ce imi doresc de ziua mea:)

Anul acesta, pentru prima data m-am gindit sa-mi fac wishlist de ziua mea ca sa le fac viata mai usoara prietenilor mei care spun ca “nu stiu ce sa-ti iau pentru ca tu nu-ti doresti mai nimic si cind, in cele din urma iti doresti, iti iei singura”.:) )

Iata lista… desi unele dorinte sunt imposibile, dar daca ma joc, sa ma joc pina la capat:

– Sa asist la repetitiile de la TNB ale lui Radu Afrim

– Din aceeasi categorie, sa asist la repetitiile Dlui Andrei Serban de la Bulandra

– tot in categoria asta, sa ma primeasca o zi la cursuri baietii de la scoala de actorie de film (Dragos Bucur, Dorian Boguta, Alexandru Papadopol) – sa asist, nu sa prestez ceva:)

Sa vad Principii de viata, acum nu in primavara cind are premiera tocmai ce am primit dvd-ul (duminica, 26 sept) multaaaam Cristi Luca

– Flori in ghiveci ca sa-mi pun pe balcon

– Ghiveci din ala de agatzat, tot pentru balcon

Eating Animals al lui Safran Foer (in format electronic daca se poate) multumesc Miruna, multumesc Octavian

Sa fiu in blogroll-ul lui Zoso pentru o zi. ei, da. la asta chiar m-am emotionat. multumesc frumos Zoso (mi-as fi dorit sa-i lasi pe prietenii mei sa te sune si sa-i chinui un pic:) )

– Un kindle

– O rochie de la Vika Gorenko

– Sa o vad de aproape pe Juliette Binoche. ( asta stiu ca pare SF dar stiu eu ca in viata asta o sa o intilnesc odata si odata. La fel gindeam si despre Sylvie Guillem cind o vedeam dansind (pe youtube) si acum vine la Bucuresti, iar eu am bilete la spectacol)

Sa merg la Morcheeba (nu mi-am luat inca bilete) multumesc Mateea, multumesc Ruxa

– Un audio cube verbatim (am vazut io la prietenu’ Gradinariu si parea f dragutz)

– Sa-si faca Cristina Stanciulescu blog (da, e vorba de redactorul sef de la VIVA)

*
acum ii inteleg pe prietenii mei. am avut nevoie de 3 zile sa compun lista asta:)

hai sa implinim un vis. ma ajutati?

nu se poate sa nu zimbiti la gindul ca un vis mare de-al vostru a devenit realitate.
si tocmai pentru ca stiti ce inseamna bucuria asta, hai sa facem si noi o bucurie unei fete.

o cheama Anne Marie si vrea sa fie PR pentru o trupa rock.
eu o cunosc si stiu ca are un suflet mare si o dorinta mare de munca. haideti sa-i implinim visul.

ce trupa rock o primeste in preajma pentru o luna (for free)?

promit sa public un articol despre experienta ei daca i se indeplineste visul.

citeste pe blogul ei despre de ce isi doreste sa fie PR rock

4335

cistigatori Chopin Traieste

Pe Chopin l-am studiat. Dupa niste ani destul de seci cu Bach si Grieg, presarat doar pe ici pe colo cu niste Beethoven si Mozart, partiturile Chopin au fost singurele pe care le mai interpretam cu reala placere pe la 13-14 ani(inca o fac, chiar daca stangace dupa ani multi de lipsa de exercitiu).

Acum, pentru mine Chopin inseamna de multe ori asta: http://www.youtube.com/watch?v=d1_dPyBR_eY . Cu Winter Wind lucrez in urechi de cele mai multe ori

Imi pare extrem de rau ca nu pot sa ajung la concert. Mi-as dori sa fiu in Bucuresti pe 26, dar …n-o sa fiu

Andrada

De Chopin auzisem din școala generală datorită profesorului nostru de muzică, care era pasionat de meseria sa și de muzica clasică și m-a făcut și pe mine să o îndrăgesc.:)
Însă acum, de fiecare dată când ascult Nocturna 20 în C minor, unul dintre soundtrack-urile filmului ”The Pianist”, îmi amintesc ce am simțit în acea seară din iulie 2008 când am văzut filmul. Un film impresionant, cutremurător, la care am suferit alături de personaj, am plâns și nu am înțeles nici până acum cum de unii oameni se numesc oameni. Am admirat caracterul și curajul unui Om și am înțeles încă o dată că putem îndura mult mai mult decât ne închipuim și că nu trebuie să renunțăm niciodată la viață.:)
Pentru cei care nu știu: http://www.youtube.com/watch?v=pyiTtv2_WXU

Denisa

fetelor la redactia Tabu va asteapta cite un CD Sam Haywood interpretind Chopin la pianul Pleyel care i-a apartinut chiar lui Chopin.

*
nu uitati ca duminica il puteti vedea pe Sam Haywood la Ateneu in concert in cadrul seriei de evenimente Cruciada Culturii, acum cu raspunsul la intrebarea Chopin Traieste?

2125

Concurs “Chopin traieste”

Pentru mine, care am fugit cit am putut de mult in copilarie de educatia legata de muzica clasica, Chopin nu inseamna Nocturna (desi o recunosc oriunde ar fi).

Pentru mine Chopin inseamna niste versuri (“Te-as cere inapoi insa n-am cui te cere/ Iar restul e numai Chopin si tacere”) care-i apartin lui Adrian Paunescu si pe care le asociez mereu cu valsul pe care l-a scris Chopin cind s-a despartit de Marie, femeia pe care a iubit-o tare.

Si mai inseamna cintecul asta – Moj – care pe mine ma motiveaza teribil de fiecare data cind mi-e greu.

asa ca pentru mine, Chopin traieste intr-un anume fel, altul decit cel clasic.

*
Cruciada Culturii are un nou eveniment exceptional cu titlul Chopin traieste?, – un recital de pian Chopin, sustinut de Sam Haywood (26 septembrie 2010, Ateneul Roman).

Spune-mi ce inseamna Chopin pt tine, cum a intervenit el in viata ta cindva (sunt sigura ca a aparut “alive” cumva, pe undeva) si poti cistiga unul din cele 2 CD-uri ale lui Sam Haywood inregistrate chiar la pianul Pleyel al lui Chopin.

concursul se incheie Joi la ora 12.00. bafta

*
ana maria onisei a realizat un minunat interviu cu Sam Haywood din care citeaza pe pagina ei de FB

intimitatea sta in lucrurile mici. de la un pianist care are nevoie sa doarma minim 8 ore inainte de ziua concertului: “I do remember pillows in Bucharest being very good. But I just don’t understand how anyone is able to sleep in Germany! Either you get a large square sack of feathers which give no support at all, or a long fat sausage pillow.”

interviul apare joi in Adevarul

3513

Dorian Boguta despre Scoala de actorie de film, seria 2

astazi Dragos Bucur, Dorian Boguta si Alexandru Papadopol au pornit la drum cu seria nr 2 a scolii lor de actorie.

l-am rugat pe Dorian Boguta sa-mi (de) scrie “un pocco” despre cum a fost astazi. (multam mult de raspuns)

….cand la finalul primei sesiuni al scolii noastre de film un ziarist m-a intrebat care este utilitatea cursului nostru, i-am zis ca cel mai important lucru e ca am avut posibilitatea continuarii scolii pe care am inceput-o in primavara. Si azi am dat startul sesiunii a doua. Noi cu un “pocco” de experienta, iar cursantii noi cu o “grande” curiozitate si asteptare. Au fost 3 ore de cunoastere si “tatonare” atenta din ambele sensuri, exact ca dintre Vulpoi si Micul Print din capodopera lui Exupery, inca straini dar cu simtul unui viitor comun si drag… Sper 🙂
Important ca ne-am despartit ca acele doua persoane care abia s-au cunoscut si sunt nerabdatoare pentru o urmatoare intalnire…Show must go on …

Dorian Boguta, 20 sept, 2010

*
de ce vroiam sa scriu despre asta?
din generatia nr 1 a cursurilor Scolii de actorie au facut parte printre altii Crina Semciuc si Carla Teaha.

pe Crina o stiti drept cea mai recenta cistigatoare a premiului UNITER, de Carla n-ati auzit inca, dar dupa aceste cursuri a intrat la UNATC si sunt sigura ca veti mai auzi de ea.

baietii au promis ca vor scrie mai mult pe blogul lor la aceasta sesiune nr 2. site-ul scolii de actorie il gasiti aici

1517

Ceasornicarii

Ceasurile – cu cit sunt mai vechi, cu atit sunt mai valoroase.
Actorii – cu cit sunt mai in virsta, cu atit sunt mai experimentati, deci mai valorosi.

Din ce le purtam, ceasurile duc cu ele amintirile noastre: aniversari, despartiri, plins sau ris.
Din ce-i vedem in mai multe piese/filme avem mai multe amintiri: ris -plins-despartire-aniversare. Le-au jucat pe toate. Pentru noi. Sau in locul nostru.

Dar, ca si la ceasuri, actorii ascund un mecanism magic – rotitze care pun in miscare alte rotitze. Rareori ne uitam la el si aproape niciodata nu intelegem cum functioneaza.
Ne intereseaza sa functioneze perfect. Sa ne livreze la secunda mesajul emotional de care avem nevoie. Si daca se strica, daca apare o eroare, ne suparam.

Cine sunt ceasornicarii actorilor?

*
despre asta e vorba in Tabu de octombrie, numar special film

1942

ursulica santra face sport

Santra locuieste la Ahtari Zoo in Finland si este distractia tuturor cu exercitiile ei de stretching.

n-a invatat-o nimeni sa faca asta. e una dintre veteranele gradinii zoo si, cind se plictiseste in cusca, face ceva miscare… un fel de yoga:)

acum cei care nu fac niciun fel de sport ar trebui sa se rusineze.

1207
1291140748Marius Manoleblogul lui Marius Manole

blogul lui Marius Manole

Marius Manole si-a facut blog. Il gasiti aici

Am lucrat impreuna pentru un proiect pe care-l veti gasi in tabu de octombrie, asa ca zilele acestea am petrecut ceva vreme impreuna. De asta scrie el ca mi-a promis mie ca isi face blog. Eu va promit ca va scrie multe acolo, ca are ce scrie.

Plus ca, pentru noi, spectatorii, e frumos sa stim cite un pic din ce e prin mintea si sufletul lor, al actorilor.

Puneti-vi-l in blogroll, aveti incredere in mine.

2525
poker-p-1viata ca un joc de poker

viata ca un joc de poker

Cind joci poker e bine sa fii prevenit asupra cartilor adversarului. Exista 2 modalitati de a o face. Una dintre ele e sa le urmaresti adversariilor idiosincraziile – felul in care isi tin cartile cind blufeaza, in contradictie cu felul in care le tin cind au o mina buna; gesturile inconstiente care te dau de gol; cum se joaca cu jetoanele cind sunt siguri pe ei. Aceasta metoda de a culege informatii se numeste cautare de indicii.

A doua modalitate de a culege informatii este de analiza ce carti are adversarul in momentul in care mizeaza.

Aceste doua etape sunt analoge – in teatru – una cu caracterizarea, alta cu actiunea; sau ca s-o spunem un pic altfel: una cu felul in care un personaj face ceva si, pe de alta parte, lucrul pe care-l face in realitate.

David Mamet despre deconstruirea unui text de teatru

ieri am fost la Livada de visini si nu m-am impresionat foarte tare, dar cind sa ma supar pentru timpul petrecut acolo, am descoperit in caietul program al piesei citatul asta al lui Mamet.

era un motiv pentru care ar fi trebuit sa fiu acolo, pentru ca uite ca astazi am petrecut 5 ore citind despre Mamet si Cehov, despre deconstruirea textelor, despre gesturi si personaje.

si dintre toate gindurile pe care le-a generat lectura asta lunga am ramas cu o idee: viata e ca un joc de poker.

ca unii-s mai destepti si o pun si pe scena, asta e alta discutie:)

1658

Zilele Bucurestilor, part 1: prietenii mei de astazi

timmy

rocky

pe ponei ii cheama asa, pe cei doi frati – stapinii poneilor – am uitat sa-i intreb cum ii cheama.

rocky are 8 ani, iar fratele mic care il are in grija pe timmy are 12 ani.

fratii sunt din afumatii copacei unde au inca 10 cai pentru agrement. au venit astazi pentru zilele Bucurestiului si ii distreaza pe copiii mici in piata constitutiei.

“unii copii nici nu vor sa se suie, vor mai mult parintii in locul lor” mi-a zis ala micu’

eu nu eram posesoare de copil si am trisat altfel: cind era parada cu orchestra si galagie multa, poneii au fost dusi la loc linistit sa nu se sperie si eu hop tzop sa ma joc cu ei.

parada a durat vreo juma de ora, daca nu mai bine….:)))

*

Zilele Bucurestiului din Piata Constitutiei sunt o varianta up market a bilciurilor copilariei mele: acadele, turta dulce, ponei, caluti. si mici, desigur, mici.

daca ar fi stiut Ceausescu ca in fata Casei Poporului se vor organiza bilciuri…:)

e frumos insa ca se organizeaza. am vazut copii extrem de fericiti ca se joaca cu calutii si se pozeaza cu “costumatii” si bunicii, iar amintirile de aici -peste ani – vor fi nepretuite.

1810

Ivanov in Ivanov:)

Cea mai frumoasa veste a zilei, confirmata de Dl Andrei Serban, suna asa:

Vlad Ivanov si Andrei Serban vor lucra impreuna pentru Ivanov-ul lui Cehov. La Teatrul Bulandra. Repetitiile in perioada decembrie – ianuarie.

Dincolo de gaselnita de marketing – Ivanov in Ivanov- simt ca va fi o mare intilnire acolo.

*
Am scris despre amindoi de-a lungul anilor, am vazut toate piesele (si filmele) lui Vlad Ivanov, am fost norocoasa sa stau o vreme la repetii la Pescarusul montat de Andrei Serban la Sibiu acum citiva ani (ma rog, dupa aia Razvan Penescu de la liternet a complotat cu Dl Serban si m-au convins sa-mi public insemnarile din perioada aia, le gasiti aici) si i-am vazut multe dintre piesele de atunci incoace montate (si o opera, la viena:) ). Si- as zice ca-i simt, mai degraba decit ii stiu.

Amindoi sunt rigurosi, perfectionisti pina la …nesfirsit.

Andrei Serban modifica piesele pina cu 5 minute inainte de prima repetitie cu public si mult dupa aceea. Si le modifica mereu pentru ca mai vede ceva in plus, mai are nevoie de un retus, de ceva.

Vlad Ivanov e recunoscut pentru imensa sa putere de concentrare (poate sa spuna pagini intregi de text, de oricit de multe ori i-ai cere, fara sa greseasca un cuvint sau o intonatie… cristian mungiu dixit)

Abia astept sa-i vad lucrind impreuna. Stiu ca va fi mult respect acolo si imi imaginez o slefuire frumoasa si intr-o parte si in cealalta, in exercitiile acelea magice.

*
altfel, Dl Andrei Serban e la Budapesta mai are citeva zile pina la premiera cu 3 surori ( tot Cehov) la Teatrul National de acolo.
Fix in aceeasi zi Vlad Ivanov are filmul Principii de viata (in care e rol principal) la Festivalul de la San Sebastian care incepe astazi.

3804

un pic si despre Mar Nero


azi am scris mult despre Marti dupa Craciun pt ca m-am simtit vinovata ca n-am ajuns la avanpremiera la care eu va invitasem. am neglijat un pic celalalt film din acest week end pe care Tabu il promoveaza, Mar Nero.

o sa fac o marturisire… pregatiti-va:)

mai intii un fragment din ce a scris Mihaela Iancu pt liternet despre film

Am luat cu mine însă scenele de pe Dunăre, mersul bărcii pe apă şi expresia figurii lui Adrian, care nu scoate nici un cuvânt şi care e atât de greu de ghicit exact. Vlad Ivanov face un rol mic în film, dar foarte puternic. Este genul de personaj care-ţi lasă loc pentru foarte multe interpretări şi rămâne în acelaşi timp coerent construit pe tot parcursul filmului.

si-acum marturisirea:
am avut filmul pe dvd de acum 2 luni, daca nu mai bine. prima data m-am uitat la el…pe sarite… cautind secventele cu Vlad Ivanov.

a doua oara mi-a venit mintea la cap, l-am vazut constiincioasa cap coada si-am facut un interviu cu Dorotheea Petre despre prietenie, de toate felurile.
mi-e foarte foarte drag un fragment din interviul acela, care se refera la bunicul Dorotheei, un om foarte special care ii recita poezii si ii spunea ca va fi “o artista”.

Intr-o zi i-am zis că mi-ar plăcea să am o punguţă cu nestemate, ca in povesti. Bunicu’ mi-a adus toate bijuteriile pe care le avea bunica– bineînţeles fără stirea ei– şi le-am scos cu cuţitul toate pietrele. Erau bijuterii vechi de familie, cu multe pietre. Eu le-am pus pe toate într-o punguţă şi –a fost „punguţa mea cu nestemate”. Nu pot să-ţi spun ce reacţie a avut bunica mea şi ce discuţii au fost cand a aflat!

Dorotheea Petre in Tabu de septembrie.

si Ana Maria Ciobanu a ales pe blogul ei o declaratie a Dorotheei de la avanpremiera Tabu legata de prietenie

“Prietenia se naşte în cele mai neaşteptate condiţii. Nu există reguli.”

Mar Nero intra in cinematografe de miine, 17 septembrie.

1199

marti dupa craciun, ultima parte

asta e ultima postare din seria reactiilor de la avanpremiera marti dupa craciun.
de data aceasta doua colege de breasla, cu care am lucrat la tabu si sper sa mai lucrez

Marţi, după Crăciun e un film foarte masculin pe care şi femeile îl vor iubi. Masculin nu pentru că un bărbat îşi înşeală soţia sau pentru că soţia este cea părăsită şi nu ea are un amant. Ci pentru că acest triunghi amoros are un fel masculin, superb, de a-şi trăi dramele. Fără zeci de pachete de şerveţele consumate, fără râuri de lacrimi, fără ţipete, fără voce. În tăcere, mocnit, orgolios, cu îndoieli, poate şi regrete, dar fără întoarceri în urmă.

Şi fără parti pris-uri până la urmă şi pentru că în seara de Crăciun, şi tatăl, şi mama, aşa cioburi cum sunt, complotează împreună cu restul familiei ca iluzia existenţei lui Moş Crăciun să mai dureze. Măcar o iarnă. Măcar pentru Mara. Oricum o aşteaptă un an greu după divorţul părinţilor.

Mihaela Iancu pt liternet. Intregul text aici

*

S-a tot spus că “Marţi, după Crăciun” e pentru oricine s-a despărţit vreodată. Nu ştiu dacă Radu Muntean, Alexandru Baciu şi Răzvan Rădulescu s-au gândit vreo clipă cât de greu de digerat va fi acest film pentru oamenii ai căror părinţi s-au despărţit. Ştiu doar că aseară am avut un dublu nod în gât: pentru că am fost la un moment dat în rolul lui Paul Hanganu(Mimi Brănescu), aşa că am cam spus replicile alea pe care unii le-au considerat “ridicole”; şi pentru că am fost în rolul Marei aşa că mă întrista ce se întâmpla în jurul ei, fără că ea să bănuiască.

Ana Maria Ciobanu pentru blogul ei

*
sunt doua texte in care ma regasesc prin detalii: eu am iubit-o pe Mirela Oprisor pentru gestul de a-l mingiia pe Mimi/Paul cu talpa piciorului (vedeti textul Mihaelei) si, da, am si eu experienta mea care seamana cu filmul asta (vedeti textul Anei)

de miine filmul e in cinematografe.

1436

lauda vs critica

-e la fel de greu sa primesti o lauda precum o critica. ele vin pe acelasi … canal.

– si esti stingher?

– da, le accepti la fel de greu. dar ele se depoziteaza acolo, undeva in creier, si te ajuta.


dintr-o discutie cu dna Rodica Mandache in aceasta dupa amiaza care a facut mai mult decit toate medicamentele pe care le iau contra gripei.

1236

noaptea alba a filmului romanesc – o vara de neuitat

daca n-ati vazut filmul O vara de neuitat cu Claudiu Bleont si Kristin Scott Thomas (regia dlului Lucian Pintilie), va rog mult sa mergeti la MTR, vineri seara de la 22.45.

eu l-am vazut la vremea lansarii lui si am fost foarte mult miscata de multele mesaje din interiorul lui (mai ales de cele legate de cuplul aparent straniu intre o doamna rasata si un sot nu la fel de educat).

nu mai pun la socoteala rasa si clasa lui Kristin Scott Thomas. mi se parea ireal sa joace ea intr-un film romanesc (in 94 se intimpla asta).

iata aici unul dintre fragmentele mele preferate

daca va place filmul va dau sa cititi o minunata carte scrisa de dl pintilie, Bricabrac… aproape o autobiografie

1514

Marti, dupa Craciun – avanpremiera Tabu, part 3

inca o opinie de spectator blogger de la vizionarea de aseara de la Marti dupa Craciun
Anne Marie Chelariu e studenta la jurnalism si avem in plan sa lucram impreuna la un story. blogul ei e aici

iata filmul vzt din perspectiva ei

Iar m-am dus la un film fără să ştiu ce m-aşteaptă. M-am dus la un film parcă doar cu mine şi cu temerea mea care se juca de-a cinema-ul în faţa nu numai a ochilor mei, ci a întregii săli. Radu Muntean s-a hotărât să-mi joace frica, paranoia, drobul de sare. Şi a făcut-o al naibii de bine, până mi-a stat inima în gât şi mi-am frecat muşchii feţei a pagubă. Phii, cum e faza asta!
Prima confirmare de care m-am agăţat când a ajuns echipa în faţa noastră: Spuneţi-mi că voi aveţi familii fericite, vă rog! (mai ales că Maria Popistaşu e însărcinată). M-am dus la un film foarte bun din toate punctele de vedere. M-am dus la un film care nu m-a relaxat, care nu m-a făcut să râd decât prin calitatea replicilor şi plăcerea de-a fi contrariat atunci când îţi permite un regizor să-ţi bagi nasul în drama altora. M-am dus la un film românesc: substanţă, joc actoricesc excelent, scenariu foarte bun, naturaleţe şi un „Trebuie să mă gândesc mai bine la ceea ce tocmai mi s-a întâmplat”. Pentru că Marţi, după Crăciun ŢI SE ÎNTÂMPLĂ.

Anne Marie Chelariu

1736

avanpremiera Tabu- Marti dupa Craciun, part 2

inca o parere despre Marti dupa Craciun, de data aceasta de la Claudia Tocila, o simpatica bloggerita care a scris pentru blogul meu de data asta:)

Marti, după Crăciun

… e ziua în care Paul îşi va schimba viața. Sau va renunța la cea cu care s-a obișnuit.

Paul este un om de vârstă mijlocie căruia “I se întâmplă” să se îndrăgostească de Raluca, o dentistă de 27 de ani. Totul apare a fi absolut firesc până când apare în cadrul următor soția și fetița lui
Paul. Povestea se complică progresiv atingând un moment de maximă tensiune când cele două femei se cunosc la cabinetul stomatologic. De aici lucrurile se complică, iar stresul sărbătorilor și măruntele probleme apărute în viața de zi cu zi, îl fac pe bărbat să mărturisească soției adevărul despre amantă.

Povestea este a fiecărui bărbat și a fiecărei femei care au trecut, au auzit sau au sprijinit pe alții într-o astfel de experiență. E un film incomod care nu își propune să fie pe placul tuturor, asa cum a spus
și regizorul Radu Muntean. Mi s-a părut un film zguduitor, indiferent de ce parte ai fi privit. Scena mărturisirii este puțin încărcată de clișee, care există într-o astfel de situație. “Nu vreau să-ţi fac
rău” a smuls câteva hohote de râs în sală ceea ce mi s-a părut ciudat și puțin înfricoșător, gândindu-mă câți dintre noi nu mai cred că și cel de lângă noi, cel care ne rănește, poate se simte la fel de rănit.

*
in termeni de eficienta on line pt client (casa de filme), cred ca e mai bine sa nu merg la avanpremiere pt ca dupa aceea postez opiniile spectatorilor pe blog. 🙂

1794

Marti, dupa Craciun – avanpremiera Tabu

n-am ajuns din cauza de febra si… (toate cele care vin cu o gripa/viroza/sau ce naiba am) dar mi s-a relatat prin sms-uri de la fata locului mai ceva ca seria de live-uri tv de la arestarea lui Vintu.

va multumesc tuturor celor care v-ati gindit la mine sa ma linistiti ca iese bine, cum multumesc frumos tuturor celor care au raspuns invitatiei si au venit la film. si mai multumesc si Adei Teslaru pentru ca a avut grija de tot si toate 🙂

am vazut filmul la TIFF si mi-a placut foarte mult, dar de data asta eu nu scriu nimik despre el.
am rugat o parte dintre invitati sa scrie parerea lor, aici pe blogul meu.

primul – Toma Nicolau – blogger, student & fotbalist- despre care eu cred ca are un talent mult prea mare la scris ca sa fie fotbalist.aici unul din exemplele mele preferate

*

În acea Marţi, după Crăciun, deja totul se terminase. Se terminase de luni sau duminică, se terminase de “aproape cinci luni”. Familia celor doi arăta că un oraş după bombardament, un oraş în care toate clădirile au fost distruse. În special biserica. Din ea n-a mai rămas decât crucea aia mare pe care, culmea, micuţa Mara trebuie s-o poarte până-n alt oraş, unul nou, în care n-o să se acomodeze. De fapt, a mai rămas ceva. A rămas living-ul Ralucai, cu aşternuturi răvăşite şi beri pe uşa frigiderului. Singura încăpere. Cu-n acoperiş mai fragil decât toate celelalte la un loc, şi pe deasupra şi cu-n bullseye cu buline colorate pe el, numai bun de bombardat.

Îmi place mult faptul că Radu Muntean încearcă să educe publicul şi nu să-l mulţumească. Mimi Brănescu şi Mirela Oprişor joacă ex-ce-lent, de tatuajul Mariei Popistaşu tot n-am aflat mai multe, iar pe Dragoş Bucur şi dacă-l trezeşti la 4 dimineaţa şi strigi “Acţiune!”, joacă la fel de charismatic şi dezinvolt.

Toma Nicolau despre Marti, dupa Craciun

mai vin si alte pareri.

avanpremiera Mar Nero

in seara asta a fost avanpremiera Tabu a filmului Mar Nero cu Dorotheea Petre in rolul principal.

ca si la avanpremiera de la Felicia, inainte de toate am fost mindra de cititorii nostri (de prieteni nu mai zic)

intilnirea cu echipa de dupa film a fost mai tare decit o conferinta de presa cu totii jurnalistii grei. pentru ca publicul era atent, proaspat, cu respect pentru munca echipei, dar si cu pareri personale foarte puternice.

mi-a placut ca i-au cerut autografe Dorotheei pe afis, cum mi-au placut si emotiile ei, dar si faptul ca publicul i-a simtit emotiile si a fost surprins ca o actrita de talia ei se mai emotioneaza la vorbitul in public.

(e frumos cind spectatorii descopera ca si actorii sunt oameni. daca descopera si ca sunt oameni misto, e minunat)

ii mai multumesc inca o data si aici doamnei Ada Solomon pentru ca e un amfitrion minunat pentru asemenea discutii si lui Catalin Anchidin cu care organizam asemenea grozavii:)

mai avem in plan citeva vizionari cu filme minunate.

Mar Nero intra pe ecrane vineri, 17 sept.

ne vedem si miine la film, la o alta vizionare.

3385

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!