Tag : jonathan safran foer

_MG_0655book cover tee – cumperi un tricou si ajuti un animal fara stapin

book cover tee – cumperi un tricou si ajuti un animal fara stapin

fac parte din campania Book Cover Tee in care se creeaza tricouri inspirate de cartea preferata, care sunt trimise la vinzare, iar banii incasati merg la “Centrul de Adoptii Iubirrre“.

este un proiect realizat de Noemi Revnic prin blogul ei Placerile lui Noe, in colaborare cu fetele de la 109.

***
eu am ales sa fac un tricou inspirat de o carte care vorbeste despre copilarie si despre cum, chiar si in cele mai triste situatii, daca stii sa te joci si sa te uiti frumos la lucruri gasesti o poezie in ele. si te ajuta sa mergi mai departe pentru ca lumea ti se alatura.

cartea este Extrem de tare si incredibil de aproape, a lui Jonathan Safran Foer. desenul meu e unul minimalist, grafic, doar din litere. cu singura prepozitie – cea care face legatura intre cuvintele cheie – in dreptul inimii:)


***

au mai creat tricouri dupa cartile lor preferate:

Andreea Esca, cu “Fifty Shades of Grey” a lui E.L. James;
Andreea Macri & Anda Brindusa de la revista The One, care si-au ales cartea “O mie
si una de nopti”;
Cristina Foarfa (bookaholic.ro) cu “Zenobia” a lui Gellu Naum;
Daniela Kammrath (121.ro) si-a ales “Pescarusul Jonathan Livingston” a lui Richard
Bach, iar ilustratia a fost realizata de catre un bun prieten, artistul Cristian Ianculescu
(www.ianculescu.com);
Andrei Th. Iovu & Lil Bulgac, de la Harper’s BAZAAR si-au ales cartea “Pornografia” a lui Witold Gombrowicz;
Diana Florina Cosmin de la Forbes, “Girl in a Hyacinth Blue” a lui Susan Vreeland (fotografiata de Roro Serban);
Laura Calin (V for Vintage), “Notre Dame de Paris” a lui Victor Hugo;
Vicki Nicola (vickipedia.ro) si-a ales “Au Bonheur des Dames” a lui Emile Zola, iar ilustratia a fost realizata de talentata artista Raluca Pantis.
Matei Schwartz (BOLD) & Andreea Nitoi au ales “Un veac de singuratate” a lui Gabriel Garcia Marquez;
Marian Palie a optat pentru “Omul recent” a lui Horia Roman Patapievici,
Marius Concita a recreat pentru Noemi Revnic coperta pentru “The Unbearable Lightness of Being” a lui Milan
Kundera.

 


***

“Book Cover Tee” a fost posibil cu sprijinul a doua branduri care au platforme de comunicare extrem de creative in zona de arta si design Henkel Romania, cu al sau www.atelierperwoll.ro/, si Stella Artois, cu www.stellaartois.ro (Club des Connaisseurs).

 

Cele 100 de tricouri (cu modele de fata & baiat) pot fi achizitionate de la Libraria de carte engleza Anthony Frost, de pe www.molecule-f.com si de la The Place Concept Store incepand de astazi. 13 martie.

1998
inevitableContemporary writers confront death – part1

Contemporary writers confront death – part1

citesc o carte care stiu ca ma va urmari toata vara: The Inevitable – Contemporary Writers Confront Death.

20 de scriitori contemporani americani au fost rugati sa scrie despre moarte, iar textele lor au fost reunite de David Shields si Bradford Morrow sub cuvintele:

“Birth is not inevitable. Life certainly isn’t. The sole inevitability of existence, the only absolute consequence of being alive, is death.”

printre ei, Joyce Carol Oates si Jonathan Safran Foer.

nu e o carte despre moarte, oricit de ciudat ar parea la prima citire. e o carte cu eseuri biografice despre unii dintre cei mai misto scriitori americani.
dezvaluind amintiri legate de moartea celor apropiati (in unele cazuri sinucideri dramatice), ei povestesc lucruri despre propriile persoane pe care nu le-ar fi dezvaluit niciodata la un interviu. aici, in eseu, li se pare ca pastreaza controlul.

mi-am propus sa citesc cite o poveste pe zi, astazi a fost prima poveste a lui David Gates despre vietile parintilor lui. un emotionat portret al tatalui lui care a trait pina la 92 de ani si se simtea ca la 16 (s-a si recasatorit la 71 de ani, iar ultimul sau mariaj a tinut 21!! de ani), asta in timp ce fiul – acum de 54 de ani – a ratat 3 casatorii.

pentru ca aceste eseuri sunt niste excursii f personale in viata autorilor lor, mi-am porpus ca in fiecare zi sa citesc cite ceva despre cel care si-a pus viata (si mortile apropiatilor) in carte. asa am descoperit corespondenta dintre David Gates si Jonathan Lethem (si el scriitor) despre viitorul cartilor, facebook si pseudonime care le fac viata mai usoara🙂

2283
0375425314.01.LZZZZZZZ.JPGBest Book!!! Illumination

Best Book!!! Illumination

si daca durerea ar fi unul dintre cele mai importante lucruri care ni se intimpla?

asta e intrebarea pe care o pune Kevin Brockmeier in Illumination, cea mai buna carte pe care am citit-o de multe luni incoace.
atit de buna incit m-am apucat de citit la 2 noaptea si pina astazi de dimineata o terminasem (desi era in plan sa dorm cit mai mult in week end-ul asta;) )

cartea pleaca de la o premisa splendida: toata durerea umana incepe sa se manifeste ca o lumina si, astfel, cancerul, multilarile sau chiar mahmureala sunt forme de iluminare.

“A woman in a blue burka, long pencils of light shining through the net of her veil. A team of cyclists with their knees and feet drawing iridescent circles in the air. A girl with a luminous scrape on her arm, her face caught in an expression of inquisitive fear…the news anchor addressed the camera, saying how from all around the world today we are receiving continuing reports of this strange occurrence: light, pouring from the injuries of the sick and the wounded.”

aici puteti citi un alt fragment din carte (mai lungutz) si o si puteti cumpara on line.

ce zice autorul despre carte?

I was thinking about the various forms of pain people are forced to endure, wondering, really, what could all that suffering possibly be good for, and found myself conducting a thought experiment: What if our pain was what made us beautiful to God? What if our pain was the most beautiful thing about us? I had an image of someone literally glowing with his injuries. This simple equation, of pain with light, gave birth to the book.

Kevin Brockmeier e revelatia noului val de scriitori americani, scrie cu tandretea lui Nicole Strauss, cu interesul pentru structuri si forme noi de abordare a cartii ca Safran Foer, dar e interesat de SF intr-un mod aproape copilaresc si asta-l face absolut delicios.

astazi am in plan sa ma ocup de una din cartile lui de dinainte de Illumination, The brief history of the Dead – pentru care a creat un site special, ca un oras, unde fiecare dintre personaje vorbeste, iar populatia moare in timp ce vizitezi orasul/site-ul.

e absolut demential Brockmeier, cautati-i cartile pe amazon.

2685

o nuvela minunata: Camera dupa camera – J. Safran Foer

Proza scurta scrisa de Jonathan Safran Foer in Antologia Granta (americana) 2007 e unul dintre cele mai rafinate si mai minunate lucruri pe care le-am citit in ultima vreme. O bijuterie de scriere.

Mai jos citeva fragmente si un hint despre cum este construita povestirea, ca sa va fac curiosi sa o cautati. Antologia Granta – cei mai buni tineri prozatori americani (editia a II-a – 2007) a aparut la Editura Leda.

 

Camera dupa camera

 

Femeia isi vede rasuflarea in camera viitorului ei.

Daca ar fi ceva mai cald, hirtia polaroid care tapeteaza peretii s-ar developa.

Isi misca degetul mare peste una dintre fotografii, ca si cum ar freca o lespede de mormint. Caldura face sa apara ochii caprui aai unui copil. Sunt ochii ei, dar cum sa mai fie ea copil in propirul ei viitor? Freaca in continuare pentru a revela mai mult – minute vinetii – si frigul trimite ochii inapoi in substantele chimice.

Doctorul i-a spus sa doarma. E ainsa recheama ganduri din copilarie, ca si cum gindurile acelea nu i-ar mai fi trecut niciodata prin minte. Gindurile sunt atit de opace, atit de voalate de chimicale, incit pare imposibil sa-i revina  a doua oara.

Freaca pe mai departe. Priveste in ochii copilului din nou. O aude parca pe maica-sa spunindu-i sa se imbrace mai gros, ca sa nu raceasca in viitorul ei, sau mai rau.

 

 

Inima ei este pastrata intr-o camera cu un sistem de securitate foarte scump.

Cind i-a spus doctorului ei care era cifrul, omului nu i- avenit sa creada cit de banal putea fi.

         Oricine te cunoaste l-ar putea ghici, a zis el, facind niste insemnari pe fisa ei de observatie.

         Devine evident doar daca il afli, i-a raspuns ea.

In plus, acela nu este decit primul nivel de acces. Exista palierul pe care nu-l poti atinge, matricea de lasere, ciinii hamesiti de zile intregi. Cind are ochii rosii si fisurati, nici macar ea nu reuseste sa scaneze cu retina.

 

Urmeaza capitole mai mari sau tot de lungimea celor doua de mai sus, fiecare dintre ele incepind cu o propozitie cu italice.

 

 

Doctorul isi trece unghia degetului mare prin direle de pe perete.

(…)

Camera trupului ei are marimea si forma trupului ei.

(…)

Constiinta lui este o camera cu oglizi cu doua fete.

(…)

Zidurile par negre dar nu sunt. Zidurile sunt albe.

(…)

Exista camere in care ea nu a intrat niciodata.

(…)

 

Exista camere in care el nu a intrat niciodata.

(…)

 

In fiecare dintre aceste paragrafe se merge inauntrul mintii unuia dintre personaje ( pacienta si medic) si sunt presarate discret detalii care sa te faca sa intelegi cu ce se ocupa pacienta.

 

Dupa care ti se da o noua cheie de interpretare.

Urmatoarele 2 paragrafe n-au decit lead-ul cu italice. Fara alte explicatii. Si e semnul ca daca ai citi doar propozitiile cu italice, de la inceputul nuvelei si pina la sfirsit, ai avea o povestire de sine statatoare.

 

Camera maturitatii lui este cleioasa, ca miezul de pine, si are culoarea mortarului.

 

Ochii ei sunt pastrati intr-o camera tapetata cu tifon inmuiat in ceaiul Darjeeling al mamei ei, oparit in vasul de portelan al strabunicii ei.

 

Apoi se reintoarce la lead si explicatii:

 

Camera trecutului lui este retapetata perpetuu.

El nu stie de ce. Hirtia nu se cojeste niciodata, nu se decoloreaza si nici nu se umfla peste tencuiala. Dar de fiecare data cind se intoarce in camera – optiunile care nu pot fi sterse sau acoperite cu vopsea -, gaseste altceva.

(…)

 

Ultimele capitole se deschid cu propozitiile:

 

Camera libidoului lui este tapetat cu casmir, si denim, si catifea reiata, si matase.

 

Fiecare plamin al ei este pastrat in camera lui, cu pereti plini de oglinzi.

 

Camera accidentului sau este tapetata cu monitoare de televizor.

 

Iar finalul, un flashback al dorintelor neindeplinite e darimator si in constructie si in rafinamentul scrierii.

 

Povestirea este f f vizuala si la sfirsitul lecturii mi-am dorit ca Michael Gondry sa afle de textul acesta ca sa-l transforme in film.

 

De ieri noapte, cind am citit-o, ma perpelesc insa la  gindul cum ar fi sa-i dau un sms lui Safran Foer si sa-i spun doar atit: “am citit nuvela, e minunata, cred ca esti genial”

Am numarul lui pt ca Ana Onisei a facut un interviu cu el pt Tabu si a sunat de pe mobilul meu, dar mi-e rusine si mi-e teama sa nu se sperie. Sa nu zica ca-s nebuna.

3163

iubirea moderna- faza zilei

la octavian pe twitter: “eu cred cu tarie ca iubesti pe cineva atunci cind nu-l cauti pe google”

mi-a adus aminte de oskar personajul lui safran foer din extrem de tare si incredibil de aproape

1393

Jonathan Safran Foer la mine-n casa

JOnathan Safran Foer glasuia la mine-n casa. El, cu glasul lui simpatic, de student destept care e scos la lectie. Cu accentul lui de new yorkez de Brooklyn.

Safran Foer pe bune. Ala cu every thing is illuminated, cu extremely loud and incredibly close. In garsoniera mea cu paulownia tomentosa pe cale sa infloreasca la fereastra.
Si n-am visat.

– pentru o carte care e atit de atenta la detalii, de ce n-ai facut reala adresa de mail a lui oskar din extremely loud and incredibly close? Am o prietena care a scris la adresa aia…
– a fost reala, dar cred ca nu a venit raspunsul care trebuie.

Anaceadesteapta vorbea cu Safran Foer, pe speaker, acasa la mine. Intrebarea asta era special pentru mine. Cind a trebuit sa ne imaginam pentru liternet o intilnire cu un personaj dintr-o carte, eu m-am intilnit cu Oskar.

Eram suparata pe el, ca nu-mi raspunsese la mail.

Btw, convorbirea s-a purtat de pe telefonul meu. AKA AM NUMARUL LUI SAFRAN FOER. hihihihi

(dobro, iti dam tie inregistrarea. un praji, ceva? 😉 )

2195

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!