Tag : Nadar Rosano

Arthur Miller2 Mai

2 Mai

text de Noemi Revnic

Astazi de dimineata mi-am adus aminte ca atunci cand eram copil, 2 Mai era declarata Ziua Tineretului. (utecist, la acea vreme). Ma uitam cu admiratie la liceenii din oras, care organizau ceaiuri dansante si isi incepeau astfel vara, dupa posibilitatile de la acea vreme: plimbari pe bulevardul principal al orasului Campina, incursiuni la mare, in Vama Veche si la 2 Mai. Pentru mine, 2 Mai era sinonima cu inceperea verii si imi mirosea deja a vacanta.

Tot astazi, navigand pe Wikipedia, am aflat ca 2 mai a fost o data cu noroc pentru doi barbati faimosi: Arthur Miller a obtinut la aceasta data premiul Pulitzer pentru “Moartea unui comis voiajor” in anul 1949 iar sase ani mai tarziu, Tennessee Williams avea sa obtina acelasi premiu pentru “Pisica pe acoperisul fierbinte”.

Ce facem astazi, de 2 mai 2013? Ei bine, pentru cei care nu sunt plecati la mare sau la munte si au ales sa ramana in Bucuresti, am cateva sugestii: dejunuri si cine cu prietenii, la Rue du Pain, respectiv Grano; cumparaturi literare la Anthony Frost (tocmai au primit niste carti foarte, foarte interesante) si la Carturesti si expozitiile de la MNAR, MNAC si din galeriile despre care am tot scris.

La MTR avem o expozitie de oua incondeiate pana in 12 mai, asa ca poate va va inspira pentru ouale de Paste pe care le pregatim pentru duminica ce se apropie. Iar cu putin noroc, poate mai gasiti bilete la reprezentatia de astazi “Saraiman” de la Odeon, o premiera culturala, spectacolul de stand-up comedy, dans contemporan si muzica lautareasca (Romica Puceanu), cu Dan Badea, Razvan Mazilu, coregrafia semnata Nadar Rosano.

Pentru cei care se afla la Paris in vacanta, le recomand expozitia “No.5 Culture Chanel” de la Palais de Tokyo, care incepe in 5 mai si tine pana in 5 iunie, o incursiune olfactivo-vizuala in lumea acestui parfum atemporal si totodata o lectie de cultura generala despre relatia lui Coco Chanel si oamenii pe care i-a cunoscut, printre care Cocteau, Picasso, Apollinaire sau Igor Stravinsky.

Un 2 Mai minunat si sa fiti mereu tineri!

Sursa foto: http://rbrenglishhonors.blogspot.ro

 *

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
1568
saraiman1Saraiman – despre romanism, prin dans

Saraiman – despre romanism, prin dans

de ziua internationala a dansului, despre romanism

secventa mea preferata din cea mai noua creatie de la Teatrul Odeon semnata de Razvan Mazilu, Saraiman, e cu el dansind cu o jumatate de manechin de plastic.

aduce papusa in scena si-o tine ca pe o iubita, o aseaza ca pe o comoara, se intinde linga ea, apoi danseaza cu ea pina cind devine una cu ea – jumatatea de plastic primeste picioarele lui si merge mai departe, iar trupul dansatorului se pleaca devenid doar jumatatea de jos. e o poveste acolo despre dualitatea din noi (si femei, si barbati, indiferent de sexul pe care-l avem), despre jumatatile pe care le cautam, despre ce e fals (de plastic) in vietile noastre.

momentul asta vine dupa ce Dan Badea vorbeste pe un ton de gluma despre cum ne ghideaza societatea sa facem lucruri care sa fie “in norma” – replica lui geniala “daca toti vom fi in rindul lumii, nu inseamna ca vom fi niste oameni de rind?” m-a facut sa-mi schimb cu totul prezentarea de la PR Forum, cind am vazut repetitiile spectacolului Saraiman.

dupa dansul cu manechinul de plastic, Dan preia din nou dialogul si vorbeste despre oamenii mari din Romania care au facut lucruri importante si carora nu li s-a dat creditul pe care-l meritau. sigur, o face in felul lui, cu mult umor, relaxat, iar spectatorii rid desi au in fata situatii care vorbesc despre ratarile noastre in comunicare sau in recunoasterea valorilor.

iar cind Razvan Mazilu se intoarce la dans, citeva minute mai tirziu – dupa ce vor fi fost mistocariti toti marii inventatori romani de la Vuia la Paulescu – in locul manechinului de plastic e o valiza in care se lupta sa intre. o parte din el vrea sa iasa, alta vrea sa fie impachetata cu totul.

ca sa plece in alta tara.

cu valiza – si gindul plecarii – in cap, omul de pe scena e mai vesel si e pus pe petreceri. numai ca dansul si muzica sunt atit de greu de dus pe dinauntru si ascund atitea drame incit , pe tine spectator, te doare stomacul.

***

am vazut de 2 ori spectacolul Saraiman si de fiecare data am remarcat alte nivele ale limbajului – si-n vorba si-n dans.

mai intii iti vine sa rizi pentru ca Dan Badea are o energie pozitiva minunata si spune lucruri cu mult umor, facind misto de situatii pe care le-ai trait si tu si pe care le cunosti foarte bine: situatii care arata esenta noastra de romani… dupa care incepe sa danseze Razvan Mazilu  si simti diferit lucrurile nerostite printre cuvintele lui Dan.

iar cind pleci de la spectacol si incepi sa developezi imaginile si cuvintele, realizezi ca au plecat de la micro – de la borcanele pe care le aduna mamele noastre pt muraturi (o secventa plina de umor de la inceputul spectacolului) – si au ajuns la macro – la basmele cu care vindem niste valori care nu-s cele mai potrivite (una dintre ultimele povesti din show).

totul, in aproape o ora, cu vorbe si fara, aratindu-ti romanismul din tine si o multime de cauze pentru care ai ratat multe dintre lucrurile pe care ti le-ai propus.

si-au facut asta pe muzica interpretata de Romica Puceanu!

***

TREBUIE sa vedeti Saraiman – e dupa mine unul dintre cele mai bune spectacole pe care le-a facut Razvan Mazilu in ultimii ani si ma bucur (si ii multumesc) pentru curajul lui de a duce in acelasi show directii de exprimare atit de diferite.

nu-l vazusem pina acum pe Dan Badea in vreun spectacol, desi stiam cine e (o stiu mai bine pe sotia lui, Lora Petrescu, care e o super perfectionista in tot ceea ce face si pe care am vazut-o de citeva ori la filmarile de la Te cunosc de undeva) si probabil ca mine sunt multi altii care acum descopera talentul, farmecul si naturaletea lui Dan Badea.

sa poti sa tii ritmul vorbelor cu dansul lui Razvan Mazilu si sa-i fii egal ca energie si performanta in show, pe scena Odeonului, mi se pare minunat pentru un tinar pe care-l catalogam usor “stand up comediant”, adica unul cu glume:)

insist asupra lui Dan Badea pentru ca ma asteptam ca Razvan sa fie bun – e un show conceput de el, gindit de el (cu dramatizarea scenica a Ginei Serbanescu si cu suportul coregrafic al lui Nadar Rosano) – si, realmente, a fost o surpriza minunata sa-l descopar pe Dan.

(ma iertati ca nu am fost la spectacolele dvs, domn Badea. am sa recuperez)

urmatoarea reprezentatie cu Saraiman este pe 2 mai, la teatrul Odeon.

3191
intre fetecind danseaza oamenii isi arata caracterul

cind danseaza oamenii isi arata caracterul

cind danseaza oamenii neantrenati cu miscarile dansului clasic, amatorii adica, isi arata caracterul.

ambitia o vezi in cit de mult le vibreaza muschii cind sunt obligati sa sustina miscarea sau sa faca o “poza” – sa ramina intepeniti intr-un cadru. e acolo tensiunea care spune ca in mintea lui e o lupta: cu propriul corp.

sinceritatea e in genunchi. in articulatiile care nu triseaza, nu se indoaie cind ligamentele sunt gata plesneasca. ca-n viata: cei care ramin cu genunchii drepti, oricit de greu le-ar fi, sunt demni si sinceri.

libertatea in relaxarea capului. “cerebralii” vor avea cel mai adesea gitul rigid si capul care nu face parte din dans, pentru ca nici nu e in dans: e acolo ca sa priveasca lucrurile, sa stie daca trupul “face” bine.

***

m-am uitat pentru aproape o ora la exercitiile de dans contemporan pentru amatori din cadrul seminarului pe care-l sustine  Razvan Mazilu la The ARK. astazi era lectia invitatului special, coregraful israelian Nadar Rosano.

28 de femei, 2 barbati (unul profesorul) si doi copii. unii cu trupuri potrivite pentru dans – picioare subtiri si lungi, git elegant. altii cu kilograme peste limita standard. intre 7 si (ceva peste ) 40 de ani. cu ochelari, motricitate buna, mobilitate, ritm. sau fara.

cind au intrat pe covorul de dans erau cea mai stranie dintre adunari. si cea mai colorata.

apoi au inceput sa faca exercitii de incalzire.

si-au pus piciorul sting in echer cu talpa catre dreptul si si-au indreptat trupul in stinga ca- ntr-o fandare cu baza la sol. articulatiile au inceput sa-i doara, muschii sa arda si ambitia sa lucreze, genunchii sa ceara dreptul la tradare.

Nadar i-a trimis inapoi, la spatele drept, si-au rasuflat cu totii usurati, apoi a inceput sa-i numere: la numarul impar fandarea, la par spatele drept, iar pe covorul de dans trupurile lor au format un val.  n-a mai contat lungimea membrelor, si nici rigiditatea gitului.

adunarea aceea bizara crease o energie, o miscare, un dans. s-a uniformizat.

desigur, ei n-aveau cum sa vada asta –  se luptau cu caracterul lor.

cind am plecat ma gindeam ca stiu care va fi cadoul pe care mi-l fac anul acesta de ziua mea: o lectie (foarte) privata de dans cu Razvan Mazilu. doar eu si el. pentru doua ore de aruncat in gol fara plasa de siguranta, intr-o lupta grea cu caracterul meu indaratnic.

***

“You’ve gotta dance like there’s nobody watching, Love like you’ll never be hurt, Sing like there’s nobody listening, And live like it’s heaven on earth.” William W Purkey

 

2985

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!