mi-am reamintit vineri dintr-un comentariu al lui Bogdan Olteanu ca a fost ziua lui Fellini si mi-am zis ca e un motiv bun sa mai scriu putin despre pasiunea mea legata de Fellini, poate (re)vedeti un film de-al lui 🙂
*
acum citiva ani, m-am dus la Roma special ca sa merg pe urmele lui Fellini. am avut recomandari bune si-am ajuns in casa in care a locuit (foarte aproape de spanish steps), apoi in cafeneaua in care lua micul dejun in fiecare dimineata (chelnerul m-a dus in spate si mi-a aratat citeva dintre desenele facute de Fellini, agatzate pe pereti, precum si comoara lui, inramata: un portret pe un servetel pe care i-l facuse maestrul) si-am mai intilnit citiva dintre oamenii cu care a lucrat.

imi place Fellini pentru forma ironica in care poate spune lucruri extrem de serioase, pentru finetea si perseverenta cu care s-a uitat si la oamenii “uriti”, pentru energia pe care o degaja inteligenta sa.

*
imi place asa de mult, incit atunci cind m-am mutat, unul dintre criteriile de selectie a noii case a fost “mosuletul care seamana cu personajele din filmele lui fellini”, despre care am scris acum multi ani in Jurnalul National.

*
vineri a fost ziua lui. iata un filmuletz inedit cu Frederico Fellini, cind repeta aplauzele pentru o secventa:)