in saptamina de dinainte de inmormintarea handbalistului Marian Cozma, in cartierul Tei, la multe geamuri, era afisata o fotografie cu el. aceeasi fotografie.
tot fotografia aceea a fost la fereastra tuturor masinilor care au venit la stadionul dinamo la inmormintare.
azi am aflat istoria ei.
– ati fost pe aici cind a fost inmormintarea lui Marian Cozma?
– poate.
– vroiam sa stiu daca au fost doar fosti sportivi sau si oameni obisnuiti.
… privire neincrezatoare prin oglinda retrovizoare
– si mai vroiam sa stiu cum a ajuns aceeasi fotografie, nu stiu daca ati vtz ca era o singura fotografie, in geamurile masinilor si in cartier, la ferestre.
– pai noi am fct-o. era prietenul meu. am facut mai multe cu niste prieteni si am intrebat oamenii in cartier daca vor sa o puna in geam. nu va mai duceti la mama lui, lasati-o ca au chinuit-o toti jurnalistii.
– de unde era fotografia?
– e cea de la echipa nationala.
taximetristul pe care l-am luat astazi de linga spitalul de urgenta. avea pina in 30 de ani, o constitutie sportiva si, desi s-a mai relaxat in discutie pina sa cobor, n-am reusit sa-i cistig increderea. cind am intrebat de Cozma, s-a uitat la mine f f urit.
Un articol de CTP, care spune atat de bine: “Există destui inşi care se hrănesc cu durere, cu moarte. Iar presa românească e tot mai mult cateringul lor.”
http://www.prosport.ro/fotbal-intern/diverse/sportivitate-ro-3926966
Oh..ma plictisesc.. ma mai uit putin pe acest blog sa vad ce mai gasesc.