Tag : Sinaia

2cum sa spunem La multi ani Majestate!

cum sa spunem La multi ani Majestate!

ma gindesc de citeva zile ce sa facem (ma bazez intotdeauna si pe voi) de ziua Majestatii Sale, Regele Mihai.
cum sa-i spunem “La multi ani, Majestate!” intr-o forma care sa marcheze respectul nostru, dar si intelegerea personalitatii Majestatii Sale.

in seara asta mi-am dat seama care ar putea fi o cale… sa vizitam o expozitie care e publica de miine la Pelisor (sinaia), o expozitie cu fotografii inedite cu Majestatea sa, unele niciodata facute publice pina acum.

stiti de ce? raspunsul o sa-l aflati pe larg miine de la Alteta sa Regala, Principesa Margareta, intr-un interviu pe care l-a acordat Anei Maria Onisei pentru Adevarul de week end. (e un interviu minunat si cu niste fotografii speciale si-l promovez in avans ca sa va cumparati ziarul, pentru ca trebuie pastrat in varianta tiparita).

dar un pic din raspuns il pun aici, in avanpremiera:

Care e un mesaj pe care ţineţi să-l transmiteţi mereu?

Cum trăim, cum suntem. Cred că asta e cel mai important. Nu vreau să ţin discursuri, să dau lecţii nimănui. Numai prin exemplul personal putem să mergem înainte. Şi oamenii vor înţelege.

de asta cred ca trebuie sa vedeti expozitia de la Pelisor, pentru ca e un exemplu personal.
si-ati putea lasa un mesaj in cartea de onoare a Pelisorului catre Majestatea Sa. sub forma de “la multi ani”

iata citeva fotografii de la vernisajul de astazi, in prezenta Altetei Sale Regale, Principele Nicolae

expozitia este deschisa de miine pina la sfirsitul lui ianuarie 2012. dar ca sa va conving sa mergeti cit mai curind, mai adaug o fotografie cu Sinaia, de astazi.

multumiri speciale pentru Ioana Enache de la Asociatia Redescopera Sinaia pentru fotografii si accesul privat la acest eveniment.

1939
gradinafotografii din telefon

fotografii din telefon

ce am mai adunat in ultimele saptamini in telefon?

la graffitti bbdo, linga biroul adei teslaru, un scaun de regizor… cind nu face PR corporatist, ada e cel mai cel promoter de filme romanesti… am mai scris despre ea aici 🙂

semn al saraciei: infloresc casele de amanet. acum 6 luni era doar o pravalioara cit usa. astazi e etajat.

in restaurantul vinatoresc de linga Economat cinta un acordeonist spre distractia turistilor straini. cind era liber, acordeonul se odihnea intre ursi.

o gradina din sinaia, de pe linga o casa “cu vaze” care semana cu cea din Marile Sperante. din strada, pt ca era un gard foarte mare, nu stiai ca e gradina, dar simteai mirosul crinilor. fotografia am facut-o cocotata pe o piatra si cu miinile cit mai sus, nestiind ce am in cadru.

2685
florence3Synchronicity

Synchronicity

mai stiti povestea cu sinaia, cind citeam o carte si a aparut linga mine fiul unuia dintre oamenii mentionati in carte, desi nu-l mai intilnisem vreodata?

ei bine, mai am ceva simpa… nu atit de spectaculos, dar…

azi noapte ma uitam pe startorialist si erau citeva fotografii cu oameni – personaj din Florenta. m-am gindit ca Florenta e un oras pe care ar trebui sa-l vizitez pentru ca pare a avea oameni cu povesti, plus ca e plin de arta ( a fost capitala Renasterii)

de dimineata am primit un mail in care eram anuntata de programul vizitei mele de saptamina viitoare la una din fabricile Philips. stiam ca merg la Bologna, iar pe program e trecuta…. o zi in Florenta.

i love Philips, nu mai e un secret pentru nimeni am scris de zeci de ori despre asta , imi  plac foarte mult excursiile “stiintifice” – care implica accesul la cercetatori/ inovatori si povestile lor (sa vedeti cite o sa va povestesc:) ), dar acum mi se pare aceasta vizita din categoria synchronicity.

am citit cindva ca “o minune e o intimplare cu un timing perfect”…

perfect timing in aceasta dimineata:)

1318
sinaia-ve4Sinaia – Povesti pe care nu l-ati auzit niciodata

Sinaia – Povesti pe care nu l-ati auzit niciodata

v-am povestit ieri o intimplare incredibila:

cum citeam o carte despre Sinaia anilor 20-30 si m-am intilnit cu o ruda a unuia dintre personaje.

acum citeva fragmente tres simpa din aceasta carte

*

Pe vremea regelui Carol, Sinaia avea gradina zoologica.
Cind ingrijitorul animalelor, Mos Aron, un batrin cu mustati albe, pleca dimineata la cumparaturi pe Furnica, era insotit de un pui de urs, spre marea bucurie a copiilor, care se tineau dupa ursulet sa-i dea fiecare cite ceva: un covrig, biscuit, bomboane, un mar; spre bucuria reciproca.

*
Teatrul Antic isi incepe activitate in vara anului 1913, intr-o poiana din padurea de pe Valea Caseriei, in vecinatatea vilei Smarandescu. Aici s-a amenajat un loc pentru spectacol, pentru cor si poteci pe care se plimbau printre fagi, nimfele. Spectatorii stateau pe banci de lemn si nu de putine ori, pe rindul din fata, lua loc familia regala. Printre protagonisti puteau fi vazuti Ion Manolescu, Ion Petrescu si viitorii soti Lucia Sturza si Tony Bulandra. Biletele erau scumpe, locurile putine si multi tineri dornici sa vada tragediile grecesti cereau permisiunea sa stea pe margine, asezati pe iarba. Teatrul Antic este primul teatru care si-a desfasurat spectacole in aer, la noi in tara.

*
Cind actorul englez Peter Gilmore, binecunoscutul Onedin, a sosit la Sinaia – locuind in vila Caprioara- a fost intrebat daca vrea sa manince sarmale, iar acesta a refuzat spunind ca e deranjat la stomac. Bucatarul nu numai ca nu l-a descurajat, dar l-a asigurat ca sarmalele noastre au sa-I faca bine de stomac, ceea ce s-a intimplat. Curiosii care au dorit sa stie cum a procedat bucatarul, au aflat ca mai inainte i-au servit un aperitiv: feliute de franzela cu razatura de cascaval bine prajite si cu citeva paharele de afinata. Sarmalele le-a pudrat din plin cu praf de orez, le-a rumenit la cuptor pina cind au facut o crusta si apoi le-a servit tot cu afinata.

*
Marin Preda a scris mult la Sinaia si, desi nascut pe brazda, nu suporta sa auda noaptea vreun ciine latrind, sau tiriitul greierilor in dupa amiezele de vara. In furia enervarii isi trimitea consoarta sa umble prin iarba dupa micutii muzicanti, sa-i prinda, sa le suceasca gitul, sa-i striveasca cu calciul, numai sa nu se mai auda niciun tiriit.
*
Fragmente din cartea De la Plaiul Prahovei la Sinaia, istorie si contemporaneitate – Gheorghe Nistorescu.

1963
old-ski-equipmentO poveste de film- azi in Sinaia

O poveste de film- azi in Sinaia

Astazi am trait o intimplare parca scoasa dintr-un film. (Anca Romanescu – care crede ca eu atrag cumva aceste povesti – va fi fericita sa afle ce mi s-a intimplat)

Mi-am cumparat din bazarul de linga Peles o carte despre Sinaia, scrisa de un localnic. Pe aleea catre terasa care mi-e loc de relaxare si punct terminus pentru orice deplasare, am deschis-o la nimereala: sectiunea Sporturi si amuzament.

Timplarul care a confectionat primele schiuri (din fag fiert) dupa modelul unor schiuri de la Palat, fiind si el printre primii schiori, a fost Toma Calista, care stia si o istorioara a acestora: “ Cind au venit primele doua perechi de schiuri din strainatate pentru principii Carol si Nicolae, la vama, nestiind nimeni ce sunt aceste obiecte, le-au vamuit ca pe Instrumente Muzicale.”

Cind am ajuns la terasa am continuat sa citesc amuzata despre vremurile de dinainte de razboi din Sinaia, povesti minunate. Dupa o vreme, un pusti mic al carui mers arata ca e inca in descoperirea echilibrului biped s-a indreptat catre scaunul meu plin de zimbet.
– Cum te cheama?, l-am intrebat eu.
Mi-a zimbit, s-a rusinat si s-a ascuns dupa scaun. Bunicul care a aparut din spatele lui a raspuns:
– Ioan, are 1 an si 5 luni.
M-am mai jucat un pic cu Ioan, iar bunicul m-a intrebat:
– Ce cititi?
– O carte despre Sinaia, am luat-o de jos, de la intrarea pe alee…
Am intors paginile ca sa-i arat politicoasa coperta.
– A, e cartea scrisa de Gicu Nistorescu, am fost vecini.
Mi-a spus ca autorul a murit, apoi mi-a povestit ca dinsul – bunicul lui Ioan – vine aici din mai in fiecare an pina in septembrie, ca sa stea la racoare, ca e nascut in Sinaia.

Si dupa ce a mai alergat un pic dupa Ioan care plecase sa se imprieteneasca si cu domnii de la alte mese, a revenit linga mine si mi-a spus:
– Stiti Ioan e stranepotul unui mare campion de ski despre care scrie si in cartea asta. Constantin Ciocoiu, o sa-l gasiti in carte.
– Tocmai am citit despre Toma Calista si primele schiuri, i-am raspuns eu surprinsa.
– Da, el i-a facut schiuri si tatalui meu.

Ce probabilitate exista sa citesc o poveste despre Sinaia anilor 1920-30 si sa ma intilnesc imediat cu cineva care e ruda cu un personaj din poveste?! Si cu cita gratie si discretie Ciocoiu jr mi-a povestit despre tatal sau “Ioan e stranepotul unui mare campion”.

L-am cautat pe tatal dlui Ciocoiu in carte: a fost campionul Romaniei inca de la 16 ani, a cistigat 4 campionate nationale si a fost vice campion mondial.

N-am facut nimic special pentru a primi in dar aceasta poveste. A venit ea catre mine, dar mi-a umplut sufletul de bucurie.

3898

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!