simbata seara, UNATC – examene de an, spectacole mai mici sau mai mari cu actori in devenire.

pe holuri, in asteptarea spectacolelor prieteni & colegi, atmosfera studenteasca.

*
baieti care vorbesc intre ei incercind sa capteze atentia fetelor, fete care rid tare miscindu-si pletele ca sa arate ca au receptat intentiile baietilor. au majoritatea pina in 25 de ani si, de la distanta, gesturile lor – si de o parte, si de alta – par grosiere, barbare

*
au corpurile si fetzele in cea mai buna forma (proaspete, fara riduri, cu mobilitate maxima) dar n-au inca siguranta, relaxarea si rafinamentul pe care il da experienta.
in urmatorii 10 ani vor adauga experienta si tensiune voluptoasa gesturilor lor, pastrindu-si chipul si trupul la aceleasi standarde. apoi, gesturile vor fi tot mai rafinate, mintea tot mai calculata, energia pe care o vor transmite din ce in ce mai puternica. dar fatza si trupul nu va mai spune acelasi lucru. ei se vor simti tot mai puternici si mai siguri pe dinauntru si, pentru ca se privesc zilnic in oglinda, nu-si vor da seama cind si cum s-au schimbat “pe dinafara”.

unii dintre ei vor fi actori & actrite.

*
ma gindeam cit asteptam sa inceapa spectacolul in care juca Ioana Blaj, pentru care ma aflam acolo, ca mi-ar placea ca tinerii astia sa fie constienti ca in meseriile lor vor reusi doar cei care vor sfida legile firii: vor fi rafinati transmitind siguranta inca de la inceput si vor ramine “forever young” pina la sfirsit.