Tag : mircea albulescu

hope-hands1Mircea Albulescu si Bogdan Dumitrache: “Rabdarea este o virtute, nu si pentru pacienti”

Mircea Albulescu si Bogdan Dumitrache: “Rabdarea este o virtute, nu si pentru pacienti”

Imaginati-va ca suferiti de o boala cronica, acasa aveti copii care depind de voi si-ati vrea sa-i vedeti mari si asezati la casa lor dar boala pe care o aveti va macina zi de zi. Ati aflat de pe internet sau de la prieteni ca in strainatate sunt deja medicamente care maresc speranta de viata in boala dvs. Si-ati vrea sa aveti acces la ele, dar nu aveti bani. Legea din Romania aparent e de partea dvs – ati platit asigurari medicale, statul trebuie sa va plateasca medicamentatia in cazul bolilor cronice. Doar ca statul nu vrea sa recunoasca medicamentele cele mai performante pentru ca sunt foarte scumpe.

Si va simtiti neputinciosi pentru ca sunteti intr-un cerc vicios, vi se pare ca sunteti prea mic ca sa puteti face ceva, ca sa puteti schimba lumea din jurul vostru, ca sa puteti sa va luptati cu sistemul.

*

in Romania anul 2013, bolnavii cronici nu acces la medicamentele ultimei generatii pentru ca statul nu a actualizat de 6 ani lista medicamentelor compensate si gratuite.

lucrez la un articol despre un domn care – pentru a avea acces la medicamentele de ultima generatie in maladia de care suferea – a fost dispus sa faca parte dintr-un proiect experimental: sa fie testat pe el un nou medicament.   il veti citi in curind.

Asociatia Pacientilor Cronici din Romania a inceput una dintre cele mai emotionante campanii din ultima vreme: actori MARI, tineri sau mai putini tineri, citesc scrisori ale pacientilor care sufera de boli cronice si nu pot avea acces la tratament de ultima generatie.

Mircea Albulescu citeste scrisoarea unui pacient cu melanom ocular

Bogdan Dumitrache citeste scrisoarea unei mame al carui copil are artrita idiopatica juvenila si-o sa-i simtiti emotia de tata pe care o controleaza greu in timp ce citeste. pentru ca stie ce inseamna grija pentru viata copilului lui.

Mai sunt in campanie Florin Zamfirescu, Ilinca Goia si Ada Condeescu cu scrisori la fel de emotionante. Voi reveni asupra lor zilele viitoare.

De ce scriu despre asta astazi?
Dincolo de faptul ca e un subiect la care lucrez de citeva saptamini bune si care m-a plimbat prin multe spitale, scriu pentru ca oamenii astia singurei nu pot schimba sistemul.

Dar uniti cu parintii, prietenii lor, cu oamenii care stiu ce inseamna sa fi pierdut pe cineva drag pentru ca nu au fost disponibile medicamentele cele mai potrivite, cu cei care cred in mai bine, uniti, impreuna, oamenii astia pot deveni o forta. Imensa. Si reprezentantii autoritatilor ar trebui sa-i asculte.

In ianuarie 2014 se va revizui lista de medicamente compensate si gratuite. Avem aproape doua luni ca sa ne facem auziti.

Ma ajutati? Puteti incepe cu un share. Bulgarele se va rostogoli online si va deveni mai mare. Multumesc.

2024
sergiu-nicolaescuSergiu Nicolaescu, altfel

Sergiu Nicolaescu, altfel

Desi a lucrat cu unii dintre cei mai cunoscuti actori ai Romaniei, in filmele regizorului Sergiu Nicolaescu putini au facut actorie; cei mai multi au spus replicile decent (uneori, nici macar n-au spus ei replicile pentru ca regizorul si-a dorit o alta voce si i-a dublat) si-au avut multa miscare.

Sergiu Nicolaescu nu dadea pe platouri indicatii despre actorie, ci despre amplasarea in spatiu si miscarile in raport cu camera. Actori cu har precum Amza Pellea, George Constantin, Gheorghe Dinica, Mircea Albulescu sau Jean Constantin si-au construit singuri rolurile, altii mai putini inzestrati sau care au avut nevoie de indrumari, si-au spus replicile cuminti.

Sergiu Nicolaescu a fost regizorul contextului: a facut cele mai multe filme intr-o Romanie comunista, nu pentru ca ar fi fost cel mai talentat (Lucian Pintilie e exemplul cel mai bun), ci pentru ca a prezentat istoria dupa cum isi doreau conducatorii tarii. A realizat blockbusterele mioritice inainte ca romanii sa stie ce inseamna cuvintul blockbuster si-a ajutat la consolidarea unui sentiment patriotic: milioane de romani si-au indragit conducatorii din vremuri vechi pentru ca filmele lui Nicolaescu le-au potentat curajul si le-au romantat biografiile. (Cu filme ca Pistruiatul sau Revansa, romanii au invatat sa-i iubeasca si pe comunisti).

Dar a fost talentat, a fost un regizor care a intuit evolutia tehnologiei si-a folosit-o la maximum. Cum a intuit si ce ii place publicului si-a folosit in filmele lui actorii ca dupa o reteta americana. A facut-o si dupa 1990, cind filmele sale au avut in continuare un numar impresionant de spectatori. Nu a mai avut insa laudele industriei si, obisnuit sa fie rasfatat si adulat, a suferit. S-a aflat fata in fata cu o noua generatie care cistiga premiile pe care el nu le-a obtinut vreodata cu filme care foloseau cu totul alte mijloace decit ale sale si care tineau titlurile ziarelor locale si internationale: cu sinceritate si entuziasm.

I-a atacat pe mai tinerii sai colegi, i-a criticat si-a protestat de fiecare data cind acestia primeau finantari publice in detrimentul sau. Poate si pentru ca, dupa confirmarile – amplificate artificial de contextul comunist in care nu erau foarte multe productii straine in cinematografe – venite din partea publicului, Sergiu Nicolaescu stia ca e cel mai mare regizor roman.

Dar ceea ce a avut cu adevarat exemplar Sergiu Nicolaescu a fost patriotismul (a crezut in tara lui, in felul lui, de asta a si facut politica) si inteligenta extraordinara, mintea alerta care-i impingea trupul sa se urce pe cal la 70 de ani ca un tinar de 30 de ani. Si disciplina – o simti in munca lui, in felul in care organiza echipele, dar si in felul in care a facut sustinut, zilnic, gimnastica si cind trecuse de 70 de ani. Sergiu Nicolaescu a inceput sa-si simta virsta abia dupa cele doua operatii pe creier, cind s-a luptat scrisnind din dinti pentru recuperarea sa. L-au ajutat anii de exercitii si viata disciplinata.

Din pacate, a murit cu credinta si durerea ca nu mai e apreciat si n-a inteles de ce. Pentru ca a avut orgoliul sa nu-i asculte pe cei care au incercat sa-i spuna si adevarul vazut din partea cealalata a monedei.

Sa se odihneasca in pace.

***

Daca invatam sa ne privim corect eroii, cu bune si rele, vom invata sa ne respectam istoria si vom progresa.

Am mai scris acum citiva ani despre drama pe care intuiam ca o traieste Sergiu Nicolaescu si despre refuzul sau de a vorbi despre asta, in termeni reali, aici

catalintu mai ai emotii?

tu mai ai emotii?

emotiile si controlul lor sunt o mai veche preocupare de-a mea.

sunt timida, am mai recunoscut asta.

***
martea trecuta m-am dus la MNAC la un eveniment SILVA. nu stiam mare lucru despre ce va fi acolo, totul fusese pastrat secret, asa ca la intrare paseam timid incurcata.

– ce faci mai? bine ai venit, m-a intimpinat Catalin Stefanescu cum am iesit din liftul care ma ghidase catre etajul 2 unde avea loc ceremonia.

Catalin era intr=o zona de fumat, cu o mapa in fata si aproape ca nu-l observasem, era concentrat si se uita undeva in lateral: isi repeta vorbele, pentru ca el urma sa fie gazda ceremoniei.

– Auzi, tu, dupa atitea evenimente, interviuri si aparitii publice, tu mai ai emotii?, am intrebat si-am vazut incurcarea pe care a produs-o intrebarea, in usoara roseata din obraji. “eu am mega emotii de fiecare data si nu stiu cum sa ma descurc”

A inceput sa rida la marturisirea mea.

– Normal ca mai am emotii, n-ai cum sa nu ai. Dar le am aici, acum, cit repet, acolo am alte emotii si sunt concentrat la ce fac.

I-am povestit ca nu stiu cum sa rid la tv (in fata camerei de luat vederi adica, in emisiunea noua de la Digi 24), a ris si-a zis ca o sa vina cu vremea. Mi-a mai dat citeva sfaturi si l-am lasat sa-si repete textele.

Am pastrat din conversatia aceasta minunata, imbujorarea lui la o intrebare atit de directa si de personala: tu mai ai emotii?

O intrebare care are multa incarcatura pentru toti cei care trebuie sa performeze intr-un spatiu public si asteapta validarea din opiniile oamenilor.

***
Mai tirziu in sala l-am vazut pe Catalin intervievind oameni MARI cu performante minunate, oameni care veneau din orase cu traditie din Transilvania, oameni care aveau emotii, desigur, desi in viata lor au facut lucruri marete.

ReLansarea Silva a vorbit si ea despre emotiile care vin din traditie si din bucuriile victoriilor mici sau mari, despre oameni si locuri emotionante si-a inclus si niste blogeri din Transilvania , acolo pe scena linga Catalin Stefanescu vorbind despre experientele lor. ( Tudor Popa din Sibiu, Groparu din Cluj, Ovidiu Eftimie din Brasov si Mihai Negrea din Tg Mures )

N-am apucat sa-i felicit pe cei de la Silva pentru relansarea eleganta si pe tinerii bloggeri care au reprezentat Transilvania. mi-a fost drag de ei cum erau acolo pe scena si mai spun o data felicitari cui a facut selectia lor: domn Chinezu. (cu tot respectul pentru ce inseamna comunitatea bloggerilor, dar daca nu era o selectie smart, putea iesi mh mh)

***

Mi-a placut seara aceea de marti de la MNAC, care pentru mine a fost despre emotii (bine cred ca si pentru domnii care s-au suit pe scena:) ), dar cind am plecat de acolo, vorbind la telefon cu un prieten, explicindu-i fericita ca, uite, chiar si Catalin Stefanescu are emotii, el mi-a reamintit o vorba a dlui Albulescu:

“daca mai ai emotii, esti pasibil de fericire”

P.S. doresc si pe aceasta cale sa-i transmit domnului Sorin Tranca , autorul campaniei Silva cu vocea dlui Radu Beligan in spot, ca m-a stricat la cap: eu nu ma mai pot gindi la Silva fara sa aud vocea aceea, care, da, inseamna traditie, si bun gust, si educatie. si alt fel de emotii, decit alea de mai sus.

fografia este de la Dragos Astafei 🙂

2663

cum ne omorim legendele

Antena 3 are o emisiune – derivat din istoria/intimplare MJ – cu tema “Noi ne omorim legendele?” cu Mircea Albulescu, Corina Chiriac si Ilie Nastase in studio.

Ma gindesc de ceva vreme, m-am gindit si ieri, la subiectul acesta dintr-o alta perspectiva: Sergiu Nicolaescu, un domn al carui nume nu-l mai mentioneaza nimeni.

Am o teorie despre Sergiu Nicolaescu.
A fost intr- o vreme ( cu Duelul, Osinda, Mihai Viteazul, Nea Marin Miliardar etc) eroul romanilor. A fost cel care a furnizat una din putinele distractii pe care le aveau oamenii in acel moment.

Nu pun in discutie calitatea filmelor in raport cu istoria cinematografica, ma raportez la ce stiau romanii atunci si cum au primit ei filmele in acele vremuri.

Culmea e ca a incercat sa tina ritmul cu filmele pe care le-a fct si, post revolutie, a continuat sa “alerge” dupa legile lui.

La aproape 80 de ani, cu o sanatate subreda, Sergiu Nicolaescu se afla in fata unei drame incredibile si probabil va muri cu o frustrare teribila. Nu va intelege unde s-a separat lumea lui de tot ceea ce e in jur, dar nici romanii nu-i vor intelege drama.

Viata lui de acum e demna de un film – vedeta unui popor care sfirseste nebagat in seama de cei care-l adorau; confuzia si dezarmarea care sunt , cu siguranta, in capul sau.

Din pacate nu doreste sa vorbeasca despre asta, desi ar merita sa i se (de)scrie drama – la rece, fara sentimentalisme, taind cu bisturiul acolo unde trebuie, ca sa iasa puroiul.

Si-ar merita sa i se intimple asta cit mai este in viata, caci ar fi o usurare si pentru el.

*
Nu sunt un fan Sergiu Nicolaescu, ba din contra ultimele lui filme mi s-au parut f f proaste, dar mi se pare nedrept ca intr-o emisiune despre legende – ca asta de la a3 – sa nu i se pomeneasca numele.

3492

castigatori tiff 2009

Premii TIFF 2009

• Trofeul Transilvania în valoare de 10.000 de euro, oferit de Vodafone – ex aequo Nord (R. Rune Denstad Langlo, Norvegia, 2009) şi Poliţist, adjectiv ( R. Corneliu Porumboiu, România, 2009)
• Premiul de regie în valoare de 3000 de euro, oferit de CNC – Barmak Akram (Kabuli Kid/ Copilul din Kabul, Franţa, 2008)
• Premiul pentru imagine, oferit de Kodak Cinelabs – Philip Øgaard (Nord, Norvegia, 2009)
• Premiul pentru cea mai bună interpretare în valoare de 1000 de euro, oferit de Vitrina Advertising – Distribuţia filmului La nana /Fata în casă (R. Sebastian Silva, Chile-Mexic, 2008)
• Premiul FIPRESCI, oferit de Juriul Asociaţiei Presei Străine de Film – Kan door huid heen/ Trece prin piele (R. Esther Rots, Olanda, 2009)
• Premiul publicului, oferit de Mastercard – Machan/ Machan, (R. Uberto Pasolini, Italia-Germania-Sri Lanka, 2008)
• Premiul de excelenţă, oferit de Mercedes-Benz – actorul Mircea Albulescu
• Premiul pentru întreaga carieră oferit de Banca Transilvania – regizorul Dan Piţa
• Premiul pentru întreaga carieră– actorul Florin Piersic
• Premiul pentru întreaga carieră oferit unei personalităţi din cinematografia europeană – actriţa Claudia Cardinale
• Premiul pentru scurt metraj din secţiunea “Umbre”, în valoare de 500 de euro, oferit de Cafeaua NESCAFÉ – Danse Macabre/Dans Macabru (R. Pedro Pires, Canada, 2008)
• Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru secţiunea lungmetraj, oferit de ABIS – Cealaltă Irina (R. Andrei Gruzsinczki, 2008)
• Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru secțiunea scurtmetraj în valoare de 1500 de euro oferit de Mediafax – Pentru el (R. Stanca Radu)
• Premiul de Debut din cadrul Zilelor Filmului Românesc în valoare de 1000 de euro, oferit de Ursus – Andrei Dăscălescu, pentru filmul Constantin şi Elena (2008)
• Menţiune specială a juriului Zilelor Filmului Românesc – Amintiri din Epoca de Aur (R. Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Razvan Mărculescu, Constantin Popescu, Cristian Mungiu, România, 2009)
• Premiul HBO pentru scenariu de lung metraj, in valoare de 3000 de USD, din cadrul Concursului Naţional de Scenarii, iniţiat de HBO România în parteneriat cu TIFF – Mimi Brănescu, pentru scenariul Acasă la tata
• Premiul HBO pentru scenariu de scurt metraj, în valoare de 1500 USD, din cadrul Concursului Naţional de Scenarii, iniţiat de HBO România în parteneriat cu TIFF – Octav Gheorghe pentru scenariul Trofeul „Oase Manciu”
• Premiul HBO pentru scenariu de documentar, în valoare de 2000 USD, din cadrul Concursului Naţional de Scenarii, iniţiat de HBO România în parteneriat cu TIFF – Adrian Voicu, pentru scenariul Victoria, între 8 şi 9
• Premiul special Adevărul de Seară, ediţia de Cluj-Napoca, oferit la alegerea cititorilor săi unui film din Competiţia TIFF 2009 – Poliţist, adjectiv ( R. Corneliu Porumboiu, România, 2009)
• Premiul Let’s Go Digital! pentru cel mai bun scurt metraj realizat în cadrul workshopului Let’s Go Digital!, oferit de UPC – Stein Alaiv, realizat de Adrian Florin Ardelean, Mihai Nanu, Sergiu Zorger
• Diplomă de onoare a Atelierului Let’s Go Digital, ediţia a şaptea, 2009 – Elena Cosmănescu
• Premiul special pentru contribuţia adusă cinematografiei mondiale acordat producătorului Menahem Golan

1575

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!