Tag : florin serban eu cind vreau sa fluier fluier

teatrulectii de actorie

lectii de actorie

aseara am fost la o lectie de actorie cu Florin Serban ( dl care a facut Eu cind vreau sa fluier, fluier) si ma bintuie tare cele ce ni le-a zis.

o sa scriu mai detaliat despre intilnirea cu el si lectiile de actorie dupa ce terminam proiectul pentru care ne-am intilnit, dar ce vreau sa spun acum este ca pentru prima data mi-am dat seama ca actorii se chinuie mult pentru a scoate la iveala emotii care sa ne transmita noua ceva. si prin care sa simtim noi ceva.

de dragul actorilor pe care-i iubesc, dar mai ales de dragul actorilor pe care nu-i iubeste nimeni, sper sa existe si cai mai usoare de a lucra cu tine pentru a transmite emotii. daca tu te dai cu sufletul de toti peretii si oamenii nici macar apreciaza (nu cred ca pot intelege, ci mai degraba simti), cred ca e foarte trist.

***
altfel iata o inregistrare de o ora (aveti nevoie de o conexiune buna de internet) cu un interviu in care actritele cu cele mai bune performante anul acesta sunt cu garda jos: Glenn Close, Charlize Theron, Carey Mulligan, Michelle Williams, Viola Davis si Octavia Spencer. e minunat interviul si te face sa constientizezi cit de des si de mult ii judecam gresit pe actori

1357

festivalul de teatru de la alexandria – florin serban – ziua2

elevii de liceu care sunt la festivalul de teatru de la alexandria s-au intilnit in week end cu regizorul florin serban (eu cind vreau sa fluier, fluier) in cadrul evenimentului special “cinemateca tirzie”

a fost atmosfera destinsa, s-au pus intrebari cu garda jos si – ceea ce e cel mai important – copiii astia de liceu au putut simti modestia, bunul simt si profesionalismul lui florin serban.

e o lectie nerostita, dar prin empatie, o sa-i ajute infinit in viata.

cind am vazut fotografiile de la intilnirea lui florin serban cu elevii de liceu, mi-am adus aminte de lucrurile pe care mi le povestea george pistereanu (actorul principal din eu cind vreau sa fluier, fluier) despre cum florin “a lucrat cu mintea lui”. discutiile lungi care l-au facut sa-si vada altfel personajul, dar si meseria.

lucrurile astea sunt nepretuite. si pentru elevii de liceu de la alexandria care – chiar daca nu vor face cu totii teatru mai departe din viata – vor pleca de aici, cu o tusa in plus, slefuita pe sufletzel

[gallery]

in foto Florin Serban si Andreea Bortun
foto de Adrian Bulboaca

in curind fotografii de la piesele prezentate si de la atelierul de actorie.

1278

am plins la “Scirba” de Florin Serban

uite o minunata dovada de prietenie barbateasca.
trece prin toate rindurile astea, ti se opreste mai intii in git, apoi in stomac.

*
transcriu aici tot textul lui Florin, ca sa fiu sigura ca nu va impiedica un click pe un link sa cititi pina la capat. textul a aparut pe gindul.info

Scirba

De ieri până azi trăiesc o intensă stare de scârbă. Ieri dimineaţă m-a sunat cineva de la o agenţie de presă şi m-a întrebat cum comentez arestarea lui Papan. La început am crezut că e o glumă, apoi am realizat că nu e.

Papan Chilibar a jucat rolul lui Ursu, un deţinut mut, prietenul protagonistului din pelicula “Eu când vreau să fluier, fluier”. Are 20 de ani, o fetiţă de 3 ani, o soţie, doi ani şi mai bine de puşcărie executaţi pentru furt. Acum a fost arestat din nou pentru furt din apartamente. Şi GATA! După asta poţi să tragi cu nesimţire titluri cu litere de-o şchioapă de felul “Eu când vreau să fur, fur”. Apoi citeşti şi dai din cap înţelept: “Tiganii ăştia – tot ce ştiu ei. O au în sânge, dacă nu fură ei, nu se simt bine. ”

Bine, să vă spun o altă poveste. Eroul nu mai e Papan Chilibar, ci Chilibar Papan, aşa cum nu e Şerban Florin, ci Florin Şerban. S-a născut într-o familie de rromi surdo-muţi, cu 20 de ani în urmă. A crescut în Bucureşti, undeva în spatele Bulevardului Decebal, dincolo de blocuri, pe străzile pe care nu treci după ce se lasă întunericul, în curţile în care gardurile sunt smulse iarna şi puse pe foc. A crescut şi a trăit într-o lume în care e normal să NU mergi la şcoală, să NU mergi la slujbă în fiecare dimineaţă, să întorci capul şi să pleci ochii când vezi uniforma, căci ştii că ai făcut “ceva”. Toate lucrurile astea au făcut parte din NORMALITATE şi din FIRESCUL lumii lui până la 17 ani. 17 ani într-o lume în care dacă spui că vrei să mergi la lucru mâine în loc să stai să bei pana la ore mici “rade şi copiii de tine”. Apoi a venit puşcăria. Mai bine de doi ani. Ani petrecuţi într-un loc în care singura limba pe care o vorbeşti e violenţa, iar modul de a convinge e pumnul la rădăcina nasului.

Doi ani în celulă şi în dormitoare cu băieţi condamnaţi pentru tâlhărie, omor, viol. Apoi, către sfârşit vine cineva care face un curs de actorie şi Chilibar se ridica şi întreabă “Poate să joace şi un tigan în film?” “Da”. Chilibar insistă: “Dar dacă nu ştie… ştiţi dumneavoastră…”. Un altul îl întrerupe: “Zi bă că esti prost, mă… E analfabet de-ăla, domnu’. E Urs'”. Râd toţi. “Da, poate şi dacă e ţigan şi dacă nu ştie carte.” La sfârşitul cursului i se spune “Să stai cuminte, să nu faci prostii. Vreau să te iau în film, dar dacă intri la regim închis nu se poate. Înţelegi?” “Înţeleg.” S-a uitat la mine fix şi îi tremura buza: “Da’ de ce mă luaţi pe mine, domnu’?” “Fiindcă eşti talentat, ţi-a dat Dumnezeu talent.” Râde… “Mie domnu’, vă bateţi joc de mine?”. Peste 4 luni filma la Topalu unul din cele importante roluri din film. Şi lucra cum nu i-a fost nimănui dat să vadă. Se scutura parca de tot şi intra în pielea personajului de parcă asta ar fi fost cel mai natural din lume. O explicaţie scurtă, câteva cuvinte şi întrebări, ezitarea: “Nu pot eu domnu’ să fac asta, e prea greu” “Hai Papan…”sşi gata. “Motor!”. “Bravo Papan”.

Apoi, peste câteva luni se elibera şi se întorcea de unde a plecat; pe aceleaşi străzi, cu aceiaşi prieteni, cu o familie pe care trebuia să o întreţină. Am mers la un restaurant. A vrut pizza. “Vreau să mai lucrăm împreună Papan. Vreau să scriu un film pentru tine.” Mă priveşte: “Trebuie să zic ceva în film? Că, dacă trebuie, eu nu ştiu…. Acolo a mers că eram mut, dar altfel eu cam am emoţii”. “Foarte bine că ai emoţii. Aşa şi trebuie. Dăcă nu ai emoţii nu e bine.” Apoi lunile au trecut. Papan nu putea să se angajeze nicăieri. Avea cazier. Nu a avut buletin niciodată. Avea doar o hârtie eliberată de Penitenciar care îi servea drept act de identitate. Cei de la Strada Film, au plătit pentru luare în spaţiu, au intermediat şi Papan a avut pentru prima oară în viaţa lui un buletin. Au apărut promisiuni de ajutor, de înscriere la şcoală, etc. Promisiuni peste promisiuni. Din când în când şi ajutoare.

În timpul ăsta Papan căra apă pentru o florărie galeată după găleată, dădea zăpăda la o parte de pe maşinile parcate sau din faţa caselor bogaţilor. Apoi a mers la Berlin. A primit nişte bani şi în prima zi şi-a cumpărat dulciuri de 30 de euro. Şi două zile a mâncat doar ciocolată şi a băut doar Pepsi. “Ăsta a fost visul meu de mic, să mănânc ciocolată toata ziua.” S-a întors în Bucureşti şi când a văzut că nu mai e zăpadă a înjurat “…. mă-sii. Eu ce mai muncesc acuma?”. Lucrurile s-au schimbat… Promisiuni şi mai multe, interviuri peste interviuri, iar promisiuni. În timpul ăsta Papan trăia, se îmbrăca frumos pentru interviu apoi se întorcea la copil şi la nevastă şi căra apă, descarca lemne… În sfărşit, o slujbă. “Peste 5 zile te angajezi.” Sună telefonul. “Cum comentaţi faptul că Papan a fost arestat azi-noapte? A spart un apartament în Ianuarie, înainte să meargă la Berlin.”

Justiţia e făcută de oameni, iar dreptatea împărţită de oameni. Dacă eu aş fi judecător şi mi-ar cădea să îl judec pe Papan şi dacă l-aş cunoaşte o pătrime din cât îl cunosc eu acum, l-aş ierta. Dar nu sunt judecător. Şi aş vrea să merg să promit judecătorului că în viaţa vieţilor lui nu o să mai facă. Şi dacă o mai face, să îl închidă pe viaţă şi să ma bage şi pe mine la puşcărie că am jurat strâmb.

M-am întrebat de ieri şi până azi de zeci de ori dacă noi, toţi cei din jur, am făcut pentru Papan cât de mult am putut că Papan să nu se mai întoarcă de unde a plecat. Nu dacă am promis, dacă am făcut. Răspunsul e NU.

Ce i-am promis atunci rămâne promis indiferent ce s-ar întâmpla. O să facem un film, iar pe afiş o să scrie “CHILIBAR PAPAN în ….” cu litere de-o şchioapă, mai mari decât toate titlurile astea de-acum la un loc. Şi abia atunci nu o să îmi mai fie scârbă.

Florin Serban, regizor

*
azi il iubesc pe Florin Serban, din tot sufletul meu

eu cind vreau sa fluier, fluier – opinii de la vizionarea Tabu

am rugat citiva dintre invitatii la vizionarea Tabu a filmului Eu cind vreau sa fluier, fluier sa scrie 5 rinduri despre film.

acum trei dintre distinsele domnisoare

Florin Șerban, Cătălin Mitulescu și Daniel Mitulescu au reușit să facă un film de nota 10. Iubesc filmele europene. După ce-am văzut „Eu dacă vreau să fluier, fluier” încep să cred și în cinematografia din România. Dintre filmele românești mult lăudate în ultimii ani, „Eu dacă vreau să fluier, fluier” a fost primul care mi-a întrecut așteptările. E unul dintre acele puține filme pentru care trebuie să mergi la cinematograf.

Despre George Piștereanu pot să spun doar că m-a cucerit. Mi se pare uimitor că un actor atât de tânăr poate să joace atât de bine într-un rol deloc ușor.
Tara Duveanu

*
Cand stii ce vrei, nu mai conteaza la ce renunti ca sa iti atingi scopul. Am gasit un Terminator mioritic, unul care in loc de “I’ll be back” iti spune la fel de puternic :” Cand vine chelnerita mai cere-mi si mie o cafea”. Cand vedeti “Eu cand veau sa fluier, fluier”, ganditi-va la viata voastra mult prea ocupata. V-ati da demisia doar ca sa aveti timp maine sa va plimbati prin parc cu o fata cu buze frumoase?
Magda Mihaila

*
„Eu cand vreau sa fluier, fluier”- povestea Celuilalt

Disclaimer: Vizionare posibil marcata de scepticismul a la maniera “iar a mai primit un film romanesc premiu pentru exotism”. In primul rand al salii, recomandare din „The Dreamers” pentru cat mai multe detalii, am vazut „Eu cand vreau sa fluier, fluier” in detaliile mele.

Pe scurt: Silviu mai are doua saptamani si se elibereaza din inchisoare. Silviu are un frate mai mic. Mama lor a fost in Italia, acum s-a intors si vrea sa il ia pe fratele mai mic cu ea. In penitenciar vine in practica un grup de studenti de la sociologie printre care si Ana, fata cu buze frumoase. Silviu se indragosteste de Ana. Silviu nu vrea ca fratele mai mic sa plece in Italia.

Detaliul meu nr.1 : Cercetatorul domina subiectul dar nu se simte. Ana e studenta la Sociologie in practica. Am fost si eu. Silviul e „Celalalt”, un detinut, alta specie de oameni… Ana e din lumea oamenilor care stabilesc cine e „Celalalt” . Ana e sigura pe ea, cerceteaza si pune intrebari. Silviu raspunde: da sau nu. Silviu pune intrebarile; Ana raspunde da sau nu.

Detaliul meu nr. 2: In interviuri, de cele mai multe ori abia dupa ce inchizi reportofonul incepe adevaratul interviu. Silviu pune intrebari, Ana raspunde monosilabic. Silviu simte reticenta. Silviu inchide reportofonul si ii spune Anei „nu se mai inregistreaza”, apoi Silviu se aproprie gradual de Ana pana cand Ana il poate privi in ochi.
„Eu cand vreau sa fluier, fluier” e un posibil castigator in fata criticilor occidentali pentru exotism, pentru „Tutti frutti” facut faimos de Tony Gatlif in „Gadjo Dilo” si cantat de un detinut aici . Pentru mine au castigat detaliile mele. Chiar si miza pe exotism tot din sociologie vine… Pentru mine „Eu cand vreau sa fluier, fluier” e povestea Celuilalt.

Miruna Codeanu

2810

eu cind vreau sa fluier, fluier – ursul de argint, berlin 2010

in aceasta seara, la festivalul de film de la berlin, filmul romanesc Eu cind vreau sa fluier, fluier a cistigat Marele premiul al juriului – Ursul de argint.

Ursul De Aur a fost cistigat de Bal (r. Semih Kaplanogu)

Ursul de argint pt regie a ajuns la Roman Polanski.

Florin Serban, regizorul filmului Eu cind vreau sa fluier, fluier a mai cistigat si premiul pentru inovatie, Premiul Alfred Bauer.

1792

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!