un proiect super simpaaaaaaaaaaaaa.
f f f f pe gustul meu.
oameni care pove ce vor sa faca/ realizeze pina sa moara. uitati-va o clipa.
din raspunsuri le reiese caracterul cam ca la proiectul cu rochia-eu
detalii aici
un proiect super simpaaaaaaaaaaaaa.
f f f f pe gustul meu.
oameni care pove ce vor sa faca/ realizeze pina sa moara. uitati-va o clipa.
din raspunsuri le reiese caracterul cam ca la proiectul cu rochia-eu
detalii aici
Rolling Stone magazine is shrinking with the times.
After more than four decades of standing out with a larger format than other magazines, it will step back and look like everyone else starting with the Oct. 30 issue, due out this week.
The adoption of a standard format could boost single-copy sales and reduce production costs for advertising inserts such as scent strips and tear-out postcards. The magazine says any cost savings, though, will be offset by the inclusion of more pages and the shift to thicker, glossier paper.
Rolling Stone chose Barack Obama, who is campaigning for president on a theme of change, for the cover of the Oct. 30 issue. By contrast, the last issue in the oversize format featured a cartoon of Obama’s opponent, John McCain. «Like the man we are featuring on the cover for the third time in seven months … we embrace the idea of change,» editor Jann S. Wenner wrote in the new issue. «Not change for the sake of change, but change as evolution and growth and renewal, change as the kind of cultural renaissance that gave birth to Rolling Stone more than four decades ago.»
o palma usoara pe obrazul unei blonde de 1,80m, ca si cum o mama isi dojeneste cu drag fiica.
*
o mana stransa cald, prinzand in pumn alta mana, discret, cu tandrete, ca si cand sora si frate impart ceva in timpul unui concert, la distanta de doua scaune.
*
Doamna L. vorbeste putin, dar vorbesc mainile pentru ea. Cu degete lungi si palma care pare grea, cu unghii taiate scurt, nelacuite. Ca de femeie cu simt practic.
*
Blonda inalta e fata de pe coperta calendarului lavazza si e prima persoana in fata careia s-a relazat doamna L. Domnul de la doua scaune distanta e director creativ si a facut conceptul calendarului.
*
aseara, la ROMA
sursa: blog.photoshelter.com
prima data am intalnit-o in aprilie la New York. Mai vorbisem la telefon, ca sa pregatim conceptul, dar atunci am vazut-o fata in fata. Am stat o zi impreuna si mi-a zis: In urmatoarele zile nu voi putea vorbi cu tine pentru ca ma voi concentra pe ce avem de facut. Si in saptamana urmatoare nici macar n-a zambit.
Francesca Lavazza.
Am baut de dimineata un espresso cu mama calendarului Lavazza. E parte din familia cu cafeaua si e tare simpa. Lucreaza la calendar de la editia facuta de Mondino.
Am vazut in avampremiera fotos din calendar: italian icons in a surreal background.
seamana cu ce a facut Leibovitz pentru Disney la aniversare.
si e si my love, Fellini acolo:)
Ca sa ma bucur de moment am dat o fuga si pana la casa lui Fellini de langa Piata di Spania.
Fotos cand vin acasa.
In 2 ore press meeting cu dna Leibovitz.
SUNT LA ROMA!!!!
scarlett johansson, cenusareasa. by annie leibovitz. 4 disney.
“Rochia pe care Scarlett a facut-o din draperii – nu atat pentru cum arata cat pentru cum a fost facuta si in ce moment. Sa faci din nimic ceva, sa ai puterea sa o iei de la capat, sa fii optimist si sa crezi mereu ca “se poate” pe de o parte si pe de alta parte sa ramai frumoasa si feminina oricat de greu muncesti. :D”
cu diana e ceva magic. ne-a fct odata poze la o petrecere, ne-am intilnit pe y360 si la un moment dat am constatat ca am numarulul ei de telefon in agenda. dar ea spune ca nu mi l-a dat niciodata:)
e simpatica si calda si are lecturi misto. ea m-a pus sa-l citesc pe steinbeck, ceva mai mult decit oameni si soareci.
si am acasa un brat d carti pe care tot sper sa i le dau, dar nu am reusit sa n vdm. (cind vin d la roma, tre sa ne vdm)
*
daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ai vrea sa fii?
trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro
oana e frumusetea din preajma noastra. ofteaza baietii de la cotidianul la greu dupa ea cind trece pe holuri.
o stiu de aproape 2 ani. mi-a scris un mail simpa foc pe cind era eleva cum ca vrea sa vina la tabu. era prea mica pt noi, dar cum simteai dintre rinduri ca are spiritul care ne trebuie, am rugat-o sa-mi scrie din nou cind e studenta.
cind mi-a scris din nou, i-am fct cunostinta cu cei de la j’adore care au angajat-o pe loc, iar la un an distanta a ajuns redactorul sef al revistei. (mai pastrez si acum mailul tatalui ei in care imi povesteste cit de fericita e pentru ce i se intimpla, iar pe tatal ei nu l-am intilnit niciodata si cred ca nici oana nu stie ca mi-a scris tatal ei:) )
oana, zisa si titicson, e un om frumu ( cu totul, nu doar in ambalaj)
acum 7 ani am vzt filmul lui radu gabrea, noro, povestea unui copil care are un accident grav si incepe sa se lupte cu viata avind o deficienta locomotorie.
la vremea aia mi-am dorit f f tare sa-l cunosc pe tinarul ( copilul, chiar) care -l juca pe noro, stiind ca este asemeni celui din film.
in dimineata asta m-am vzt cu domnul gabrea si cu doamna cocias. le-am povestit cit de tare m-a emotionat filmul acela si-am descoperit din discutii in discutii ca pustiul a ramas conectat la familia gabrea, ba chiar si la lumea filmului.
*
– buna, ce mai faci? filmezi? ce filmezi?… uite eu sunt cu cristina de la tabu care vrea sa te cunoasca, pot sa-i dau numarul tau de telefon? , l-am auzit pe domnul gabrea rostind la telefon.
*
am numarul de telefon al lui NORO si mi se pare incredibil ca la sapte ani distanta, dorinta mea mare de a-l intilni pe pusti mi se indeplineste.
“vezi? si asta e o poveste”, mi-a spus doamna cocias
*
“Rochia eu trebuie s-o imbratiseze pe Tereza din „Insuportabila usuratate de a fi”, in timp ce se apropie in pasi de dans de Tomas al ei, si apoi cand inainteaza orbeste pe coridor.
Pentru ca e o rochie demodata si atat de simpla. Pentru ca respira candoare si seductie. Pentru ca e copil si femeie. Si pentru ca privirea lui Tomas catre Tereza ma aduce in pragul lesinului. La fel si melodia. Pentru ca e o rochie care ma face sa plang si sa rad.”
*
oanamaria e cea care scrie despre vintage aici. o stiu din gasca d p y360, are un blog cu atitudine si nerv. regret si acum ca n-a prins trenul angajarilor (nu mi-a trimis nimik scris de ea desi m-am rugat intens, cind cautam oameni pentru echipa). si ea e din categoria oamenilor care intorc si celalalt obraz daca e sa primeasca o palma
“las, daca eu stiu ca am avt dreptate si asa ii e mai bine omului, las sa mai dea o data”, mi-a spus acu ceva vreme la green, singura data cind am intilnit-o face to face.
*
si-acum oana, tine-te bine: stii care e unul din cadourile pe care le-am primit d ziua mea? dvd-ul cu “the unbearable lightness of being” ( d la noemi si oana- colegele mele). cred ca tre satz fac cunostinta cu ele.
*
daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ti-ai dori sa fii?
trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro
am o problema cu utilizarea corecta a cuvintelor cind e vorba de descris emotii.
cred ca romanii sunt patetici. nu stiu sa fie eleganti in suferinta. ( sau in bucurie)
si mai cred ca multi dintre bunii mei colegi, jurnalistii, aleg calea cea mai usoara – aia cu descris suspine – cind e vorba de scris despre cei care pleaca spre alte lumi. se comporta in scris precum ne e traditia-balcanici, cu bocitoare.
*
mi-am spus of-ul in Jurnalul National, dar ca sa fiu sigura ca afla cit mai multa lume il postez si aici
🙂
Doi dintre cei mai mari actori ai nostri au venit sa faca o fotografie la muzeul satului. Una singura. Dintr-un film cu o mare istorie in spate.
Participarea lor la revista e doar cu fotografia asta. nu-i rasplatim cu bani, nu au alta expunere (gen interviu).
Si-au venit pentru trei ore, au stat desculti, au zimbit dezbracati pentru vremea de afara si pentru virstele lor. Doar pentru ca i-am rugat.
Au amindoi virste trecute de jumatate de secol, iar numele lor e recunoscut in orice colt al acestei tari. Si-au fost atat de populari, de normali si de umani, incit ne-au dat o lectie minunata.
*
– M-a salutat tinarul ala, ai vazut? a spus EL catre EA in timp ce mergeam pe aleile din muzeu.
– Da, te-a recunoscut, a zimbit ea bucuroasa.
-M-am intrebat intotdeauna la ce va ginditi cind va saluta necunoscutii pe strada; recunosc ca am fost tentata de multe ori sa spun ceva, fie si doar “buna seara”, asa de dragul unui actor sau a altuia, am zis eu
– Ne bucuram, cum sa nu. Ne deranjeaza doar cind vin peste noi ca san e intrebe daca ala e cu aia sau cine stie ce alta grozavie, a raspuns EL.
*
Fotografia care reface o secventa celebra dintr-un film, in numarul de noiembrie din tabu.
*
uneori am cea mai frumoasa meserie din lume. azi e una din ocaziile cu “uneori”.
trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro
“Imi place jocul. Imi place provocarea. Si mai ales imi place iubirea obsesiva. Nu m-as putea lipsi vreodata de ele chiar daca sunt o simpla rochie. O rochie rosie dogorind pasiune, fara bretele, fara imprimeuri si fara accesorii, asezata pe un trup de un alb spumos. Sophie m-a imbracat in “Jeux d’Enfants” cu gratie specifica frantuzoaicelor. M-a scos din casa in timpul unei furtuni de vara, care ne-a contopit pe viata. I-am aflat povestea, l-am cunoscut pe al ei Julien si am fost martora unei reinvieri din morti. A fost o noapte plina de aventuri, care si-a cerut tributul sub forma unui somn adanc. Cat timp va dura el, nimeni nu stie. Insa in mod cert impreuna vom scrijeli multe emotii in inimile tuturor celor care mai viseaza inca la o iubire fara sfarsit.”
*
diana e o fata f f speciala. mai intii ca e incredibil de frumoasa, mai apoi ca are o personalitate aparte care o face sa iasa in evidenta. fumeaza tigari de foi si se imbraca dupa regulile ei. inca mai sper sa pot sa lucrez cu ea, e jurnalist la (semi) concurenta, caci are o lume doar a ei pe care ati fi fascinati sa o cunoasteti.
blogul ei e aici.
“este cea purtata de Julianne Moore, cu tot cu jacheta cea verde. Este rochia mea preferata, pe care as purta-o in fiecare zi si nu m-as plictisi de ea, niciodata! Si nu e numai din cauza filmului, imi starneste amintiri din camera mamei de la bunicii din Braila, cand rasfoiam albume de fotografii cu mama in anii de liceu iar aceste rochii erau a la mode. Iubesc rochia asta!”
*
*
Noemi e cel mai bun om pe care-l cunosc. nu poate sa spuna o rautate, nu poate sa se certe cu nimeni. nu poate fizic, are eraticat din creieras sectiunea “suparare”. e omul care si-ar da si haina de pe ea pt tine, care e gata sa se mute de la ea de acasa sa te lase pe tine sa locuiesti acolo daca nu ai unde sta. noemi vine de pe alta planeta, nelocuita de noi muritorii, e ingeras.
Rochia Adrian Oianu
As vrea sa pot spune ceva mai mult, insa articolul lui Adrian spune tot…
“Hai acum sa vorbim despre rochia asta. Nu este mulata, nu este “sclipicioasa”, nu are un decoleu “curajos”, nu are tot spatele gol, nu e transparenta neglije, nu e furou, nu e corset, e rochie! E armonios propotionata pe tine, e matase, sublinieaza formele… narativ. Recunosc, se si muleaza, dar pe personalitate. Si atit!
Nu vei fi observata din prima, dar te asigur ca vei sfarsi centrul atentiei. Discret, subtil si delicat imaginea ta, personalitatea ta se revela. Asta-i tot farmecul. Iar eu, personal la asta visez. “
Adrian Oianu – De ce rochii?, Tabu Septembrie 2008
*
pe catrinel am intilnit-o la meetingul despre care vorbesc in edito din octombrie din revista. e delicata, rafinata si calina.
unele geniale, cum e aia de la interview cu marc jacobs .
clasamentul aici
*
coperta a anului.
contextul e ca, domnul din poza, eliot spitzer a fo nevoit sa demisioneze din functia d guvernator al statului new york, dupa ce s-a aflat ca e prieten apropiat cu niste doamne prostituate.
“M-am gandit la Rochia Eu cu drag si recunosc, ca mi-a fost tare greu sa ma decid ce “panza de paianjen” m-acopera, mai ales, dupa ce Karin a facut referire le dremears-ii lui Bertolucci. Insa, pana la urma, dupa multe ore de meditare am ales. E Celine, din Before Sunrise-ul lui Linklater. Iata si motivele:
O Celine m-am visat dintotdeauna, asa cum dintotdeauna am ales sa astern pe mine negru. Pentru a fi luata in serios, raspundeam.
Iar aceasta splendida Celine purta un sarafan lung, negru, avand menirea certa de a-i ilustra felul de a fi, caci Celine e un personaj atipic datorita inteligentei sale, a exuberantei, a idealurilor, a lucrurilor minunate si nenumarate despre care vorbeste cu incantare. Purtand orice alta culoare, ar fi fost o prezenta ireala. (non)Culoarea contrasteaza cu trasaturile ei aristocratice, o intrupeaza din obisnuit. Rochia ca si Celine de altfel, e contradictorie: atat de romantica, de feminina prin croiul ei, lunga, acoperind-o, dar, in acelasi, si atat de conservatoare pentru ca trupul ii este ascuns de materialul negru.
In simplitatea ei clasica, cu unduirile romantioase, plimbata pe strazile Vienei alaturi de Converse-ii lui Jesse, rochia e asemenea unei poezii postmoderniste. Si cred, ca ma visez si poezie, uneori.”
*
si pe ioana o stiu de pe y360. ne-am si intilnit, tres simpa, mi-a amintit de eva green la care se refera karin in alegerea ei.
o puteti citi aici
*
daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ai vrea sa fii?
trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro
*
pe oana hodae cred ca o stiu de pe y360.sper sa nu fac o confuzie. cred ca e fata aia simpatica si dragalasa care i-a adus lu mimo, fara sa o stie bine – doar pt ca-i placuse de ea via blog – o foto de saudek de la praga.
un om (din aluatul) bun
*
simpla, discreta, rafinata, eleganta.
muream d curiozitate care e rochia ei, caci e f f f f speciala ca persoana.
un yamamoto.
*
adriana e colega mea si e un personaj aparte, a intrat in gasca mea – off job – de un an si ceva, cu prezenta ei discreta si eleganta.
v-as dori tare sa puteti sa ajungeti sa o cunoasteti. dar pt asta nu e suficient sa o intilniti.
e destul d greu sa reusiti asta, caci nu se lasa usor “cunoscuta”
*
(mi-a dat astazi un documentar despre yamamoto si-am descoperit ca…. asta va fi pt un alt blog)