unii au nevoie de repere ca sa se imbrace/sa vorbeasca – au citate la indemina si trenduri in moda. altii sunt creativi.
*
va mai amintiti comentariile literare din scoala?
aveam colegi care scriau zeci de pagini citind critici, autori similari cu cel analizat etc.
dar aveam si colegi care scriau din mintea lor, folosindu-si creativitatea ca sa obtina concluzii noi, dup ace se documentasera.
profesorii ii notau mai bine pe primii.
*
cum ne imbracam (si cit de mult copiem reperele date de trend-uri/ stiu oameni care-si cumpara exact combinatia din vitrina magazinului ca sa fie siguri ca “sunt la moda”), arata cum suntem.
la fel cum arata si ceea ce scriem: cit de mult ii citam pe altii, in loc sa punem propriile noastre cuvinte intr-o ordine care sa ne reprezinte.
*
m-am gindit la asta citind propunerea de text a unei tinere care doreste sa colaboreze la revista.
Creativitatea e un talent pe care nu-l avem toti, din pacate.
E de admirat totusi ca unii pornesc de la ce au spus/facut altii si incearca sa adauge nota personala.
Din ce in ce mai putin se citeaza astazi, opiniile altora sunt pur si simplu preluate fara sursa.
Eu cred ca si din cauza internetului si mai ales a google-ului ne lipseste originalitatea si creativitatea.
Imagine: cum ar fi sa gandim noi, in loc sa dam search pe Google….
In scoala generala am avut o profesoara de romana care parea asa cum spui. Ne dicta in nestire comentarii (pe care le facea ea pe loc, in timp ce ne vorbea). Astea erau the safe way – pentru “tot prostu’ ” sau pentru cei pe care aptitudinile ii impingeau pe alte drumuri. Daca invatai comentariile aveai un 9 asigurat. Ghici cine lua 10? Am aflat in clasa a opta si imi pare rau ca nu mai stiu ce subiect am avut. Ceva care imi placuse, in orice caz. La momentul respectiv nu am inteles nimic. Tocilarele clasei suspinau de dupa teze cu multe pagini (asa cum spui) iar eu topaiam de pe un picior pe altul cu doua foi notate cu 9.75..
Ea n-a incurajat niciodata pe nimeni (verbal) sa-si exprime propria parere in propriile cuvinte. Intotdeauna am crezut ca 9 e nota maxima pentru ca nimeni nu reuseste sa invete comentariile la perfectie. Nu stiu exact ce si cum gandea, cert e ca ne ducea cumva pana la un nivel de la care, cine era in stare, putea sa il atinga, cu un salt curajos, pe urmatorul.
Am scris mai demult un post pe aceasta tema, care ma sacaie:)
Consider ca „la moda” sau „in trend” poate fi oricine, dar un stil personal, sa te ridici pe propriile tale picioare, prin atitudine si bun gust, sa iesi in evidenta dintr-o multime, sa intelegi ca, daca porti Gucci si Prada nu inseamna ca ai stil, ci doar multi bani…e mai rar intalnit.
E prea mult copy/paste in jur si din ce in ce mai putina creativitate. Nu cred ca admiratia fata de un star, un model, ar trebui sa se traduca prin copierea exacta a felului acestuia de a se imbraca, de a vorbi, de a se comporta. Unde suntem noi in toata povestea asta?
Stilul nu se cumpara.
Cu simt estetic ne nastem. Bunul gust il cultivam cu putina inspiratie si talent (daca avem):).
Depinde doar de noi ce facem, cum ne educam, cum evoluam, cum reusim sa ne punem in valoare, sa ne simtim bine in “povestea” noastra:).