In week end-ul asta m-am indragostit. Totul a inceput cu un interviu din granta, apoi cu Illumination, iar astazi cu o poveste despre oamenii care au plecat “dincolo”.

*

ne gindim la moarte cu toate senzatiile pe care le putem pune in gind: de la frica pina la impacare; unii chiar cu bucurie (iar asta ne nedumireste tare); spunem ca oamenii traiesc si dupa ce nu mai sunt printre noi, daca ne gindim la ei, daca le pastram in minte numele, gesturile, intimplarile la care am fost martori.

Kevin Brockmeier si-a imaginat orasul in care locuiesc cei care nu sunt in lumea celor disparuti cu totul, dar nu mai sunt nici vii; oameni care traiesc in memoria altora.

Cartea se numeste The Brief History of The Dead si are niste imagini minunate, te face sa te gindesti ca moartea poate sa fie tandra, calda si ca, la fel ca in viata, nici acolo nu poti sa “traiesti” de unul singur.
Puteti citi on line nuvela pe care Brockmeier a publicat-o initial in The New Yorker, in care face prima descriere a acestui oras. De la aceasta nuvela a dezvoltat romanul.

*
am mai spus-o cu Jonathan Franzen si cu Zadie Smith, o spun din nou: daca o editura vrea sa publice la noi scrierile lui Brockmeier are tot sprijinul meu; ii ajut cu tot ce pot eu si, in materie de promovare/publicitate, pot:)

altfel, tineti minte numele lui Kevin Brockmeier; e scriitorul american despre care se va vorbi foarte mult in viitorii ani; cartile lui vor fi transformate curind in filme, sunt sigura.

*

I think the best books change the way you see the world while you’re reading them

Kevin Brockmeier