Dupa cum stii te-am vzt in seara asta in Oscar si Tanti Roz. A fost un pic cam lunga piesa, dar…
In primele 10 minute imi venea sa ma urc pe scena si sa bag mina in parul tau, cu gestul ala timpit pe care-l fac adultii ca sa-si arate dragostea pentru copii: ciufulindu-le bretonul.
Mai tirziu, imi venea sa ma urc iara pe scena si sa-ti spun ca daca e nevoie te apar eu de fantome, te iau la mine acasa.
Si, si mai tirziu, cind stiam ca vine sfirsitul mi-am spus mie: “Las ca vin aplauzele si se termina totul. N-are cum sa moara ca o sa iesim noi la bere… si o sa ne distram …”
Ca acu’ vreo 2 ani cind interpretai cu Afrim intr-o circiuma rolurile voastre din Luna Verde…
Am plecat pe jos catre casa si-am oftat tare si des. M-am gindit ce as fi facut eu cu textul asta. In toate variantele din mintea mea, tu erai Oscar si Dna Pellea era Tanti Roz.
Aaa, si m-am mai gindit ca n-am mai scris de multa vreme de tine la revista. Mi-am promis ca o sa recuperez.
Da’, ma rog, vorbim la telefon pentru asta:))
*
Marius Manole joaca la Teatrul Bulandra rolul copilului Oscar in virsta de 10 ani, in piesa Oscar si Tanti Roz (dupa cartea omonima a lui Eric Emmanuel Schmitt pe care va rog din suflet sa o cititi, a aparut la Humanistas)
[…] Blogul Cristinei Bazavan » Blog Archive » Draga Marius Manole… bazavan.tabu.ro/2010/03/30/draga-marius-manole – view page – cached Dupa cum stii te-am vzt in seara asta in Oscar si Tanti Roz. A fost un pic cam lunga piesa, dar… Filter tweets […]
Am fost si eu aseara la piesa. Manole este intr-adevar exceptional.M-ar fi surprins sa fie altfel. Pellea e o facatura. M-ar fi surprins sa fie altfel. E teatrala, tehnica, da copy paste la ce face in “Buzunarul cu paine” si “Ma tot duc…” pentru ca a gasit ca asta tine la profani si pacaleste usor, se repeta in mijloace si nu are o trasatura esentiala a personajului lui schmitt: bunatatea. O joaca dar nu o are inside, nu o are ca om.Iar aseara statea pe o replica de mai ca nu mi-o desfacea ca la cretini. Si nu cred ca asta a fost ceruta de regizor ca era in defavoarea spectacolului. Tu nu le-ai mentionat pe Peggy Blu si Bacon. Mi-e mi-au placut. Si spectacolul sta in toti patru sau doar in unu. Si acela ar fi Marius Manole. in caz ca te-ai gandit la altcineva.
n-as fi asa rea cu doamna pellea.
momentul cu “hai sa dansam” si imbracatul lui oscar, fara vorbe, doar din gesturi, doar 2 actori cu foc pe dinauntru l-ar putea sustine la nivelul ala.
si se simtea ca e ca o mama pentru toti din echipa aia de 4.
gestul de la final de la aplauze, departe de ochii lumii, cind a mingiiat-o pe nas pe cristina casian m-a lovit direct in sufletel.
Draga Mihaela, sau sa ti zic Micul Print cum te semnezi la bucurenci pe blog?…Y have a problem cu Pellea? OK. Doar ca ce face in Oscar nu are nici o legatura cu buzunarul care nu are nici o legatura cu Ma tot duc…ca mijloace teatrale.Parerea mea.Nu doresc raspuns.Comentariul tau e pur si simplu rau si scuza ma nu inteleg de ce?O fi ca aplauda lumea in picioare? Inteleg de pe blogul lui bucurenci ca esti colega….Buna colega!
dar de plans nu a plans nimeni? Ca eu nu ma mai puteam opri… si nu eram singura din sala.
Te-ai scos, data subtil, cat sa nu explodeze, te ador:”n-as fi ASA de rea cu doamna Pellea”.Nici mie nu mi-a placut Tanti Roz.Subscriu la ce a scris Mihaela. p.s. post-it-ul scris de Ana Maria miroase a tragism pellian. Oare de ce? Hiiiiim. Sau si-a angajat o secretara care sa stea la panda pe net si sa dea replay la atacuri. Eu simt oamenii dupa ochi. E in stare. Ce spectator normal la cap da argumente ca Ana Maria? Om fi cretini noi astia care mai scriem prin presa dar nu cretini de tot.
am plins de am rupt.
linistit din detalii care aparent erau “nimic”; in siraguri de lacrimi la momente cheie, si chiar si dupa piesa, gindindu-ma la simboluri.
sau la cit de bine e cind in spital e o tanti roz pentru copiii din noi, care ne incurajeaza si ne ajuta sa vorbim cu doamne doamne.
stiu ca in timpul piesei, ca sa nu mai pling, ma concentram pe traseul unei lacrimi care o luase in jos pe git si plecase in decolteul camasii. ma straduiam sa nu mai fiu atenta la ce e pe scena, ca sa nu care cumva sa hohotesc… ca eram la vizionare de fitze.
plus ca la sfirsit ma gindeam “oare am avut rimmel?”, frivolitati de dorobanti cum ar spune un prieten:)
gabriela, te inseli.
cu “asa” -ul ala incercam sa nu jignesc semnatara commentului, nu sa ma “scot”. nici in fata doamnei pellea, nici a cititorilor.
respect gustul oamenilor si parerile lor. remarcam doar ca e rautate prea multa in acel comentariu.
mie mi-a plct doamna pellea. si cred ca in momentul in care ati vedea o alta Tanti Roz, v-ati da seama care e de fapt diferenta…de unde vine focul… flacara aia care arde… si energia care se transmite dincolo de cuvinte.
cu asta te nasti sau nu.
btw, nu sunt o fana a doamnei pellea. de exemplu, nu mi-a placut jurnalul dinsei. dar asta nu ma impiedica sa nu recunosc ca e un om care are puterea de a transmite energii minunate.
cum, nu pot sa-i spun altfel, decit Doamna Pellea. chiar daca am lucrat cu dinsa, am intervievat-o, am facut coperta la tabu si am petrecut ceva timp impreuna, iar altii, care n-au avut acest noroc, o numesc relaxati “Oana Pellea”.
Sufletul meu are nevoie de o alta Tanti Roz, o intruchipare ca cea regasita in cartea lui Schmitt care nu facea actiuni de dragalasenie formale fata de Oscar ci care ardea pur.Pe scena am intalnit altceva, incompatibil cu asteptarile mele. Cu ale altuia in mod cert, nu. Am plans de am capiat cand am citit cartea. Am plans si la spectacol dar provocata de Oscar, nu de Tanti Roz.O sa merg sa revad piesa. Nu dau verdicte din prima.
daca esti aceeasi gabriela ca mai sus, trebuie sa-ti spun ca esti contradictorie; ai dat verdicte. si in pirmul comentariu si in al doilea:)
aceeasi sau nu, respecta-le gusturile celorlalti ca sa le respecte si ei pe ale tale…
e loc pentru toata lumea sub soare.
iar cartea vs film/teatru… e asa o discutie lunga… de multe ori ceea ce ne imaginam noi e mult mai puternic decit ceea ce obtinem/vedem in realitate. dar asta nu trebuie sa ne faca sa le dam in cap altora care nu ne-au livrat visele din mintea noastra, si nici celor carora le-a fost satisfacuta imaginatia.
ia mai bine sa ne linistim cu totii si sa gasim ceva frumos de facut zilele astea. poate, inspirati de oscar, scriem o scrisoare lui doamne doamne cu lucruri frumu…
sau mai citim si despre un alt oscar – al lui safran foer – ca sa raminem in lumea copiilor speciali.
zic si eu, ce sa fac…
Marius Manole! L-am vazut jucand o singura data, acum multi ani, nu-l cunosc, iar un search pe Google ni-l arata cu pantaloni mereu prea lungi. Si totusi, e minunat. Expresiv si frumos. Intr-un fel tare uman. Imi aduc aminte ca am citit odata un interviu cu el, imediat dupa micul scandal de la Sibiu, si spunea ceva ce mi-a placut tare: ca poti face performanta si la Galati, nu doar la TNB. Am spus deja cat mi se pare de frumos? 🙂
Subscriu si eu la comentariul Mihaelei. Am citit cartea si am bocit incontinuu, imi place mult Marius Manole, dar n-am nici un chef sa dau de sclifoseala Oanei Pellea. Am ramas cu sechele de pe urma “jurnalului” si nu vreau sa-mi stric imaginea lui Tanti Roz.
hmmm ce discutie s-a incins aici. nu vreau sa comentez performantele actoricesti deoarece ele mi s-au parut singurul + al piesei. in rest nu am gasit deloc regie….chris simion s-a bazat doar pe niste nume mari care vor atrage cumparatori de bilete. mie mi se pare toata piesa o facatura. este excelenta pentru publicul telenovelistic sau cel care gusta cazurile sociale de la acasa tv. totul este mult prea siropos, mult prea lacrimogen. parca e un film dupa danielle steele. si da ….. am vazut un oscar si tanti (buni) roz care m-a impresionat. l-am vazut la sibiu si este net superior montarii de la Buc.
Din Oscar si Tanti Roz:
http://fotoexp.wordpress.com/2010/04/22/oscar-si-tanti-roz/