paraschiv .

Dar am citit ca este o campanie supervizata de Estera Anghelescu, Recruiting & Employer Branding Director, Kaufland Romania. Doamna, sa va fie bine… si sa vi se intample si dvs cat mai multe lucruri frumoase si cu sens.

*

Acum ceva ani pentru un reportaj am invatat cateva cuvinte in limbajul semnelor si apoi am fost la o scoala speciala.

A fost o intalnire foarte emotionanta pentru mine, cu copii de clasa III – IV -a care aveau super umor si erau super simpatici. Imi gasisera si o porecla… “capsunica”, pentru ca eram mica, aveam parul roscat… erau copii care cresteau frumos in ciuda drumului lor diferit de al nostrum.

Stiu ca atunci cand am terminat de scris m-am gandit cat vor avea de luptat in viata acesti copii… le-am dorit si atunci, cum le doresc si acum, sa le fie bine si sa-si gasesca un drum in care sa aiba o viata autonoma.

*

Prima faza a campaniei a constat intr-un dans, in care a fost integrat natural un mesaj ascuns. Acesta a fost creat cu ajutorul unui coregraf si a unor interpreti in limbajul semnelor, iar pentru ca mesajul campaniei sa ajunga la cat mai multi oameni care l-ar putea intelege, a fost transformat intr-o provocare – dansatorii amatori erau incurajati sa recreeze miscarile pe TikTok si sa castige astfel premii.

Mi se pare f smart cum au facut sa duca mesajul mai departe, agentia V8 a fost foarte creativa.

Sper ca li s-a explicat tinerilor de pe tik tok ca intrand in joc fac o mare fapta buna, si ca exista tot mai multe sanse ca persoanele cu deficient de auz sa descopere anuntul.

Altfel, salut ca intr-o Romanie tot mai dificila sim ai putin incluziva, incepem sa dam sanse la viata normala si persoanelor cu diverse deficiente.

Mi-ar placea sa aflam si continuarea, iar Kaufland sa anunte cate persoane au angajat: nu neaparat numele lor pentru ca poate nu isi doresc expunere publica, dar sa stim continuarea, sa stim – fie si sub anonimatul initialelor – putin din povestile lor.

Cred ca ar fi foarte foarte motivant pentru multi.

Si nu, acest text nu e reclama pentru Kaufland… nu m-a platit nimeni sa scriu acest text, m-am bucurat sa-l scriu si o sa scriu oricand e vorba de incluziune si diversitate pentru orice categorie de persoane.

E un semn de normalitate. Normalitatea bunului simt

Zilele astea, pe 23 august, s-au celebrat 50 de ani de cand Ilie Nastase a devenit primul tenismen din intreaga istorie a sportului care a fost desemnat numarul 1 mondial.

Cu el s-a deschis clasamentul ATP…

E un bun prilej sa va spun cum il stiu eu pe Ilie Nastase dincolo de orice competitie sportiva, sau aparitie publica a sa.

*

Imi place foarte mult tenisul. Cand eram mica am citit cartile lui Ioan Chirila, stiam ce magii facusera Ilie Nastase si Ion Tiriac in Cupa Davis.

Am avut chiar o racheta Reghin de lemn, dar in orasul unde am crescut nu erau terenuri de tenis. M-am dus la un curs prin primii ani de scoala si m-au pus sa dau la perete pana la loc comanda. Nu-mi aduc aminte daca m-au invatat ceva special atunci, stiu doar frica mea imensa ca o sa dau pe langa minge la serviciu (cred ca avea legatura cu comportamentul profesorului) … era insa departe de ajuns la locul de lectii, ai mei aveau alte probleme in viata, iar eu m-am indreptat catre matematica si… gata.

Dar pasiunea mea de spectator de tenis a ramas… dupa Revolutie, intr-o vizita la Bucuresti la unchiul meu am intrat in posesia unei reviste Tennis World cu Agassi pe coperta. Am citit cred si caseta redactionala…

Cand a inceput turneul ATP de la Progresul, eram acolo lipita de gard la primele zile cand era intrarea libera (n-aveam prea multi bani). Si imediat dupa examenul de admitere la facultate m-am dus la tenis sa mai vad un meci, nu m-a interesat sa le spun parintilor ce facusem la examene. Mai tarziu, cand am inceput sa lucrez la radio, n-am ratat nicio editie si am amintiri de la meciuri exceptionale.

(cu anii am descoperit ca prietenii mei de astazi – pe care nu-i cunosteam inca pe vremea aia – erau si ei in arena la Progresul, fie munceau la turneu, fie erau spectatori ca mine).

Intre timp pasiunea m-a dus la Roland Garros , la meciurile de Cupa Davis ale fetelor (in ro sau alte tari), mi-am “corupt” prieteni care astazi stiu mai multe detalii decat mine despre cine stie ce jucator din noul val.

Dar atunci cand eram mica, mica si citeam cartea cartonata a lui Ioan Chirila despre finala romana de Cupa Davis,  Ilie Nastase si Ion Tiriac erau zeii mei. Si nu m-am gandit nicio clipa ca am sa-i cunosc. Nici nu cred ca am avut aceasta dorinta sau intentie pentru ca era ceva intangibil, de neimaginat in vremea comunistilor. Imi stiam locul, si stateam cuminte “in banca mea”, fara prea multe vise…

Ani mai tarziu, la inceputul anilor 2000 eram brand manager la Europa FM si domn director m-a anuntat ca vine Ilie Nastase.

Ca e noul director onorific al businessurilor Lagardere in Romania si, in aceasta calitate, va fi conectat si la imaginea radioului. Iar eu trebuie sa comunic presei acest lucru si sa vorbesc cu Ilie Nastase despre ce va declara la televiziunile pe care le voi invita in radio.

Am amintirea exacta a acestei informari, inca mi se  mai pune un nod in gat la task-ul pe care l-am avut atunci.

A venit Ilie Nastase, timid, cu glume usoare, i-am fost prezentata si ne-am dus pe terasa casei din Camil Petrescu, unde era atunci radioul, sa ii explic ce urmeaza sa se intample.

Mie imi batea inima cu 1000 de km la ora, ma pregatisem, aveam notite cu ce trebuie sa -i spun, aveam notite pe care sa i le las si domniei sale. Marele Ilie Nastase era incurcat si sincer: Eu nu stiu despre radio lucruri tehnice, mi-a spus… dar vreau sa ajut cu numele si imaginea mea radioul, asa ca spune-mi ce trebuie sa fac.

Si in timp ce il briefuiam despre intalnirea cu presa, domnia sa se uita in jos la pantofii sai, timid si incurcat. M-a rugat sa repetam exact ce declaratie va face la tv, am repetat (exact ca la un antrenament sportiv) si eu ma gandeam “sunteti marele Ilie Nastase, puteti doar sa zambiti langa logo-ul statiei si imagineaa va fi la toate televiziunile din tara, plus cateva din alte tari”.

*

Ilie Nastase a fost cativa ani aproape de Europa FM si ma obisnuisem cu el pe hol, cu fotografiile de familie pe care le avea pe birou. Cu dorinta lui de a participa la sedinte cat mai scurte…

De fiecare data cand aud cine stie  ce stire despre Ilie Nastase – astazi in context pozitiv, dar au fost ani in care presa n-a fost deloc simpatica cu el – am in minte dorinta lui de a-si face cat mai bine treaba in intalnirea aceea cu presa.  Si timiditatea lui, acolo pe terasa, cand repetam ce urma sa povesteasca.

Avea un respect foarte mare pentru Jean Luc Lagardere (creatorul imperiului media Lagardere), ii fusese prieten si faptul ca prin testament l-a mentionat sa fie onorific directorul businessurilor sale din Romania era ceva nepretuit pentru domnia sa. Si cu toata timiditatea, si tot disconfortul (pentru ca nu ii placea ideea de conferinta de presa) si-a facut perfect treaba.

Anul asta, cand am facut interviu cu producatorul documentarului Nasty – Cosmin Hodor, am descoperit ca si Cosmin venea pe vremea aia la radio cu treaba la Ilie…(despre documentar si cum a negociat Cosmin cu toti marii tenismeni ai epocii pt realizarea lui, cititi aici)

Nu-mi amintesc asta, dar stiu zilele in care jurnalista farnceza care e autoare a cartii lui biografice, Mr Nastase, il astepta pentru interviuri la mine in birou si-mi povestea despre cat de mare e Ilie in Franta si ce legenda extraordinara e… (cartea a fost tradusa si in Ro si o gasiti aici)

*

Privind peste ani, mi se pare incredibil cum eu – o copila care era fascinata de tenis in copilarie, din cea mai banala si modesta familie – a ajuns sa-i intalneasca pe tenismenii mari ai Romaniei (si pe Simona Halep, si pe Horia Tecau) si sa pastrez in suflet cate o amintire speciala despre caracterul fiecaruia. Sunt foarte recunoscatoare pentru intamplarile si oamenii din viata mea care au facut posibile asemenea intalniri magice.

Ilie Nastase e un timid cu suflet mare pentru care umorul e o supapa ca sa scape de momentele care nu-i plac, un mare talent in sportul lui, un copil mare in multe situatii (care nu prea stie sa spuna nu, iar asta ii aduce complicatii in viata) si o persoana onesta cu capacitatea sa de a duce la bun sfarsit anumite task-uri.

Si dincolo de toate asta o legenda mondiala pentru milioane de oameni.

P.S. peste ani, am lucrat in diferite proiecte de promovare cu Amalia Nastase, care atunci era sotia lui Ilie, si am profitat sa o intervievez pe fiica lor cea mare, Alessia, cand a facut o expozitie care avea legatura si cu tatal ei (un proiect care-i trebuia pentru inscrierea la o prestigioasa facultate de design). Daca va intrebati, Alessia e o tanara cu foarte mult bun simt, constienta ca tatal ei e o legenda, dar hotarata sa mearga pe drumul ei, fara nicio presiune a celebritatii. interviul cu Alessia e aici.

Dupa o crestere a comediei intunecate si a continutului greu care a stralucit pe ecrane in ultimii ani, telespectatorii cauta pete de lumina si umor, pastrand in acelasi timp un continut realist, se arata intr-un studio facut de compania de trenduri Wunderman Thompson. Noile lansari si mediile principale imping realitatea cu un ton satiric si plin de umor, afectand grav perceptia si limitele bunului simt si ale agresivitatii, fie si verbale.

Pe de o parte facem campanii anti bulling si vorbim de cancel culture cand e vorba de istorie (de la autori de carti, la conducatori de state sau de guverne) pe de alta parte privim in social media filme de Tik Tok, facebook sau Instagram cu chestiuni agresive, cringe, in care deminitatea umana e strivita pur si simplu.

In iunie, The New York Times atragea antentia asupra creatoarei de continut de pe TikTok, Stanzi Potenza pentru videoclipurile sale in parodii satirice si comice ale unor momente dureroase si amuzante din cultura pop. Continutul lui Potenza face haz de normele culturale invechite, de fandomurile exagerate si de filmele si emisiunile TV dramatizate. Aici articolul https://www.nytimes.com/2023/06/03/business/tiktok-cringe-creators-money.html )

Cu peste 3,8 milioane de urmaritori pe aplicatie, videoclipurile sale i-au adus 200.000 de dolari pe an de cand a intrat in ceea ce ea numeste comedie de prost gust. “Personal, cred ca unele dintre cele mai bune comedii sunt un pic dureroase”, a declarat ea pentru Times. “Cand doare, conteaza si e atat de bine”.

In ianuarie, i-D a considerat anul 2023 drept anul meta-cringe: interpretari realiste ale vietii de zi cu zi care starnesc rasul si bucuria cu ingeniozitate si ironie. (aici articolul https://i-d.vice.com/en/article/qjkywp/meta-cringe )

Articolul arata motivele pentru care creatorii posteaza continut cu intentia de a-si face spectatorii sa se simta inconfortabil. Kate Lindsay, colaboratoare la Substack, a declarat pentru i-D ca “succesul [unei postari cringe] se masoara in functie de cat de greu a fost pentru spectator sa treaca prin ea”.

Incercari esuate, umor incorect din punct de vedere politic sunt doar cateva exemple ale culturii populare #cringetok.

De fapt, hashtag-ul are 2,1 miliarde de vizualizari la inceputul lunii iunie. Pe Instagram, #cringe are 19 milioane de postari etichetate.

“You Hurt My Feelings”, cu Julia Louis-Dreyfus, un film de succes de comedie cringe, a ajuns in cinematografe in luna mai.Filmul se invarte in jurul unui cuplu casatorit de varsta mijlocie si ironizeaza manifestarile publice de afectiune, problemele si certurile lor, aruncand o lumina brutal de onesta asupra momentelor incomode ale casniciei, prieteniei si vietii, cu umor si umanitate. Filmul analizeaza nesigurantele, ranchiuna si luptele personale ale lui Beth (personajul Juliei Louis-Dreyfus) si adauga o nota de umor gratie gamei de comedie slapstick a actritei.

Dar aceasta directie cringe din ce in ce mai prezenta si mai agresiva la adresa privitorului (ca sa-l trezeasca dintr-o amortire in care da scroll automat) are efecte ingrozitoare asupra reperelor sociale ale oamenilor.

Daca ai vazut multe intamplari cringe care au fost validate de audienta in social media, incepi sa crezi ca asta e succesul. Si nu mai conteaza efectele pentru cei din jur, pentru ca il cauti si tu in viata ta: cat mai multe intamplari cringe.

Puneti asta langa noua tendinta DEEP FAKE cu ajutorul AI si ganditi-va ce filme ingrozitoare vor fi in online in doar cateva luni. Iar in doi trei ani, mintile needucate vor considera asta normalitate.

Netflix are un show in acest moment care e odios, cu efecte emotionale cumplite. Si e doar in faza incipienta, dupa 2-3 sezoane va fi glorios pentru multi. Deep Fake Love se numeste, e produs de o companie din Spania si pune cupluri reale fata in fata cu momente de infidelitate create in tehnologia Deep Fake. Ei trebuie sa ghiceasca daca imaginile sunt reale sau nu, cine ghiceste cat mai multe incercari castiga 100.000 de euro.

E cel mai de jos nivel al unui show reality, iar efectele lui vor fi cumplite.

Ganditi-va cum in cativa ani, cu filme similare oamenii vor ajunge in tribunal sa se apere sustinand ca nu sunt ei acolo, desi pare dupa tehnologia Deep Fake.

Vin vremuri grele. Cringe.