cancer. la o saptamina distanta de aniversarea de 75 de ani.
pentru mine, Matei Calinescu nu era criticul literar, nici specialistul in literatura comparata, e tatal care si-a pus sufletul pe tava descriind problemele pe care le-a avut cu fiul autist, intr-una dintre cele mai emotionante carti pe care le-am citit, “Portretul lui M”.
il iubesc tare pentru cartea asta si primul gind, dupa ce ana mi-a spus vestea si mi s-a pus nodul in git, a fost sa recitesc putin din Portretul lui M (Ed Polirom).
capitolul 1 incepe asa:
“Orice moarte e o mare tragedie.
Moartea e inceputul oricarei biografii, al povestii oricarei vieti. Adevaratul inceput. M ar fi fost de acord. ”
🙁
Eu am ascuns portretul lui m … nu stiu cand si daca vreau sa-l mai gasesc 🙁 de dl. Calinescu ma leaga multe amintiri cu primii pasi in studiul literaturii … cele cinci fete ale modernitatii mi-a/u facut viata mai usoara in liceu…
am citit-o si eu
acum imi amintesc
Portretul lui M. sta cuminte in biblioteca mea. Mai sta in biblioteca unui prieten din Madrid. Si aici, si acolo, citit, nu doar cumparat. Mai sta pe undeva? cred ca asa ne putem arata admiratia pentru cel ce a fost Matei Calinescu.
Portretul lui M si-a gasit locul in multe biblioteci si sunt mandru ca una dinte acestea este si biblioteca mea. Chiar langa “Viata si opiniile lui Zacharias Lichter”.
e foarte confortabil sa vezi ca mai sunt persoane interesate de matei calinescu in isteria MJ.
🙂
L-am cunoscut personal pe Domnul Matei!
Un adevarat gentlemen,scurtele mele conversatii cu domnia sa sint de neuitat inca nu pot sa cred caci
o persoana ca dumnealui nea parasit.