piscoturipiscoturi

piscoturi 2.0

am asteptat sa se linisteasca vilva articolelor despre Piscotarii 2.0 ca sa incerc va arat o alta fata a situatiei.
nu cred ca e vorba despre a cara piscoturi acasa de pe la petreceri si evenimente, ci mai degraba de a invata sa-ti prepari propriile piscoturi.

dar sa o luam pe indelete, pe alocuri cu exemple pe propria-mi persoana (care, pentru ca merg foarte rar la evenimente si tin la silueta, nu prea gust piscoturi. plus, in echipa mea exista o persoana specializata in “vinzari” care are grija de ce, cum si pentru cit scriu cind e vorba de campanii publicitare)

confundati cel mai adesea A FACE O CAMPANIE vs A CAUTA CONTENT PROPRIU

mi s-a intimplat si mie de multe ori sa fiu mentionata la campaniile saptaminii de pe refresh.ro, cu chestiuni care nu au nicio legatura cu nicio campanie (vezi X Factor si Vocea Romaniei, ca sa le mentionez pe cele “in derulare”). eu imi generez content propriu, merg la fata locului si imi produc propriile subiecte de acolo (cu reporting pe bune, cu surse) pentru ca stiu ca e un subiect de interes; nu ma plateste nimeni pentru asta, nu-mi da nici piscoturi si nici alte atentii.

negati dreptul autorului de blog de a decide ce e bun pentru cititorii lui si subestimati inteligenta celor care citesc
cititorul simte daca sunt prea multe advertoriale si, daca nu-i place cum sunt scrise (unele pot fi – si sunt – geniale), executa un click si iese din pagina. si nu mai vine.

contestati un model de business care e valabil de cind e lumea: pentru fiecare categorie de produs exista o categorie de consumatori care se gaseste printre cititorii unei anume categorii de autori.

de ce n-ar avea si bloggerii “mici” categoria lor de cititori care poate fi activata cu mijloace clasice la preturile pentru care sunt cotati? ceea ce face Blogal Initiative este exact sa activeze o masa de bloggeri necunoscuti (care da, se bucura pentru 100 de dolari), dar in acelasi timp le da o sansa sa urce macar o treapta pe scara recunoasterii in breasla. de ce n-ar face la fel si ceilalti, pe cont propriu?

ii certati pe bloggerii mici ca incep sa construiasca
a construi in industrie inseamna a-ti face contacte, a cauta informatii, a dezvolta relatii. deciziile se iau emotional, cel mai adesea: intre un blogger pe care nu l-ai intilnit niciodata si unul cu care ai stat de vorba si macar ai simtit cum e, daca nu l-ai cunoscut bine -> o sa alegi mai repede sa lucrezi cu unul pe care-l stii.
asa ca e bine ca merg la evenimente, ca dau buna ziua si ca raspund – cum stiu ei – la ceea ce au vazut, in spatiile in care sunt autori.

supraestimati piata 2.0
cu tot respectul pentru munca tuturor, dar ceea ce avem acum in blogosfera e asemanator cu ceea ce se intimpla in presa scrisa in anii 90. si sunt foarte multe bloguri care incep sa creasca dar care nu au inca un “rate card”, asa ca se mai practica …barterul.
dar e o forma de evolutie a pietei: intotdeauna vor fi produse care vor avea bugete mici de promovare si care se vor duce catre cei cu ajutorul carora isi vor putea atinge tinta in conditiile impuse.
cum intotdeauna vor fi produse “de lux” pentru care afinitatea cu cititorii va fi mai importanta decit pretul aparent.
cum, vor fi mereu si agentii creative care – cu bani putini – vor oferi EXPERIENTE, nu COMUNICATE DE PRESA.

unde apar problemele de fapt?
la “fabricarea piscoturilor” in propriile spatii, in bucatariile cu vedere la strada.

daca 10 oameni merg la un eveniment si tot ceea ce spun este “cit de tare e X acum pe scena”, totul e plictisitor.
cind cei mici vor invata sa caute care sunt resorturile care-l fac pe X sa fie tare pe scena, sau cine il ajuta pe X sa fie tare pe scena sau orice altceva care trece de prima observatie, directa si banala, atunci vor trece usor in liga mare si e doar un pas pina la ratecard.

daca ii inviti la un eveniment la care le spui bullshit neinteresant, oricit i-ai plati tot ceva neinteresant or sa scrie pentru ca asta e ce ai livrat
cu cit esti mai creativ in realizarea retetei piscotului tau, cu atit el o sa fie mai gustos pentru cititorul invitatilor.

***

stiu ca ar fi fost mai intelept sa tac si sa nu ma bag in aceasta problema, dar mi se pare o nedreptate si “dat in cap” astora mici in loc sa-i incurajam si sa-i sprijinim. (invatindu-i si sa scrie si ce-i etica). si mi se pare ca nu mai vedem padurea de copaci.

P.S. daca nu vreti sa fiti judecati gresit, verificati cu atentie ceea ce scrieti in articolele care clasifica / inventariaza campanii.
un exemplu: o mai corecta structurare a articolelor din seria campaniile saptaminii de pe refresh.ro ar mai limpezi din ceatza laptoasa a (asa ziselor) campanii de pe bloguri si s-ar vedea ca, de multe ori, e content , nu piscot.
(de exemplu, vizionarile de filme se fac cu jurnalistii de specialitate din 90 incoace, iar ei isi scriu in publicatii linistiti opiniile fara sa se teama ca lumea ii considera in pragul diabetului de la prea multe prajituri spaga)

9 Comments Published

6 years ago / Reply

Până la urmă totul se rezumă la tine și la cititorii tăi. Cum spuneai și tu, cititorii simt dacă exagerezi cu articolele plătite sau nu livrezi conținut de calitate. Când îți verifici statisticile pe ultimele luni și vezi că lumea pleacă e clar că faci ceva greșit. În rest fiecare e propriul lui content manager, el decide ce se potrivește blogului pe care scrie și ce încântă ochii cititorilor.

6 years ago / Reply

Doi la mână – văd pe Twitter vreo 20 de RT-uri la articolul ăsta. Toți citesc, nimeni nu comentează. Oare sunt toți de acord cu ce ai scris aici? Mă îndoiesc.

6 years ago / Reply

Marius, eu sunt de acord cu tot ce scrie aici, mai ales ca unele lucruri sunt atat de bine explicate ca eu n-as fi putut sa le explic mai bine.
Nu stiu de unde au aparut problemele astea, de unde atata ura si carcoteala, insa ma bucur ca exista articolul asta, pe care o sa-l dau la lecturat tuturor celor care mai au de comentat pe subiect.

6 years ago / Reply

Asa cum bine ai spus si tu, ”ma bucur ca exista articolul asta, pe care o sa-l dau la lecturat tuturor celor care mai au de comentat pe subiect.” Mi se pare o perspectiva corecta, echitabila si echilibrata. Nu trebuie sa cadem in extreme.

[…] Cristina Bazavan despre piscoturi, piscotari si Social Medias – Piscoturi 2.0 ( un articol […]

6 years ago / Reply

Cristina, referitor la monitorizarea de pe refresh.ro, am incercat sa impart campaniile gasite in campanii platite si campanii “din inima”, dar e foarte greu sa-mi dau seama din ce categorie face parte un post daca nu este semnalizat. Si stiu doar vreo doi bloggeri care pun (P) in articolele platite.

De asemenea, cred ca Antena 1 sau cinematografele, atunci cand cheama bloggeri sa vada o emisiune sau un film, vor sa se promoveze, nu?

Intr-adevar, sunt bloggeri mici si mari (dar mai mult mici, crede-ma), care merg la evenimente de promovare si se intorc de acolo cu content propriu de calitate, lucruri noi, nu preaslavesc produsul, ci descopera un subiect la fata locului. Si totusi, ajung acolo pentru ca sunt pe lista de bloggeri a agentiilor de PR care fac campanii.

Partea buna la toata piscotareala asta e ca este un exercitiu in urma caruia toata lumea are de invatat. Imi e greu sa imi dau seama cum ar putea sa creasca un blog daca are 7 articole platite pe homepage (sau ca rezultat al unei frumoase prietenii cu cateva agentii).

6 years ago / Reply

Stii ce este culmea? La toate evenimentele de Social Media la care am participat in tot acest an, bloggerii mari spuneau ca vor sa vada si alti bloggeri ca se ridica, vor valul nou de bloggeri pentru a putea creste piata, dar acei bloggeri nu vor fi vazuti niciodata de ei daca tot ce impart este ura si misto la adresa lor.
Nici un blogger incepator nu va privi frumos ingamfarea unora si supra-aprecierea altora.

P.S. Si eu sunt de acord cu tot ce spui in articol.

6 years ago / Reply

Curentul anti-piscotari nu este, daca vrem sa fim corecti cu noi, asa cum scria si Cristina, nici mai mult și nici mai putin decat opinia de pe vremea cand era presa scrisa in plin avant, si chiar inainte de presa libera, pre vremea pre-89, etc. Si ciudat ar fi sa nu existe un asemenea curent, adica mai multe puncte de vedere despre prezenta publica a unora.
Din ce observ, mai este o problema, eticheta de piscotari este folosita de mai multe categorii de persoane din online.
a. Blogări mari, din top, care vor sa construiasca ceva si atunci folosesc eticheeta si o aplica unora ca feedback pentru a orienta prestatia unora.
b. Blogari mari care vor sa se diferentieze si folosesc acest cal de bataie ca sa arate ce si cum, cat de buni sunt ei in comparatie cu…
c. Blogari mici, care observa cum un alt blogar mic face pasi spre profesionalizare si percepe schimbarea acestuia ca o ”tradare” a ”cauzei”.
d. Blogari mici, care se vad depasiti de actiunile unora ca ei si dezvolta o ”invidie”.
Sunt convins ca si voi mai putei adauga alte categorii de persoane din online care recurg la tema ”piscotari 2.0” din diverse alte motive.
Cert este ca, si aici teoretizez, in orice societate cu economie de piata, apare un efect de ”acarul Paun” sau ”scapegoat” care functionaeza ca explicatie general valabila cand vine vorba de rezultatele negative sau pozitive ale asteptarilor noastre fata de accesul la diferite tipuri de resurse.

[…] eu sunt mai mult de acord cu părerea […]

Leave a Comment


− three = 6

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!