in city ( cartierul de afaceri) in cautarea unui restaurant (george & …., unde “…” era numele papagalului proprietarului, dar l-am uitat)
cu doru si sandro, nu gaseam restaurantul, intrebam in stinga si-n dreapta. un tinar simpa ne da citeva indicatii si spune “haideti cu mine ca mergem in aceeasi directie”. pe drum descoperim ca are o iubita romanca, ea e studenta la londra, el stie sa spuna “nu plinge, mihaita” pentru fratele mai mic al iubitei, ca vine in citeva saptamini la bucuresti. si toti am zis “cam cit de mica e lumea asta?!”
*
in tinute de gala, pregatiti pentru premiera. sandro vrea sa facem o foto cu totii si roaga un domn de culoare sa ia camera lui foto. un domn blond sare din spate: “nu, nu. fac eu fotografia, sunt fotograf profesionist”. schimb de povesti simpatice. (n-am putut sa nu remarc: cam citi romani ar fi fct asta?)
*
– stii ce e cu floarea rosie din pieptul lor?
– nu, am vzt ca o poarta multi dar nu stiu ce e.
– e o floare de mac, simbol in amintirea eroilor. in noiembrie e ziua eroilor lor si toti cumpara aceasta floare, o poarta, iar banii incasati se duc la fundatia care se ocupa de victimele razboaielor in care au murit englezi.
cu Mr P intr-o conversatie educationala:)
(am vzt zeci de flori de mac la reverele hainelor domnilor pe strada, noroc ca avem prieteni londonezi ca sa intelegem cum stau lucrurile.)
poza ca poza.. ar fi facut-o, cred, destui romani. intrebarea e cati (romani) ar fi cumparat floarea?
in campanie electorala???
toti candidatii:)
Aceasta este perioada in care se vand florile de mac; am si eu 2 pe acasa, insa din Irlanda de Nord de acum 2 ani; sunt din plastic si au codita verde, destul de simpatice de altfel; in Irlanda veneau si la usa si dadeai cat voiai.