Printre pauzele muzicale ale Ipodului meu, surprind la lift o conversatie intre trei colege de trust.
– Ai lasat cartile aici?, intreaba una dintre ele, micutza cu ochelari si un pardesiu kaki.
– Da. Eu nu citesc decit carti de specialitate, spune ferm o alta de la inaltimea cizmelor ei cu toc cui, miscindu-si soldurile bine evidentiate in niste jeans ca niste colanti.
– Da, dar unele din colectia asta sunt bune, incearca timid si a treia, micutza si cu niste bucle blondute.
– Eu nu citesc literatura. Nu-mi place sa citesc dialogurile stupide ale unora, ce isi imagineaza ei…
– Dar literatura nu este doar despre ce se scrie, ci si despre cum se scrie. Despre cum se construiesc frazele si povestile, spun eu politicoasa.
– Eu citesc filosofie si psihologie. Atit!, bate duduia din toc, aruncindu-si dintr-o miscare de umar catre spate, parul lung si negru.
Intram in lift, timp in care imi dau castile jos pentru ca incepuse sa mi se suie singele la cap si incerc usor sa sugerez ceva:
– Poate ar trebui sa citesti non fiction, carti inspirate de fapte reale.
– Eu si cind citesc o carte de filosofie si mi se da un exemplu inspirat de realitate, ma enervez.
– Ei na! Pentru cineva care munceste cu litere, sa nu citeasca deloc literatura… Domnisoara, ai o problema!, mi-am auzit vocea aia taioasa si ferma.
Cind am iesit din lift am urat o seara frumoasa si m-am intors la IPod. Nu am auzit daca mi s-a raspuns.
cu toate ca dezaprob astfel de mentalitati, tipa respectiva nu a fost ipocrita. majoritatea mint in legatura cu ceea ce citesc.
mi se pare mult mai grav cand oamenii se pretind mari cititori, dar nu fac diferenta intre zola si kafka. eu am muuulte amice care colectioneaza carti, dar nu citesc mai mult decat titlul lor. insa, ele se considera intelectuale, caci doar au o o biblioteca consistenta. iar daca stau sa ma gandesc, nu stiu daca le invidiez pentru ca isi permit sa le cumpere sau le dipsretuiesc pt superficialitate.
mda, macar nu era ipocrita, dar tot nu inteleg, chiar daca am o prietena care, la fel, spune ca nu vrea sa citeasca literatura, ca are altele de citit. argumentele ei sunt altele, are o varsta, a citit literatura la viata ei si nu are tocuri cui:)Shapai, cum imi spunea un critic literar in viata, bine ca citeste!
Nu cred ca ai “fo a dracului,” mi se pare ca ai fost corecta, ai spus ce ai simtit. Din pacate, cred ca te-a ajutat doar pe tine sa te descarci, nu si pe domnisoara respectiva. Si uite cum, de cele mai multe ori, locurile de munca sunt ocupate de oameni incompetenti in vreme ce altii nu au unde sa lucreze (sorry, trebuia sa ma defulez si eu 🙂
Nice – mi-a placut ca ai putut sa zici ce-ai avut de zis! Domnisoarele de tipul asta sau genul care spune “lasa, draga, ce mai cauti la librarie, ca ti-ai luat si luna trecuta douj’ de carti” … mi se pare ca traieste cam trigonometric si doar in sensul de rotire a acelor de ceasornic :)). Nu ca n-ar avea si genul asta poezia lui, dar sunt aproape sigura ca trebuie sa citesti foarte multe pagini ca s-o descoperi. Sau sa zic ca ar trebui mai degraba sa-ti faci toate problemele la mate :P? Ca veni vorba, ce mai cititi? Poate nu e chiar locul, dar mi se pare ca e un subiect de maxima importanta. Eu acum citesc: http://en.wikipedia.org/wiki/Norwegian_Wood_(novel)
Aceeasi scena la un curs acum o saptamana. Colega de banca : o domnisoara fotomodel, studenta intr-ale literelor japoneze. Cum situatia parea sa o depaseasca in momentul in care profesoara incerca sa introduca niste notiuni de literatura clasica, eu incep sa-i explic: uite, cartea asta e asa, astalalta altfel, dar sigur ti-ar placea la nebunie sa citesti Sei Shonagon, dupa care Greenaway a facut si un film, The Pillow Book. Si asta e filosofie budista, merita citita. Dupa ce i-am dat sfaturile de rigoare, am fost plesnita cu un “I don’t read books.” cu care mi-a inchis gura. Nu am gasit ca este nici locul si nici momentul sa mai adaug ceva, dar cu o astfel de persoana nu cred ca vor exista vreodata locul si momentul potrivite.
Cristina, nu ai fost “a dracului”. Dar ce ai fost? Pai sa vedem: sincera… diplomata (eu unul, daca as fi intrat in discutia asta, as fi dus-o in cu totul alti termeni)… bine intentionata… si putin naiva, cred: Ca deh, dragoste cu sila nu se poate, fie si numai dragostea de carte.
Iti dai seama ca ea nu intelege nimic din filosofia si psihologia citita, de vreme ce nu accepta cazuri concrete?!
pai la ce le mai citeste, daca nu ii folosesc la nimic in viata curenta, pentru ca nu vrea sa le regaseasca si sa le aplice in viata reala?
bine ca nu te-ai abtinut si i-ai spus ce crezi, desi cred ca mai merita cateva… 🙂
ma scuzi, dar eu cred ca nu am zis nimic. nu esti sefa?:) si cu conectata la casti si neconectata?
si cu cacofonenii neintentionate…?:(
Mda exemple ca cel mai de sus sunt o gramada si ma lovesc de ele aproape zilnic…asta e trbuie sa avem si “uscaturi” printre noi ca altfel cred ca ne-am plictisi..:)