saptamina trecuta am trait la Starbucks, la propriu.
am invatat acolo, am mincat acolo, am avut intilniri de business si – multe foarte multe – intilniri cu prieteni.
acum imi lipseste Latte-ul grande din fiecare dimineata si aproape in fiecare zi mai sochez cite un prieten cu cite o informatie despre cafea.
de la cum arata florile si fructele
cit poate produce un arbore de cafea la o recolta – 400 de grame (sunt 2 recolte pe an)
si ajungind la retete rafinate de combinatii desert – cafea ca sa potenteze gustul cafelei in functie de tara de provenienta si modul in care a fost prelucrata cafeaua.
abia astept sa-mi treaca raceala ca sa le prepar colegilor cafea ethiopia sidamo, reteta cu gheata si portocale:)
in zilele pe care le-am petrecut in Starbucks am invatat ceva tare frumos: pe cit de multe cocktailuri pe baza de cafea stim si ne rasfatam cu ele, exista cu mult mai multe cafele aromate diferit in functie de tara de provenienta, locul si modalitatea unde sunt uscate, cafele care pot fi un extaz culinar daca stii sa le prepari si sa le (de)gusti.
la strabucks sunt 18! sortimente de cafea, asa ca… sa tot inveti sa degusti
*
daca sunteti pasionati de cafea si daca vreti sa participati la un curs scurt dar puternic – ca un expresso – despre cafea, o parte comprimata a cursurilor pe care le-am facut saptamina trecuta, participati la urmatorul concurs:
scrieti aici intr-un comentariu experienta voastra legata de starbucks.
semnatarii celor mai frumoase 8 comentarii merg cu mine la degustari & cursuri intr-o intilnire speciala.
vor mai fi doi invitati speciali (10 locuri aveam pentru aceasta degustare/curs), dar… toate la vremea lor.
concursul este deschis pina luni 18.10.2010, ora 12.00
*
e un lucru pe care nu l-am povestit despre starbucks – la sfirsitul experimentului meu, am primit un cadou emotionant: toti partenerii barista din Starbucks Victoriei s-au semnat pe o cana Starbucks si mi-au dat calificativul de recunoastere pentru colegul care a invatat bine, Knowledgeable (LOVE WHAT YOU DO/SHARE IT WITH OTHERS).
in cana se afla boabe de cafea care miros demential si in fiecrae dimineata, cum ajuns in bucatarie, rontzai citeva boabe gindindu-ma la ei:)
Craciun in Turcia sau despre cum Starbucks a fost acasa
In urma cu doi ani, in luna decembrie era frig, burnita si ceata. Erau maini si picioare inghetate si un grup de 7 studenti erasmusi europeni obositi si cu dor de luminite in geamuri, Mos Craciuni in vitrine, maini pline de cadouri si brazi impodobiti. Dar ce sa vezi…. in Ankara nu exista Craciun!
Ne continuam drumul pe strazile din Ankara, prin tacere si oftat cu gandul la binele si veselia din preajma sarbatorilor de iarna de acasa…cand ce sa vezi? Ne-a iesit in cale singura vitrina cu luminite, Mos Craciuni, beteala, globuri si lumina primitoare, calduroasa, asa cum vezi in cartile postale cu desene naive despre iarna. Un Starbucks!
Ne uitam la sigla magazinului si fruntile incretite au fost inlocuite de zambete ghiduse. Am deschis usa, am auzit un sunet de colopotel si am dat buzna in cafeneaua calduroasa. Eram fericiti ca puteam sa simtim miros de Craciun. Ne-am bucurat ca niste copii mici si pana ne-am savurat cafelele cu scortisoara si ne-am mancat tartele cu mar, ne-am simtit….acasa!
[…] Blogul Cristinei Bazavan » Blog Archive » concurs: hai la Starbucks… bazavan.tabu.ro/2010/10/13/concurs-hai-la-starbucks/ – view page – cached am invatat acolo, am mincat acolo, am avut intilniri de business si – multe foarte multe – intilniri cu prieteni. Tweets about this link […]
Anul trecut am plecat singura intr-o calatorie prin Europa ce a tinut o luna de zile. Am aterizat la Londra la miezul noptii iar eu aveam rezervare la autobuzul de 6 jumate dimineata, asa ca am petrecut noaptea in aeroport. Stansted este recunoscut ca fiind “hotel” pentru calatori asa ca toate locurile mai retrase pentru dormit erau deja ocupate. Cu chiu cu vai si cu tremurat (veneam de la Milano, unde erau 30 de grade), a venit si ora 6 si m-am prezentat la autobuz. Ajunsa in Londra, la hostel mi s-a spus ca nu ma pot caza decat dupa ora 1, asa ca mi-am lasat bagajul si am luat-o incet pe jos spre centru. Nu am ajuns mai departe de prima intersectie. Acolo, pe colt, era o cafenea verde Starbucks, amenajata in stilul pub-urilor englezesti. Nedormita si foarte obosita am intrat si am cerut o cafea cu boabe proaspat prajite pe care am savurat-o dintr-o cana imensa, la tejgheaua de langa fereastra, urmarind trecatorii ce ignorau ploaia marunta de-afara. Desi era prima mea vizita la Starbucks si habar nu aveam ca exista o masuta unde iti poti pune zahar, lapte, etc. in cana, cafeaua mea cea amara si cu aroma fantastica a fost cea mai buna pe care am baut-o vreodata. Si azi inca sustin acest lucru ! 🙂
Inceputul unei noi relatii a fost si inceputul aventurii Starbucks. Sfarsitul ei nu a insemnat, sfarsitul vizitelor mele la Starbucks, ci am poposit cu drag, de cate ori aveam drum in zona unei cafenele.
Desi nu sunt fan coffee, prefer o ciocolata calda neagra, imi place atmosfera dintr-o cafenea Starbucks, oamenii politicosi care iti vand produsele intr-un stil nemaiintalnit pana acum si prajiturile lor geniale ma fac sa revin macar o data pe luna.
In Barcelona mi-au dat o harta in care punctele de reper erau cafenelele Starbucks. Si erau foarte multe. 🙂
Tot acolo, un barista mi-a trecut numele pe paharul de cafea, ca sa ma strige, cand e gata.
In Starbucks-ul din Plaza am cumparat cadou o punga de cafea Kenya, cu aroma intensa, macinata pe loc, special pentru cafeaua la ibric.
La Starbucks am invatat ca exista o diferenta intre caffe macchiato si latte macchiato.
Buna Cristina, ce initiativa frumoasa faceti voi “media people”, 🙂
Pentru mine a bea o cafea Starbucks,are legatura cu oamenii dragi alaturi de care ma bucur savurand acea cafea. Nu am calatorit foarte mult in afara tarii deocamdata: dar oriunde as fi , faptul ca ma bucur de o cafea Starbucks tine de “ambianta” creata: un zambet, o gluma, o poveste sau o intamplare impartasita si multe alte “ingrediente” care fac unele momente de neuitat.
Sper sa ne avem ocazia sa ne cunoastem la Starbucks, asta daca voi fi printre castigatori :).
Toate cele bune,
despre ce cursuri e de fapt vorba? Nu am fost niciodata intr-un Starbucks. Ce e asa extraordinar?
sfarsitul lunii mai,inceputul lui iunie.Paris. prima oara pe Champs Elysees cu un grup dornic sa faca shopping. si in toata nebunia strazii, a aparut un gang, cu magazine, iar in mijloc- liniste si miros de cafea. parca intrasem in alta dimensiune. doar vocile soptite ale celor de la mese si clinchetul cestilor pe farfurie. Starbucks. si mi-am amintit un studiu de caz de la Management strategic. si am inceput sa fac pe ghidul povestind ca de fapt ideea Starbucks a fost inspirata de espresso-barurile italiene,dupa o calatorie a viitorului patron la Milano, despre politica anti-fumat a celebrului lant de cafenele, dar si despre politica de a-si adapta meniul in functie de cultura si traditiile in care functioneaza filiala. va dati seama ce a urmat dupa asta: cafele pt intreg grupul, impresionat de “cultura” mea despre Starbucks 🙂
Starbucks imi aminteste de lungile mele calatorii prin tara si prin Statele Unite ale Americii. Am fost foarte placut impresionata sa constat ca dintre toate cafenelele, fast-food-urile si restaurantele care exista atat la noi, cat si la americani, Starbucks a fost singura care pastra acelasi gust in ambele tari atat de diferite 🙂
In urma cu 4 ani, in vizita la rude in Canada. De Starbucks doar auzisem si stiam ca au multe sortimente de cafele cu lapte, frisca si alte arome. Intr-o zi am dechis sa vizitez centrul orasului de una singura. Am luat un taxi si-am spus sa ma opreasca unde incepe centrul comercial al orasului. Dupa 5 minute de mers am zarit un Starbucks, iar atunci i-am spus soferului sa opreasca c-am ajuns in centru. Am intrat si-am savurat ce-a mai gustoasa, dulce si aromata cafea ever! Intoarsa in tara am fost trista stiind ca nu avem astfel de cafenele, insa Starbucks ne-a facut o imensa bucurie deschizandu-si usile si in Bucuresti. De fiecare data cand intru intr-un Starbucks imi amintesc de calatoria din Canada. Este extraordinar cand un loc, un decor si mai ales un gust, o aroma, iti trezesc amintiri placute!
Starbucks este locul ideal cand imi doresc sa imi revad o buna prietena si stam,sa povestim pana ne alunga cineva din cafenea.
Caramel Macchiato este preferata mea si mai adaug si scortisoara si e un deliciu, deja simt mirosul…
Auzisem de Starbucks o tona de chestii inainte sa se lanseze si in mirifica noastra tarisoara (deh, Starbucks era mentionat mai in toate filmele si serialele posibile, e parte a culturii urbane americane). Apoi a venit momentul: am pasit si eu prima data intr-un Starbucks, impreuna cu prietenele mele cele mai bune, pentru o zi de relaxare. Era exact cum ma asteptasem: cosmopolit, prietenos, si cu multe bunatati apetisante. Preturile mai high decat vroiam, dar calitatea costa 🙂 Acum nimic nu ma inveseleste mai tare ca o briosa si o Caffè Mocha (chiar in clipa asta salivez pe tastatura).
Toata viata m-am laudat ca fac cea mai buna cafea. Prietenii mi-o lauda si in ziua de azi, dar stiu sigur ca e un loc in care beau cafea personalizata, fara sa o fac eu. Si locul ala e Starbucks, cafeneaua care imi permite sa arunc in pahar o mostra din mine.
de cafea m-am indragostit tarziu, cam pe-atunci pe cand incepusem sa caut in oameni povesti, considerand ca doar asa ajung sa-nvat mai multe despre ce/cine/cum sunt. la starbucks am ajuns dintr-un asemenea voyeur-ism. multe dupa-amiezi le-am petrecut pe fotoliul verde din starbucks-ul mall-ului plaza, cu ochii ascunsi in spatele unei carti, ascultand conversatiile celorlalti. insa, acum un an si jumatate, am ales sa comit un “sacrilegiu” si am refuzat bistro-urile de pe malul stang al senei pentru un caramel macchiato venti la starbucks-ul de peste drum de muzeul medieval din paris. stateam pe scaun, sorbind din cafea, cu gandurile la cei din jur, majoritatea studenti la sorbona. curios (sau sinistru) ma simteam bine observand gesturile, vestimentatia, privirile celor care ajungeau acolo. era ca si cum cineva m-a luat de mana si m-a tras intr-o a treia dimensiune! ma inspira, ma linistea (in ciuda aportului de cofeina), ma fascina sa ii vad pe toti oamenii aceia si sa potrivesc fragmente din discutiile lor ca pe piesele unui puzzle, sa imi imaginez ce vieti au, ce le place sau le displace, ce program au, ce vise isi construiesc, ce ganduri le traverseaza mintea atunci cand savureaza cafeaua privind in gol. in cafeneaua aceea, lucrurile insasi erau desprinse dintr-o poveste. fiind un centru universitar in imediata apropiere, cei care calcau pragul cafenelei aveau (pentru mine, cel putin) povesti aparte. ma hraneam sufleteste cu ce imi impartaseau ei involuntar. din saptamana aceea din martie, eu, etern observator, n-am mai trait clipe incarcate de un asa magnetism fata de cei din jurul meu..
Acu 3 ani eram in Atlanta si cum cafeaua obisnuita a americanilor E DE NEBĂUT am căutat un Starbucks. Chiar linga hotel era un mall unde erau 3 cafenele. Am traversat, am intrat si am comandat: Venti latte. Eram cu o colega, fericite ca putem avea licoarea magica:). Baiatul care servea ridica o spinceana: Where are you from? Spunem că suntem din Romania. Si faţa i s-a luminat: Oh my god, I can’t believe it! Are you from Bucharest??? I’ve been there. Si ne-a explicat ca a fost trainer la prima cafenea care s-a deschis la noi. Asta e prima amintire puternică pe care o am despre Starbucks. Şi nu e uşor de uitat. În rest, cafeaua lor face parte din rutina zilnică. La 8 fara un sfert, la starbucks in victoriei, e prima oprire a zilei:)
Cand urechile imi aud cuvantul Starbucks, ma duc imediat cu gandul spre Berlin. La cafeneaua din Pariser Platz, de unde priveam spre Brandenburg Gate si de unde a inceput admiratia mea pentru acest oras. La cea din Potsdamer Platz de unde mi-am cumparat prima cana “de firma”. La ora pe care am petrecut-o pe canapeaua celei din Friedrichstrase de unde am plecat cu 3 sticle cu aroma de vanilie.
Si ma teleportez si in Dortmund, unde intr-o seara friguroasa de iarna, dupa ce o zi intreaga m-am plimbat printr-un oras subevaluat, am baut cea mai buna ciocolata calda din lume.
Mda, Starbucks ma duce cu gandul numai la tari civilizate si o viata mai buna.
of, of, of, de-abia acum am citit postarea asta! si ce poveste frumu aveam despre starbucks – mi s-a intamplat chiar saptamana trecuta, chiar in starbucks victoriei si chiar ieri am scris despre ea pe blog! mrrrrr!
PS. cei care castiga sa se bucure din plin de cursuri si degustari, ar trebui sa fie dreamy!!! 🙂
[…] pt mine, o gura de oxigen proaspat intr-o lume imbacsita . zilele trecute, Cristina a oganizat un concurs pe tema Starbucks, printre ai carei castigatori ma numar si eu . drept urmare, maine, 20 octombrie, ora 19, voi fi […]