ieri am gasit la carturesti Visul unei nopti de iarna, piesa lui Tudor Musatescu cu Rodica Mandache si Florin Piersic.
m-am uitat azi noapte cu o mare bucurie la piesa.
am marele noroc sa o stiu pe doamna Mandache si sa ne fi intilnit (nu atit de) des (pe cit ar trebui) in ultimii ani. stiu povesti minunate despre teatru de la dinsa, unele chiar despre spectacolul asta.
stiu povesti despre spectacolele in care joaca acum (chiar vineri am vazut-o alaturi de Marius Manole in Marea iubire a lui Sebastian, la Godot… si-am avut placerea si onoarea, impreuna cu Ana si Raluca, sa o conducem acasa si sa mai povestim povesti despre teatru), dar niciodata nu am vazut-o pe doamna Mandache ca in piesa asta. Ca in “Doruletz”, cum se numeste personajul sau. ( niciun gest, nicio privire, nicio inflexiune a vocii )
asa ca am furat de pe ecran, cu printscreen, citeva imagini din piesa:)
anul trecut, mi-a povestit despre cum a schimbat-o piesa asta. am cautat prin arhive si-am gasit fragmentul de text.
Crede ca intâlnirea cu inteligenta lui Florin Piersic in „Visul unei nopti de iarna” a modelat-o ca actrita.
„Florin Piersic nu e ca restul oamenilor. De actori nici nu mai vorbesc. E din alt aluat. I-a placut atât de tare rolul meu incât venea si repeta pentru mine, nu pentru el. Regizorul era un coleg de-al meu, Dan Necsulea. La prima repetitie, ne-am dus la National, eu, Florin, regizorul si am deschis textul. Citeam si imi placea de mine, stiam ce grozava sunt si ce talentata. Si Florin a zis: «Uite despre ce e vorba. Rodica e o actrita foarte colorata, ca si mine de altfel. Acum noi trebuie sa ne chinuim sa-i scoatem tot ce ne-a aratat aici ca sa ajungem la ea. Ala-i rolul.» Pesemne ca alta actrita ar fi spus «vezi-ti de treaba». Astea sunt caderi de sus, dar eu reactionam bine si-am lucrat minunat cu el.“
La aniversarea a 50 de ani de cariera ai lui Florin Piersic, s-a spus ca i-a facut cea mai frumoasa urare. Intre multele amintiri si snoave de pe platourile de filmare povestite de partenerele lui de de-a lungului timpului, Rodica Mandache i-a urat „Sa nu fii singur”.
*
alte doua lucruri minunate pe care mi le-a spus doamna Mandache
„E la fel de greu de suportat o lauda ca si o injuratura. E aceeasi carare. Nu e usor de primit. Dar asta nu inseamna ca nu le depozitezi undeva, unde te intâlnesti cu ele si le scoti din când in când. Si pe unele, si pe celelalte.”
„Dupa fiecare rol extraordinar sa nu-ti inchipui ca esti placat undeva pe un piedestal si de acolo te ia toata lumea. Nu. Succesul tine cât tine rolul ala. Atât. Si daca intr-o zi ti se umfla maseaua, nu mai tine nici cât rolul ala.”
*
daca-si doreste cineva sa vada piesa, va dau cu drag DVD-ul, lasati la comentarii un semn:)
eu il vreau si poate cu ocazia asta ne si vedem 🙂
l-a cerut edi enache primul, via email. imediat ce mi-l da inapoi, te caut si ne vedem.
me too, dupa Ioana 🙂
multumesc.
Si mie mi-ar placea sa-l revad. La mine in casa exista un cult pentru acest spectacol. Am iubit-o pe Rodica Mandache – Dorulet inca de cand eram mica si dragostea a crescut si a crescut.La fel si cea pentru Florin Piersic. Si traind intr-o familie in care teatrul si actorii erau respectati si iubiti am ajuns sa fac o pasiune uriasa pentru aceasta arta si pentru cei care ii dau stralucire. Mi se intampla mereu sa am in suflet atata bucurie si iubire pentru oamenii acestia care imi ofera farame de suflet si sa vreau s-o exprim cumva , dar ma simt atat de mica in fata lor si atat de saraca in posibilitatea de a oferi…Tare multumesc pentru acest post. Mi-a adus starea de care spuneam mai sus si mi-e tare bine.
Sunt puţine persoane care ar zâmbi cu mine atunci când spun “Doruleţ”. M-a bucurat enorm articolul tău, ne-am recunoscut în mulţime 🙂