Azi a fost penultima zi de filmare de la “Din dragoste, cu cele mai bune intentii” (regia Adrian Sitaru), iar eu am facut o mica excursie pe patourile de filmare.

Iata citeva info simpatice, pe care nu le veti vedea niciodata pe ecran.

*
Pentru ultimele doua zile de filmare sunt in lucru inceputul si sfirsitul filmului care se petrec in casa personajului principal (filmul e povestea unui tinar care e anuntat ca mama a avut un atac cerebral, pleaca acasa la parinti, iar drumul dus-intors inseamna o puternica transformare emotionala)

Casa eroului e localizata in realitate in mansarda unei case aflata pe o strada cu nume de scutire scolara. (nu-i scriu numele pt ca oamenii mai au de muncit si miine acolo)

Astazi filmarile au inceput la ora 13, iar primul om din echipa pe care l-am vazut a fost Bodgan Dumitrache (Boogie)- actorul din rolul principal – care a aparut vorbind la telefon. Era imbracat “in personaj” – jeans, tricou roshu, bascheti asortati plus o bluza de trening albastra pe care scria Kodak. N-a apucat sa intre la machiaj ca a trebuit sa dea un interviu. Nu mie:) ; pt tvr.

Am ris apoi de vorba de duh pe care a scos-o pentru making of, cind dupa o zi grea de filmare, unul dintre baieti i-a pus o camera in fata si i-a spus “zi ceva misto”
Si-a spus: “treaba noastra la filmare e sa terminam repede ca sa fumam o tigara”

*
Cel mai tare personaj pe care l-am intilnit a fost Mirela – directorul de locatie. Suuuper povesti, de la preproductia pentru acest film dar si pentru altele.
Pentru a stabili care e “locuinta” personajului principal a vizionat 40 de case, ca sa aleaga 10 pentru vizionare. Operatorul si regizorul au avut ultimul cuvint, ei au ales. Cu casele a avut noroc, mai greu a fost cu spitalele: a avut 10 spitale in short list, toate cu aprobari pentru filmare, dar operatorul nu a ales niciunul pentru ca nu avea conditiile tehnice (spatiile de manevra necesare, ferestre etc).

Primul job in cinematografie pentru Mirela a fost sa gaseasca un …WC. Pentru secventa in care mama si fiica isi schimba hainele in filmul Cea mai fericita fata din lume. Timp de 2 saptamini a vazut toate toaletele din benzinariile din si de pe linga Bucuresti. In cele din urma a gasit una – suficient de mare ca sa incapa si aparatura – la 30 de km distanta de Bucuresti.

Mai am si o poveste cind a trebuit sa gaseasca ciini pentru un film: in rolul principal era un pechinez, in rolul secundar un Labrador… cu asta va distrez insa alta data.

*
cea mai tare faza a zilei a fost intilnirea dintre Alina Grigore (actrita care, in film, e sotia eroului principal) si Ana Maria Onisei (jurnalist la Adevarul, prietena cu mine, colega mea de vizita pe platou).
– Te stiu de undeva?, a intrebat Ana…
– Si eu te stiu de undeva, a zis Alina in timp ce-i intindea mina
– Esti din Piatra…?
– Da, si tu? Unde ai facut liceul?

Si de aici incolo totul a fost ca o cascada de amintiri: despre trupa de teatru din care au facut parte amindoua, despre cit de mult a insemnat pentru gasca de liceeni din Piatra Neamt un tinar care se numeste Erwin Simsensohn care i-a invatat actorie si i-a dus la toate festivalurile de teatru, despre colegi care acum sunt actori, sau scenografi, sau regizori.

Mi-a placut Alina, vorbea cu maturitate despre cum scoala nu te invata sa te vinzi si cum si-a obtinut un contract de impresariere in America, la Chicago, la agentia care l-a reprezentat si pe Chandler din Friends:)

La fel de natural vorbea despre cit de greu e sa cinti la pian Rapsodia Ungara a lui Liszt.

*
Cel mai amuzant personaj a fost Vali Duba, proprietar de covor roshu – care la acest film se ocupa de catering si transporturi. Domnu’ Vali Duba detine (si inchiriaza) covorul roshu care a fost la premierele de la Orient Express, Kapitalism – reteta toastra secreta, Cea mai fericita fata din lume, Mar Nero si, in curind, Medalia de onoare.

*
Dupa ce au terminat de filmat prima secventa (cam la 3 ore de la start), echipa a sarbatorit ziua de nastere a unei fete din echipa de productie. Cu tort si cintece. Iar apoi, cind toata lumea s-a regrupat pentru secventa urmatoare – masinistii asezau luminile, scenografa muta magneti pe frigider, regizorul verifica secventa filmata etc – Boggie a inceput sa se pregateasca pentru cadrul urmator pe care-l filma singur.
Si-a luat scenariul – infasurat intr-un dosar de plastic albastru – si-a inceput sa citeasca pe un scaun in bucatarie, la citiva centrimetri de noi. Erau multe insemnari cu pixul pe marginile de garda, dar si pe verso-urile paginilor de scenariu.

Cind s-a prins ca in jur se lasase linistea a zis “ei, acu’ nu trebuie sa taceti daca am venit aici”
Dar noi stiam una si buna: daca actorul munceste, trebuie sa taci si sa stai cuminte.

*
Multumesc frumos Catalin Anchidin pentru excursia de astazi pe platourile de filmare