o f frumu foto de azi:)
Minyak, an Asian elephant, gets a bath from handler Hicham Basllam, Wednesday, July 15, 2009 in Houston. Minyak is part of the Ringling Bros. and Barnum & Bailey Circus which opens tonight in Houston and runs through July 26th.
(AP Photo/David J. Phillip)
la octavian pe twitter: “eu cred cu tarie ca iubesti pe cineva atunci cind nu-l cauti pe google”
mi-a adus aminte de oskar personajul lui safran foer din extrem de tare si incredibil de aproape
“Un camion amenajat in biblioteca mobila. Avea o usa ca la autobuz unde urcai. Si inauntru avea niste turbine care invirteau rafturi de carti si dvd-uri, dupa cum se vad in poza. Si se duce dintr-o zona in alta si lumea ia cultura. Adica e camionu’ care imparte cultura in lume.”
🙂
via Mr P
“doamnelor si domnilor, nu uitati ca stati pe umbra dvs. va rugam sa aveti grija sa se bucure si ea de spectacol”
Philippe Decouflé Sombrero dance performance
*
mai e si miine si poimiine la opera. se mai gasesc bilete.
(multumiri lui Mirel pentru invitatie, dar si sponsorului Samsung:) )
Subtlety is for kids because they’re capable of appreciating it. Adults need to be hit over the head with a sledgehammer. (Hi, Andy.)
*
Variety? I don’t think so. Redundancy is the spice of life.
*
History is too repetitive to be meaningless. The details are always different; the themes, always the same. Dreadful but not meaningless.
*
CURRENT READING: John Gray, “Straw Dogs: Thoughts on Humans and Other Animals.” At last, another secular anti-humanist.
*
De pe twitterul lui Errol Morris, un regizor genial de documentare, inventatorul unui aparat care se numeste Interrotron, un sistem ciudat de camera si oglinzi, cu care a filmat seria First person, unele dintre cele mai spectaculoase interviuri non celebrities din lume
Catedrala e o proza scurta a lui Raymond Carver despre un moment magic care apare intre un orb si sotul uneia dintre prietenele sale. e o poveste frumoasa despre deschidere si prietenie, despre a simti inainte de a crede sau a vedea.
In aceasta proza scurta (textul in engleza e aici, dar il gasiti si in romaneste la Polirom, in cartea omonima), orbul il invata pe cel care vede sa deseneze o catedrala.
in proiectul learning to love you more, tema pentru acasa cu nr 46, suna asa:
Read Raymond Carver’s short story Cathedral out loud with a friend. Afterwards draw the Cathedral that is described in the story: one person should close their eyes and rest their hand on the hand of the other person who is drawing. Help the person drawing (who has his/her eyes closed) by describing the various parts of the church, etc.
sunt citeva zeci de desene trimise de oameni din lumea intreaga,
asta e catedrala facuta de Peter Max Lawrence
*
iar asta e catedrala desenata de Aditya Gupta
*
iar proiectele toate, ale oamenilor care au desenat pe simtit, nu pe vazut, le gasiti aici
*
altfel, daca nu v-ati intilnit inca cu Raymond Carver ( Taci, te rog; Despre ce vorbim cind vorbim despre iubire; Catedrala – toate la Polirom) poate v-am trezit curiozitatea acum. e unul dintre rarii scriitori care pot sa construiasca magie din nimik, care pot prin cuvinte f simple/banale sa transforme cel mai obisnuit lucru intr-o poveste cu multa tensiune si mister.
Ma intii un décor dramatic, construit din intrebari, de dragul scrierii:
Ce rochie va alege pentru ultimul show la tv?
Cit din viata privata va mai fi dezvaluit, dat fiind faptul ca ultimul show e in orasul natal?
Care vor fi ultimele cuvinte?
Vor fi lacrimi?
Mai apoi putin context:
Acum 3 ani intr-un interviu despre celebritate si influenta ei, interviu pe care-l faceam pt Tabu, Mihaela Radulescu spunea ca n-ar putea trai fara celebritate. Ca odata ce te atinge cu aripa ei si-i simti fiorii, nu mai poti trai fara ea. Si ca, daca de miine n-ar mai aparea la tv, ar inventa ceva ca sa fie in atentia presei. (e parafrazat pentru ca nu-l gasesc prin computer si n-am nici revista la indemina)
Si-acum un gind.
imediat dupa ultima emisiune Mihaela Radulescu va fi extrem de prezenta in presa din Romania. probabil ca in curind va fi prezenta si in presa din Franta or in cea de la Monaco.
O sa faca documentare, o sa faca videoclipuri, o sa scrie carti, o sa inregistreze cintecele, o sa-si cumpere lucruri, o sa vinda lucruri, o sa se bucure , o sa fie trista,, toate in presa scrisa si, daca se poate, si la tv. PR-istii ar trebui sa-si pregateasca carnetelele sa ia notite, ni se va preda f curind lectia “cum sa fii in atentia publicului, cind nu esti pe aproape”
Si-o vorba simpatica pe care o aud tot mai des de la PR-isti:
Cine are cel mai mult de cistigat dupa plecarea Mihaelei Radulescu din tara?
Andi Moisescu, el va prezenta de acum cele mai multe evenimente corporate.
later edit: ultima emis e sapt viitoare
cititorule, poti te rog sa pui pe blogul tau asta? vreau sa scriu un story despre aceasta minune de femeia si nu da nimeni de ea. multzu mult
***
“Cristina Bazavan va roaga f mult: dati link-ul acesta oricarei persoane din cluj. o caut pe miruna. http://bit.ly/CZ0z”
la tiff i-am fct cunostinta lui plectrude cu razvan penescu.
azi plectrude are cronica pe liternet.ro.
me happpyyyyyyy.
una din marile mele bucurii e sa pun oameni cu aceleasi interese si pasiuni la un loc.
*
acum am fost si pe blogul lui plectrude si-am aflat, post factum, ca isi dorea de multicel sa scrie la liternet. si mai happy sunt:)
i like to remember things my own way. how i remembered them, not necessarily the way they happened
asa scrie in deschiderea site-ul fotografului polonez Andrzej Dragan, un domn care a fct o expo – Allegories & Macabresques – plecind de la un proverb “those who see faces do not see hearts.”
printre portrete mama lui (in foto de aici) dar si david lynch cu un cocos in brate.
descoperire via domnu’ gheorghe preda:)
mai multe foto pe site-ul domnului
…la brutarie.
noemi si sinzi au fost la cursul de brutarie al violetei
au fct piine pentru prima data in viata si au fost premiate pt munca lor.
cea mai frumu piine.
cica miine trebuie sa degustam si noi.
degustam acum ce sa facem, ideea e ca unde mergem ne straduim sa cistigam. (vine iar concursul cu filmu’:) )
*
in poza noemi cu piinea premiata, in distractia lui sinzi care ride in dreapta.
a se observa ca si brutaria e fashionable, uite ce vestutza are noemi. (cadou de ziua ei, de la noi.)
cum zinele noastre nu aveau foto, am furat poza de la vlad petreanu de pe blog. si el s-a brutarit. hihihi
fotografia aceasta se numeste, ironic, great hall of the people. autorul, liu ren, are 29 de ani.
un domn ale carui fotografii le-am descoperit via domn regizor gheorghe preda
inca una simpa, care-mi aminteste de eugenio recuenco
din seria zara si maurice, astazi vi-l prezint pe mike.
a fost acum citeva saptamini la noi in redactie pentru un articol pe care-l cititi in revista.
cum n-am fost la sedinta foto din care am ilustrat acum splendoarea de motan, am innebunit-o pe matusa motanului, Nusha, ca doresc sa ma joc si eu cu el.
l-am pus chiar pe wish list de ziua mea.
*
sunt unele animale care au ceva uman in ele; dintre animalele pe care eu le stiu, fie si in fotografii, la categoria asta se incadreaza: catelul zero, ursuletzul knut si, acum, motanul mike.
genul acesta de “uman” din animale, un ceva pe care nu poti sa pui mina si sa zici “asta e”, imi aduce aminte de papagalul Alex dintr-un story NG.
*
bonus track: knut cu o fatza mirata de copil:)
zara are 10 saptamini si e proaspata achizitie a familiei zafiu.
aka george zafiu de la europa fm.
este mult prea dragalasa ca sa nu faca toata lumea cunostinta cu ea.
mai multe poze cu zara, la zaff pe blog
*
in curind va face si zaff cunostinta cu spiritul de rozatoare al zarei:))
de cite ori ajung la paris pe linga Champs Elysees, dau o fuga dupa colt pe Rooselvelt (in capatul catre Concorde) unde e cea mai dragalasa librarie posibila.
Livre Sterling e un loc in care librarul – Emmanuel Delhomme care scrie si pentru Le Nouvel Observateur – dialogheaza cu tine prin carti.
pe rafturi din loc in loc, pe cite o carte, e o eticheta cit o carte postala pe care cu carioca albastra, scris de mina, se afla opinia librarului despre continutul dintre coperte.
in citeva minute in libraria asta faci o excursie printre amintirile si emotiile librarului.
libraria, care e nu mai mare decit un chiosc de cartier de la parterul unui bloc, inregistreaza vinzari record (mandolina capitanului Corelli a fost vinduta doar in aceasta librarie in 5000 de exemplare, mai mult decit intregul tiraj pentru romania)
ieri in paris doua dintre notitele lui Delhomme spuneau asa:
Ma premiere grande emotion de l’anne 2009. Sublime. – cartea: Du givre sur les epaules – Lorenzo Mediano
Mon Dubois prefere – cartea: Une annee sous silence – Jean Paul Dubois
uite un pic despre gindirea lui Delhomme si reteta lui de afaceri, intr-un text din le nouvel observateur
cel mai frumos concept store pe care l-am vzt vreodata. cel mai prietenos. un loc unde ti-ai muta casa.
un loc in care nu conteaza brandul ci designul, nu conteaza pretul, ci frumusetea obiectului si ideea din spatele lui, un loc in care te simti ca acasa si care e vizitat ca un muzeu.
5000 de vizitatori/cumparatori in week end, 100.000 de vizitatori in cele doua luni de cind s-a deschis
intrarea nu era una ci trei:)
printr-o curte interioara era intrarea principala.
cum spatiul care deschidea curtea interioara era foarte mic, magazinele invecinate (stinga dreapta) au fost transformate in locuri cu tema, cu intrari tot in concept store-ul principal.
curtea interioara: ideea de familie. o masina pregatita de vacanta cu multe dintre lucrurile pe categoriile de produse din magazin.
intrarea din dreapta o cafenea bilblioteca. cafeaua 2 euro, mai ieftin decit in majoritatea cafenelor din paris. 5000 de carti in biblioteca. toate vechi. cu coduri de culoare care anuntau preturile 2, 5 sau 10 euro. banii se duceau la copiii saraci din madagascar.
in fiecare vineri parizienii aduc carti, un librar le sorteaza si le aseaza in biblioteca spre delectarea intelectuala a vizitatorilor.
(virgil si-a cumparat viata lui mozart. l-am invidiat un pic)
intrarea din stinga o sera cu flori. si pasari, in ziua in care am vizitat-o noi pentru ca artistul care expunea in concept store era pasionat de pasari si avea o multime de creatii la tema. asa ca la intrarea sera erau si pasari in colivie.
de aici incolo pe trei nivele obiecte de design interior, parfumuri, hainute si accesorii pentru copii, o bucatarie cantina unde se gateste cu legume proaspete, o alta curte interioara cu flori incredibile, haine de lux pentru femei si barbati, haine de designer la preturi f f mici, dar si la preturi f mari.
am vazut obiecte de 2 euro linga altele de 10.000 euro. nu pretul conteaza la merci, ci designul, ideea din spatele produsului.
si bonus track: toate profiturile magazinului se duc la familiile defavorizate din madagascar.
o bijuterie de loc de vizitat oricind ajungeti la paris. un loc unde obiectele sunt alese cu suflet si cu emotie. eu ma intorc pentru special pentru el saptaminiile viitoare.
adresa: beaumarchais 111, merci
(in cartierul marais)
*
(alte locuri noi si frumoase din paris descoperite la invitatia si sub indrumarea Chivas, foarte curind)
dupa o plimbare de noapte prin cannes mi-am rezolvat primele dileme.
penelope cruz e bolnavioara, are gripa si o intoxicatie alimentara. n-a stat nici la party-ul de dupa film. asa se explica de ce parea f f obosita aseara pe covorul roshu.
intre timp au sosit brad pitt si angelina jolie care au de bifat in seara asta filmul lui tarantino.
si pentru ca e 7 juma dimine ora locala, ma duc sa beau o cafea si sa ma prega pt o experienta lacroix chivas pe un yaht.:)
Baryshnikov ajunge prin europa, sper sa-l prind pe undeva sa-l vad si eu. (later edit: no chance. spectacolele sunt in luna mai si sunt sold out deja)
si nu, nu comentati cu clasica ” asta nu e ala dupa care plingea Carrie la Paris?”
bullshit.
e un mare dansator inainte de a fi (fost) lebada 2 in decor in SATC.
si are cele mai frumoase miini din lume.
sunt un foarte mare fan de choco. foarte mare fan.
astazi am primit de la londra, via juma de bucuresti (motiv pt care m-am rusinat), aceste delicioase obiecte care detin (si) ciocolata.
am fost toata ziua, in ciuda deadlineului de predare revista, a smiley face.
compania care produce aceasta choco se numeste bloomsberry si imi imaginez ca sunt niste oameni rafinati si cu foarte mult umor.
choco n-a vnt singura, ci cu o carticica la fel de delicioasa
multzuuuu Mr P
me happy happy happy
despre ce vorbesc 17 fete intr-o simbata dupa amiaza, dupa ce au fost la atelierul unui designer si la o expo de fotografie?
despre fotbal, politica, lenjerie (la perla), celebritati, celebritati, celebritati, amintiri despre intimplari haioase cu prietenele… redd’s talk about…
restul in revista cu fotografii cu tot.
*
am ajuns acasa si-am descoperit ca linga mine s-a mutat cineva care ia lectii de pian. e avansat(a).
am concert privat. pe repeat