informatiile mici dau povestile mari.

in timp ce o tara intreaga il plinge, mama presedintelui polonez – somnolenta si rareori constienta – habar nu are ca fiul ei a murit.
are 83 de ani, e grav bolnava si mi se pare ingrozitor de nedrept ca fratele geaman al presedintelui a decis sa nu-i spuna ca a murit fratele lui.

inteleg ratiunile (daca moare si ea la aflarea vestii, tragedia nationala capata cu totul alte valente), dar cred ca orice mama are dreptul sa stie ca fiul ei a murit.

*
imi imaginez ce instructie s-a facut cu personalul medical din spital, sa nu fie niciun televizor aproape; in rarele minute de luciditate ale femeii sa nu rosteasca nimeni nimic despre fiul presedinte, sa nu se vada niciun ziar, sa nu intre nimeni strain in salonul ei.

cred ca in acest moment e un singur polonez care nu stie de drama tarii lui si acela e fix mama protagonistului dramei.

ce ironie. si ce soarta trista pentru femeia asta.

*
imi imaginez ce story spectaculos ar iesi din povestea mamei in ziua inmormintarii. ce face ea minut cu minut, pus fata in fata cu emotia vulcanica din afara usii salonului ei.

*
ok, imi pare rau pentru polonezi, le inteleg debusolarea si instinctul primar de a se intoarce la religie (pentru ca oricare alta putere pe care o recunosteau acum nu mai exista), dar daca mi-e cu adevarat mila de cineva aceasta e mama presedintelui polonez.

o cheama Jadwiga Kaczynska.