Category : diverse

echilibruseminar de branding personal – refreshing business

seminar de branding personal – refreshing business

am fost invitata sa tin un seminar de branding personal pentru tineri antreprenori. se va intimpla marti la Refreshing Business.

***

de obicei sunt invitata pentru ca sunt considerata un kamikaze, am plecat din job-uri pe care le rivneau multi pentru ca am vrut – cam la fiecare 5 ani – sa fac altceva. nu foarte departe de ceea ce facusem inainte, dar intr-o alta directie. e felul meu de a ramine “vie” in ceea ce inseamna munca.

si-am plecat de fiecare data cu relaxarea ca lumea stie ca sunt profesionist, ca-mi fac bine treaba si ca o sa-mi gasesc un loc de munca fara nicio problema. ceea ce s-a si intimplat.

 

daca astazi pot trai relaxat din producere de content (in special interviuri), din consultanta pentru content in online si din acest blog, e pentru ca am lucrat coerent si constiincios la ceea ce inseamna brandul personal.

am sa vorbesc despre asta marti seara. despre regulile pe care le respect de 13 ani in ceea ce inseamna branding legat de propria-mi persoana, dar si despre modelul meu de business care nu are la baza citi bani cistig “acum” (la momentul primului job) , ci “sa-mi fac atit de bine treaba incit data viitoare sa vrei sa ma platesti mai mult ca sa fii sigur mai lucrezi cu mine”.

detalii despre cum se fac inscrierile la seminar puteti gasi aici

 

 

 

 

2783
handmade sisterCristina – Handmade Sister, sau viata te aduce la placerile copilariei

Cristina – Handmade Sister, sau viata te aduce la placerile copilariei

Cind a trecut in clasa a V-a, Cristina a luat decizia (de fapt mama ei e a luat decizia) sa mearga la o clasa cu predare intensiva in limba franceza si-a abandonat desenul. I-ar fi placut sa mearga la o clasa axata pe arta, ii placeau ce faceau colegii ei acolo – modelau in lut, lucrau cu culori – plus ca aveau mai putine ore de matematica, dar… asa a fost sa fie.

Au trecut anii, a terminat facultatea (Limbi Straine) si s-a aflat in fata casatoriei. a vrut o nunta diferita, s-a gindit sa-si duca prietenii si familia in Bulgaria sa stea un week end cu totii si asta sa fie petrecerea. Dar a vrut sa si pastreze putin din traditie si si-a dorit ca pe masa sa fie “marturii”, un dar simpatic pentru invitati care sa le aduca aminte de petrecerea ei. Cum n-a gasit nimic care sa-i placa a luat decizia sa picteze ea pe niste borcanele in care sa puna bomboane asezate in nisip.

Si-asa s-a intors la pasiunea din copilarie.

I-a placut atit de mult, incit cu vopselurile speciale ramase a pictat vesela din casa si s-a inscris la un curs la Scoala populara de Arta.

Mai tirziu s-a gindit sa uneasca aceasta pasiune cu priceperea ei in a prepara cosmetice de casa… si-asa a aparut Handmade Sister, cosmetice de casa in borcanele bijuterie pictate manual.

***

Cristina Olaru are astazi un site adorabil cu colectii de borcanele colorate pline cu minunatii parfumate. Numele de Handmade Sister l-a dat sotul ei care lucreaza in publicitate; a tratat-o ca pe un client, i-a facut mai multe propuneri si ea a ales ceva care sa arate prietenie, sa fie cald, de acasa.

Exista si o sora care o ajuta din cind in cind la comenzile foarte mari (de 8 martie a avut o comanda de 300 de borcanele cu crema de fata) sau cind e plecata din tara, dar numele e dat de sot care face marketingul si promovarea afacerii.

***

Am cunoscut-o saptamina asta pe Cristina si dincolo de delicatetea si sensibilitatea ei, am ramas cu aroma sinceritatii ei. Pe linga Handmade Sister, Cristina e profesoara de engleza pentru adulti si mi-a spus ca nu a putut fi profesor pentru copii, ca nu e buna pentru asta.

“E important sa-ti dai seama ce poti si ce nu, si sa ai puterea sa te retragi.”  A rostit asta rizind, facind parca haz de necaz de faptul ca le zimbea prea mult copiilor si ei o considerau de-a lor, uitind de disciplina.

Nu regreta ca a facut o escala de 10 ani pina s-a reintors la pasiunea copilariei ei – desenul – , pentru ca stie ca n-ar mai fi fost ceea ce este astazi fara fiecare dintre zilele care au trecut.

Si-am mai ramas cu feelingul ei bun pentru oameni. Mi-a facut cadou crema de fata din colectia Klimt, desi nu stia ca eu sunt un foarte mare fan a pictorului austriac. Asa a inspirat-o pe ea ce a citit pe blogul meu. Dupa ce se va fi terminat crema, voi pune scoici mici in acest borcanas, scoici de pe malul tuturor marilor/ oceanelor pe linga care am fost.

***

Daca vreti sa faceti un cadou special, unic, delicat , cu umor, mergeti pe site-ul Handmade Sister. adorabil de delicios.

 

 

2766
origoOrigo -o sa vreti sa mergeti acolo

Origo -o sa vreti sa mergeti acolo

de 8 martie am avut parte de un cadou foarte foarte S!MPA ( nu doar simpatic,ci si in identitatea a ceea ce inseamna s!mpa pentru mine = senzatii si experiente legate de lucruri frumoase pe care le poti pastra in minte si-n suflet multa vreme)

de 8 martie dimineata am fost primul si singurul client al unei cafenele care s-a deschis a doua zi: Origo.

Mihai Panfil, unul dintre cei mai talentati si mai importanti barista din Ro, mi-a pregatit cafea si ceai si mi-a facut un tur special al cafenelei sale, Origo.

***

Il stiu pe Mihai de vreo 3 ani, hai poate 4, cind am fost la un concurs Barmaniada in care bartenderii se intreceau in bauturi pe baza de cafea si aveau o proba eliminatorie – prepararea unui capuccino. El era seful juriului si l-am chinuit ingrozitor atunci cu zeci de intrebari despre cum jurizeaza, cum vede daca un cappucino e facut bine etc etc.

Intr-o ora mi-a schimbat definitiv mintea in relatia cu cafeaua – pot recunoaste un capuccino sau un latte bine facut fara sa-l gust, stiu din culoarea pe care o are cafeaua daca a fost prajita cit trebuie, din consistenta pe care o are spuma de lapte daca am sa obtin gustul perfect – combinatia corecta dintr-o inghititura – de lapte si cafea,

Mihai isi deschide acum o cafenea in care o sa simtiti pasiunea lui pentru cafea (a participat la campionate mondiale).

Cafeneaua lui e una concept – nu are fotografii pe pereti, nu are briz briz-uri. In centrul atentiei e experienta ta de consumator in relatie directa cu bauturile pe care le prepara el.

Mese simple si elegante, cele mai rare soiuri de cafele, un blend special de cafea pe care-l prepara chiar el din cafele comandate in toate colturile lumii si… o masina uriasa de prajit cafea in lateral. pentru ca Mihai stie ca una dintre cele mai importante etape in prepararea cafelei este prajitul ei, asa ca face totul in house ca sa fie …perfect.

***

Pentru cei care nu beau cafea, Mihai a adus niste ceaiuri foarte rare care nu-s la pliculetz, ci e blendul de frunze uscate care pastreaza aromele intacte.

Am baut un ceai cu lime – care era in gura ca o  catifea foarte foarte fina. Mi l-a preparat ca si cum facea experiente chimice, a racit apa trimitind-o dintr-un vas in ceainic si din ceainic inapoi in vas, pentru ca avea fix temperatura care stia el ca da aroma perfecta.

cit a facut el asta eu mi-am bagat nasul dupa tejghea – o sa va lase si pe voi si o sa va arate orice aparat are pe acolo, pentru ca are o multime de ustensile despre care nici nu stiati ca exista pe lume – si-am vazut un aparat de cafea care prepara bautura pe durata a 24 de ore cu apa rece. mi-a spus ca o sa o aiba in meniu. parea foarte SF.

apoi am baut un latte, dar am gustat putin si dintr-un capuccino.

(art latte-ul  – desenele cu lapte in cafea – e facut perfect daca -si pastreaza forma pina la sfirsitul bauturii. uitati-va la ceasca mica:) )

***

Seara la Origo, cafeaua va fi inlocuita cu cocktailuri concept, niste super raritati. Dar va povestesc despre ele zilele viitoare sa le fac si foto. Are un cocktail care e inspirat din filme:)

Origo este pe Lipscani 9.  acum e deschis publicului si sigur sigur o sa ma intilniti des pe acolo.

(fotografiile le-am facut cu telefonul, ma iertati, nu sunt chiar un artist, dar sunt autentice)

2442
Gérard-Depardieucondamnat la viata, din acest week end in cinematografe

condamnat la viata, din acest week end in cinematografe

luni seara, la avanpremirea pentru bloggeri a filmului Condamnat la Viata, am primit o lectie despre cum sa -ti cresti frumos copilul.

(cum n-am copii, o scriu aici ca sa ajunga la cine are… nevoie)

*

Dupa proiectia filmului, un pusti brunet, putin mai inalt de un metru si jumatate, a iesit din rindurile din fata si s-a asezat (la invitatia lui Mihai  Ursa, organizatorul vizionarii)  in fata salii de cinema pe jumatate plina cu spectatori.

Era relaxat, cu miinile pe linga corp, chiar daca stia ca urmeaza sa fie asaltat de intrebarile celor care tocmai au vazut filmul in care el joaca.  Imbracamintea era singurul detaliu care trada importanta evenimentului: jeans si camasa bleu cu minecile suflecate, mult mai sobra decit tricourile colorate pe care le poarta copii de virsta lui.

Era Bogdan Iancu ( 12 ani) pustiul pe care tocmai il vazusem alaturi de Gerand Depardieu , ambii in roluri principale, in filmul Condamnat la viata.

***

– Cum a fost sa joci alaturi de actori asa de mari?, a intrebat cineva din sala, in timp ce altcineva zicea in soapta “nici nu cred ca stia cine e Depardieu inainte”

– Si domnul Depardieu si domnul Keitel m-au invatat lucruri despre actorie, a fost foarte interesant sa joc alaturi de ei, a raspuns Bogdan cu o voce calma, rar, zimbind.

– Cam ce ai invatat de la ei?, s-a auzit din nou din sala, putin ironic.

– Mi-au spus ca cel mai important e sa fii natural pe ecran si m-au invatat si ajutat sa fac asta.

Intrebarile au continuat sa curga, iar tonul ironic a coborit catre gluma si de acolo catre admiratie. Bogdan raspundea sigur pe el si extrem de natural la orice intrebare, “nu stiu de ce s-a ales un alt final, intrebati-i pe oamenii mari”, “am obtinut rolul dupa un casting, fratele meu cistigase initial castingul dar pina au strins banii au trecut 2 ani si el a crescut”, “momentan ma concentrez pe scoala, sunt in clasa VI-a, nu stiu daca o sa ma fac actor sau nu”.

Erau in sala Cornel Ilie si Gabi Maga , ambii din trupa VUNK, ambii cu experienta de a sta/performa in fata unui public care te asalteaza cu intrebari. Amindoi se uitau cu admiratie la pusti. recunoscind ca, la virsta lui, ei n-ar fi putut face asta.

Bogdan era  ca si cum ar fi vorbit cu parintii lui care-l intreaba ce a facut la scoala in ziua care tocmai se incheie.

***

La cei 12 ani ai lui , Bogdan Iancu e un mare talent actoricesc si sper sa mearga pina la capat pe drumul asta. L-ati mai vazut in Ho Ho Ho si il puteti vedea in Pariu cu viata, la Protv.

Si e cel mai frumos exemplu despre cum te dezvolta exercitiile de actorie in copilarie. Daca aveti copii, trimiteti-i la  cursuri teatru cind sunt mici: nu e important daca o sa ajunga ca Shirley Temple, nu asta trebuie sa fie scopul. E important ca prin joc invata sa aiba incredere in ei si se deschid, devin firesti, fara sa le mai fie teama de esecul reprezentarii in public.

O sa-i ajute teribil toata viata pentru ca n-o sa mai piarda niste ani multi, gindind cum sa evite niste ratari.

***

Condamnat la Viata e primul remake romanesc (dupa filmului lui Sergiu Nicolaescu, Atunci i-am condamnat pe toti la moarte) si a fost gindit pentru o cariera internationala a unei povesti universale despre tradare, minciuna si lacomie. Rolul pe care-l avea Amza Pellea in filmul lui Nicolaescu, nebunul satului Ipu, este jucat acum de Gerard Depardieu, preotul satului este Harvey Keitel, iar sotia acestuia este actrita Laura Morante.

Pe mine filmul m-a facut sa-mi doresc sa citesc nuvela originala (Moartea lui Ipu, scrisa de Titus Popovic)i, pentru ca povestea e foarte frumoasa. Mi-ar fi placut ca noua versiune, cu actorii alesi acum, sa fie pe mina regizorului Radu Mihaileanu, as fi simtit mai bine ironia si dramatismul povestii.

***

Cea mai dragutza si mai desteapta remarca despre film la vizionarea la care am fost a avut-o Cornel Ilie care a comparat masa la care oficialii satului il sarbatoreau pe Ipu ca sa-l convinga sa se predea el nemtilor drept ucigasul unui soldat, cu Cina cea de taina. E acolo o secventa in care Ipu sta la mijlocul unei mese lungi, cu preot, primar, notar plus familiile acestora in stinga si-n dreapta lui, uneltind si manipulindu-l din vorbe in timp ce-l hranesc si-l imbata. “Ipu pare un Iisus care se sacrifica pentru ceilalti”

Citeva cadre mai incolo, Ipu incepe sa-si negocieze moartea in beneficii pentru familia lui si nu mai e chiar cel mai inocent dintre cei prezenti la masa.

***

Condamnat la Viata poate fi urmarit din acest week end in cinematografele din toata tara.

 

2241
diorO colaborare très s!mpa între magazinul Harrods şi Christian Dior.

O colaborare très s!mpa între magazinul Harrods şi Christian Dior.

Paris comes to London, text de Mihaela Simina

O colaborare très s!mpa între magazinul Harrods şi Christian Dior.

Incepand de azi, 16 martie, pana pe 14 aprilie, daca aveti drum prin capitala londoneza, va asteapta o surpriza cat se poate de frantuzeasca la etajul patru al celebrului magazin Harrods. Primele indicii: steagurile Dior care vor flutura pe acoperişul acestuia.

Urmeaza principalele intrari in magazin, decorate in stil Louis al XVI-lea si ferestrele magazinului marcate de celebra diagrama alb-gri a casei de moda Christian Dior.

Emblematicile cabine de telefon londoneze vor gazdui produse dintr-o serie limitata Dior, in timp ce traditionalii soldati din garda regala engleza (the beefeaters) vor purta costume concepute de Raf Simons, directorul creativ al casei de moda.

,,Casa’’ propriu-zisa, de la etajul al patrulea, are fatada reconstituita dupa cea a celebrei cladiri Dior din Avenue Montaigne 30. În interior, un mic univers Dior: de la celebra geanta Lady Dior la inconfundabilul parfum J’Adore, de la schite si manechine in miniatura, care readuc la viata look-uri din istoria casei de moda, la rochiile purtate de cele mai recente reprezentante ale imaginii Dior precum Emma Watson, Marion Cotillard sau Jennifer Lawrence.

Marigay McKee, şef de vânzări la Harrods: “Our archive team at Harrods unearthed wonderful images of Christian Dior visiting Harrods in the Fifties and this is a beautiful part of the exhibition. Equally stunning dresses worn by the likes of Elizabeth Taylor, Princess Margaret and Lady Diana alongside contemporary designs by Raf Simons are a real highlight.”

“The Dior at Harrods windows will also highlight exclusive product created especially for the collaboration, in a truly inspirational presentation which celebrates Dior’s love of London. We hope our customers will experience a fascinating journey through the store, unveiling intricate details of Dior’s rich heritage and that they will be inspired and delighted by the collaboration.”

Pentru ca orice gazda care se respecta are grija ca oaspetii ei sa se simta cat mai bine, exista si un restaurant-cafenea, Café Dior, unde, dintr-un meniu care reflecta dragostea lui Monsieur Dior pentru mancarea buna, ceaiul Dior si cupcakes-urile Dior, probabil, vor reflecta o cerere semnificativa din partea vizitatorilor.

Un preview al produselor din seria limitata, special creata pentru „mutarea” Dior la Harrods:

Iar aici, un filmulet minunat despre relatia Dior-Londra de-a lungul timpului.


Mihaela Simina este jurnalist, redactor Vorbe Grele, Antena 3

2711
beauty7Pretul sanatatii tenului nostru/ Mai frumoase, mai bogate

Pretul sanatatii tenului nostru/ Mai frumoase, mai bogate

text de Mihaela Dumitrescu

Cand ne nastem suntem 75% apa, adica greutatea corpului este in proportie de cca. 75% apa , problema este ca pe masura ce inaintam in varsta aceasta pondere ajunge la 50% si tot scade…exact aici este imbatranirea pielii, a tenului.

Nu e suficient sa bem cei 2 litri de apa zilnic, trebuie incercat prin (1.) alimentatie cat si printr-un ritual de ingrijire a pielii (2.) sa ne hidratam corespunzator dar sa si mentinem nivelul optim de hidratare. Spun asta pentru ca sunt multe persone care aplica pe corp sau pe fata o crema care hidrateaza in profunzime si peste 10 min au aceeasi senzatie de piele uscata.

Sfaturi referitoare la alimentatie nu sunt in masura sa dau, ce vreau sa atrag atentia este sa incercam sa avem grija de tenul si pielea noastra din timp si cu produse cosmetice de calitate lipsite de ingrediente sintetice.

Nu exista un elixir care sa blocheze trecerea timpului si evident efectele acestuia asupra chipului si tenul nostru. Dar inainte de a arunca o avere pe creme si seruri antirid care promit minuni cred ca ar trebui sa incercam sa ne intre in reflex anumite obiceiuri bune.

  • Nu iti incarca pielea cu un exces de produse cosmetice si make-up. Pe principiul Less is Better, functie de varsta trebuie ales sa se foloseasca produse cosmetice specifice. Aud multe persoane sub 30 de ani care vor creme antirid si seruri …de ce ? Tenul lor are nevoie de o crema hidratanta cu factor de protectie. Si evident un demachiant bun. Si atat.

 

  • Alegerea produselor cosmetice tine de fiecare dar nu orice produs scump este si bun. Alegerea ar trebuie sa se bazeze pe ce ingrediente contine si pe ce nu contine …, pe beneficiile pe care stim ca le au anumite ingrediente. Exista atatea uleiuri si unturi vegetale cosmetice, uleiuri esentiale care pot mentine un ten sanatos si frumos. Eu sunt de principiu ca produsele cosmeticele pe baza de substante si compusi chimici nu pot sa hraneasca si sa ingrijeasca pielea asa cum o fac produsele cosmetice naturale.  Sunt atatea ingrediente pretioase, organice, care se regasesc in noile game de cosmetice bio lansate pe piata – de ex. sucul de rodie organic, puternic antioxidant, uleiul de argan, uleiul de macadamia, uleiul de avocado …si lista e lunga.

 

  • Cu trecerea varstei, peste 30 ani +, tenul ajunge la o anumita maturitate si in rutina noastra ar trebui sa apara o crema organica de noapte,  nutritiva si regeneranta si o crema contur ochi. Si cam atat.

 

  • Si poate peste varsta de 40+ aplicate si acele seruri faciale concentrate pentru fermitate care lucreaza la partea de elasticitate si estompare a ridurilor.

Evident ca multe aspecte tin si de materialul genetic dar un ritual de ingrijire corect, facut din timp, ne ajuta sa ne pastram prospetimea si sa luptam activ cu principalii factori ce determina imbatranirea tenului – deshidratarea, expunerea la soare, poluarea.

!…si nu in ultimul rand frumusetea vine si din interior.

 ***

text de Mihaela Dumitrescu

1561
bleu2Bleu un motan care nu era Domestic

Bleu un motan care nu era Domestic

m-au intrebat daca nu vreau sa-l iau eu pentru ca nu l-a mai vrut cineva, un designer faimos. era un ghemotoc de blana – o corcitura intre persan cu albastru de rusia – un gri bleu si, din descriere, parea cea mai dragalasa creatura.

inainte de a ajunge la mine, l-am botezat  Bleu – dupa numele filmului meu preferat din toate timpurile (ala cu Binoche in rolul principal, regizat de Kieslowski) si i-am luat un coshulet unde sa fie casa lui in casa mea.

cind a venit incapea in causul palmelor si chiar era super simpatic. l-am pus in cosuletul lui si m-am asezat pe un fotoliu asteptind sa vad ce face, sa-i dau timp sa se obisnuiasca in noua lui casa. s-a ridicat, a iesit din cosulet, s-a indreptat catre fotoliu, s-a cocotat cum a putut el agatzindu-se cu gherutele de pielea crem si, cam dupa un minut, a reusit sa ajunga in spatele meu unde s-a facut ghem.

l-am luat frumos si l-am dus inapoi in cosulet. “cum o te obisnuiesti din prima zi, asa o sa traim, in cosulet e locul tau”

pina am ajuns eu inapoi la fololiu, el era in spatele meu repetindu-si traseul.

m-am ambitionat: “ok, o sa facem aceste ture pina cind o sa intelegi ca trebuie sa stai in cosulet.”

si-am inceput sa numar de cite ori l-am dus la cosulet si el a venit inapoi catre fotoliu. la nr 80 m-am lasat pagubasa, el isi perfectionase urcarea, ajungea mai repede, nu dadea vreun semn ca ar fi obosit.

s-a dovedit ca Bleu semana cu mine: incapatinat si perseverent. iar, in anii in care a stat la mine, a facut doar ce a vrut el: daca avea chef de joaca la 3 dimineata si nu-l bagai in seama, se suia pina la rafturile cu carti si le trintea una cite una pe parchet ca sa te trezesti; daca venea in casa cineva care nu-i era pe plac, ii rezolva cu ghearele jeans-ii in modelul scamosat; pe prietenul meu nu-l placea deloc, asa ca pantofii lui erau marcati barbateste… cu shushu.

cam dupa un an a descoperit ca poate sari in copacul din fata balconului si de acolo ajunge la … pisicute. pentru ca, desigur, dupa o vreme au inceput sa-i placa pisicile. numai ca nu mai stia sa ajunga acasa, nu mai stia sa ajunga nici macar in curtea blocului, iar eu – la 6 dimineata, pe strada, cu ochii umflati de somn si ciufulita – scoteam sunete imitind pisicile sa-l identific pe Bleu prin vreun tufis. il gaseam scamosat, cu scaieti in blana lui pufoasa, dar cu ochii stralucind de cine stie ce aventura traise noaptea.

l-am trimis la parintii mei si, dupa o vreme, si-a gasit o iubita la vecinii din fundul curtii si-a decis ca e mai bine sa se mute la noua lui familie. n-a fost foarte fidel pentru ca pe strada au inceput sa apara foarte multi pisoi albastri, dar a ramas consecvent cu caracterul lui: a facut fix ce-a vrut. n-a putut fi niciodata domesticit.

date fiind faptele, mi-e rusine sa mai recunosc ca semana foarte mult cu mine.

***

am povestit aceasta intimplare ca parte de sustinere a campaniei de lansare a filmului Domestic. scrie si tu povestea ta cu un animal de casa si trimite-o la povesti@domesticthemovie.ro , ea va ajunge intr-o carticica speciala care va insoti filmul cind va fi lansat pe DVD.

pentru ca vreau sa aflu povesti simpatice cu animalute dragi, dau o leapsa catre Noemi, Chinezu si Nebuloasa. dragilor, scrieti o amintire despre un animalutz simpatic si invitati si pe altii sa scrie. multumesc

 

Domestic este cel de-al treilea lung metraj al lui Adrian Sitaru, ii are in distributie pe Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim, Clara Voda si Ioana Flora si va avea premiera in Romania pe 22 martie.

4623
_MG_0655book cover tee – cumperi un tricou si ajuti un animal fara stapin

book cover tee – cumperi un tricou si ajuti un animal fara stapin

fac parte din campania Book Cover Tee in care se creeaza tricouri inspirate de cartea preferata, care sunt trimise la vinzare, iar banii incasati merg la “Centrul de Adoptii Iubirrre“.

este un proiect realizat de Noemi Revnic prin blogul ei Placerile lui Noe, in colaborare cu fetele de la 109.

***
eu am ales sa fac un tricou inspirat de o carte care vorbeste despre copilarie si despre cum, chiar si in cele mai triste situatii, daca stii sa te joci si sa te uiti frumos la lucruri gasesti o poezie in ele. si te ajuta sa mergi mai departe pentru ca lumea ti se alatura.

cartea este Extrem de tare si incredibil de aproape, a lui Jonathan Safran Foer. desenul meu e unul minimalist, grafic, doar din litere. cu singura prepozitie – cea care face legatura intre cuvintele cheie – in dreptul inimii:)


***

au mai creat tricouri dupa cartile lor preferate:

Andreea Esca, cu “Fifty Shades of Grey” a lui E.L. James;
Andreea Macri & Anda Brindusa de la revista The One, care si-au ales cartea “O mie
si una de nopti”;
Cristina Foarfa (bookaholic.ro) cu “Zenobia” a lui Gellu Naum;
Daniela Kammrath (121.ro) si-a ales “Pescarusul Jonathan Livingston” a lui Richard
Bach, iar ilustratia a fost realizata de catre un bun prieten, artistul Cristian Ianculescu
(www.ianculescu.com);
Andrei Th. Iovu & Lil Bulgac, de la Harper’s BAZAAR si-au ales cartea “Pornografia” a lui Witold Gombrowicz;
Diana Florina Cosmin de la Forbes, “Girl in a Hyacinth Blue” a lui Susan Vreeland (fotografiata de Roro Serban);
Laura Calin (V for Vintage), “Notre Dame de Paris” a lui Victor Hugo;
Vicki Nicola (vickipedia.ro) si-a ales “Au Bonheur des Dames” a lui Emile Zola, iar ilustratia a fost realizata de talentata artista Raluca Pantis.
Matei Schwartz (BOLD) & Andreea Nitoi au ales “Un veac de singuratate” a lui Gabriel Garcia Marquez;
Marian Palie a optat pentru “Omul recent” a lui Horia Roman Patapievici,
Marius Concita a recreat pentru Noemi Revnic coperta pentru “The Unbearable Lightness of Being” a lui Milan
Kundera.

 


***

“Book Cover Tee” a fost posibil cu sprijinul a doua branduri care au platforme de comunicare extrem de creative in zona de arta si design Henkel Romania, cu al sau www.atelierperwoll.ro/, si Stella Artois, cu www.stellaartois.ro (Club des Connaisseurs).

 

Cele 100 de tricouri (cu modele de fata & baiat) pot fi achizitionate de la Libraria de carte engleza Anthony Frost, de pe www.molecule-f.com si de la The Place Concept Store incepand de astazi. 13 martie.

2230
Anna_WintourAnna Wintour -un nou job la Condé Nast

Anna Wintour -un nou job la Condé Nast

text de Mihaela Simina

Chiar astazi, miercuri, 13 martie, Condé Nast International -publisher-ul Vogue, Vanity Fair, GQ etc- urmeaza sa anunte numirea Annei Wintour intr-o noua functie, cea de director artistic al companiei. Functia nu e noua doar pentru celebra jurnalista, ci chiar si pentru prestigioasa companie media.

Cum asa? De ce infiinteaza Condé Nast, acum, un nou post in structura sa executiva?

Uite asa: “I would go to great distances to avoid losing Anna, particularly in the prime of her career”, ne lamureste CEO-ul companiei, Charles Townsend.

Astfel, miscarea de la varful Condé Nast pune capat zvonurilor conform carora Anna Wintour ar urma sa isi incheie activitatea pentru Vogue (U.S.) -unde e prezenta de aproape 25 de ani- si, totodata, o plaseaza pe aceasta in randul celor mai puternice femei din industria editoriala.

*
Mihaela Simina este jurnalist, Vorbe Grele, Antena 3

1877
beauty 8oameni si fotografii

oameni si fotografii

uneori imi plac unele fotografii ale prietenilor mei mai mult decit chipurile pe care le vad in fata mea.

sunt fotografi care pot sa surprinda esenta. o simti acolo in privire sau in inclestarea maxilarelor.

si-ai vrea sa o atingi. pentru ca stii, simti, ca altfel tu- de unul singur – n-ai cum sa atingi acea parte din omul din fotografie.

culmea e, ca in cele mai multe dintre cazuri, e vorba de oameni carora nu le place sa “stea la poza” si, cind ii am alaturi de mine, n-am excese din astea de tandrete – nu-mi doresc sa le mingii obrajii.

1294
THE-AUDIENCE-MirrenHelen Mirren in The Audience , review direct de la Londra

Helen Mirren in The Audience , review direct de la Londra

Text de Andrei Savu

V-ati gandit vreodata ce inseamna sa fii cea mai bogata femeie din lume, monarh constitutional al Regatului Unit, cu peste 100 de milioane de supusi in intreaga lume? Eu, unul, recunosc ca nu. Aveam in minte cateva scene din “Discursul Regelui” si “Regina”, culoarele oarecum impersonale ale palatului Buckhingam si un Rover antedeluvian ramas in apa in muntii Scotiei. Discutii interminabile despre familia regala, fotografii mai deocheate ale nepotilor si nurorilor etc. Dar niciodata nu mi-am pus serios intrebarea “ce rol are, de fapt, Regina?”

“The Audience” incearca un raspuns. Si reuseste. Fara o putere reala, dependenta pe de o parte de traditie si educatie, pe de alta de bugetul aflat la mana Primului Ministru al momentului, Regina este singurul reper moral la care se pot raporta politicienii britanici. Singurul personaj care ramane pe scena toate cele 80 de minute. Toti ceilalti vin si pleaca, in fiecare marti a fiecarei saptamani.

Iar Helen Mirren in rolul reginei este alegerea atat de evidenta, incat produce un efect ciudat – ai impresia ca nu mai esti la teatru, ci ca urmaresti un documentar la televizor. Montajul e perfect, costumele reginei se schimba “live” pe scena (superb sistemul de trecere din era in era), iar in locul unei cronologii plictisitoare ai scene din prezent intretesute cu amintiri, discutii cu John Major, Churchill, Harold Wilson sau Magaret Thatcher.

“Prim ministrii sunt niste megalomani, au fost tratati rau in copilarie sau sufera de sindromul obsesiv compulsiv. Pe scurt, sunt nebuni!” spune, la un moment dat mica Elizabeth. Si atunci cum poti sa-i controlezi? “Nu poti. Poti doar spera sa-i misti un pic, cate un grad, maxim doua. In timp.” Asa se poate rezuma esenta discutiilor.

Un monarh constitutional “sustine intotdeauna pozitia Prim Ministrului sau”, nu contrazice si nu ia atitudine public. Confruntarea este data nu de argumentul pozitiei sau al titlului ci de agerimea si eleganta discursului. “Noi Regina suntem de parere ca” este tot ce are la indemana. Nu mai poate da edicte, Parlamentul si Primul Ministru sunt cei care conduc. Regina, in schimb, poate emite opinii pertinente.

Puterea sa transcende legitatile si realitatile politice, izvorand din traditie si istorie, bun simt si respect fata de o institutie veche de secole. Tot ceea ce ofera Regina, in cursul audientelor, este, probabil, singurul interlocutor de acelasi calibru (oh, ingrata generalizare) pe care il poate avea un Prim Ministru.

Poate nu intamplator cel mai apropiat Prim Ministru a fost un laburist, stangaci si “din popor” dar cu enorm de mult bun simt. Si nu, nu e acela care a insistat sa mute audientele miercurea. El, de altfel, nici nu apare – in piesa aceasta vorbim doar de audientele de marti, programate conform traditiei.

“The Audience”, de Peter Morgan, se joaca la The Gielgud Theatre, in Londra, intre 15 februarie si 15 iunie, cu Helen Mirren in rolul principal. Bilete (poate) mai gasiti pe internet, la Londra se sta la coada in seara spectacolului pentru eventuale bilete returnate.

*
Andrei Savu este managing partner Premium Communication

1716
zfat terasadespre Israel si cum ti se sfarima prejudecatile

despre Israel si cum ti se sfarima prejudecatile

pina acum 2 saptamini, Israelul era pentru mine tara cu Pamintul Sfint unde merg in pelerinaj religiosii practicanti. am prieteni care au rude in Israel, dar n-am avut niciodata intentia de a vizita aceasta tara tocmai pentru ca religia -in forma ei traditionala, conservatoare – nu e pe lista mea de interese.

*

duminica, la ora la care crestinii practicanti merg la biserica, eu ma plimb prin Cismigiu. ma uit la oamenii care trec pe linga mine, uneori cateii pe care-i plimba sunt mai veseli decit ei, si la cei care stau pe bancute.
incerc sa-mi imaginez povestile vietilor lor din detaliile pe care le observ in haine, in atitudine, in felul in care stau – singuri sau insotiti – pe banci.

intru in biserici in scop turistic si stiu doar doua dintre poeziile pe care obisnuim sa le numim “rugaciuni”. dupa regulile lumii mele mi se pare gresit ca ne petrecem timpul cerind iertare unor sfinti din carti sau icoane, in loc sa facem eforturi reale sa fim mai buni si sa nu avem atit de multe motive pentru care sa cerem iertare.

asta-s eu in raport cu religia asa cum o stiti cei mai multi; credinta mea in mai bine si in cum putem sa fim mai buni, e o alta discutie.
asa ca, daca atunci cind am primit invitatia de a merge in Israel n-ar fi fost vorba ca mergem sa-l intilnim si pe cel care a gazduit-o pe Madonna in centrul sau Kabbala, nu cred ca m-as fi dus.

***
excursia in Israel a fost insa una in care prejudecatile mele au fost sfarimate usor, cu perseverenta, si, la o saptamina dupa ce m-am intors, inca mai developez in minte secvente intelegind nuante noi ale intimplarilor din jurul meu.

Tel Aviv-ul e un oras super cool – un melange de tehnologie si urbanism HI FI cu linistea si salbaticia Marii Mediterane care pastreaza la mal semne ale debarcarilor primilor evrei pe acel pamint – la 1870, intimplator, evrei din Romania.

un oras in care, dimineata la 7, doamne trecute de 70 de ani fac exercitii de stretching pe plaja, iar unul dintre job-urile platite – dezvoltate in parteneriat cu Ministerul Turismului – este specialist in night life style, adica cel care stie toate cluburile tari, povestile lor si poate facilita accesul turistilor la cele mai cool petreceri ale momentului.

iar mincarea e o minunatie. puteti incerca o masa traditionala pe o terasa pe stincile de linga mare in centru vechi sau un restaurant modern in port, unde peisajul e demential.

Ierusalimul e… as spune straniu, daca n-as supara pe multa lume. oricit de putin ai crede in dogme si religii, locul e foc si simti cum te arde pe dinauntru. te apasa istoria din jur, chiar daca evreii au relaxarea de a face glume pe seama propriei lor religii/istorii (De ce aduc evreii dupa casatorie, nevestele la Zidul Plingerii?/ Ca sa se invete sa vorbeasca la pereti.)

si chiar daca totul e comert – chipului lui Iisus e pe tricouri, pe scrumiere sau brelocuri, nu doar pe ioane, lectia frumoasa pe care o inveti in Ierusalim e despre a te concentra la ce simti, la a te privi pe dinauntru.

Zfat e locul unde a aparut Kabbalah si e… aer. E locul in care am zimbit ironic la povestile despre biserici stramutate prin furtuni de aer, dar si-n care m-am uitat la colegii mei de calatorie cu drag si o intelegere pe care nu o aveam pina atunci (ca si cum cineva ti-ar aprinde lumina pe strada ca sa vezi mai bine drumul).

si e locul in care am trait cea mai intensa senzatie de bine.

la 6 dimineata, pe terasa camerei mele de la hotel intr-o liniste deplina, am simtit – dincolo de orice intelegere si de orice rationament – cit de usor e sa lasi lucrurile sa curga cum vin ele, sa fii linistit pe dinauntru, curat.

asociem linistea cu zumzaitul traficului pentru ca in orase niciodata nu e liniste deplina, chiar si la munte cind gasim linistea, ea e insotita de fosnetul frunzelor in vint sau de muzica pasarelelor. acolo, in dimineata aceea, in Zfat era liniste. nimic. niciun sunet, nicio adiere de vint. atit de liniste incit respiratia mea parea un sunet foarte puternic.

va doresc din suflet sa traiti o asemenea experienta.

***
de cind m-am intors ma gindesc la ce-a insemnat de fapt experienta israeliana pentru mine, am o idee de raspuns dar e foarte intim, e dincolo de religie si de gindire, si tot ce va doresc e sa vi se intimple sa simtiti cel putin cit am simtit eu acolo.

***

Am fost in Israel la invitatia Ministerului Turismului si a companiei aeriene ELAL. In aceasta saptamina, la tirgul de turism (14-17 martie) vor fi lansate pachete speciale cu destinatia Israel – cu experiente similare ca aceasta traita de mine. puteti gasi aceste pachete la Paralela 45, Cocktail Holidays, Prestige Tours-Happy Tours sau Eximtour, toate sunt realizate in colaborare cu COMPANIA ELAL. sfatul meu, cautati excursia care se cheama kabbalah delight si care are 4 nopti (5 zile) dintre care 2 le petreceti in Zfat, locul Kabbalah.

4194
Vizual Gopo 2013de ce refuza regizorii sa mai mearga la Premiile Gopo

de ce refuza regizorii sa mai mearga la Premiile Gopo

Anul acesta la premiile Gopo (care celebreaza activitatea cinematografia autohtona a fiecarui an), regizorul Cristian Mungiu a cerut ca filmul sau “Dupa dealuri” sa nu fie luat in calcul pentru nominalizari. Anul trecut, Cristi Puiu a refuzat ca filmul sau “Aurora” sa fie inscris pentru nominalizari.

In contextul in care noul val din cinematografie nu e apreciat de autoritatile noastre, dar e laudat masiv afara, Premiile Gopo (create de reprezentantii noului val) ar trebui sa fie momentul celebrarii muncii lor, iar refuzurile regizorilor de a participa arata o falie care se adinceste in temelia “Noului Val”.

***

La prima vedere ai vrea sa spui ca Mungiu si Puiu ar trebui sa se alature colegilor pentru celebrarea muncii de peste an, sa se bucure impreuna pentru ca, doar asa, uniti, pot misca lucrurile in mica noastra industrie cinematografica. Premiile Gopo capata valoarea pe care fiecare dintre cei care participa o crediteaza.

Dar daca te uiti mai adinc, dincolo de solidaritate si orgolii mai este ceva.

De citiva ani, din considerente comerciale gala Premiilor Gopo este transmisa in direct de Pro Tv, iar industria de promovare PRO isi spune cuvintul: vedetele televiziunii sunt invitate si intervievate mai mult decit actorii care sunt nominalizati, invitatii speciali ai galei vin mult din trustul Media Pro in detrimentrul actorilor sau regizorilor care au luat premii la marile festivaluri.

Si aici intervine comparatia care se rezuma, frust, la “un actor cu scoala” vs “o vedeta de televiziune care apare in filme”, iar adevaratii sarbatoriti ai galelor Gopo nu mai percep intilnirea ca pe o sarbatoare a lor.

E consecinta unui star sistem crescut artificial prin citeva telenovele si show-uri in cautare de talente, in lipsa unei productii masive de film de televiziune sau de cinema.(O gala ca aceasta are nevoie de vedete, de partea de glamour pe care ele o aduc.)

Asa se face ca in loc sa avem prin galele Gopo un moment al uniunii, al victoriei si al bucuriei, apar umbre pe trofee marcate de refuzurile seci de participare.

Si e pacat ca in momentul in care oamenii din industria filmului cer de la autoritati, pe buna dreptate, sprijin si finantari, ei intre ei nu sunt umar la umar; nu sunt uniti.

***
Si anul acesta votez pentru premiile Gopo si port in suflet speranta ca va veni vremea cind aceasta manifestare va fi cel mai important eveniment de celebrare a cinematografiei noastre.

2857
aparentefemei, feminitate, perfectiune

femei, feminitate, perfectiune

pentru ca tot a fost 8 martie si casele noastre au devenit cofetarii rafinate plasate in gradini de primavara

noi, femeile, ne petrecem o parte importanta a tineretii incercind sa fim perfecte. sau ce ne imaginam noi ca e perfectiunea.

vrem ca si ultimul fir de par din sprinceana sa stea aliniat frumos, vrem sa rostim numai lucruri care ar putea fi citate in cartile de peste ani, vrem sa avem cele mai multe victorii la munca sau in familie

 o alta parte importanta din timp ne-o petrecem incercind sa avem controlul

asupra emotiilor noastre (in mintea noastra e gindul ca daca ne aratam emotiile, devenim slabe, o prada usoara si “murim” repede), asupra emotiilor celorlalti. controlul in situatiile limita, in job, in relatie, in viata.

daca avem noroc si suntem suficient de deschise la suflet, realizam undeva pe drum ca de fapt frumusetea noastra vine din fragilitatea noastra. si invatam sa ne relaxam.

sa nu ne mai pese ca nu suntem destepte in fiecare secunda.

sa nu ne mai deranjeze ca nu stim in fiecare clipa ce fac partenerii nostri.

sa nu mai conteze ca intr-o dimineata avem cearcane.

si sa lasam lucrurile sa curga frumos pe linga noi si prin noi.

abia de atunci incolo incepem sa simtim ca suntem femei si descoperim feminitatea.

***

va doresc sa vi se intimple asta cit mai curind

2382
fashion-gone-rogue-all-the-wild-horsesphoto: moda – femei si cai

photo: moda – femei si cai

am descoperit un site de moda care isi face propriile pictoriale si care arata minunat

fashiongonerogue.com

dincolo de faptul ca mi-ar placea sa existe si in Ro asa ceva, adica oameni care sa aiba curaj sa faca sedinte foto adevarate (nu sa se fotografieze ei) si sa indrazneasca sa combine hainele si stilurile, iata citeva foto dintr-un pictorial minunat

 

acesta este un pictorial mai vechi care era destinat costumelor de baie, dar cel mai recent pictorial vorbeste despre stilul rock si arata cam asa:)

4599
praf de steleDe ce nu toate cosmeticele naturale sunt bio

De ce nu toate cosmeticele naturale sunt bio

text de Mihaela Dumitrescu
Putin praf de stele si magie pentru BIO

Citeam recent niste studii ca in Europa procentul femeilor care prefera sa cumpere cosmetice organice, bio, este mai scazut in comparatie cu Statele Unite, unde 44 % dintre femei isi manifesta acest interes, si mai ridicat decat in Japonia, unde procentul este de 29%.
In Romania realitatea „estimata” este ca procentul ajunge pe la un 7-8 %, fie din cauza lipsei de informare asupra produselor cosmetice bio, fie din cauza situatiei financiare, produsele cosmetice bio fiind mai scumpe…

Ca nu exista studii si monitorizari pe aceasta piata se stie dar cred ca lucrurile sunt evidente. E o piata de nisa dar din ce in ce mai multe persoane se arata interesate de acest domeniu. Am inceput cu alimentele, cu produsele cosmetice, cu detergentii, cu hainele din bumbac bio si lista poate continua…
Dar sunt 2 hopuri mari de trecut:

bariera de pret care da in accesibilitate si disponibilitate (nu dai cu nasu de ele “peste tot”)
confuzia cosmetice naturale = cosmetice bio


Nu tot ce e natural e bio, nu tot ce se gaseste in plafare sau in micile magazine de la coltul strazii cu produse naturiste e BIO.

Cosmeticele bio, statutul de BIO al lor, in UE, trebuie certificat, verificat si testat cumva. In Europa mai multe organisme (Demeter, ECOCERT, NaTRUE, BDIH, etc – mai multe detalii aici) certifică astfel de produse, iar din 2014 se va pune la punct un standard unic de certificare în toată Uniunea Europeană, numit Cosmos. Procesul de certificare dureaza si pana la 2 ani si costurile pentru certificarea unor game sunt considerabile.
In Romania inca nu exista o legislatie in acest domeniu si de aceea sunt multe produse cu un marea BIO pe etichete si la ingrediente e “jale”. Dar cati dintre noi ne uitam la ingrediente si cat intelegem din ele ?

De ex in Romania pentru a pune pe piata un cosmetic natural, un supliment alimentar este suficient sa depui o notificare la Ministerul Sanatatii cu un dosar de produs. Nu se solicita aprobare, e doar notificare. Si cam asta e – ai liber la comercializare. Si daca ai si putin „curaj” poti sa-ti pui si un BIO pe eticheta ca oricum nu te verifica nimeni…

Ideea este ca in Uniunea Europeana regulile sunt stricte, nu orice “zbora” este bio. La targul Vivaness de la Nurnberg, cel mai mare targ de produse bio din lume, stateam de vorba cu unul din funizorii nostrii din Germania si ne povestea ca partea asta de certificare, in cazul de fata DEMETER, pentru brandul de cosmetice bio Martina Gebhardt  e un proces elaborat si pentru lansarea unui nou produs in gama, lucrurile trebuie gandite cu mult timp inainte.

Totul incepe cu utilizarea de materii prime din culturi ecologice fara pesticide (verificate, testate si reverificate..). Pentru ei Bio înseamna mai mult decat natural: bio reprezinta produse certificate ce conţin minimum 97% ingrediente ecologice, inseamna lipsa parabenilor, a conservantilor sintetici, a produselor petrochimice (uleiuri minerale, parafina), a siliconului, a solventilor PEG, a gelatinei si a colorantilor si a parfumuri sintetice. Daca respecta cele de mai sus au pe eticheta sigla Demeter.

Ce e DEMETER ? – la nivel mondial, există aproximativ 100.000 ha, care sunt certificate Demeter, cu peste 3.500 de produse de calitate Demeter în vânzare si cu vanzari estimate de peste 220 de milioane de euro, la nivel mondial.

Si toata partea asta de certificare si realizare step by step a produselor bio vine si explica si preturile diferite de cosmeticele de masa. Si aceste sigilii de certificare – Demeter, ecoCert, BDIH, Natrue – sunt garantia pentru calitatea si puritatea cosmeticelor.

Deci cam asa stau lucrurile departe de Romania dar sper ca in curand si la noi sa existe o legislatie si un mod de a controla si valida statutul de bio.

*

Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international

2977
aortega…cum Zara bate Louis Vuitton

…cum Zara bate Louis Vuitton

text de Mihaela Simina

Amancio Ortega
…sau cum Zara bate Louis Vuitton

Louis Vuitton? Christian Dior? Chanel? Yves Saint Laurent? Hermès? Şeful cărui brand credeţi că este cel mai bogat din industria modei?

Ce aţi spune de Zara? Forbes spune că Amancio Ortega, fondatorul grupului Inditex*, care cuprinde şi brand-ul Zara, este cel mai bogat om din modă.

Spaniolul ocupă locul al treilea în topul miliardarilor realizat de revista Forbes pentru anul 2013. Averea sa este de 57 de miliarde de dolari şi o depăşeşte cu mult pe cea a lui Bernard Arnault, CEO-ul prestigiosului grup LVMH**, care se află pe locul zece, cu “doar” 29 de miliarde de dolari.

*Grupul Inditex cuprinde brand-uri precum: Zara, Zara Kids, Zara Home Massimo Dutti, Stradivarius, Pull and Bear, Bershka, Oysho.
**Grupul LVMH cuprinde brand-uri precum: Christian Dior, Louis Vuitton, Givenchy, Fendi, Donna Karan, Emilio Pucci, Moët et Chandon, Veuve Clicqout, Bulgari.

*
Mihaela Simina este jurnalist, Vorbe Grele, Antena 3

1966
heineken 1vrei sa pleci la Amsterdam? stiu cum poti sa cistigi concursul Heineken

vrei sa pleci la Amsterdam? stiu cum poti sa cistigi concursul Heineken

Vrei sa pleci la Amsterdam? Tot ce trebuie sa faci este sa-ti aduci aminte de momentele in care Heineken ti-a fost tovaras bun si sa-i trimiti un mesaj pentru capsula timpului, un mesaj la aniversarea de 140 de ani.

(am eu asa o impresie ca nici nu trebuie sa te straduiesti sa-ti aduci aminte de vreo intimplare cu Heineken, pentru ca ai mintea limpede de aseara, de la meci, cind ati avut o relatie strinsa)

***

luni impreuna cu 6 domni simpatici –  ChinezuAndi MoisescuCristi ManafuCosmin TudoranPiticu  si Ionut Bunescu- voi delibera, analiza si vom alege cel mai frumos mesaj dintre toate mesajele trimise prin aplicatia de pe Facebook catre Heineken la aniversare.

cistigatorul cel mare pleaca la Amsterdam pentru un week end impreuna cu o persoana draga lui (draga de stat la masa si baut multa bere:) ), alti 5 cistigatori merg la petrecerea aniversarea Heineken care – din ce am aflat spionind intens – va fi una foarte foarte tare : cu multa tehnologie, cu multe surprize si , desigur, cu multa bere.

***

ca sa intelegeti doar o parte din tehnologie (si e vorba de un aperitiv fata de ce va fi la petrecerea aniversara), va mai zic de aplicatia super super simpatica de pe magazinul Cocorul de acum citeva zile. v-am mai spus ca printr-un program special toti cei care iubesc berea Heineken au putut sa dea noroc cu o sticla virtuala si s-au vazut mare cit tot magazinul Cocorul.

a trecut pe acolo si Loredana, dar si Delia.

ce trebuie sa faceti daca n-ati intrat inca in competitia pentru excursia la Amsterdam?

trimiteti un mesaj cu o urare aniversara pentru Heineken in aplicatia Capsula Timpului de pe Facebook (mesajul va fi public peste 20 de ani intr-o expozitie mondiala) si asteptati luni decizia juriului.

(ma rog, ma puteti spagui pe mine, ca sunt in juriu si sunt singura femeie dintre jurati, iar domnii vor fi gentlemani si imi vor asculta parerea.:) )
3575
loveindragosteala, perspective

indragosteala, perspective

“primavara mereu imi doresc sa ma indragostesc”
“primavara mereu imi e teama ca ma indragostesc”
“de ce?”
“mi-e frica de sentimentul ala cind ti se taie respiratia doar la gindul celuilalt. cind, in loc de aer, in piept tragi foc cu fiecare respiratie. tu de ce vrei sa te indragostesti?”
“mi-e dor de sentimentul asta cu focul in locul aerului”

***

conversatie la telefon

2083

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!