la diferenta de 3 saptamini, acest cintec a ajuns la mine de la persoane diferite. mai intii roxana, apoi ana.
ceva ceva tre sa fie daca ele (care nu se stiu intre ele) imi trimit amindoua acest cintecel, banuind ca o sa-mi placa.
ei bine, cintecelul a ramas cu mine, dupa mincarea vietnameza, povestile amuzante, regretele vecinelor, pt ultima seara in casa din dorobanti:)
eu eram trista de fiecare data cand ma mutam…asta pentru ca am umblat cu valizele in mana de la 20 de ani. Am schimbat tari si foarte multe case, de fiecare data simteam ca las ceva in urma…. si da, este normal sa las trecutul in urma ….si amintirile. Utima zi era trista, desi stiam ca urmeaza sa trec la un alt nivel, sa mai urc o treapta din cele multe ale vieti….Imi amintesc ca ma puneam pe jos sau in varful patului si ascultam muzica..asta ma relaxa si ma facea sa privesc cu obtimism catre viitor…;)) Dumnezeu sa iti binecuvanteze noul camin…si pe tine..;))
[…] se muta si altii se bucura, cam asa as putea rezuma acest post. Dupa cum probabil ati aflat deja, Cristina B. s-a mutat in casa […]
So deep and sad… Great song !